1,385 matches
-
asumarea acestui ecou este, așa cum a fost amintit anterior, rezultanta unei alegeri individuale. Această particulă de transcendență o caută misticul sfințeniei în angelica sa privire peste lume. El iubește cu o dragoste suprafirească, suferă sacrificându-și sinele pentru risipirea beznei imanentului așezată peste atomul de transcendență din fiecare om al cotidianului. El înțelege valoarea divină a semenilor înlănțuiți efemerității și pentru eliberarea acestora întru transcendență își oferă sacrificiului sinele înnobilat printr-o dragoste ce se coboară spre a înălța. Misticul iubirii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
transcendență își oferă sacrificiului sinele înnobilat printr-o dragoste ce se coboară spre a înălța. Misticul iubirii revărsate este dispus să suporte presiunea neînțelepciunii întunecate și a grotescului instictual, a răutății primare și a viciului suveran. Această jertfire dăruiește oamenilor imanentului dragostea insulară ce se deschide pentru și printre ei ca unică fereastră spre libertatea unei iluminări încă posibile. Prin exemplul verticalității sale, misticul luminos deschide o breșă de sfințenie în omogenul banalului social, un vârtej spiritual ce poate convinge și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Dar, mai presus de atât, actul iubirii și sacrificiului său, demersul de a continua pasul purității strălucitoare în mijlocul lumii profane și în pofida ostilității acesteia constituie gestul suprem de absorbție și flagelantă neutralizare a negativității semenilor pierduți în voluptățile și grijile imanentului. Pentru mistic, abia astfel este posibil începutul ascendenței spre absolutul spiritual a multora dintre acești rătăciți în cromatismele înșelătoare ale spațio-temporalului. Doar sacrificiul propriei ființe întru dragostea mistică poate determina, aici, cutremurarea trezitoare a semenului care eliberat de negura viețuirii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
determina, aici, cutremurarea trezitoare a semenului care eliberat de negura viețuirii în mundanul temporal își începe urcușul spre plenitudinea transcendenței ce s-a picurat în el. Asumându-și cândva chemarea transcendenței, misticul i-a recunoscut prezența în sine și dincolo de imanent. Și poate că la rândul său, a fost dezvrăjit din mirajul efemerității, a fost deșteptat în ascultarea chemărilor transcendente de un alt temerar al piscurilor spirituale.... Din perspectiva celor evocate mai sus se poate afirma faptul că spectrul celorlalți semeni
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lor desăvârșirea individuală întru transcendent nu și-ar atinge apogeul rămânând asemeni unei rostuiri neterminate. Fără dragostea pentru autentica valoare întru spirit a semenilor prăbușiți în mareea pierzătoare de efemerități și motivații relative ascendența prin abisurile ce se ascund învăluind imanentul ar semăna cu un metafizic zbor întrerupt de puternicii curenți ai orgoliului și admirației pentru propriul sine. În ierarhia spre și întru transcendent, dincolo de actul renunțării se întind imensitățile ontice ale sacrificiului pentru ceilalți sub spectrul divin al dragostei mistice
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pentru ceilalți sub spectrul divin al dragostei mistice, statutul existențial ce poate fi acceptat sau respins de opțiunea voinței individuale. Cel care încearcă tranzitarea unor astfel de înalte sfere refuzându-se acestui statut și ignorând drama ontică a semenilor ancorați imanentului se consacră și suferă doar pentru sine devenind în aroganța forței sale spirituale agent al transcendenței răsturnate, mistic al demonicului ce-i insuflă tentația îndumnezeirii negative. Aproape de cerul zeilor învăluiți în taină, sacerdotul luminos al compasiunii își urmează poteca astrală
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
agent al transcendenței răsturnate, mistic al demonicului ce-i insuflă tentația îndumnezeirii negative. Aproape de cerul zeilor învăluiți în taină, sacerdotul luminos al compasiunii își urmează poteca astrală neatins de tentacolele mândriei atemporale. Pasul său spre transcendent străpunge selenar apăsarea nopții imanentului descoperind umanității sacralitatea izbăvitoare a spiritului. Întâlnirea cu răutatea celulalt implică o ciocnire opozitivă în care negativitatea opresivă își poate aroga o formă deschisă a demersului său incisiv sau una înșelătoare, vicleană. Acest chip viclean al răutății se concretizează prin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nimic. El vine din neant și merge spre neant. Accident al vidului, pată absurdă de existență, ființa umană strălucește fulgurant și efemer, preț de o clipă insulară în infinitul beznei cosmice. Posibilitatea transcendenței fiind respinsă, ne-omenescul se rezumă la imanentul aferent aventurii terestre a omului. În extensia cosmică, de la deschiderile galactice și până la profunzimile subatomare sunt cuprinse o multitudine de elemente care nu aparțin și nu interrelaționează direct cu paradigma umană. Desigur, aceste elemente sunt componentele unui tot unitar, unei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mundanului cotidian dar, mai există și un alt ne-omenesc ce poate și trebuie să fie atins doar prin vârtejul divinului din om. Această experiență misticul și-o asumă constant înțelegând transcendența asemeni unui astru solar în jurul căruia gravitează elementele imanentului. Astfel, deși ascuns, focarul stelar al spiritualității luminează mundaneitatea și ne-omenscul ateului. Dacă fascicolul său s-ar stinge meta-timpul unui colaps universal ar fi inaugurat. Misticul propune ființei proprii ca scop al ascendențelor sale sfințenia și luciditatea clarvăzătoare. Ne-omenescul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce străbate ființarea unor astfel de momente, noi înșine ne simțim asemeni divinităților crepusculare pe care le adorăm aproape sau departe de revelarea realității lor. Fericirea ce ne pătrunde copleșitor ne oferă iluzia unei plutiri cu nuanțe transcendente peste grosierul imanentului care încătușează. Așadar, ne simțim liberi și regăsiți în pacea echilibrului ce pare a oferi sineității noastre liniștea unei protecții de nezdruncinat. Momentele de fericire sunt intraductibile secvențe în care spectrul primejdiei absentează bizar din conștiința ce-și uită vigilența
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu este, așadar, doar rezultanta dorinței de a o stopa atemporal ci și ecoul relativității ca trăsătură a lumii profane, ecou care străpunge sufletul extaziat întru bucurie spre a-l atenționa neîncetat că veșnicia edenică nu se oferă din extensiile imanentului și că doar oglindiri paradisiace punctează efemer temporalul deșertăciunilor umane. Așa cum fericirea întâmpină insular tranzitarea de către ființa omenească a nebuloasei profanului, tot astfel și suferința își deschide amarul existențial în clipe de agonie și spasm, în tensiunea unor situări insuportabile
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lângă trecutul dinamic și plin de afirmarea sinelui ce și-a părăsit acum organicul care-l înveșmântă. Această amintire a modului cum arăta lumii și în special celor care l-au prețuit chpul ființei care tocmai s-a desprins de imanentul profan într-un mod ireversibil se rezumă la condensarea, la concentrarea unei multitudini de secvențe în care, cel dispărut acum, se întrista sau se bucura, plângea ori râdea, era destins sau încordat și încrispat. Complexul reunit al acestor momente ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-i preia locul și statutul de oglindă răsturnată, oglindă nu a sufletului ci a despărțirii dintre spirit și caverna corporalității. În acest sens, se poate afirma că în cazul dispariției totale a celui drag, în situația desprinderii sale definitive din imanentul trupului efemer, moartea vine spre noi, ne întâmpină și se așează în locul prezenței umane în care ne-am ancorat iubirea. Dualitatea dintre imaginea chipului viu și cea a chipului mort este astfel fundamentată ea generând acea presiune metafizică colosală care
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acestea sunt cele trei forme de suferințe evocate aici. Raportul lor cu lumea se rezumă la inter-relaționarea suferindului cu sfera împrejmuitoare a mundaneității. Fundamentul dinspre care pleacă această inter-relaționare este modul de percepere al lumii de către suferind, perspectiva sa asupra imanentului ce-l învăluie, asupra cotidianului răsfirat în succesiunea temporală și așezat sub reperele extensiei spațiale. Așadar, reluând întrebarea cum privește lumea împrejmuitoare cel pătruns de ascuțimea sfredelitoare a durerii remise dinspre trup sau de bezna apăsătoare a orbirii sau, în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
afective. Înainte de izbucnirea suferinței sale, viața lui își consuma energiile în mijlocul lumescului cotidian corelându-și ritmicitatea cu tactul general impus de mundaneitate. Starea de sănătate a corporalității susținea integrarea și menținerea naivă în fluxul banal al zilelor amorfe și comune. Apatia imanentului ca un dat împrejmuitor și metafizic plafonant pătrundea și domina dimensiunea interiorității ce poartă individualitatea umană. Survenirea suferinței trupești întrerupe brutal ancorarea spiritului în solul unei narcoze colective ce induce o iluzorie stare de siguranță comună și echilibru de conviețuire
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
la suprafața existenței cotidiene determină în conștiința suferindului un proces de re-evaluare a spectrului existenței proprii. În mijlocul agoniei întru mistuire ce-i sfredelește corporalitatea, spiritul său nu doar se restrânge concentrat la sine dar se și sesizează ca aruncat în imanent, exilat în matrița fizică pe care acum, poate ca nicicând, o surprinde ca disolubilă, fragilă și efemeră. Aici sufletul suferă alterarea corporalității în care este închis conștientizând relativitatea trupului ca fascicol de imanență activă. Prin această conștientizare adusă de restrângerea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
trupului ca fascicol de imanență activă. Prin această conștientizare adusă de restrângerea la sine din răsfirarea în mundan, de reconcentrarea atomară a spiritului în propria individualitate, suferindul își asumă transcendența ca unică zonă primordială spre care se poate elibera de imanentul ce-l apasă întru durerea corporală. Desigur, el nu își poate dovedi sieși existența sau non-existența transcendenței într-un mod argumentativ dar tocmai acest demers este suspendat aici logica fiind profund neglijată în mijlocul suferințelor indiferent de sursa și ordinul naturii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în iluzia stării de bine a mundaneității. În acest context, abia prin suferință, fie ea fizică, spiritul începe să trăiască ca spirit și asumându-se pe sine își asumă și transcendența. Neglijarea transcendenței este răsturnată aici și devine neglijare a imanentului, imanent spre care, cel suferind de combustiile unei corporalități în-durerate nu se mai poate investi. Aceasta este una dintre situațiile fundamentale în care transcendența pare că se reia în posesie ca extensie metafizică separată și intuită drept replica închistării în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
iluzia stării de bine a mundaneității. În acest context, abia prin suferință, fie ea fizică, spiritul începe să trăiască ca spirit și asumându-se pe sine își asumă și transcendența. Neglijarea transcendenței este răsturnată aici și devine neglijare a imanentului, imanent spre care, cel suferind de combustiile unei corporalități în-durerate nu se mai poate investi. Aceasta este una dintre situațiile fundamentale în care transcendența pare că se reia în posesie ca extensie metafizică separată și intuită drept replica închistării în imanent
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
imanent spre care, cel suferind de combustiile unei corporalități în-durerate nu se mai poate investi. Aceasta este una dintre situațiile fundamentale în care transcendența pare că se reia în posesie ca extensie metafizică separată și intuită drept replica închistării în imanent, în prezența împrejmuitoare ce se vede fulgurant spre a apune ulterior în ne-ființă. Suferințele sufletului ce au drept cauză deficiențele radicale în dinamica funcțională a corporalității, deficiențe cum ar fi orbirea, determină adesea, o profunzime analitică superioară în sesizarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se rezumă la procesualitatea unei maturizări spirituale accelerate, dobândesc noi temeiuri, noi rădăcini ce se întind spre a-și extrage seva în solul a ceea ce descoperă prin fereastra deschisă de amănunt. Astfel, înaintând spre profunzime devin ele însele din ce în ce mai profunde. Imanentul, în acest context, este lăsat în urmă, este proiectat la periferia lucidității, imediatul fiind depășit întru saltul spre nemodficabil, spre inalterabilul de ordin atemporal și aspațial. Întâlnirea conștiinței acestui suferind cu structuri, cu repere prime, de natură metafizică, univeral-valabile implică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
context, este lăsat în urmă, este proiectat la periferia lucidității, imediatul fiind depășit întru saltul spre nemodficabil, spre inalterabilul de ordin atemporal și aspațial. Întâlnirea conștiinței acestui suferind cu structuri, cu repere prime, de natură metafizică, univeral-valabile implică pasul peste imanent în dimensiunea fluctuațiilor transcendente. Când un astfel de suferind citește din chipul și gestul celuilalt, el înaintează descoperind profunzimi ale spiritului acestuia, profunzimi pe care, cel mai adesea, cuvântul le opturează, rostirea învăluind și nu relevând aici. Prin această înaintare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
din mijlocul propriei ființe a suferindului, amănuntul, detaliul fiind elemente operative ce nu sunt doar cunoscute ci și preluate spre întrebuințarea în comunicarea și exprimarea către ceilalți. Amănuntul, detaliul reprezintă pentru toți suferinzii deficiențelor corporale piesele metafizice ale saltului peste imanent întru asumarea transcendenței. Bătăile sonore ale unui orologiu, aspectele inedite ale unui drum, ale unei ferestre sau uși, nuanțele salutului spre celălalt, gesturi și modificări ale chipului și corporalității proprii sau ale celorlalți toate aceste detalii, amănunte se dovedesc aici
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ascunzându-se sub chipul fățarniciilor care par consolatoare. Conștientizând aceste evidențe sub semnul unei priviri ce se desprinde din negura naivității, cel care îndură suferințele de ordin spiritual percepe lumea învăluitoare asemeni unei dimensiuni în care abundă reprezentațiile teatrale existențiale. Imanentul mundaneității se relevă, aici, un ocean ontic de falsități elaborate, de versiuni și renuanțări ale înșelărilor meșteșugite metafizic. Pe acest ocean se află, într-adevăr, și străluciri insulare de onestitate senină și dragoste înnobilantă. Dar îmbrățișarea aproapelui ce-și deschide
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ancestralul chip al binelui. Plecând dinspre drama proprie, drama care-i dezvoltă o ascensiune și intensificare a profunzimii nebănuite anterior, cel damnat suferințelor de ordin spiritual sesizează bipolaritatea metafizică a cuplului dialectic bine-rău ca unul dintre principiile ce susțin dinamica imanentului. Acest principiu constituie, alături de alte axiome primordiale, temelie și fundament al tranzitării umane prin contextul ontic spațio-temporal. Captivul durerilor de ordin spiritual intuiește aici ancorarea în transcendență a resorturilor profunde ce poartă imanentul efervescenței mundane. Dinspre deschiderea transcendenței el resimte
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]