1,199 matches
-
care nu ne lecuim în pofida avertismentelor severe primite de la natură, noi, oamenii moderni, am ajuns să ne ucidem sentimentele, să ne crăpăm capetele în vârtejul coborârii și suntem gata-gata să ne spargem casa, această unică planetă ospitalieră cu viața din imensitatea Universului despre care omul știe câte ceva. Suntem pe culmile disperării, dar continuăm să ne credem adevărate minuni ale perfecțiunii și măreției... Însă graba omului modern nu mai surprinde pe nimeni, căci specialiștii și-au spus cuvântul: „Da, acesta este cu
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
în sensul deplin al cuvântului. Dar nu știe că e liber. Când va înțelege și va accepta că e liber, va fi liber: „Războiul înțelegerii vieții și-al înțelegerii minții a-nceput de mic, cu Bătrînul și frații, acolo-n imensitatea Cîmpiei, și-o să țină cît o să fii, pentru că n-o să te tîrguiești cu nimeni și n-o să-nchizi ochii la bîlbîielile minții acum, la înmuierea celulei morale, la-ncîrdășiri ori la izmeneli elitiste. N-ai fi tu dacă ai ceda!” (233-234
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
ISBN 978-606-746-248-7 821.135.1-1 2017 © Maria Giurgiu Toate drepturile rezervate 3 Țesătura densă a poeziei într-un VIS CU PARFUM DE AMURG Amurgul (sara, amurg, crepuscul) reprezintă îngânarea zilei cu noaptea, starea când lumina este învinsă de întuneric. În imensitatea nopții se conturează visele, fie ca premoniții, fie ca extensii ale stărilor conștiente de peste zi. Amurgului i se atribuie puteri magice, mister și culoare, în armonia manifestărilor naturii fiind omniprezent. Marii scriitori ai românilor l-au abordat în operele lor
UN VIS CU PARFUM DE AMURG(VOLUM DE VERSURI) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374194_a_375523]
-
ceva mă trăgea înapoi. Nu mă lămuream sub nici un chip. Peste stradă, o terasă își aștepta în liniște clienții. Am traversat și mi-am găsit un loc cu fața spre panou. Îmi găsisem ocupație. Studiam de la un capăt la altul imensitatea aceea de afiș și nu găseam ceea ce căutam. Nici nu știu ce voiam să găsesc, dar nu mai conta, azi era zi de plimbare și timp aveam. La o masă în stânga mea s-au așezat câteva persoane, două fete și vreo trei
NECUNOSCUTA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362174_a_363503]
-
cerul și marea, ziua le desveșmântează umbra, cerul se scaldă în mare, marea freamătă cu cerul în larg. Marea și cerul sunt soră și frate, copii ai unui singur univers, marea și cerul sunt două cosmosuri în singurul spirit al imensității! Cândva veneau pe lume o soră geamănă unui frate: Aimée și Dorel Iacobescu. Ea avea să-și închine întreaga viață scenei și ecranului. A fost să aibă țărmuri de destin și căi fără pulberi ale spiritului; fratele ei, un cer
AIMÉE IACOBESCU. CU MEDALIA PE PIEPT, ÎNGENUNCHEATĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378642_a_379971]
-
limitele cuprinderii cu privirea, în sensibilitatea ei nesecabilă nici sub uraganul furibund, răscolitor până în adânc! Aimée Iacobescu e și azi, ca întotdeauna, neschimbată, precum marea pururi înnoită în frumusețe și spirit, chiar și după furtună, când valurile se calmează, iar imensitatea apelor se-ntinde ca un vitraliu florentin, înviorat de lumină. Aimée Iacobescu, întocmai ca marea își poartă lăuntric abisul, îl trăiește, fără ca la suprafață să răzbată umbrele reci, tainice, muribunde! În abisul uman nu se consolidează nimic, aici lucrează devastator
AIMÉE IACOBESCU. CU MEDALIA PE PIEPT, ÎNGENUNCHEATĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378642_a_379971]
-
care le desfășoară având statutul de membru al Consiliului Europei, îmi exprim admirația pentru realizările și putința Domniei Sale de a -și croi calea care va fi predestinată artei și frumosului. Cu acest nume, am întâmpinat poezia adolescenței și liniștea zorilor, imensitatea cerului și seninul ochilor mamei, mi-am ținut drumul spre școală și am simțit nostalgia așteptării toamnelor. Din an , în an, visele se calcinează, se transformă într-un calcar prețios, peste care nu are putere nici o apă de ploaie, nici o
OMAGIU POETEI RENATA VEREJANU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378666_a_379995]
-
s-a ocupat singură să ajute natura, atât ca ținută, coafură, machiaj și accesorii. De geanta la culoarea rochiei, atârna un pulover fin, de aceeași culoare cu rochia, cu mici diferențe de nuanță. Silueta ei în mișcare se profila pe imensitatea albastră a mării și avea un farmec aparte, eram încântat de prezența ei în viața mea. Ne-am spus apoi câteva cuvinte de complezență, ea mulțumindu-mi pentru buchetul de flori, eu că a acceptat invitația mea și mergând alături
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
său ne-adună ca semn de bucurie Rămâi, rămâi statornic pe vecie! DINCOLO DE ZID La zidul acesta m-am văzut ghemuită Fără de respirație haotic neîmblânzită Încercând să mă agăț de glasul dorit care-n palmă mi s-a topit. Prin imensitatea spațiului ce mă-ndreaptă, Dincolo de ziduri unde m-așteaptă, Calea spre Tine care-i scurtă și dreaptă. Escaladez cu putere fiind mereu ajutată, Cu aripile care mi-au crescut peste noapte. Un înger mă-nsoțește spre Masa Tăcerii Unde tăcuți stau
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
de sentimentul căderii E noapte, tu stai și privești de departe, Mă vezi rătăcită deși alt zid se-nfiripă! CONURI DE LUMINĂ Spații imense se reduc la un singur punct, de pe muntele dreptății. Prin adâncirea cea mai dinafară de la limita imensității vieții, Nu văd răutatea care să atingă gândurile tale siderale, Prin gurile lupilor ce privesc la Luna Plină, în frici viscerale, Perpetuum determinate de cauzalitați într-un spațiu gravitațional Rup pământul de tot ce e mai banal. Conuri de lumină
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
din noi. Vai cum plâng copiii și mamele, căci fiii le sunt duși, iar, la război! Din iubire cresc rădăcini Autor: Claudia Legănând aripile în neant, prin văzduh, Albatrosul călător este suveran, Cercetând de- a pururi lumea, descrisă în Pentateuh, Imensitatea iubirii, o străbate ca un planor, Călător neobosit, sacrificându-și viața, Până când tu? Albatros vei dărui, prin vânt, Prin timpuri de lumină sau ceață, Peste cer și valuri îți porți al tău dor, Pe aripile tale ducând mereu în zbor
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
Ț Ă M = u = z = i = c = a de dincolo de muzică ca devenire trecere peste sunetul imediat ca peste marele styx atingând cu degetele minții entitatea perceptibilă a sunetului materializat în impresie inexplicabilă pregustare de eter.nitate sublim de intensă imensitate pe care doar "surzii'' încearcă uneori să o măsoare cu șublere melo.dramatice atât de patetice atât de infime sofisme II.Opus Misterioso Destructurată atm.eon.sfera geometrica stare a armonizarii se închină învinsă în lacrimi de sunete cerșind Cosmica
POEM HIERATIC XXXVII SIMF.EONICA(SIMFONIA ÎNTRU DEVENIRE) de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377792_a_379121]
-
nu mulțumește intuiția pînă ce, scoasă din limitele ei, nu e transformată în ceva enorm, în ceva fără noimă și măsură. Aici se caută realizarea amploarei și generalității semnificațiilor, mai ales prin exagerarea prodigioasă a mărimii formei spațiale, precum și a imensității temporale, și prin multiplicarea aceleiași determinații, ca mulțimea capetelor, a brațelor etc. Oul, de exemplu, cuprinde în el pasărea [130]. Această formă particulară de existență este lărgită acum, devenind reprezentarea incomensurabilă a unui ou cosmic ca înveliș al vieții universale
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
evenimentelor și o obiectivitate în expunere toate acestea zadarnic le-am căuta la indieni. Ei nici nu pot măcar să aibă idee de ceva în genul a ceea ce povestesc vechii patriarhi în Vechiul Testament; pentru ei toate obiectele se deformează într-o imensitate nesfîrșită. Pentru ei nu există neverosimilitudine, imposibilitate. Pe de o parte, este vorba de o instabilitate și o constituție nervoasă slabă, care nu le îngăduie să admită o existență concepută în mod statornic așa cum concep ei, sensibilitatea și fantezia, au
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
care-i unea, în aceeași perioadă, pe rusul Herzen de prietenul său Ogarev. Romanticii moldo-valahi sînt lucizi. Ei măsoară ierarhia dependențelor care-i copleșește: dependența față de domn, față de o ordine impusă de Sankt-Petersburg și Constantinopol. Conștiința lor se împarte între imensitatea unei datorii și realitatea neputinței lor. Sînt rari militanții capabili să facă abstracție de contextul geo-politic și social pentru a construi planuri progresiste, mizînd pe victoria sigură a poporului. Generația de la 1830-1850 nu este o generație de teoreticieni. Dezbaterile filosofice
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
drept. Din experiența rusească îi rămîne o nostalgie a radicalismului, o amintire a elanului generos al mersului în popor, iar surghiunul în Siberia este, în mod straniu, revăzut ca o vreme aproape privilegiată de confruntare cu singurătatea intelectuală și cu imensitatea spațiului rusesc. În 1933, într-un amplu roman autobiografic, În preajma revoluției, Stere va vorbi despre tinerețea sa: "Spațiul infinit, mărginit de tundre sterpe care se pierd în nord spre regiunile polare, iar în sud spre platourile misterioase ale Mongoliei, stepele
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Decorul maiestuos cheamă actorul eroic. Muntele lucrează inconștientul uman prin mijlocirea unor forțe de înălțare", prin dezvoltarea unei "sensibilități verticale".22 Poetul romantic "provoacă muntele" sau este, adesea, provocat: se dezvoltă din această relație a "complexului Atlas" o "conștiință a imensității" care-l transformă pe poet într-un "erou al contemplării".23 "Erou" pentru că rezistă, traversează flăcările și cenușile viziunilor sale. Forța viziunilor cosmice eminesciene nu stă în provocarea muntelui, ca "vânător de Dumnezeu", precum la F. Nietzsche. Dimpotrivă, drumul inițiatic
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
survolare, nu printre colții pietrelor. Nu întâlnim nici sensul de "scufundare" abisală, ci de planare, mai degrabă acel "complex spectacular" pe care Charles Baudonim îl decelează la V. Hugo, mai degrabă un complex de imaginație precum la Xavier de Maistre: "imensitatea și eternitatea sunt la ordinele mele".24 M. Eminescu este mai aproape de o contemplare aproape religioasă a imensității și varietății "chaosului": Și răsfirați în spațiu îngerii duceau în poale / A luminilor adânce și blânde rugăciuni / Și întinzând în vânturi aripele
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
complex spectacular" pe care Charles Baudonim îl decelează la V. Hugo, mai degrabă un complex de imaginație precum la Xavier de Maistre: "imensitatea și eternitatea sunt la ordinele mele".24 M. Eminescu este mai aproape de o contemplare aproape religioasă a imensității și varietății "chaosului": Și răsfirați în spațiu îngerii duceau în poale / A luminilor adânce și blânde rugăciuni / Și întinzând în vânturi aripele regale / L-a lumii trepte-albastre le duc și le depun." (Povestea magului ...). El ar putea semna acele tablouri
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
fost încă revendicate de proprietarii cei de mult plecați (sau de urmașii lor), arată, bietele, ca vai de capul lor. În schimb, cele revenite, de drept, stăpînilor lor sînt minuni proaspete și ochioase. Iar în vecinătate, furînd un pic din imensitatea pădurii, niște vile-gigant, înălțate peste noapte, sînt de-a dreptul imagini de reclamă. Nostalgii populiste? Nici vorbă. România nu-și poate reveni la parametrii ei interbelici decît prin soluția unică a proprietății. Va mai cunoaște, probabil, prin resurecția actualelor forțe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ciocnirile succesive, puterea și grandoarea țarismului compensează cu prisosință toate păcatele lui, toate actele de despotism, nedreptatea și samavolnicia; înfumurarea șovinistă îl despăgubește cu prisosință de toate loviturile de picior primite”. Rusia - spune Engels - este tare numai în apărare, datorită imensității teritoriului; în atac este slabă, iar în ofensivă rezistă numai cu aliați; „numai împotriva unor adversari net inferiori ca, de pildă, Turcia și Persia, țarismul duce război de unul singur și, în acest caz, nici nu mai trebuie să împartă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
scrisori și recita ironic cuvintele lui Falstaff sfârșind cu o redare caricaturala a frazei E îl viso tuo șu me risplenderà / Come una stella sull'immensità (Iar obrazul tău va străluci deasupra mea că o stea deasupra unui hau imens), imensitatea iubirii lui Falstaff este inteligent asociată cu imensitatea fizicului sau. Cvartetul spumos al femeilor care urmeaza nu este nimic altceva decât un imn închinat intrigii feminine care își atinge apogeul în momentul în care femeile decid nu numai să-l
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cu o redare caricaturala a frazei E îl viso tuo șu me risplenderà / Come una stella sull'immensità (Iar obrazul tău va străluci deasupra mea că o stea deasupra unui hau imens), imensitatea iubirii lui Falstaff este inteligent asociată cu imensitatea fizicului sau. Cvartetul spumos al femeilor care urmeaza nu este nimic altceva decât un imn închinat intrigii feminine care își atinge apogeul în momentul în care femeile decid nu numai să-l păcălească pe Falstaff, dar și să o ajute
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
nu este sau nu ține de „natura” ei, o zidim și o aureolăm cu ceva din noi. Cunoașterea se lasă cu mari neliniști sau angoase (faptul că nu știm ce să facem cu ceea ce aflăm, că ne dăm seama de imensitatea de Întrebări ce rămân nedeslușite), pe când iubirea Întărește și edifică, liniștește și alungă setea căutărilor fără sfârșit. Cunoașterea sărăcește pentru că acționează ca un atentat la tainele lumii, iar iubirea Îmbogățește pentru că are la bază și adâncește propriul mister. Prima este
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
incident vremelnic. Iar odată cu aceste fapte, în care accentul cade pe insignifianța individului, aș prezenta un ansamblu de fapte total diferit, care să întipărească în mintea tinerilor ideea măreției de care individul este capabil și conștiința faptului că nicăieri în imensitatea spațiului astral nu cunoaștem ceva de o asemenea valoare. (...). Omul care a priceput odată fie și în chip trecător și pentru scurtă vreme, în ce constă măreția sufletului nu mai poate fi fericit dacă își îngăduie să fie meschin,egoist
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]