1,575 matches
-
ilare dezarticulări de logică și cu un schimb de vorbe fără sens. O „versiune liberă”, cu nervuri de parodie și ingeniozități de limbaj, după Un yankeu la Curtea regelui Arthur, romanul lui Mark Twain, este piesa Regele și yankeul. Aventura imaginativului „yankeu” într-un ev de demult - aceeași predilecție pentru balansul timpurilor - exhibă un aer carnavalesc, secvențele de bufonadă fiind colorate de un haz frust, cu seve folclorice. Adaptări - unele puse în scenă la mai multe teatre din țară - sunt și
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
în alte forme de studiu s-a cvadrublat; totul pare aici să crească în proporții rapide. Chiar dacă sunt unele îndoieli întemeiate privitoare la calitatea diplomelor, cu greu se poate omite faptul că predarea și învățarea, confruntarea cu cunoașterea și explorarea imaginativă a noilor experiențe facilitează și stimulează reflecția și descoperirea sinelui și a mediului său de configurare. Școlarizarea a devenit factorul determinant al mobilității, astfel că o diplomă universitară obținută și asociată cu competențe atent certificate apare ca un gen de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
stimulatori ai „creativității identitare” (cf. J.-C. Kaufmann, op. cit., p. 205). Între forța de „inventare a sinelui” și resursele disponibile, există un raport de proporționalitate directă. Resursele culturale bogate și accesul la „coduri elaborate” de limbaj (B. Bernstein) facilitează prospectarea imaginativă a unor moduri alternative de prezentare și reprezentare ale sinelui, tot așa cum resursele economice mai bogate oferă șanse și posibilități efective de accesare a noilor oportunități și de procurare/folosire a noilor bunuri și servicii. În alternativa opusă, cea a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
trecutul unor coduri generatoare ce au seva secată, fie ca un apel spre temperarea unor dezvoltări ce par cuprinse de un fel de hubris nesățios. Forța reproșului este însă prea redusă în raport cu acea construcție în desfășurare ce se dovedește din ce în ce mai imaginativă ca formă și cuprinzătoare ca extindere. Să lăsăm faptele să vorbească. Vârfuri într-un labirint al cifrelor Dintre componentele societății contemporane, puține pot fi comparate cu educația în privința expansiunii cantitative. Dar de ce ne referim din nou la informații cantitative? Nu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
privind dezvoltarea viitoare a învățământului superior. În prezent, nimeni nu poate propune o agendă integrată a acestor politici fără a răspunde la măcar unele dintre întrebările-cheie despre opțiunile cu care se confruntă universitatea contemporană. Putem admite, pentru ilustrarea unui exercițiu imaginativ, că astfel de întrebări pot fi derivate din cinci dileme luate ca referință: Finanțarea învățământului superior. În ce măsură învățământul superior este un bun public a cărui finanțare trebuie să fie eminamente publică sau un alt gen de bun a cărui finanțare
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
unor poeți contemporani, asupra cărora M. se apleacă interesat de viziunea acestora asupra poeziei, de mișcarea lăuntrica și de atitudinile lirice. Lirica lui M. se prezintă în două registre, „scindata între miraj și reverie” (Al. Cistelecan), transpuse în laconice fulgurații imaginative sau în intensificări expresioniste. SCRIERI: Lecturi bacoviene și alte eseuri, București, 1995; Seară cu Dante și alte poeme, pref. Al. Cistelecan, Târgu Mureș, 1996; Sub semnul poeziei, Pitești, 1999. Ediții: Ion Negoițescu, Primăvara elvețiană și alte proze, Pitești, 1999. Traduceri
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
un „apofatism al persoanei” - „caracteristic pentru gândirea creștină a Răsăritului grecesc”2 - , care admite că orice cunoaștere „nu se limitează la cunoașterea intelectuală, ci este un fapt existențial integral care presupune conlucrarea mai multor facultăți distincte (senzitivă, critică, abstractivă, reductivă, imaginativă, afectivă, intuitivă, perceptivă)”3. Această disjuncție facilă îl face pe Yannaras să afirme că „apofatismul esențialist” al lui Augustin sau Toma d’Aquino (1225-1274) nu ne adresează o invitație la poetica doxologică atât de specifică tradiției răsăritene. Asemenea judecăți generalizante
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un set de cerințe date. După tipul răspunsului așteptat, itemii de tip eseu pot fi: • eseu structurat sau semistructurat, în care, cu ajutorul unor indicii, sugestii, cerințe, răspunsul așteptat este ordonat și orientat; • eseu liber (nestructurat), care valorifică gândirea/scrierea creativă, imaginativă, originalitatea, creativitatea, inventivitatea etc. (Informații suplimentare pot fi obținute și prin studierea sursei noastre primordiale, lucrarea profesorului Marin Manolescu, Activitatea evaluativă între cogniție și metacogniție, Editura MeteorPress, București, 2004.) 6.6. Erorile și fluctuațiile în notare scoase în evidență de
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
ale acestora 35. Deosebirile profunde dintre idealul metafizic al lui Kant și al lui Blaga oglindesc, prin urmare, opoziția dintre aspirațiile și opțiunile spiritului universalist și obiectiv, care privilegiază știința, și ale spiritului istorist neoromantic, care valorizează cu deosebire creațiile imaginative cât mai îndrăznețe, cu maximă rezonanță existențială 36. Dacă Immanuel Kant năzuia să facă din filosofie o știință, dacă el îi inspiră și astăzi pe cei ce înțeleg să formuleze și să soluționeze probleme filosofice într-un spirit științific, Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
uimitor să observi că ele sunt luate în considerare cu toată seriozitatea. Straniu e că, prin ele, intriga se relansează spectaculos, textul începe să debordeze de energie, de parcă aceste mici accidente de parcurs ar fi mobilizat și mai mult resursele imaginative ale romancierului. Cu toate acestea, părțile de rezistență ale cărții rămân secvențele statice. Descrierile de interioare, analiza psihologiei personajelor și stabilirea raporturilor de forțe dintre ele alcătuiesc un excepțional dosar al interrelațiilor umane guvernate de lăcomie, cruzime, violență, sexualitate, frică
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
purist, The Little Sister poate fi învinovățit că preia teme și tipuri din cărțile anterioare. Ceea ce pentru un comparatist poate fi o mană cerească, pentru cititorul obsedat de originalitate e o marcă a eșecului și constatarea țâfnoasă a epuizării resurselor imaginative. Din acest punct de vedere, mă plasez cu fermitate împotriva curentului majoritar care vede în cartea din 1949 a lui Chandler un semieșec. Cred cu tărie că ne aflăm în fața uneia dintre cele mai bune cărți ale sale, o veritabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de lipsit de onestitate. E suficient să citești romanul fără a fi obsedat de respectarea canonului și te afli dintr-odată în spațiul literaturii propriu-zise. Privit din unghiul limitat al genului „detectiv”, probabil că The Little Sister nu are prospețimea imaginativă a primelor cărți chandleriene. Numai că, poate chiar fără să-și dea seama, scriitorul concura într-o altă categorie: cu fiecare nouă carte scrisă, îndepărtarea de literatura entertainment devenea un fapt. Greoaie, confuză, încâlcită la capitolul intrigii „polițiste”, ea excelează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o generație cu sensibilitatea răscolită de verbul lui Pârvan, eseistul a contribuit la consolidarea mitului tracic, avatar interbelic al celui dacic. Fără să realizeze o teorie a culturii de consistența celei a lui Blaga, B. a abordat domeniul cu febrilitatea imaginativă a poetului. Fastul lexical și solemnitatea stilului, procesiunea sărbătorească a ideilor, cadența muzicală a frazelor, poza oraculară exercită o subtilă persuasiune asupra cititorului. Pentru Dan Botta, lumea devenea reală când începea să-și reveleze structurile ei profunde; adică, atunci când ochiul
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
sulimanuri, măști, figurație înghețată, magie bine strunită compun un joc artist în care înscenarea nunții intensifică tristețea. E o ceremonie bizară a vieții fără de viață. Scriitorul știe să folosească mijloace adecvate, care îi susțin viziunea asupra acestei lumi hieratice: perifraza imaginativă, traseul sinuos, reveria și povestea, arabescurile, vorba dantelată. Miza estetizantă se regăsește în romanul Maica Domnului de la mare. La Balcic, într-un mediu cosmopolit, policrom, cu lume subțire, aristocratică și extravagantă, se pregătește un spectacol de teatru, programat ca „un
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
în palimpsest (cele feminine, de pildă), scenele caligrafiate bogat, trimiterile istorice și autobiografice întrețesute în pânza lirico-nostalgică a textului participă la individualizarea acestei scrieri, definită ca „o pastorală citadină” (Ion Vartic). În sfârșit, în publicistică și eseuri, vademecumuri erudite și imaginative, B. practică o stilistică imnică, exaltată, care provoacă și difuzează eficient emoția. El știe să descopere și să aproprie de cititor, cu gesturi de iubire aproape mistică, istorie, oameni, comunități, locuri („sufletul de la granițe”, mai cu seamă), obiceiuri, datini, scriitori
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
aminti, fără a schița o narație a ei. Lirica lui B. conține, drept urmare, întotdeauna, ecouri epice îndepărtate, istorisește experiențe existențiale, sub formă de „basm” sau parabolă, lăsând dicțiunii principala funcție metaforică și reducând la minimum descripția. Din cauză că utilizează copios zăcăminte imaginative folclorice, credințe obscure, reminiscențe ale unor practici magice străvechi, în ciuda subiectivității extreme, poezia lui dă o impresie stranie de obiectivitate. Deformarea fabulatorie a realității trimite la reprezentări colective persistente, de unde senzația că relevă o natură veritabilă, profundă, esențială, a lucrurilor
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
de incursiuni bogat imagistice în lumea vikingilor, transpuse fluid în versuri melopeice. După interludiul poetic din 1970, autoarea se dedică unor ample construcții epice, publicând câteva romane și un volum de Nuvele fantastice (1984), ce fac dovada unei deosebite predispoziții imaginative, capabilă să domine intrigi arborescente și planuri paralele, dar nu și în măsură să insufle tensiune conflictelor, ceea ce, de altfel, nici nu i-a stat în intenție. C. își plasează acțiunea romanelor în anii interbelici, atât în spațiul românesc, cât
CABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
cele mai diferite orientări, de la avangardiștii Sașa Pană și C. Nisipeanu la George Talaz și Eugen Boureanul. Refuzat marilor tensiuni existențiale, A. este un poet laborios, cu debit molcom și expresie supravegheată, care cultivă, mai mult intuitiv și cu resurse imaginative obișnuite, o estetică a cuvântului în deplină autonomie față de celelalte valori. Placheta În insula unde-nfloreau coralii se constituie ca un ecou al lecturilor modelatoare ale adolescenței, trecute însă prin filtrul unor însușiri care se vor dovedi constante: antiretorism, discreție
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
simboluri ca: - embleme; - însoțitor al omului sau expresie a organelor de simț; - caricatură a ființei umane; - încarnare a pasiunilor și dorințelor; - expresie a dezvoltării instinctuale; - reprezentare a spiritului individual (mai ales păsările); - expresie a mentalului, a conștiinței și a gândirii imaginative; - manifestare a pulsiunilor agresive. Coarnele animalelor au fie o semnificație pozitivă, de antene cosmice, fie o semnificație negativă, de agresivitate și brutalitate. Iată de ce unii zei sunt împodobiți cu coarne, pentru a semnifica puterea lor spirituală, însă demonii, și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
la lucruri concrete, direct reperabile în mediul proxim. Totodată, putem trage concluzia că între cele două lumi sunt multe filiații; la o adică, ele comunică, se stimulează și se întrețin reciproc. Virtualizarea este generată de însăși puterea structurantă și forța imaginativă a gândirii și limbajului. Prin limbajul oral sau scris se depășește datul concret, pentru a-l manevra dincolo de circumstanțele lui de emergență. Prin scriitură se realizează o virtualizare a memoriei, o prelungire a unor date dincolo de realitățile imediate de care
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de mâine își va aminti cu emoție de prima „declarație de dragoste” exprimată către cineva necunoscut (eventual, într-o altă limbă), către cineva neîntâlnit sau necontactabil concret, poate, niciodată. Noile sisteme de conectare și de comunicare pot accelera capacitățile comunicaționale, imaginative sau inventive, dar le și pot încetini sau stopa dacă nu sunt utilizate în chip judicios și, mai ales, dacă sunt utilizate în mod univoc. Instrumentul este cu atât mai bun cu cât el face ca elevul să treacă de la
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
a le apropia de sensibilitatea omului modern. Povestirile sunt însoțite de comentarii explicative care le asigură accesibilitatea. Jurnale ale unui călător format în liniștea bibliotecilor, Cetăți și himere (1975) și Pelerin la templul Lunii (1990) vădesc deopotrivă sensibilitate și capacitate imaginativă. În locuri copleșite de istorie, B. descoperă semnificații noi, meditând la succesiunea civilizațiilor, propunând trimiteri la istoria artelor, științei, filosofiei, dar, mai ales, evocând o atmosferă vie, convingătoare. Doar aparent pe linia preocupărilor pentru mitologie, Vacanță în Olimp (1981) este
BALACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
N. Iorga, L. Blaga ș.a.). Studiul Literatura lui Panait Istrati, tipărit integral abia postum, descoperă antinomii din opera scriitorului brăilean („un sentiment tutelar al destinului” întâlnindu-se cu „sentimentul aproape sălbatic [...] al libertății”), predominante fiind în arta literară istratiană puterea imaginativă și biruința asupra convenționalului. B. este și autor de aforisme și cugetări, scrise de-a lungul a zeci de ani, care lasă să transpară un chip interior mai puțin supus canoanelor și o gândire incomodă, adoptând interogativ marile teme ale
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
Încremenirea impusă, pe care individul o resimte, prin izolare, ca o moarte lentă a spiritului. În aceste condiții, intervine memoria. Apelând la memorie, persoana readuce În prezent imaginile celor cu care a fost anterior. Este o dublă apropiere: ca prezență imaginativă, dar și ca prezență emoțională. Întoarcerea În trecut este proiectarea În trăirile anterioare, care vor Înlocui vidul prezent. Imaginarul va compensa, În aceste cazuri, absența dată de izolare. Dar dincolo de aceste situații Închise, limitative, faptul de a fi condamnat la
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
panteismului și sunt exprimate într-o manieră francă, îndrăzneață. Câteodată, utilizând sugestii venite din basm ori dintr-o posibilă figurație medievală, poetul face ca aceste imnuri închinate iubirii să se deschidă către adâncurile sentimentului. B., care nu deține mari resurse imaginative, exploatează în schimb o intuiție fericită, ritmând debitul liric într-o mișcare muzicală nu o dată plină de rafinament. SCRIERI: Incantații, București, 1940; De dragoste..., postfață Mihai Gafița, București, 1971. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IX, 40-42; Octav Șuluțiu, Mircea Badea, „Incantații
BADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285534_a_286863]