13,885 matches
-
ea cîtă frumusețe a ascuns odată cu ea, de parcă într-o galerie adîncă din munți mîinile murdare ar căuta aurul fir cu fir în lacrima așezată în nor ca într-o fereastră iluzia copilului rămas singur acasă, poate nu, poate numai iluzia mea zburdă prin casă și sărută covoarele prin care urmele pașilor ei încă se mai aud, poate că nu, numai eu mor și înviu cum face sîngele în trupul răstignit, ca într-un spasm cîntecul terminat brusc într-o sală
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
lirică provine din aglomerarea de detalii din sfera visceralului, din domeniul metrialității imanente a trupului. O senzație de reificare pătrunde în spațiul poemului, mecanica viului este înlocuită treptat cu o inerție a cărnurilor ce nu mai transmit nici un fel de iluzie a vieții. Dinamismul vitalului este absent, revelațiile visceralității trasează, ele singure, limita atât de fragilă dintre viață și moarte, dintre spirit și materie.
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
de real", "nu raționalitatea în sensul ei cartezian conferă un sens devenirii umanului, ci ieșirea din real, din cauzalitate, din imanență și din determinații, realizarea saltului într-un dincolo sau dincoace de istorie, în vid, în ideal, în transcendent, în iluzie, în nostalgie, în vag, într-o stare de spleen sau de sublim", ne tălmăcește I. Necula) și, evident, opinia lui despre identitatea popoarelor, care poate fi înțeleasă "chiar mai bine decît esența indivizilor - prin felul lor de a participa la
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
Iată o ceață, o minune care ne acoperă pe toți. Pisica Metafora este o pisică, pe care, uneori, trebuie să o silești să-și retragă ghearele în pernițe. Vers Atunci când lebăda-și plutește maiestuoasa tăcere... Vers Vă dăruiesc armonica de iluzii, o puteți călca în picioare, ea tot va cânta.
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
rămâne tema majoră și aici, ca în toate celelalte romane ale lui V. Duda. O șansă a înțelegerii este memoria, la care naratorul-autor se crede condamnat. De aceea el își vede viața ca pe un război al amintirilor. Tânărul are iluzia că devine în schimb un Don Juan al timpurilor noi, cucerind câteva femei de toate categoriile, între care unele bine situate social. Descoperă însă că instinctul erotic rămâne mai prejos decât cel politic, în pofida faptului că-i înlesnește plătirea unor
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
mai sînt tinere, Copii vătămați, Și bătrînii, Jalnica lor armată Cu nuiele de alun Și Graal-ul ascuns între cutele frunții, în răsuflarea somnului, în seva nucului Toamna va rostogoli Atîtea merinde Pentru praznicul celor morți. * Niște veșminte interzise, Splendide Flamurile, Iluzia aripilor De arhangheli înlănțuiți (roșul stăruitor, deocamdată ascuns între însemnele aurite.) Garda sunetelor, Micile dezordini, zgomotele: Inelele zalelor ce se Lovesc între ele Și de zbaterea arterelor, Feluritele arme mișcîndu-și Părțile cu greutate, Ca amorțite de frigul dimineții. Fluiere, cimbale
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
bătrîn născut de o mamă în lanțuri, nu pot păși decît prin praful semantic prin care ajung la mine răcoroasele priviri ale ostaticilor în timp ce adunarea îngerilor Abelé mă scade din tikun cu ascuțișul colților cu care ne crestam, în copilăria iluziei, articulația pumnului și ne sugeam apoi unul altuia din rană seva amară pe care mai tîrziu o scuipam deasupra Suișului Adumim,umplînd valea cu păduri de portocali tu ai iubit neprihănirea, Rabbi, și ai urît nelegiuirea, tu ai dus pușca
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
Nora Iuga creionul chimic pe limbă zile ploioase pînă la poartă cîțiva porumbei călători bulgări de pămînt printre degete seara la köln decorul își face loc decorul mușcă retina căptușită cu catifea din care lipsește inelul în luna aprilie aveam iluzii un șomoiog de păr pe rin un soare blond și armata de cavalerie îl chema heinrich pe bunicul meu cînd lumina pleca ei uite că mă încăpățînez să nu arunc portretul lui Bismark la coș și nici poza charlottei cu
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
se va extinde imens. Faptul nu-l împiedică să respingă în continuare marxismul și ideologia bazată pe o astfel de filozofie. "Lipsa mea de interes față de sociologie, marxism și celelalte se datorează constatării deseori făcute că aceste discipline ăți dau iluzia unei explicații globale a istoriei, în timp ce ele nu țin seama decăt de gloata umană. Nu mă îndoiesc că miile de oameni inerți și necreatori se comportă exclusiv economic, dar tot așa de bine se poate spune că ei se comportă
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
de fotolii al teatrului-cinema “Regal”. Sala, în ciuda titulaturii, nu era adecvată reprezentațiilor teatrale: nu dispunea nici de culise, nici de cabine, nici de spații pentru decoruri, iar distanța dintre rampă și întîiul șir de spectatori era atît de mică încît iluzia scenică se putea lesne transforma în deziluzie. Dar ce contau toate astea pentru un copil de șase ani? Mai fusesem la teatru, de vreo două ori, la Iași, înaintea mutării la Piatra. Țineam minte apariția pe scenă a unui car
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]
-
lume, căreia nu-i dibuisem noima aleasă ...să lași fîntîna, luînd calea deșertului... să o iei razna, așadar... de neînțeles...încît unii își loveau arătătorul de frunte ca spre a se ușura de o povară... să viețuiesc însă orbita unei iluzii tămăduite doar de moarte cu care ne-nșelăm orice am întreprinde în afară? ...această înnăscută însușire de nălucire, ce nu ne lasă să ne prăbușim... ca o transă înlesnind justificările noastre să se desprindă fără efort la orice înfremătare a
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
vârstei. Midnight Uneori e de ajuns să-i aud respirația spre a fi sigur că trage după ea desișurile nopții, că înoată încă printre smârcurile ei plină de pudoare; Oh, culegând de-atâta timp împreună am adunat hambare întregi de iluzii și toate funcționează încă bine asemenea orologiilor ce ne umplu casa și viitorul; Acum, toate bunurile sunt la păstrare ca niște Pythii adormite pe altare de sacrificiu, ca niște balanțe așteptând la răspântii negustorii de viață; Iar tu știi că
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
scrierii Memoriilor, Mircea Eliade revenea asupra acelor ani cu convingerea că se aflase pe un drum cu sens unic, că nu ar fi putut refuza șansa exilului: „Pentru moment, nu eram amenințați să murim de foame. Dar nu-mi făceam iluzii. Presimțeam că, mai curând sau mai târziu, voi fi «scos din circulație», așa cum îmi uraseră mai demult criticii mei. Chiar dacă aș fi scăpat de domiciliu forțat, știam că nu voi redobândi o catedră universitară. știam de asemenea că nu voi
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
oricărei chemări irezistibile! Aceste femei sunt oameni excepționali și merită să fie cinstite ca atare. Dar a face din ele chipul ideal de feminitate și dovada pentru egalitatea însușirilor feminine și bărbătești - îndrăznesc a crede, că nu e numai o iluzie dar o greșeală primejdioasă pentru viitorul femeii întrucât ea aspiră să fie un factor constructiv în cultură. Oare nu e vădit că resortul acestui tip de eroism e un simțământ tipic masculin, de stil individualizant?! Nu e clar, că asemenea
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
oare o falsă libertate în această ținută cuceritoare, care se plătește cu încordări sterile? Nu e o oboseală ce se traduce prin tristețe, blazare și gust de neant, toate cele ce și-au deformat puterile lor sufletești de răbdare și iluzie creatoare de mai bine - schimbându-le pe succesul șters al așa zisei libertăți absolute? Într-una din minunatele sale scrisori către un tânăr poet, Rainer M. Rilke scria: “auch lieben ist gut, denn lieben ist schwer”, “și a iubi e
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
sunt poeme sincere, mediocre, ca 99% dintre poemele actuale, anonime. Metafore comune, peste sentimente indubitabil profunde, lexicul poetic nutrit din masa vocabularului, iată: “Mai stăruie sfidarea/ poemul se lichefiază/ frigul își ucide sângele/ femeia își așteaptă iubitul/ devenit vânător de iluzii.” Alteori anxietățile parcă ar vrea să capete o expresie ceva mai inedită, distinctă, deși repetiția omoară ideea poetică incipientă. Întregul volum lasă o impresie generală de meditație rece, tristă, zdrențuită, calmă. Adică transmite totuși mesajul trist al banalităților fără scăpare
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
celor care, dintr-un motiv sau altul se considerau aparținând speciei intelectualilor sau erau percepuți astfel, dispreț obligatoriu. Dar nu făcusem niciodată în viață nimic detestabil, sau prea puțin. Mediocritatea destinului meu era mediocritatea destinului unei generații ce-și pierduse iluziile. Era, dacă mă gândesc bine, mediocritatea destinului întregii țări. Când Lisa m-a părăsit pentru un general al serviciilor secrete care călătorea mult, consternația mea n-a ținut decât câteva zile. Se întâlniseră în salonul de frumusețe al hotelului Athénée
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
ales noaptea, când buzele mele căutau zadarnic încrengătura gâtului și a umerilor Lisei, acolo unde, în parcul Cișmigiu, îmi coborâsem pentru prima oară obrazul și crezusem de atunci că era izvorul acelei arome zăpăcitoare a trupului său. Era, poate, o iluzie sau o obsesie olfactivă, dar m-am gândit serios să vând apartmentul, și aș fi făcut-o fără îndoială dacă n-aș fi recunoscut, în stația de autobuz, pe umerii unei tinere femei, unul din taioarele Lisei. Un taior negru
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
noi se clădește sub ochii noștri. Lamentațile nostalgice ori mizele greșite sunt aspru și fără drept de apel sancțonate. Ritmul viețuirii pare tot mai accelerat. Diferența față de epoca interbelică a sincronismului este aceea că nu mai este nevoie să avem iluzia construcței durabile, care să înfrunte "negura vremurilor", ci trebuie doar să construim, dar într-o manieră eficientă, adecvată prezentului cert, și nu viitorului ipotetic.
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
cu instinctele exacerbate datorită unui dans erotic permanent. Thalassocratia Moștenitorul... Rămăsese cumva suspendat. Nu își mai simțea nici măcar picioarele; cu tălpile scufundate în covorul ce sîngera sub ele. Vru să plutească de-a dreptul. Să fie și el doar o iluzie; să se zbată de lambrisajul perețlor ori de plafoanele încrustate în oglinzi... Pleoapele i se loviră, genele se petrecură cu foșnet de harpă. Visa splendid despre abisuri și sine. Și atunci, minciuna cea frumoasă se întinse precum tămîia. Căci dacă
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
mai putea dori un cărturar al zilei de mâne?"3 Republica Populară Română corespunde, dialectic, visului sadovenian de la 1945. Și, dacă primul ei act fundamental de la 1948 sancționează juridic un regim de tranziție, în care vestigiile vechii lumi pot avea iluzia supraviețuirii, cel de la 1952 are calitatea, sesizată în epocă, de a fi fidel, în cel mai înalt grad, referinței canonice, documentul sovietic de la 1936. Căci, de la preambulul ce încadrează un discurs asupra genezei până la consfințirea rolului conducător al partidului muncitoresc
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
prezentul confirmă ca imperativ politic, deceniile revizitate oferă ca anticipație profetică. Manifest închinat noii libertăți regăsite, textul lui Sadoveanu deconstruiește miturile pe care se întemeiază lumea veche, a cărei dispariție definitivă proiectul constituțional de la 1952 o consfințește, dincolo de orice ambiguitate. Iluziile timpului sunt raportate la claritatea crezului comunist. Modernizării deceptive îi corespunde un tipar educațional care profită "copiilor chiaburilor și funcționarilor de la sate", singurii care au acces la școlile superioare. Critica junimistă este recontextualizată partinic și anatomia României vechiului regim ca
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
caută / alți nefericiți - numai că între nefericiți și nefericiți / sunt mari praguri de nefericire" (12 octombrie 1992) Aici viața se bea și moartea se uită!"; cât protest mai rămâne după acest strigăt al conștiinței damnării, al surprinderii mistuirii, al anestezierii iluziilor? Ruga este un gest recurent, dar tot mai brutal, adresat unui Dumnezeu de cârpe, inventat, un simulacru divin aproape idol, ba chiar, la un moment dat, ruga nici nu mai este asumată individual: "și azi dârdâi de oroare când trebuie
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
atunci când Vera are intuiția unei vaste grădini a "potecilor bifurcate" ("dialogurile și timpurile lor amestecate") sau chiar a catastifului întocmit de arhivarul universal, de Dumnezeul memoriei din Biblioteca Babel. Implicarea năucește, contemplarea are măcar parte de spectacolul extraordinar al magiei iluziilor ("Totul e să ai perspectiva respectivă, să știi să privești într-o pură epură.") Mă retrag, așadar, prudent din această carte alienantă, labirintică, cu periculoase valențe hipnotice pentru orgoliul celui care crede în putința descifrării, și spun că, sub nesfârșitele
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
o clipă scrisoarea esențială aduc, la marginea patului, euharistia și atâta apă că oasele tale se spală în râu; în sala bronzurilor intru apoi, cu tine, pe brațe; nu privi înainte, e doar lumina lui Dumnezeu naturală care trage din iluzia absolută a chipului tău dă-mi mâna, chiar deosebite de-un veac și de atâta lumină, vom trece peste moarte, în două: îmi trag sufletul în locul tău; trec degetele'mi-laser peste răni și aerul încet ți le dizolvă în
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]