1,810 matches
-
în intelect „practic” și intelect „teoretic”. El afirmă că în Metafizica anticului, filosofia practică este opera, în vreme ce aceea teoretică este adevărul, aducând totodată precizarea: „... conform unei prime divizări, ființa, atât cât este cognoscibilă, se împarte în: materială sau sensibilă și imaterială”. Analiza este comparabilă cu a altor mari comentatori; ea se bazează într-adevăr pe model, dar nu pe imitație. Mai degrabă o cercetare exegetică decât o viziune originală, opera lui Corydaleu reprezintă - cum spunea Noica - o verigă indispensabilă dintr-o
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
elementele infinite. Privirea se pierde în această masă nesfârșită. Când marea este de un albastru profund și luăm apă în mâini, își pierde culoarea, devenind transparentă. Albastrul nu poate fi cuprins, atins, posedat. Dintre toate culorile, albastrul este cel mai imaterial și cel mai schimbător. Suportă variații infinite, se deschide până la transparență sau se închide până la o opacitatea totală. Alternează claritatea și misterul. Aceste proprietăți indică faptul că albastrul simbolizează mentalul. El nu evocă pulsiunile, asemenea culorii roșii, care este opusul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
înlocuite de prețiosul Intel. (Lovink, 2004, p. 51) Cu alte cuvinte, acest mediu se transformă într-o scenă în care inhibițiile ascunse de egolatrie ies la suprafață, se manifestă deschis. În sfârșit, ne putem „manifesta” și altfel într-un univers imaterial, dar concret prin reverberații și funcționalități. Pe de altă parte, se manifestă și o altă o tendință. Individul actual a devenit oarecum refractar la ceea ce este voluminos, grosier, corporal, concret, pipăibil, identificabil (a se vedea, în acest sens, noile forme
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
sunt formați din „gulerele albe” care butonează calculatoarele. Se produce nu acționând direct asupra materiei, ci gestionând informația, comutând-o de ici colo, suplimentând-o, concentrând-o, corelând-o, alterând-o. La nivel global, producția își încorporează din ce în ce mai mult elemente „imateriale”. Informația devine o „materie primă” de maximă importanță care se insinuează în producția de bunuri și servicii. Competența profesională este intim legată de competența în a trata și utiliza informația. Lumea muncii reclamă competențe suplimentare, specifice lumii de azi - contextualizarea
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
atunci când se trec prin mai multe mâini, fiecare dându-și cu părerea și trecând prin filtrul experienței personale ceea ce se primește de la altul. În era economiei cunoașterii, fiecare este chemat să contribuie cu o „plus-valoare” pe altarul comun al cunoașterii. Imaterialul dobândește astfel o forță propensatoare pentru individ și comunitate. Consumul acestei realități evanescente nu conduce la sărăcirea sau dispariția ei, ci la amplificarea și crearea de noi ipostaze ale cunoașterii sau practicii didactice. În fața sfidărilor educaționale și informaționale, e nevoie
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
suport numeric se supune determinărilor expuse mai sus, având în plus o determinare esențială: el cere un echipament și o transpunere informatică, digitală. Portofoliul digital nu se mai prezintă sub forma unui obiect identificabil, material, voluminos; are o prezență virtuală, „imaterială”, evanescentă. Presupune manipularea unui computer și utilizarea eficientă a unei rețele „garnisite” cu multiple informații. Ca suport, acesta nu mai contează atât de mult: poate fi o dischetă, un CD, un hard-disk, existent nu importă unde. Important este ce se
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
poate îmbunătăți, grație solicitărilor și sfidărilor de tot felul. În general, noile ipostaze ale mediei informează mai degrabă asupra suporturilor propriu-zise, decât asupra unor conținuturi transportate de acestea. Procedurile de explorare a rețelelor și de navigație în spațiile de resurse imateriale nu sunt încă puse la punct. Însăși cunoașterea se transformă și incumbă mai ales un caracter procedural, căci mașinile, care funcționează astfel, se rabat progresiv asupra acestui aspect. (Perriault, 1996, p. 242) Conținuturile educative ale mass-media sunt „duble”: o dată ele
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
mecanicii newtoniene. Cu riscul unei supra simplificări, se poate spune că aspectul științific al strategiei este legat de tentativa de a identifica reguli, legi și principii universale În conducerea războiului. În același timp, strategia presupune integrarea și Înțelegerea unor factori imateriali, inclusiv a neprevăzutului. 7.2.1. Elemente de istorie a strategiei ca disciplină academică Ca multe discipline academice, și studiile de strategie se revendică drept moștenitoare ale unei tradiții nu doar bogate, ci și de lungă durată. Din biblioteca celui
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
picturi „cu tonuri fragede și crude”, soarele transformă amintirile în „bănuți strălucitori”, parcă așezați pe ochii fetei. Sunetele flașnetei ritmează orchestrația monotonă a târgului, iar liniștea nopții se risipește în tânguirea clavirului. Imagini de o intensă candoare sugerează prezența diafană, imaterială a iubirii frânte demult: „Apa ochilor tăi s-a revărsat, albastră, în casă;/ tot ce-am simțit după aceea a fost numai lumină și mătasă”. Ceea ce s-ar fi vrut însă expresia unor trăiri profunde, hrănite de suferință și dezolare
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
Ce rost avu venirea? Și-acum ce rost plecarea? Acest dublu traumatism psihomoral al persoanei, cu care Începe și cu care se termină viața, compensat prin dubla natură a persoanei umane, reprezentată prin trupul carnal material și perisabil, și sufletul imaterial și neperisabil. Ideea de dublu, deși o realitate incontestabilă, a generat mitul nemuririi sufletului. Moartea nu mai reprezintă un pericol, o aneantizare a ființei. Ea este un act de separație a sufletului de trup, o eliberare a sufletului din Închisoarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Întinzând mâinile ca să mă ia de la doctor; chipul triumfal al mamei mele, mare cât Muntele Rushmore, privindu-mă pe când mă Îndreptam spre prima mea baie. (Am spus că e imposibil și totuși Îmi amintesc.) De asemenea, alte lucruri, materiale și imateriale: strălucirea neînduplecată a neoanelor din sala de operație; pantofi albi scârțâind pe pardoseala albă; o muscă infectând tifonul; și, pretutindeni În jurul meu, pe culoarele Spitalului de Femei, drame personale În plină desfășurare. Percepeam fericirea cuplurilor care-și țineau În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
regretă. Dar așa e. Asinius Pollio avea obiceiul să spună că, dacă republica ar pieri și s-ar stinge, el nu mai dorește să trăiască. Și totuși a trăit. A supraviețuit chiar confortabil. Privește țintă în față către un punct imaterial. Socrul ei s-a adaptat noului regim mult mai bine decât lăsa să se vadă. Ce l-a făcut pe acest campion auster al libertății să renunțe la un moment dat să-și mai apere cu ferocitate și pasiune idealurile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ceea ce am urât, egoismul, gândurile fără legătură cu mine. Păstrai numai ceea ce m-a subjugat, tandrețea, neputința ta de copil ce trebuiește ocrotit (chiar dacă tot ceea ce îmi scapă din tine mă legase mai mult) și o imagine dureroasă, obsedantă, slab, imaterial, cu ochii triști, cu gura crispată. Atunci mintea mea te lăsa în voie să călătorești pe la ferestre, să te tângui chemîndu-mă, să te culci lângă mine, să mă iei în brațe și să mă duci spre lună! - Scumpă Ioana, nicicând
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă iei în brațe și să mă duci spre lună! - Scumpă Ioana, nicicând n-a fost un dezastru mai mare ca alnostru! - El n-are nici un contact cu realitatea, chiar dacă prin obiceiulde a-și satisface imediat apetitul nu apare deloc imaterial sau dacă fizicul îl arată ca pe un om bine înfipt pe pămînt: scurt și bondoc, cu surâsul jovial, care marchează o eternă bună dispoziție. Îți închipui că nu puteam să iubesc un astfel de om, căci în dragoste fizicul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ci locul însuși unde ele s-ar putea învecina.“<ref id="198">Cf. Michel Foucault, Cuvintele și lucrurile, traducere de Bogdan Ghiu și Mircea Vasilescu, Editura Univers, București, 1996, p. 33.</ref> Singurul loc de întâlnire ar fi doar „vocea imaterială ce pronunță enumerarea lor“, ne-locul ca atare al limbajului. Iar acesta din urmă, „etalându-se, nu deschide niciodată decât un spațiu de negândit“. Cred că aici Foucault este un pic dator unei logici bivalente. Pe de o parte, constată
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lucruri, ci locul însuși unde ele sar putea învecina.“<ref id="198">Cf. Michel Foucault, Cuvintele și lucrurile, traducere de Bogdan Ghiu și Mircea Vasilescu, Editura Univers, București, 1996, p. 33.</ref> Singurul loc de întâlnire ar fi doar „vocea imaterială ce pronunță enumerarea lor“, nelocul ca atare al limbajului. Iar acesta din urmă, „etalânduse, nu deschide niciodată decât un spațiu de negândit“. Cred că aici Foucault este un pic dator unei logici bivalente. Pe de o parte, constată obișnuința noastră
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
stabilă din amintirile lui privind evenimentul. Craig demontase radioul din celula lui și, adăugând componente ale radiourilor care îi fuseseră date din alte celule, obținuse o lumină foarte palidă și albă, care înghițise cimentul și oțelul de parcă ar fi fost imateriale. Un paznic care i-a înfruntat a urlat când revolverul i s-a evaporat din mâini și hainele i s-au dezintegrat pe corp. Urletul trebuie să fi fost provocat doar de spaimă, căci acea flacără palidă, intensă, nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și scuze doamnelor și m-am ridicat în picioare, intercalîndu-mi figura între umărul ei drept și cel stâng al vizitiului. Culcată pe câmp, în stânga, până departe, mergea în aceeași direcție cu noi, cu o exactitate fatală, o fantasmă apocaliptică, neagră, imaterială, în care se deslușea umbra trăsurii, a cailor, a vizitiului, a coanei Anicăi, și una informă, mare, bizară: a mea și a Adelei. Contopirea asta, în umbra de pe câmp, îmi era ascuțit prețioasă. Vântul se juca cu șuvițele de pe gâtul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Uneori chiar la un mod exacerbat. În cazul nostru, s-a exacerbat setea. Dorința de a bea. Prin urmare, metoda extirpărilor n-a dat rezultate. S-a dovedit că organul extirpat poseda suficientă energie În jurul său și că acest strat imaterial era mult mai rezistent decât organul propriu-zis. Organele nu s-au regenerat, dar locurile goale, porțiunile extirpate cereau la rândul lor să fie alimentate cu alcool. Unii au fost de părere că totul a Început de când ne-a fost extirpată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spațiul solar ar fi afectate de planete, fiecare dintre ele fiind purtătoare a unei anumite trăsături de caracter. Despre corpul astral al fiecărei ființe și al fiecărui lucru, care e un fel de vehicul ce face posibilă contactul dintre lumea imaterială și conceptele din ce În ce mai materiale ce se rotesc În jurul său În momentul Întrupării, al prăbușirii În hăul materiei. Despre eliberare, despre momentul Întoarcerii, când, prin rostirea unor incantații, hainele carnale cad de la sine și sufletul se ridică la Înălțimi. - Voi vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și chipul lui rânjea strâmb pe perete. Dumnezeule, mă prăbușeam de lașitatea noastră. Vezi, tu ai fi putut să nu trăiești la fel de acut această senzație. Nu aveai și sentimentul proximității spațiale. Pentru noi, el era și fizic aproape, nu doar imaterial. De câte ori mergeam pe un traseu la o porcărie populară adulativă, ca și atunci când am fost la a 40-a aniversare a lui 23 August, mă simțeam cumplit de lașă și de vinovată. Cinstit, nu voiam să-mi atârn o pancartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și palidă în metalul încins. Țipa - dar n-am înțeles ce. Pun pariu că la mijloc era vorba de bani. Întotdeauna la mijloc sunt banii. Poate și drogurile sau femeile. În canalele străbătute de cabluri de sub străzi, și pe cărările imateriale ale cerului, câtă violență răbufnea prin New York? Cum se va termina? Probabil că prost. Toate replicile dintre doi îndrăgostiți erau răstălmăcite și mârâite prin alte o sută, pline de obscenități și amenințări. Am dat în femei. Da, știu, știu: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înfigea în peretele faianțat. Și așa începe o nouă zi, ca atâtea altele, cu o pișare bună. — Ua, făcu Terry străbătut de un fior. — Ce-ți mai face ștrumeleagu’? Se uită în jos. Încă verde, spuse cu vocea lui pițigăiată, imaterială, de grăsan. — Mai ai chestia aia pe care ai luat-o în Bali? Ce era? Sculament? — Sculament? făcu el. Sculament? Nu, amice. Am luat o blestemată de ciumă. Apoi mutra lui de om împușcat în aripă deveni serioasă. — John, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
interesantă. DOUĂZECI ȘI PATRU Pământul se înălța din mare ca să-i întâmpine, dar era diferit de oricare alt sol sau pământ pe care-l văzuseră vreodată. Nu era atât solid, cât ne-lichid - o chestie vâscoasă și lipicioasă. într-un moment părea imaterial ca aerul, într-altul dobândea consistența melasei, iar mai apoi se întindea lucios ca sticla. Părea că fumegă sau că scoate aburi un pic. Virgil Jones știa unde se aflau. Era locul cel mai apropiat de cel de unde puteau scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
toți suntem mai vulnerabili în fața celor pe care-i iubim. Vultur-în-Zbor îl asculta doar cu o ureche. Virgil continua să vorbească, timp în care se uita pierdut la ceața nopții, coborâtă ușor peste câmpie, ce-i dădea orașului un aer imaterial și incert. Mă refer la tine, spuse Virgil. Sper că n-o să ajungi să-mi pricinuiești durere. Sunt într-adevăr vulnerabil la orice rană mi-ai provoca. Asta, după părerea mea, înseamnă prietenie. Acum Vultur-în-Zbor asculta. Virgil vorbise sacadat. îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]