5,812 matches
-
un bilet la bucătărie notând doar „Stai și așteaptă“. În drumul spre locul unde urma să-l Întâlnească pe Bill, trecuse pe lângă grupuri de oameni care Își făceau exercițiile zilnice, sărituri, Întinderi, genuflexiuni, fandări și blocări ale brațului unui partener, imitând lupta corp la-corp. Un grup de femei a trecut În marș, Înaintând chiar mai repede decât circulația densă Încă de la ora aceea. Îmbrăcate În uniforme de voluntari, largi cămăși kaki Închise la gât și pantaloni bărbătești sobri, Își țineau capul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cutremura de simpla plăcere a hohotelor zgomotoase, cu ochii plini de lacrimi. Karl i-a pus un braț În jurul umerilor, ea i-a simțit plăcuta căldură a corpului zguduit de sughițuri de râs. — Priviți acest petit tableau, a rostit el, imitând sunetele molatice ale lui Walter. Margaret a deschis gura să spună ceva, dar i-a fost imposibil să adune vorbele la un loc. În vreme ce Își ștergea ochii, Își spunea că asta Înseamnă să fii fericit. Avea toată viața În față
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
căpătase cândva Bob. Mami zicea Întotdeauna: De ce să nu sărbătorim și noi, chiar dacă nu suntem creștini? Crăciunul le aparține tuturor! Iar tati venea acasă de la club Într-o excelentă stare de spirit, cântând Am visat c-a nins de Crăciun imitându-l pe Bing Crosby, iar mama râdea și zicea: Dragule, sper că n-ai băut. și Johan aflase că asta Însemna că oamenii sunt fericiți, chiar dacă el nu era fericit. și-a dat seama și că la orfelinat Crăciunul nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un impostor, praf în ochii altora! Aici intervenea și Nina, izbucnind în hohote de râs, râs până la lacrimi, la fiecare nou argument adus de impacientatul lor oaspete, ba chiar sărind cu haz nebun pe arcurile canapelei, dezlănțuită, în timp ce brațele sale imitau un fel de zbor frânt, hidos. Cum putea să creadă, hă,hă, ce absurditate, hă, hă, hă! Obrajii deveniseră rozalii de atâta haz. Iritat de manifestările ludice ale femeii și de zâmbetul sarcastic al profesorului ce urmărea, printre norii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de la balcon, lăsată deschisă. Sau Lilica, mai spuse profesorul de sport, ce zici, cu vocea aia a ei pițigăiată, vrând să afle dintr-o suflare totul, cine, cine, o auzi întrebând în recreații, cine, cine, unde, unde, cum? Glasul lui imita sacadând caraghios tonalitatea de pasăre alarmată de furtună. Cine, cine, unde, unde, cum, când? Se opri obosit, se adânci în canapea, avu câteva mișcări dezordonate cu degetele. Îl furnicau brațele, puncte fierbinți îi sfredeleau mușchii, tegumentele i se contractară de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu plafonul scund muntencele își simțeau neputința de a se lupta cu imensitatea, cu necunoscutul și atunci se doreau pe ele însele înlănțuite, își dăruiau una alteia frații și se numeau cumnate. Povesteau apoi despre frații dăruiți întâmplări mărunte, îi imitau, îi răscoleau, îi înălțau și frații deveneau soți și soții își făceau credincioși stagiul militar și poate numai frunza din vie, verde-gălbuie le crea obsesia ori poate numai imaginația ori amândouă deopotrivă ele visau bărbați în haină militară toți căpătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
auzit că ai fost la teatru, rostește el rar, calm. Par vorbe de conveniență dar ascund în ele o curiozitate dezarmantă. Spune, ai fost? întrebă el repede dornic să-și potolească suspiciunea. Da, alaltăieri am fost la teatru. El îi imită cuvintele tărăgănat, batjocoritor. Da, alaltăieri am fost la teatru, pe dracu, alaltăieri a fost luni. La teatru ai fost duminică. Da, să știi că ai dreptate, răsalaltăieri. Ce mai contează o zi? Ai fost singură? Singură. De ce mă întrebi? Informatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sub canapea, să nu fie nici unul la vedere, tocmai când Eleanor dădea să intre cu Șam. — Adrian, ghici cine-a venit, spuse ea. — Sal’tare, pretenare, făcu Șam. Cu cât se bucură de mai mult succes, cu-atât mai abitir imită accentul cockney al mediului din care se ridicase. Salutului sau îi lipsea însă afecțiunea reală, iar zâmbetul îi era reținut, ca acelea schimbate între prieteni la o înmormântare. Într-o mână ținea un ziar făcut sul, cu care se bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pic sub media de înălțime la bărbați. Era bronzat și avea riduri de expresie în jurul ochilor. Trăsăturile lui aduceau un pic cu cele ale unei maimuțe. Avea un nas cârn și buza superioară proeminenta. — Șam! exclama Adrian, căznindu-se să imite surprinderea afișată de Eleanor. Ce te-aduce aici atât de devreme într-o dimineață de duminică? Și înainta spre vizitator cu mâna întinsă. Pentru a i-o putea strânge, Șam se văzu nevoit — Plec la L.A. în dimineața asta de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
foarte cinica pentru o persoană tânără că dumneata, isi dădu Adrian cu părerea. Nu ți se-ntâmplă niciodată să te-ncerce un regret cât de mic când îți vezi articolele ieșind de sub tipar? — Nu. — Ei, hai, pe bune! stărui el, imitând manieră ei inchizitoriala. — De ce m-ar încerca? întreba ea. Îndeplinesc o functie culturală prețioasă. — I-auzi! Și care-i aia? — În ziua de azi se face prea multa publicitate, iar lumea confundă succesul cu realizările adevărate. Eu îi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Dianei, zise Eleanor. — Ah! făcu Șam. Auziră pneurile scrâșnind pe pietriș când mașina lua viteza. Adrian se întoarse de la fereastra. — E incredibil de poetic, nu-i așa? Că într-o tragedie antică grecească. Nu te-ai aștepta că viața să imite artă atât de îndeaproape. — Poetic? întreba Eleanor. Să fii făcută fărâme într-o mașină? — Da, dar urmărită de paparazzi... Furiile mass media. Și omorâta împreună cu noul ei prieten. Dragoste și moarte. O simetrie înspăimântătoare. — Chiar trebuie să transformi totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
făptură care trecuse deja cu bine de primul chiuretaj. Noaptea Însă Îl lua pe Goz, așa Îl chema pe câinele brac, În patul său, și Îl mângâia acolo unde ea Își pusese buzele. Oricât de mult o iubea, nu o imita Întrutotul. Se știa om cu frica lui Dumnezeu și nu Îl putea supăra pe Cel-de-sus sărutând fiara așa cum cu nările fremătând de plăcere făcea Marta. El nu dansa niciodată. Stătea țeapăn, În picioare, lângă scaunul doamnei Koblicska și nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o viață Întreagă cuțitul și furculița. În timp, lăcomia de animal Înlocuise strălucirea ochilor săi albaștri. Deschidea gura asemenea unui pește carnivor decis să nu rateze prada care venea oricum spre el fascinată parcă de sclipirea Înșelătoare a protezei care imita de minune argintul viu. Grija cu care și-o spăla În fiecare seară Înainte de culcare părea astfel răsplătită. Atâta doar că, din cauza bolii, orele sale de culcare erau tot mai greu de prevăzut. Simțindu-se privit se opri jenat. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
avut grijă de tine alaltăieri, când ai luat-o razna. — Asta înseamnă că eu nu trebuie să-mi iau hamacul? am zis. Apoi: N-am luat-o razna. — Ba da: Clio, Clio, ajută-mă, sunt nebun de legat, zise ea, imitându-mi vocea. — Hei, ce să fac dacă-s sensibil și creativ? Cum zici tu, zâmbi ea. Deci, pot să-mi cumpăr aparatul? — Da, am zis. — Bine. Așa că Clio are acum un aparat foto subacvatic. N-a folosit încă toată rola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trăda îmi rupse inima. Ea întoarse privirea, înghiți în sec, se uită în jos. — O, rahat, zise. Și-n clipa aceea am crezut în sfârșit cele spuse de Fidorous. Aveam impresia că înghițisem cioburi de sticlă. — O, rahat, am spus, imitând-o. Totul a fost o minciună, nu? Toate ceasurile se opriră. Timpul rămase suspendat. O șuviță rebelă de păr negru, buclat cădea pe fața lui Scout, terminându-se sub bărbie. Ea nu făcu nici o încercare de a o îndepărta. Continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mișcarea, mișcarea, mișcarea. O să prindem rechinul isteț al lui Eric. Am alergat pe scări spre puntea superioară în vreme ce Scout gonea pe scări în jos. — În față, zise ea, mimând o manetă trasă în jos, și dintr-o parte în cealaltă, imită mișcările unei cârme cu cealaltă mână. Ai priceput? — Priceput. Cheia e în contact. Mă sărută în grabă și dispăru și dispăru. Am urcat scările cât de repede am putut, simțind durerea împungându-mă în genunchiul umflat. Am găsit cheia, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Brăduț. Mă gîndesc des la el. Cu emoție, a inimii și a gîndului, cum ar spune Noica. Pe ușa dormitorului atîrnă un clovn puțin nătîng. Aduce cu el, de asta-l și păstrez acolo. Ce talent la imitat avea! Îl imita pe Iordan, o imita pe Etta, mama mea, o imita pe Liselle, maică-sa (femeile din vremea de dinainte, cum îmi place s-o numesc, aveau cele mai duioase nume). În vacanțele de la Mănăstirea Neamț, îi imita pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la el. Cu emoție, a inimii și a gîndului, cum ar spune Noica. Pe ușa dormitorului atîrnă un clovn puțin nătîng. Aduce cu el, de asta-l și păstrez acolo. Ce talent la imitat avea! Îl imita pe Iordan, o imita pe Etta, mama mea, o imita pe Liselle, maică-sa (femeile din vremea de dinainte, cum îmi place s-o numesc, aveau cele mai duioase nume). În vacanțele de la Mănăstirea Neamț, îi imita pe cei doi motani ai bucătăresei, sumbri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și a gîndului, cum ar spune Noica. Pe ușa dormitorului atîrnă un clovn puțin nătîng. Aduce cu el, de asta-l și păstrez acolo. Ce talent la imitat avea! Îl imita pe Iordan, o imita pe Etta, mama mea, o imita pe Liselle, maică-sa (femeile din vremea de dinainte, cum îmi place s-o numesc, aveau cele mai duioase nume). În vacanțele de la Mănăstirea Neamț, îi imita pe cei doi motani ai bucătăresei, sumbri și vărgați, Avacuc și Avacum; părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
imitat avea! Îl imita pe Iordan, o imita pe Etta, mama mea, o imita pe Liselle, maică-sa (femeile din vremea de dinainte, cum îmi place s-o numesc, aveau cele mai duioase nume). În vacanțele de la Mănăstirea Neamț, îi imita pe cei doi motani ai bucătăresei, sumbri și vărgați, Avacuc și Avacum; părea că are pîntecul cu greutate și barba părintelui stareț, chemîndu-l pe tata de peste gard. Haideți domnu' profesăr, la un rachiu de creștin". De izmă, adică. Brăduț putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe cei doi motani ai bucătăresei, sumbri și vărgați, Avacuc și Avacum; părea că are pîntecul cu greutate și barba părintelui stareț, chemîndu-l pe tata de peste gard. Haideți domnu' profesăr, la un rachiu de creștin". De izmă, adică. Brăduț putea imita orice. De la vechiul Buik al unchiului Iordan la nu'ș ce vietate. Pe crabul scos de sub pietrele cascadei de pe rîul Nil l-a imitat cu cascadă cu tot. Și-a dorit să facă actorie, ce altceva? Cu un prim prilej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tata de peste gard. Haideți domnu' profesăr, la un rachiu de creștin". De izmă, adică. Brăduț putea imita orice. De la vechiul Buik al unchiului Iordan la nu'ș ce vietate. Pe crabul scos de sub pietrele cascadei de pe rîul Nil l-a imitat cu cascadă cu tot. Și-a dorit să facă actorie, ce altceva? Cu un prim prilej, s-a dus după tante Liselle, la Paris. De ce rămîn cei care rămîn? Întrebare retorică. A vrut să-și încerce puterile în teatrul hexagonal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Creații majore, nu narațiuni însăilate despre chiaburi care opăresc semințe ca să saboteze recoltele și despre babe doftoroaie. Îndrumarea e necesar s-o întărim din ce în ce mai mult", se rostea el. Îndrumarea privește însuși actul creator și aici teoria "neamestecului" e iarăși inacceptabilă". Imit, fără voie, vocea bolovănoasă a lui Ilie Cîrjeu, universitar din topor (homo grobiens deține multe exemplare în universitatea iașiotă). Nu te mira, Șichy. Școala nu forma, îmbălsăma ideologic creierele. Am învățat bibliografie obligatorie pe cărțulia lui Croh de un leu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mira, Șichy. Școala nu forma, îmbălsăma ideologic creierele. Am învățat bibliografie obligatorie pe cărțulia lui Croh de un leu și șaișopt de bani, atîta și făcea, Pentru realismul socialist. Proful de Teoria literaturii cita ca din Evanghelie (și iarăși îl imit pe Cîrjeu): "Marxismul e singura filozofie pe care realitatea nu o dezminte, ci dimpotrivă". Cu Lenin la cîrma corabiei, "critica și estetica burgheză au pierdut orice logică în fața artei revoluționate". Croh era gata să-i ardă de tot pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tăt, încuviințează moșucul. Minciuni peceriste. S-a văzut după '89 că-s minciuni. Care "bunuri ale întregului popor"? Partidul defunct era proprietarul și-a fost expropriat. Nu noi, masele, ci el. Munca pentru viitorul copiilor, pentru bunăstarea colectivă... (și-l imită pe Ceaușescu): "Vă asigúr, stimați cetățeni, că vitoru' acestúi popor, urcușu socetăți multilateral dezvoltată... trebe... fericire, mult suces, împlinirea tutulor dorinților... mai bini..." Gogoși! Gogoșile lui Nea Nicu! Ce-o țineți una-ntr-una cu Nea Nicu? Nea Nelu nu taie gogoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]