1,295 matches
-
Maiorescu sau Iorga (vezi notele Gabrielei Omăt despre relația lui E. Lovinescu și D. Evolceanu în volumul E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. VI, ed. cit., pp. 612-616). După cum observă René Girard, "pretutindeni, în secolul XIX, spontaneitatea devine dogmă, detronând imitarea" (op. cit., p. 35). Plecând de la observația lui Max Scheler, potrivit căreia sursele resentimentului ar fi invidia, gelozia, rivalitatea, Girard trage concluzia că "starea sufletească romantică e pătrunsă de resentiment" (p. 33). Vezi și Max Scheler, Omul resentimentului, traducere de Radu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mai originali, deși nu neapărat mai buni"257, spune Harold Bloom. Preluarea tiparului de la precursor încetinește creativitatea, sub impulsul permanent de a compara propria creație cu cea anterioară. Respingerea lui și crearea în sens opus înseamnă într-un fel tot imitare. Discutând despre problema reprimării emoționale, Harold Bloom se ajută de teoria lui Freud pentru a demonstra că anxietatea influenței provine dintr-un lucru respins, negat, dar care se repetă. Așadar, teama de a nu deveni "tatăl" ei se transformă involuntar
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Egipt, care trăiau în comunitate și erau conduși de înțelepciunea unui bătrân; 2) pustnicii sau anahoreții, care erau formați în mănăstiri și ajungând la un mare grad de desăvârșire, alegeau retragerea în singurătățile pustiului; 3) sarabaiții erau categoria a cărei imitare trebuia evitată pe toate căile. În această Convorbire este descrisă fiecare categorie sau gen monahal urmărindu-i-se originea și evoluția. Prima categorie vine încă din epoca apostolică și a fost practicată de Apostolii Domnului și, mai apoi, de prima
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
opere care, deși se subscriu doctrinei generale, nu au devenit produse de serie. Cu alte cuvinte, lecția este asimilată, dar valorificată în manieră proprie. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește unul din principiile de bază ale clasicismului francez și anume imitarea anticilor. Este o coordonată esențială a curentului secolului al XVII-lea deoarece concretizează de fapt punctul de pornire al acestuia, baza sa ideologică, preluată și prelucrată, după cum am mai afirmat, din poeticile greco-latine. Relația clasicismului francez cu Antichitatea nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se intuia doar din conflictele anterioare privind miraculosul sau limba inscripțiilor, se afirma acum explicit și cu o destul de mare forță persuasivă. Ceea ce se contesta, de fapt, era calitatea de modele absolute a anticilor, superioritatea acestora. În liniile doctrinei clasice, imitarea anticilor era justificată de admirația pentru perfecțiunea artistică a operelor acestora, o imitație supusă astfel principiului rațiunii. Scopul scriitorului clasic este de a crea opere atemporale, ferite de un succes trecător și iluzoriu, opere care să dăinuie. Or, lecția oferită
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
artistice. Principiul de bază de la care pornește această imperioasă nevoie de structurare este că "așa cum există legi de nezdruncinat și universale ale naturii, tot așa trebuie să existe astfel de legi, de același rang și având aceeași demnitate, și pentru "imitarea naturii""110 Plăcerea de a legifera a reprezentat o ispită mult prea mare pentru a nu i se da curs. În acest sens, toți urmașii lui Boileau, ca și Boileau însuși, de altfel, au căzut de multe ori în păcatul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
valoros trebuie să aibă geniu, bun gust și educație. Sunt elemente care se subsumează viziunii clasice la fel ca îndemnul de a lua natura ca reper esențial: "Mai întâi urmează natura și calibrează-ți judecata / după standardele ei drepte"152 Imitarea naturii are aici dincolo de semnificația realizării verosimilului și pe cea a accederii la perfecțiune. Totodată, Pope asociază imitarea naturii cu imitarea celor vechi: "Învață de a respecta regulile anticilor / Căci a copia natura-nseamnă, de fapt a-i copia pe
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ca îndemnul de a lua natura ca reper esențial: "Mai întâi urmează natura și calibrează-ți judecata / după standardele ei drepte"152 Imitarea naturii are aici dincolo de semnificația realizării verosimilului și pe cea a accederii la perfecțiune. Totodată, Pope asociază imitarea naturii cu imitarea celor vechi: "Învață de a respecta regulile anticilor / Căci a copia natura-nseamnă, de fapt a-i copia pe ei"153 Se concentrează aici, prin exprimarea inspirată a lui Pope, justificarea venerației pentru opera anticilor, venerație care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a lua natura ca reper esențial: "Mai întâi urmează natura și calibrează-ți judecata / după standardele ei drepte"152 Imitarea naturii are aici dincolo de semnificația realizării verosimilului și pe cea a accederii la perfecțiune. Totodată, Pope asociază imitarea naturii cu imitarea celor vechi: "Învață de a respecta regulile anticilor / Căci a copia natura-nseamnă, de fapt a-i copia pe ei"153 Se concentrează aici, prin exprimarea inspirată a lui Pope, justificarea venerației pentru opera anticilor, venerație care a constituit unul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
regulilor și a măsurii în care acestea intră în relație cu originalitatea creatoare. Poemul lui Pope conturează, în acest sens, o atitudine echilibrată, justă, ce vizează păstrarea respectului față de reguli după cum s-a observat în pasajele citate anterior privitoare la imitarea anticilor dar cu încurajarea aplicării acestora într-o manieră individuală, particularizantă, care să asigure unicitatea și originalitatea creației. Problema se reduce, de fapt, la raportul dintre talent înnăscut și meșteșug dezvoltat prin exercițiu. Astfel, pe de o parte, Pope afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
căreia suntem mânați cu toții de plictiseala obișnuită a vieții, dar plăcerile miracolelor neașteptate sunt epuizate curând, mintea neputându-se odihni decât dacă se sprijină pe stabilitatea adevărului", afirma Johnson într-o manieră oarecum aforistică, scoțând în evidență coordonate clasice precum imitarea naturii, surprinderea esențelor, care permit transcenderea particularului, precum și corelarea părților sub semnul clarității și al adevărului. Toate acestea reprezintă elemente care, în viziunea criticului, asigură dimensiunea atemporală a operei. În această ordine de idei, Shakespeare și-a câștigat eternitatea deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
teoreticieni ai secolului al XVIII-lea, meritele lui Ignacio de Luzán nu trebuie nicidecum diminuate prin prisma unei raportări epigonice la clasicismul francez. Ceea ce a făcut el, și toți ceilalți avuți în vedere aici, nu a fost doar să propună imitarea modelului galic, ci să ducă o luptă crâncenă împotriva haosului și a nonvalorii. Cu o erudiție de invidiat, cunoscând limbile clasice, italiana, germana, franceza și având astfel acces la produsele cele mai importante ale acestor culturi, pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
viață grecesc la cel francez a dus la un amestec amețitor de forme și tendințe, la o convergență uimitoare a stărilor de spirit, convergență ce se subscrie liniilor unei coincidentia oppositorum, resimțită la toate nivelele, după cum sugera același P. Cornea: imitarea Apusului se făcea în paralel cu impunerea naționalismului și valorificarea tradițiilor; dezamăgirea cauzată de realitățile istorice coexista cu exaltarea dată de idealuri etc.194 În acest context general (și doar în acest context!) nu este paradoxală conviețuirea clasicismului cu romantismul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cum altfel? numeroase sfaturi adresate tinerilor poeți. Orientarea clasică este evidentă încă din primele pagini prin definiția dată poeziei care "semnează una lucrare și facere a mentei omenești ideale și cuventatoria, armonica și de bun gust."230 Se îndeamnă la imitarea naturii care este "formată după legi armonice și fromoase", iar scopul autorului este să se încadreze în liniile echilibrului și simetriei. Aceste însușiri trebuie să se regăsească atât la nivelul conținutului cât și al structurii. În acest sens, grija principală
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
care pot avea o geneză subiectivă, dar întrucît i se impun lui ca o necesitate, le apreciază ca ținînd de obiectivitate. Așa se explică, de exemplu, urmarea voită a unui model lingvistic dintr-un centru politic, economic sau cultural, prin imitare. (S-ar putea observa, de altfel, că, în ciuda propensiunii de a fi "cineva", de a se remarca, individul uman are și această latură conformistă de a fi "în rînd cu lumea", care, în conștiința sa de vorbitor al unei limbi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
rînd cu lumea", care, în conștiința sa de vorbitor al unei limbi, se manifestă prin a concepe limba ca un mod de a vorbi la fel ca ceilalți, îndeosebi la fel cu cei care se disting pe plan social.) Această imitare se bazează pe o tendință subiectivă, dar pornește dintr-o obiectivitate rațională, dintr-un calcul: urmarea unui aspect al limbii cu trăsături de aparentă superioritate. Obiectivitatea rațională are de obicei temeiuri axiologice (care țin de valoare), în vreme ce obiectivitatea naturală și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
USD în 2000). Cota de piață a Ungariei pe piața Europei Occidentale, s-a triplat în aceeași perioadă. Schimbări 36 Aceasta ilustrează în ce mod politica guvernamentală poate influența și coordona eficient firmele naționale în procesul lor de evoluție de la "imitare" spre "inovare" în procesele tehnologice. însemnate s-au înregistrat și în structura exporturilor Ungariei pe piața Vestică: ponderea produselor primare și bazate pe resurse a cunoscut o scădere importantă de la 60% în 1985 până la doar 14% corespunzător anului 2000; procentul
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
grup de referință femeile contemporane din Indiaxe "India", în locul femeilor americane. În această privință, ele se aseamănă cu imigrantele chineze de pe la începutul secolului XX din Statele Unite, care își căutau modele printre femeile din Chinaxe "China" revoluționară (Yungxe "Yung, J.", 1986). Imitarea femeilor americane nu pare să fie o preocupare a acestor femei indiene asiatice, poate din cauză că acceptarea lor de către cultura dominantă este puțin probabilă și, de asemenea, deoarece pluralismul cultural validează identități etnice separate. O motivație suplimentară poate fi găsită în
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
poate doar să crească. Acțiunile au fost cumpărate nu doar de englezi, ci și de investitorii germani, ceea ce a condus la o presiune inflaționistă. Prețul acțiunii a crescut vertiginos din ianuarie până în primăvară. Așa cum orice succes aparent atrage după sine imitarea, o mulțime de societăți pe acțiuni au apărut pe piață, sperând să câștige de pe urma maniei speculative. Unele dintre companii au fost legitime, însă cele mai multe au fost concepute pentru a profita de pe urma oamenilor creduli. Multe bule, atât mari, cât și mici
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
variabile până acum ciuntite, cum este, între altele, timpul calculat. Urmând modelul fizicii, Economia a făcut abstracție de alte categorii de timp, cum ar fi timpul calculabil, timpul subiectiv sau timpul complet, ca trecut, prezent și viitor. Caracteristică asumată prin imitarea modelului princeps al teoriei mecanicii, timpul măsurat printr-un mecanism numit ceasornic a fost transformat de Economie într-o resursă materială rară (Georgescu-Roegen, 2009). Astfel, dispare orice urmă a elementului antropic prin care timpul este o caracteristică de demarcație în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
etc. Aceste demarcații de conținut explicativ țin de conștiința factorului uman și nu de esența timpului măsurat obiectual. Adică sunt elemente specifice structurii vii a proceselor economice și nu a instrumentelor implicate. Reducționismul materialist la care a recurs Economia prin imitarea mecanicii s-a dovedit a fi fost calea prin care producerea avuției s-a transformat în scop în sine, în loc de a fi rămas ceea ce este în fond: un mijloc de a împlini scopuri specifice naturii umane. Dar excluderile datorate golirii
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
binefaceri sau avantaje. La antipozii sacrificiilor grecești menite să asigure bunăvoința cerului, departe de orice transcendență, relația filosofului cu modelele sale se instalează în imanență, pe terenul meditativ și spiritual al unui fel de înțelepciune păgână. Zeii epicurieni îndeamnă la imitarea lor, un exercițiu de care creștinii - Ignațiu de Loyola, de exemplu - își vor aminti... A trăi încercând să-ți calchiezi existența după cea a zeilor, iată ceva ce te transformă în zeu printre oameni - iată și un motiv de seninătate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
semnul ei. Această seninătate a trupului și a sufletului capătă formă, se încarnează, mai bine zis, într-un fragment în care Diogene din Oenoanda îi îndeamnă pe sculptori să-i reprezinte pe zei surâzători, veseli, astfel încât oamenii să poată viza imitarea acestei bucurii în loc să se lase stăpâniți de frică în fața unor zei pe care artistul i-ar reprezenta cruzi, amenințători, vindicativi sau războinici. De la kouros-ul grecesc la teracotele etrusce, trecând prin straniul surâs al lui Buddha (contemporan cu Pitagora...), surâsul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
șapte ceruri 8, opt dacă socotim și cerul vizibil, făurit de Satan 9. Eftimie Zigabenos nu menționează decît un cer și un pămînt create de Dumnezeu și un cer și un pămînt create de Satanael (Samael), Într-un gest de imitare a lui Dumnezeu, lucru ce sugerează un dualism radical 10. Sathanas, asimilat cu „iconomul cel nedrept” din parabola lui Cristos (Luca 16:1-8)11, este administratorul Întregului univers și poate circula fără opreliști de la tronul Tatălui nevăzut și pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
interacțiune în cadrul societății. Acestea se învață fie prin educație (la grădiniță, la școală, la universitate, prin expunere programată la un sistem explicit de reguli), fie prin socializare (prin participarea la evenimente sociale, cum ar fi diverse sărbători și ritualuri; prin imitarea celorlalți membri ai societății; prin respectarea instrucțiunilor sociale primite direct de la membrii familiei sau de la cei din jur: „trebuie să spui bună ziua când intri în clasă; trebuie să cedezi locul în autobuz persoanelor vârstnice; fetițele nu vorbesc urât; băieții trebuie
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]