737 matches
-
islamice adaptând-o pentru a îndeplini nevoile comunităților musulmane de azi. Au contribuit semnificativ, de asemenea, la cauze umanitare. Hoja este grupul majoritar condus de Aga Khan (Muhammad Șah Ibn Aga Ali), descendent al califilor nizariți, pe care îl numesc „imamul timpurilor” ("imam-i zaman"). Datorită persecuțiilor, adepții lui Aga Khan au fost nevoiți să adopte un limbaj religios constituit din termeni și concepte din sufism și hinduism. Dumnezeu era cunoscut sub numele de "Allah" sau "Alakh" (nume sanscrit), Rahman (cel
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
-o pentru a îndeplini nevoile comunităților musulmane de azi. Au contribuit semnificativ, de asemenea, la cauze umanitare. Hoja este grupul majoritar condus de Aga Khan (Muhammad Șah Ibn Aga Ali), descendent al califilor nizariți, pe care îl numesc „imamul timpurilor” ("imam-i zaman"). Datorită persecuțiilor, adepții lui Aga Khan au fost nevoiți să adopte un limbaj religios constituit din termeni și concepte din sufism și hinduism. Dumnezeu era cunoscut sub numele de "Allah" sau "Alakh" (nume sanscrit), Rahman (cel milostiv) și
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
în subgrupuri, dintre care cel mai numeros, "dawudi", numără cca. 130.000 de adepți. Buhurii ismailiți provin în special din regiunea Gujarat din India și sunt conduși de un "da'i mutlaq" („"da'i"-ul absolut”) care menține contactul cu imamul ascuns. Sediile lor principale se află în Mumbai încă din sec. XIX-lea. În sistemul ismailit, ca și în cel pitagoreic numărul șapte era considerat sacru. Septimanii împărțeau evenimentele cosmice și istorice în perioade de câte șapte ani. În cosmogonia
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
de "ta'lim", învățătura aflată mai presus de discuțiile dintre oameni. De aici derivă un alt nume al lor, "ta'limiya". Această învățătură, promovată mai ales de Hasan Ibn Sabbah, nu poate, în viziunea lor, să fie propovăduită decât de „Imamul infailibil”, în calitatea lui de emanație a inteligenței divine. În consecință, ei cer adepților, supunerea oarbă față de învățătura imamului ismailit, insistând și mai hotărât decât duodecimanii, cu privire la infailibilitatea lui și la calitățile lui supraomenești. Ismailiții au organizat una dintre cele
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
ta'limiya". Această învățătură, promovată mai ales de Hasan Ibn Sabbah, nu poate, în viziunea lor, să fie propovăduită decât de „Imamul infailibil”, în calitatea lui de emanație a inteligenței divine. În consecință, ei cer adepților, supunerea oarbă față de învățătura imamului ismailit, insistând și mai hotărât decât duodecimanii, cu privire la infailibilitatea lui și la calitățile lui supraomenești. Ismailiții au organizat una dintre cele mai subtile și eficiente mijloace de propagandă din istoria islamului. Din locurile lor de recluziune au început să trimită
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
se găsește plasat mai sus de orice credință. Ismailiții au fost acuzați de practici imorale și reuniuni indecente de-a lungul timpului. Majoritatea adepților nu depășeau niciodată al treilea grad, marcat printr-un jurământ special ("rabt") care îi lega de imamul ismailit. Misionarii și propovăduitorii atingeau rar ultimul grad.
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
reprezentând 10-20% din numărul total de musulmani. Șiiții (ar.: "شيعة علي, šī‘at ‘Ali", partidul lui ‘Ali) sunt urmașii partizanilor lui "’Ali", văr și ginere al profetului Muhammad. El este totodată cel de-al patrulea calif bine-călăuzit (656-661) și primul imam șiit, reprezentând astfel legitimitatea casei Profetului (ar.: "أهل البيت , "Ahl al-bayt""). Șiismul are la bază învățăturile Coranului, precum și învățăturile profetului Muhammad atestate de "hadīth-uri" islamice (termen redat prin "tradiții") sau de alte cărți precum "Nahj al-Balagha" Una dintre instituțiile de
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
de "hadīth-uri" islamice (termen redat prin "tradiții") sau de alte cărți precum "Nahj al-Balagha" Una dintre instituțiile de bază ale șiismului este manifestarea credinței față de cel pe care comunitatea religioasă îl consideră îndreptățit să dețină autoritatea legală ("wilăya"), respectiv un imam descendent al lui 'Ali. Imămatul (ar. "إمامة" ) reprezintă instituția șiită spirituală și politică, transmisă prin desemnare divină de la profet, trecând prin ʽAlī. Spre deosebire de orientarea islamică sunnită, imamul șiit moștenește de la Muhammad nu numai autoritatea temporală, dar și prerogativa de a
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
care comunitatea religioasă îl consideră îndreptățit să dețină autoritatea legală ("wilăya"), respectiv un imam descendent al lui 'Ali. Imămatul (ar. "إمامة" ) reprezintă instituția șiită spirituală și politică, transmisă prin desemnare divină de la profet, trecând prin ʽAlī. Spre deosebire de orientarea islamică sunnită, imamul șiit moștenește de la Muhammad nu numai autoritatea temporală, dar și prerogativa de a interpreta legea. In această postură, el era un învățător infailibil si acest ei infailibilități (ișma") i se adaugă darul divin al caracterului impecabil. Doctrina șiită susține că
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
infailibil si acest ei infailibilități (ișma") i se adaugă darul divin al caracterului impecabil. Doctrina șiită susține că convigerea religioasă se poate obține doar prin îndrumarea unui asemenea imăm, aflat sub protecția divină împotriva greșelii și a păcatului. 'Ali, primul imam, a fost urmat de fiul său al-Hasan, iar apoi de celălalt fiu, al-Husayn ai cărui descendenți sunt cei mai venerați. Dogma imamului a devenit astfel o componentă esențială a credinței șiite. Chiar și astăzi este principala deosebire între islamul șiit
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
obține doar prin îndrumarea unui asemenea imăm, aflat sub protecția divină împotriva greșelii și a păcatului. 'Ali, primul imam, a fost urmat de fiul său al-Hasan, iar apoi de celălalt fiu, al-Husayn ai cărui descendenți sunt cei mai venerați. Dogma imamului a devenit astfel o componentă esențială a credinței șiite. Chiar și astăzi este principala deosebire între islamul șiit și cel sunnit, dar și între școlile ce s-au desprins din șiism: duodecimani (ar. "اثنا عشرية , Iṯna 'ašarīya"); septimani (sab'īya
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
cel sunnit, dar și între școlile ce s-au desprins din șiism: duodecimani (ar. "اثنا عشرية , Iṯna 'ašarīya"); septimani (sab'īya) sau ismailiți (ar. "الإسماعيلية , al-Ismăʿīliyya" )cu subsectele: karmații, asasinii, adepții lui Aga Khan și druzii; zaydiți. Se consideră că imamul nu a murit, ci se află temporar intr-o stare de ocultare ("ġayba"). La momentul potrivit va apare ca Mahdi (cel înfrumat de Dumnezeu) înaintea Judecății de Apoi pentru a restabili adevăratul islam. Secta karmațiană a fost întemeiată în secolul
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
ul (din araba الزيدية az-zaidiia) este o ramură șiită a islamului apărută în secolul sec VIII și fondată de Zayd ibn 'Alī (arabă: زيد بن علي), nepotul lui Ḥusayn ibn 'Alī (arabă: حسين بن علي) sau conform altor surse, de imamul șiit de origine persană, ʽAlī ibn al-Ḥusayn (arabă: علي بن الحسين). Adepții acestuia, numiți zaydiți, se găsesc cu precădere în Yemen, unde formează aproximativ 45% din totalul populației yemenite. De altfel, zaydismul reprezintă una din principale școli juridice islamice în
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
arabă: علي بن الحسين). Adepții acestuia, numiți zaydiți, se găsesc cu precădere în Yemen, unde formează aproximativ 45% din totalul populației yemenite. De altfel, zaydismul reprezintă una din principale școli juridice islamice în Yemen. Zaydiții nu recunosc decât primii cinci imami, până la imamul Zayd ibn Ali. Trăiesc în Yemen și Arabia Saudită. Cât privește statutul școlilor juridice, ramura șiită atestă existența a trei școli, mai exact școala jaʽfarită (duodecimană), ismaelită (septimană) și zaydită. Demn de menționat este, însă, faptul că zaydiții au
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
بن الحسين). Adepții acestuia, numiți zaydiți, se găsesc cu precădere în Yemen, unde formează aproximativ 45% din totalul populației yemenite. De altfel, zaydismul reprezintă una din principale școli juridice islamice în Yemen. Zaydiții nu recunosc decât primii cinci imami, până la imamul Zayd ibn Ali. Trăiesc în Yemen și Arabia Saudită. Cât privește statutul școlilor juridice, ramura șiită atestă existența a trei școli, mai exact școala jaʽfarită (duodecimană), ismaelită (septimană) și zaydită. Demn de menționat este, însă, faptul că zaydiții au o abordare
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
a apărut în 897 prin Yahya ibn al-Ḥusayn. În ciuda luptelor interne pentru succesiune și a atacurilor ismailite, statul yemenit și-a păstrat independența până în 1539 când a fost cucerit de otomani, devenind astfel o provincie otomană. În urma destrămării Imperiului Otoman imamul Yahya a rămas la putere în Yemen, până în anul 1948 când a fost asasinat, într-o încercare de preluare a puterii. În ciuda acestui fapt, planurile au fost dejucate de fiul lui Yahya, Aḥmad care i-a urmat la putere tatălui
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
1962, în urma morții sale, i-a urmat la tron fiul, Muḥammad, însă o săptămână mai târziu după o lovitură pusă la cale de armată fiul este înlăturat. Zaydiții sunt ramura șiită a islamului care îl consideră pe Zayd al cincilea imam, motiv pentru care mai sunt cunoscuți și sub numele de “cu cinci imami”. Atât gândirea, cât și cultura zaydită sunt diferite de cele ale altor ramuri șiite. Zaydiții au o abordare mai raționalistă în ceea ce privește religia, fiind adesea calificați drept a
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
săptămână mai târziu după o lovitură pusă la cale de armată fiul este înlăturat. Zaydiții sunt ramura șiită a islamului care îl consideră pe Zayd al cincilea imam, motiv pentru care mai sunt cunoscuți și sub numele de “cu cinci imami”. Atât gândirea, cât și cultura zaydită sunt diferite de cele ale altor ramuri șiite. Zaydiții au o abordare mai raționalistă în ceea ce privește religia, fiind adesea calificați drept a “cincea școală” a islamului sunnit. Zaydiții nu cred în supranatural sau mistică, precum
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
în ceea ce privește religia, fiind adesea calificați drept a “cincea școală” a islamului sunnit. Zaydiții nu cred în supranatural sau mistică, precum alte ramuri șiite, iar un exemplu în acest sens ar fi faptul că în credința zaydită nu se regăsește ideea imamului ascuns sau a naturii divine a acestora. Tocmai de aceea în alegerea imamilor, zaydiții pun, cu precădere, accentul pe cunoștințele religioase. Spre deosebire de alte ramuri șiite, în această credință imamatul nu se transmite din tată în fiu, întrucât orice descendent al
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
nu cred în supranatural sau mistică, precum alte ramuri șiite, iar un exemplu în acest sens ar fi faptul că în credința zaydită nu se regăsește ideea imamului ascuns sau a naturii divine a acestora. Tocmai de aceea în alegerea imamilor, zaydiții pun, cu precădere, accentul pe cunoștințele religioase. Spre deosebire de alte ramuri șiite, în această credință imamatul nu se transmite din tată în fiu, întrucât orice descendent al lui 'Alī poate deveni imam dacă îndeplinește condițiile zaydite. Pe de altă parte
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
divine a acestora. Tocmai de aceea în alegerea imamilor, zaydiții pun, cu precădere, accentul pe cunoștințele religioase. Spre deosebire de alte ramuri șiite, în această credință imamatul nu se transmite din tată în fiu, întrucât orice descendent al lui 'Alī poate deveni imam dacă îndeplinește condițiile zaydite. Pe de altă parte, ramura zaydită se aseamănă cu alte ramuri șiite în ceea ce privește chemarea la rugăciune, însă se folosește o versiune extinsă a chemării șiite la rugăciune. Zaydiții prin credința în ideea că puterea îi aparține
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
dacă îndeplinește condițiile zaydite. Pe de altă parte, ramura zaydită se aseamănă cu alte ramuri șiite în ceea ce privește chemarea la rugăciune, însă se folosește o versiune extinsă a chemării șiite la rugăciune. Zaydiții prin credința în ideea că puterea îi aparține imamului 'Alī și soției sale, Fățima, se aseamănă cu șiiți, însă ceea ce îi diferențiează este faptul că ei consideră că au existat o serie de motive politice care au împiedicat numirea lui 'Alī în fruntea califatului. Această teorie pe care au
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
cunoscută drept "tafḍīl" (arabă: تفضيل), care legitimează numirea celui "mafḍūl" (arabă: مفضول), mai exact legitimează numirea persoanei care nu are foarte multe pretenții, în timp ce "făḍil" (arabă: فاضل), sau persoana cu calități superioare, este doar accesibilă, nu dezirabilă. Zaydiții recunosc ca imami pe 'Alī, pe cei doi băieți ai lui 'Alī, Ḥasan ibn 'Alī și Ḥussayn ibn 'Alī, pe 'Alī ibn al-Ḥusayn Zayn al-'Abidin și cel de-al cincilea imam este Zayd ibn 'Alī. În ceea ce privește teologia, zaydiții sunt apropiați de școala
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
cu calități superioare, este doar accesibilă, nu dezirabilă. Zaydiții recunosc ca imami pe 'Alī, pe cei doi băieți ai lui 'Alī, Ḥasan ibn 'Alī și Ḥussayn ibn 'Alī, pe 'Alī ibn al-Ḥusayn Zayn al-'Abidin și cel de-al cincilea imam este Zayd ibn 'Alī. În ceea ce privește teologia, zaydiții sunt apropiați de școala mu'tazilită, deși, în fond, nu aparțin de mu'ataziliți. În acest sens apar o serie de probleme între cele două școli, întrucât mu'ataziliții resping doctrina imamatului. Însă
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
și crește până la vârsta adolescenței într-un mediu tradiționalist, el însuși afirmând că prima interacțiune cu elementele modernității o va avea la vârsta de 16 ani, moment din care relația sa cu islamul va cunoaște diverse modificări. Recunoscut că un imam în satul de origine, tatăl său reneagă orice element de influență sufita. Absolving un liceu cu predare în arabă, într-o țară unde limba de predare în universități era franceză, Ganuchi pleacă de o manieră clandestina în Egipt unde se
Rāšid al-Ġannūšī () [Corola-website/Science/329078_a_330407]