3,653 matches
-
El verifică credința adevăraților săi soldați. În această uriașă nebunie politico-fotbalistică autohtonă ieșirea din competiție a echipei Steaua a fost mai degrabă un bine decît un rău. Steaua devenise un produs toxic pentru democrație, ca imperativ patriotic. Fiindcă în acest imperativ, la adăpostul patriotismului ni se cerea să ne călcăm în picioare convingerile și mai ales să devenim suporterii lui Gigi, patriotul cu contract.
Gigi chinuitul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10670_a_11995]
-
vocea invitatului ni s-a părut a fi a lui Adrian Năstase după ce a pierdut alegerile în 2004... Însă, imperturbabilul și insensibilul, Haralampy a continuat: -...Pentru că, așa cum subliniază bunicul meu Alfred Adler, citez din memorie, "Toate experiențele acumulate, toate tradițiile, imperativele morale și legile nu au fost decât tentative, bune sau rele, durabile sau fragile, în strădania omenirii către superioritate și către biruirea dificultăților vieții." No comment!(4), dar apropo de cuplurile interesante pe care le vedem din când în când
Cupluri contemporane by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10671_a_11996]
-
cu -ră- la singular (el cîntară), ca și a celor cu desinența -i la persoana a II-a singular (tu cîntasei); folosirea condiționalului cu valoare de trecut în textele vechi, mai ales în traduceri, sub influență cultă; originea formelor de imperativ negativ nu du, nu fă, nu zi; utilizarea gerunziului adjectivizat (șovăindă) și, mai recent, a participiului adverbializat fost (țări fost comuniste). Este descrisă combinarea adverbului mîine cu timpuri din sfera trecutului, în scopuri stilistice (marcînd perspectiva interioară asupra evenimentelor narate
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
și nici a lui Parmenide, nici din logică, conform căreia negarea negației ar fi însuși adevărul, nici din alt domeniu, însă nimeni nu ne oprește să atribuim expresiei atât profunzimea, cât și universalitatea kantiana picurata de autor, de Kant, în Imperativul absolut. Al doilea mare gânditor care a cutezat să redeschidă, după aproape 2000 de ani, problema ,,Ființei", cu tendințe chiar de conceptualizare (în ontologic) a fot Martin Heidegger (născut 26 septembrie 1889, Meßkirch/Baden decedat 26 mai 1976, Freiburg im
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
încărcătura morală a mesajului. Prins, ca și El Greco, la intersecția unor realități divergente, aceea a exteriorității imaginii și a interiorității spiritului, sedus, în egală măsură, de spectacolul privirii și de fervoarea ideii ori, altfel spus, de voluptățile materiei și de imperativele unei credințe implicite, pictorul identifică - și, în parte, construiește - o lume intermediară, o a treia realitate, perfect îndreptățită și inteligibilă în principiu, dar complet lipsită de suport exterior și de orice existență în istoria măruntă sau în anecdotica experienței individuale
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
încercat să acrediteze în special adversarii modernității, deși a cunoscut inclusiv exprimări ateiste. A fost însă anticlericala, iar în acest anticlericalism subsecvent se poate sesiza într-adevăr miza ei substanțială, care nu era contestarea lui Dumnezeu, ci emanciparea omului de sub imperativul autorității, desfășurarea existenței potrivit examenului critic și atașamentului subiectiv, eventual chiar la creștinism. Ceea ce s-a schimbat a fost așadar tipul de raționalitate, modalitatea specifică de a face lucrurile inteligibile, întrucat observația, necesitatea și cauzalitatea au înlocuit credință, mi-racolul și
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
metafizicienii sau "literații" - în accepțiunea franceză a termenului -, nefiind autentificabile decât că exercițiu de coerență doctrinara, puteau fi tratate că opinii, ca puncte de vedere sub semnul relativului, asadar promovarea lor în practică ținea de opțiunea fiecăruia, nicidecum de vreun imperativ obiectiv. Situația s-a schimbat însă din momentul în care știința însăși a început să invalideze presupozițiile umanismului, care se vedea acum contestat cu propriul instrument de certificare. Drept urmare, critică democrației a putut să revendice în imaginarul public dimensiunea epistemică
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
de preferință pentru regimul democratic, iar faptul că disputa s-a rezolvat prin aplicarea contondenta a superiorității militare era de natură să confirme tocmai rolul organizator al forței constrângătoare, în detrimentul voinței libere. În fond, concepția juridică a rămas la nivelul imperativelor apriorice, al postulatelor etice, lăsând în suspensie chestiunea certificării științifice a personalității raționale, creatoare de drept. Această chestiune a fost repusa în discuție tot în urma cercetărilor din psihologie, în particular de psihologia analitică și de așa-numita psihanaliza culturală, a
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
fără doar și poate sindicatele că forme de putere pastorala, bazată pe exemplul unor "pastori" abili și determinați, membri de partid activi în interiorul sindicatelor, care urmăreau să amelioreze conștiința ideologică a "turmei", transformând-o într-o cutie de rezonanță a imperativelor de dezvoltare trasate de către partid. La un nivel mai larg, partidul poate fi considerat drept pastorul colectiv-instituționalizat care are ca misiune spirituală și materială deopotrivă înregimentarea "turmei", a cetățenilor care nu erau membri de partid, adică a majorității populației, până în
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
pe deasupra, intrat într-o prelungită fază de inactivitate literară. îi recomandă să înceteze să mai trimită fax-uri nenumăratelor sale amante și să facă bine să mai scrie un roman, altminteri lumea va crede că a murit. Fiul se supune imperativelor materne și în vara anului 2000 vorbește presei despre un roman în care un bărbat în vîrstă de 50 de ani se duce la mama, în casa părintească, unde-și petrecea vacanțele la maturitate și, cu intenția de a scrie
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
românesc, în lentul său parcurs de la chirilica bisericească spre grafia latină și secularizată a lumii europene, imaginea balansează și ea uneori, asemenea alfabetului, cumulînd simultan elemente din ambele direcții, între civilizația icoanei, însetată de absolut și de transparențele dumnezeirii, și imperativul pășirii în istorie, în frumusețea efemeră și în spectacolul reprezentării diurne. Dacă sfîrșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX păstrează încă ambiguitatea icoană-portret, dacă reprezentarea sumară și poza statică se împletesc involuntar și naiv cu efortul de particularizare somatică și
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
fiind atent numai la "dacă te-ar citi Maiorescu, Lovinescu, Blaga?"), I. D. Sîrbu înțelege a se disocia fără echivoc de cei care-l dezamăgesc. Profilaxia sa disociativă, care funcționează fără întrerupere, e impresionantă. "Caracterul, "morala intelectului" reprezintă pentru scriitor imperative decisive: "cred că am fost (și sînt încă) un demn urmaș al caracterului, al moralei intelectuale a profesorului Rusu; în clipe grele, teribil de grele, eu am reprezentat o anume forță transilvană de voință, curățenie și consecvență - sacrificîndu-mi tot, absolut
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
sunt semănătorul venit din univers / aburul cald al lumii statornice mă îmbată / și-opresc în raza lunii planetele din mers / să vadă chipul secundei ce mă poartă...” Reavântarea în brațele postmodernismului înseamnă fior liric ancorat în zbaterile concretului. Și-atunci, imperativul sfâșietor, din volumul: „Iubito, suntem în pericol” (1995). Poeziile din ciclurile „Cumplitul joc de-a poezia” (1999), „Vânătoarea de umbre” (2002), „Trupul meu de poezie” (2005) pun în valoare definiția metaforică, virtualitățile sincretice ale cuvântului-mesaj: „simt încolțind / cuvântul în carne
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
pe care le-am întâlnit deja în Despre Franța și Îndreptar pătimaș II, îngrijite de același Constantin Zaharia în 2011. Fiind vorba de texte inedite, aflate într-un stadiu de elaborare neclar, trebuia găsită o modalitate editorială de conciliere a imperativului unei lecturi cursive cu cel al fidelității textului, fără a prejudicia dimensiunea filologică obligatorie (căci criticii și istoricii literari, se știe, nu se mulțumesc, în cazul ineditelor, cu textul de bază). Profesorul Zaharia a optat pentru o modalitate care împacă
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
care s-au făcut, acestea ,,nu aparțin în totalitate acestei formule de conducere". "Greșelile care s-au făcut nu aparțin în totalitate acestei formule de conducere, ci și sunt greșeli și ale conducerii anterioare", a afirmat democrat-liberalul, precizând însă că imperativele ,,majore" ale PDL sunt o conducere responsabilă, care să fie capabilă să dea un candidat credibil la prezidențiale și să asigure o poziție efiicientă cu alternative de guvernare. Întrebat, totodată, când ar urma să aibă loc această întâlnire cu toți
Preda, acuzat că știe baza PDL-ului numai din declarații la televizor by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39938_a_41263]
-
iapă le găsim aproape identic În albaneză, care este de asemenea o limbă veche, Înrudită cu româna. Verbele din limba română sunt aproape toate neregulate. Vă dau un exemplu: a zace și a face, care par identice, doar că la imperativ formele diferă: zaci, respectiv fă. Nu există reguli de formare a pluralului În română, doar niște „linii directoare”. și aici aduc doar un exemplu: ploaie ploi cu șiroi - șiroaie. Unde e regula? Noi avem trei genuri: masculin, feminin și neutru
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
la ceea ce spune un text și a evita să pui întrebări pe care textul nu le susține în nici un fel, a rezolva o problemă doar cu datele ei și a nu construi ipoteze suplimentare.“ (p. 13) Spre a-și sprijini imperativul simplității, Gherghel invocă șase maxime culese din trecut: 1) îndemnul grecesc ananke stenai, „undeva trebuie să te oprești”, înaintarea sau regresul la infinit în cursul explicațiilor fiind inutile; 2) regula lui Horațiu: est modus in rebus, sunt certi denique fines
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
unor urgențe politice și "obligat să-și trădeze vocația sa reflexivă", a devenit la un moment dat "o piesă umilă în mecanismul exercitării puterii". În loc să reprezinte un reper ferm pentru politicile guvernului și ale partidului, ISP s-a orientat după imperativele de moment trasate de liderii absoluți. În cadrul dreptei prezidențiale, autoritatea cunoașterii a fost înlocuită de autoritatea personală a liderului discreționar. Or, în aceste condiții dezmembrarea partidului era greu de evitat", notează publicația, atrăgând atenția că dreapta acționează într-o direcție
DW: ”Dreapta” creată de Băsescu nu i-a supravieţuit liderului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38529_a_39854]
-
criticii dogmatici ai epocii, poezia promovată de mult hulita publicație clujeană și de redactorii ei, avându-l vârf de lance pe A.E. Baconsky, la care se adaugă și bucureșteanul Petre Stoica, și el un cal de bătaie pentru apărătorii imperativelor ideologice, fisurează serios peisajul poetic dominat de proletcultism, forțând o deschidere către modernitate. Chiar și atunci când a fost constrâns să abordeze, accidental, teme oarecum conjuncturale, Grigurcu a experimentat, din punct de vedere stilistic și al limbajului, o scriitură altfel decât
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
văzut, adevărul celor dintâi ar depinde însă de reușita celor din urmă. Căci nu sunt de luat în serios sfaturile literare ale celor care n-au scris în viața lor un vers valabil. Mie, dincolo de inerenta relativitate a acestui faimos imperativ al lui Ezra Pound (care, de altfel, e citat cu fiecare prilej), un astfel de avertisment de lectură mi se pare în cazul de față, pur și simplu, salutar. Fiindcă, dacă e să fim corecți, prea puțin din materia cărții
Supraviețuirea prin poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3853_a_5178]
-
-l percepe ca pe un handicap care îl descalifică în proprii ochi. Într-o epocă de rigoare morală a cărei strictețe era păstrată măcar în aparențe, Wittgenstein își vede homosexualitatea ca pe o damnare absurdă ce îl exclude de la noblețea imperativului categoric. Și cum onoarea și datoria nu sunt cuvinte goale la sfîrșitul lui belle époque, Wittgenstein și le asumă cu deplină dăruire, ca apoi să constate că trăiește sub pragul lor de exigență. Intuiește că niciodată nu va fi model
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
să dispună transmiterea către Comisie a proiectului respectiv și să inițieze dialogul pe această temă cu reprezentanții DG Markt. În luna iulie, Jose Barroso i-a trimis lui Victor Ponta 11 întrebări legate de referendum, multe dintre aceste puncte fiind imperative ale Comisiei Europene. Executivul a îndeplinit sau a răspuns tuturor celor 11 chestiuni ridicate de Barroso.
Al 12-lea punct de pe lista lui Barroso, trimis lui Ponta de la Bruxelles pe 4 octombrie () [Corola-journal/Journalistic/41889_a_43214]
-
cu totul lipsit de facondă profetică. Îi numim pe unii puternici, viguroși, naturali, și pe alții făcuți, construiți, cerebrali, uitând că scrisul însuși e o convenție, iar literatura, vai, o convenție încă și mai codificată. Avem, pe de o parte, imperative esențialiste, considerând demagogic că, la rigoare, un singur poem reușit poate salva o întreagă carieră și, pe de altă parte, suntem fascinați de ideea de cantitate. Așteptăm, de la debutanții în care avem încredere, confirmări (care, evident, nu vin mai niciodată
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
cam largă și cam amestecata de identități. Dacă tot ai deschis dezbaterea (și bine îmi pare că ai făcut-o), poate o și lămurești. Anonimule, încurci borcanele. Verbul a fi se scrie cu un singur i la forma negativă a imperativului. La conjunctiv (formă afirmativa sau formă negativă) se scrie întotdeauna cu 2 i. La conjunctiv, cele două forme sunt întotdeauna identice: să comentezi, să nu comentezi, să greșești, să nu greșești, să accepți, să nu accepți, să fii, să nu
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
poezia. Mesajul lui, despre care vorbește atât în manifest, poate fi ceva de genul: „Dacă tot nu mai citiți poezie adevărată, iată, un jeg de poezie vă dau și vă și spun că vă iubesc în fiecare poem!” Discursul lui imperativ e intolerant și reductiv, refuzând exact ceea ce poate face poezia să supraviețuiască, diversitatea, și denotă un orgoliu păgubos, chiar nociv. Acele numeroase îndemnuri care umplu paginile: „fă asta”, „hai cu mine”, „întoarce pagina”, „să citim împreună” ș.a.m.d. cu
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13636_a_14961]