7,197 matches
-
ar putea manifesta o "ultimă exclamație virilă". Or, virilitatea verbală a victimelor i-ar umili pe torționari. Uneori, victimele vorbesc fără să fie silite, dar spun altceva decât ar dori supliciatorii să obțină de la ele: o femeie sodomizată îi vorbea imaginar iubitului ei, pentru a se apăra, astfel, de macularea la care era supusă. Ea rostea și rugăciuni, dar spunea mai ales scrisoarea orală de dragoste, concepută ca un scut verbal între sufletul ei și trupul sodomizat de torționari. Tortura este
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
oraș în care locuim amîndoi, ba chiar și destul de aproape unul de altul. Omul acesta, acolo, singur în mijlocul drumului, degaja o lumină formidabilă. Liniște. Tandrețe. Am vorbit numai despre Papa Ioan Paul al doilea. În șoaptă. Ieșisem din timp, priveam imaginar spre o FEREASTR| de departe. Sau de foarte aproape. Mi-am amintit că nu știam să schimb ceasul mașinii și l-am rugat să mă ajute. A umblat calm pe la tot felul de butoane...22.37. A pîlpîit de cîteva
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
reflexiv-combativă. Un război de o sută de ani, volumul de debut, este (în pofida titlului cu o simbolistică belicoasă) poate singurul moment artistic de respiro al autoarei, care își scoate acum la lumină imaginile și obsesiile personale, acea zestre netransmisibilă din imaginarul fiecărui scriitor. Dar "camera albă" și "războiul de zăpadă", statuia celebră din piață și sala de disecție, ca o casă fără oglinzi, încep deja să pulseze radioactiv, răsfrângând din conștiința poetei în a cititorului razele negre ale timpului istoric. Biografia
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
mereu cu spatele la mine. Cînd după mulți ani, l-am întors în vis, cu fața la mine, m-am simțit ușurată. Tîrziu, foarte tîrziu, după ce am terminat Cartea mîniei, mi-am dat seama că el, tatăl meu cumplit, a fost personajul principal al imaginarului meu poetic." O "exorcizare" și un fel de împăcare. O recunoaștere a tatălui de care nu poți scăpa. Dincolo de ea, după ce vei fi parcurs, în Addenda, "precizarea" teoretică, unificatoare, a lui Ion Vianu, Ce este un tată?, nu mai rămîne
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
se pot face toată ziua invenții și legitimări. Însă trebuie să se inventeze și să se breveteze măcar diferențe. Iar Doina Ioanid și-o construiește pe-a ei revenind, în plin exhibiționism și provocare, la vechile arme ale sugestiei și imaginarului." Atenția de a nu scrie la fel despre toți, de-a nu face, în nici un caz, concesii, nici măcar tinereții și încrederii acordate de vreun "cap" de cenaclu (a se citi, spre exemplu, cronica despre poezia Adelei Greceanu), transformă "verdictele", mai
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
în dialog - Matei Călinescu-Ion Vianu) sau epistolare (cele12 scrisori cioraniene de pe culmile disperării). Nu în ultimul rînd, sunt analizate mai multe cărți de ficțiune, aparținînd unor autori din generații diferite, al căror liant este tocmai această intersectare a autobiograficului cu imaginarul. Scriitorii avuți în vedere sînt Gellu Naum (romanul Zenobia), Iolanda Malamen (Eu, meseria de călău și melancolica regină), Alexandru Vona (volumul de proză scurtă Misterioasa dispariție a orașului de cîmpie), Ana Blandiana ( Sertarul cu aplauze), Ion Băieșu (romanul Balanța), Constantin
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
nici unul abulic, ci o conștiință acută, care-și umple golul existențial cu materia "(i)realității imediate", ca și cu cea a unor atitudini. Vocea prin care se rostesc atitudinile sale o constituie ironia. însăși insolitarea banalului, promovarea anodinului în sfera imaginarului ar putea fi socotite o ironie, cu atît mai mult cu cît imaginile au nu rareori o zvîcnire energică a contrarietății învinse: "cosită/ grădina e un cap de recrut/ de-aș putea să mă spînzur un pic în marginea ei
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
Grigurcu Noul volum de versuri al lui Liviu Georgescu înfățișează același discurs revărsat, convulsionat pe care ni l-a oferit debutul d-sale, discurs în pasta căruia își dau întîlnire materiile cele mai felurite, plasat la intersecțiile expresionismului cu avangarda. Imaginarul balansează între nostalgia geometriei (formă de asceză lirică) și imprevizibilul voluptuos al mixărilor metaforice (stare orgiastică). Năzuind la o simplificare, la o reducere la liniamente, poetul se descoperă a fi funciarmente posedatul unui duh dionisiac, al unui prea-plin ce debordează
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
românească însăși, în toată complexitatea ei și cu întreaga diversitate de interese, estetici, ideologii și, de ce nu, disfuncții. Pentru că, asta e, atunci cînd un mecanism funcționează cum trebuie, întregul se oglindește în parte cu o înaltă fidelitate. Lumea lui Capșa... Imaginarul poetic al lui Liviu Capșa se revarsă, asemenea unei ape care a descoperit rosturile capilarității, asupra a tot ceea ce el scrie într-un gen sau în altul. Fie că scrie poezie propriu-zisă ori parodie, evocare sau reportaj, pastilă jurnalistică sau
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
uneori dezagreabile, ale ambianței. Candoarea, ca și răbdarea, e o forță. Și un semn de noblețe: în simțire, înțelegere, relație de comunicare. Culegătorii de flori (titlu foarte inspirat) sunt purtători ai candorii. Făpturi ireale (dar cât de reale, în ontologia imaginarului!), ei - autoarea îi subsumează și-i reprezintă - cunosc, desigur, FRICA (“dacă nu ieșim la numărătoare/ dacă nu avem ștampila pe frunte/ (clamp!) FRICA!”), sunt pătrunși de marele fior metafizic (“mă închid în umbră/ și ascult nimicul/ nu e tristețe/ nu
CULEGĂTORII DE FLORI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382688_a_384017]
-
timp a clișeelor care structurează "portretul-robot" al evreului; o contextualizare geoculturală ce presupune comparația cu imaginea evreului în alte culturi tradiționale est și central europene; o comparație etnică care are în vedere statutul pe care alte etnii îl au în imaginarul popular românesc; în fine, o analiză a aspectelor preluate de "antisemitismul intelectual" din "antisemitismul popular", precum și a situațiilor în care, reformulate și ideologizate de presă, unele clișee se reîntorc în spațiul cultural care le-a generat. Andrei Oișteanu își asumă
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
are nici o importanță din moment ce iconografia comunistă, începînd cu manualele pentru clasele mici și terminînd cu marile acțiuni propagandistice, și-a constituit profilul și cu un sprijin consistent din această sursă. Așa cum pictura și gîndirea lui Ressu au fost însușite de către imaginarul simbolic al comunismului incipient, și pictura lui Corneliu Baba a avut un rol comparabil în același sens. In imagologia realismului socialist, ca ilustrări exemplare ale ,,esteticii" oficiale, sînt integrate nu numai tardivele Constituirea gospodăriei colective și Oțelarii, ci și marile
Inventarea unui nou realism (o schiță istorică) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16072_a_17397]
-
biograficului cum ar fi. corespondența (oficială sau privată) autobiografia, anumite tipuri de memorii, portretul. In schimb, s-a arătat deschis să extragă, cu finețe și cu argumente, din fiecare în parte, tot ceea ce poate fi socotit brumă de literatură, de imaginar, de ficțiune. Care vasăzică - ficțiunea non-ficțiunii?! Într-o notă explicativă, de pro domo, din 31 mai 2008, Profesorul, după o privire circulară în lume, se informează despre vivacitatea subiectului său în USA, în Franța, și află că jurnalele de autor
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
le au scriptorii genurilor biograficului. Dar, constatând că finalizările tipărite (în timpul vieții sau postum) prezintă fructuoase, și deloc neglijabile, elemente literare, le aduce să funcționeze sub lumina ficțiunii. Ca orice autor de literatură prozastică, scriptorii în cauză au apelat la imaginar cu încredere, vizând chiar o rezultantă estetică. De aceea, lectorul interesat poate purcede la o ordonare a materialului actual pe specii convenite, stabilindu-și singur gradul de informație dorit, precum și deciziile de a redacta și el studii de profil.
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
aparență fantomatică, pe cînd izolatul se realizează prin iluminare: „rîgîitul nostalgic al tiraniei celor mulți și definitiv spectrali/ asupra luminozității celor vii” (ukulele). Dar singurătatea are nevoie de confirmări. Realul fiindu-i advers, autorul se adresează așa cum îi șade bine, imaginarului. Marian Drăghici practică o serie de evadări fantaste, menite a-l încredința de propria-i identitate ideală. Prin dedublare, ca și cum s-ar privi într-o oglindă în care are satisfacția de-a apărea deghizat. Imaginarul precum o oglindă-teatru: „n-aș
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
adresează așa cum îi șade bine, imaginarului. Marian Drăghici practică o serie de evadări fantaste, menite a-l încredința de propria-i identitate ideală. Prin dedublare, ca și cum s-ar privi într-o oglindă în care are satisfacția de-a apărea deghizat. Imaginarul precum o oglindă-teatru: „n-aș avea nimic împotrivă/ să mă bîlbîi, da/ să roșesc, da/ mai ales acum că e iarnă și din criză de foc/ am ajuns să dorm în același pat/ cu eul meu lîngă eul meu// cu
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
de pretutindeni care îmi hrăneau textele și pe care limba (oricare ar fi fost aceasta) nu le putea cuprinde... Anul 1981 este și acela în care ai scris un text teoretic important, Poezia la ora crizei (publicat în cartea Sfîrșitul imaginarului sau Dincolo de avangarde, din 1993), în care te distanțai de suprarealism, optînd pentru construirea unui „mit personal“. „Ar trebui să ne întoarcem la individ, după atîtea proiecte utopice de suprimare a eului și după atîtea noi mituri colective“, scriai acolo
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
poeților de a încarna mituri personale? Ceea ce era important în poetica - „postmodernă” avant la lettre - pe care încercam să o formulez în acel text nu era doar ideea unui mit personal, ci totodată - și mai cu seamă - aceea a unui „imaginar sărac”, pe care-l opuneam imaginarului „maximal” al suprarealiștilor; mai modest, acesta trebuia să se împace cu realitatea acolo unde imaginarul suprarealiștilor i se împotrivea programatic. Atitudinea mea față de creație nu era una optimistă, ci dimpotrivă, era una sceptică; crearea
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
Ceea ce era important în poetica - „postmodernă” avant la lettre - pe care încercam să o formulez în acel text nu era doar ideea unui mit personal, ci totodată - și mai cu seamă - aceea a unui „imaginar sărac”, pe care-l opuneam imaginarului „maximal” al suprarealiștilor; mai modest, acesta trebuia să se împace cu realitatea acolo unde imaginarul suprarealiștilor i se împotrivea programatic. Atitudinea mea față de creație nu era una optimistă, ci dimpotrivă, era una sceptică; crearea unor mituri personale este, în sine
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
în acel text nu era doar ideea unui mit personal, ci totodată - și mai cu seamă - aceea a unui „imaginar sărac”, pe care-l opuneam imaginarului „maximal” al suprarealiștilor; mai modest, acesta trebuia să se împace cu realitatea acolo unde imaginarul suprarealiștilor i se împotrivea programatic. Atitudinea mea față de creație nu era una optimistă, ci dimpotrivă, era una sceptică; crearea unor mituri personale este, în sine, un fapt empiric și cotidian care nu intră cîtuși de puțin în conflict cu scepticismul
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
independent unul de altul? După cum bine știi, ordinea în care apar cărțile nu coincide neapărat cu aceea în care ele au fost scrise; astfel, scrierea prefeței pe care o citezi, intitulată „Un romantism al posibilului”, a precedat eseurile din Sfîrșitul imaginarului sau Dincolo de avangarde. Prefața aceasta aparține așadar unei etape anterioare a demersului meu, fără a se îndepărta însă de el, iar Sfîrșitul imaginarului îi este urmarea firească. La începutul anilor ’80 se poate observa o schimbare semnificativă, o adevărată ruptură
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
astfel, scrierea prefeței pe care o citezi, intitulată „Un romantism al posibilului”, a precedat eseurile din Sfîrșitul imaginarului sau Dincolo de avangarde. Prefața aceasta aparține așadar unei etape anterioare a demersului meu, fără a se îndepărta însă de el, iar Sfîrșitul imaginarului îi este urmarea firească. La începutul anilor ’80 se poate observa o schimbare semnificativă, o adevărată ruptură de ton în scrisul tău. De la Pour une Europe bleue (Arcane 17, 1985), care cuprinde poeme de la sfîrșitul anilor ’70, și pînă la
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
dar și, mai ales, a cultului unei «alte» lumi, pur ipotetice, care e marca distinctivă a gîndirii suprarealiștilor parizieni“. Pentru mine, ceea ce a fost cu adevărat important în momentul acela era să reconsider totul din perspectiva celor scrise în Sfîrșitul imaginarului sau Dincolo de avangarde - deci într-adevăr din perspectiva unei rupturi de suprarealism. Nu pot să fac aici decît o trimitere la ce am spus mai înainte, în special despre ceea ce am numit „imaginarul sărac”, prin opoziție cu imaginarul maximal - sau
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
totul din perspectiva celor scrise în Sfîrșitul imaginarului sau Dincolo de avangarde - deci într-adevăr din perspectiva unei rupturi de suprarealism. Nu pot să fac aici decît o trimitere la ce am spus mai înainte, în special despre ceea ce am numit „imaginarul sărac”, prin opoziție cu imaginarul maximal - sau „deplin” - al suprarealiștilor. Pe de altă parte, ceea ce eu numesc „metafizica pietonală” își are rădăcinile de asemenea în acest nou început, care avea să-mi prilejuiască întîlnirea cu poeți ca Jean-Christophe Bailly, Yves
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
în Sfîrșitul imaginarului sau Dincolo de avangarde - deci într-adevăr din perspectiva unei rupturi de suprarealism. Nu pot să fac aici decît o trimitere la ce am spus mai înainte, în special despre ceea ce am numit „imaginarul sărac”, prin opoziție cu imaginarul maximal - sau „deplin” - al suprarealiștilor. Pe de altă parte, ceea ce eu numesc „metafizica pietonală” își are rădăcinile de asemenea în acest nou început, care avea să-mi prilejuiască întîlnirea cu poeți ca Jean-Christophe Bailly, Yves Bonnefoy sau Jacques Réda. Dacă
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]