1,160 matches
-
și ai ales. M-am aplecat către ea. — Am făcut ceea ce trebuia, am zis, iar glasul Îmi oglindea lipsa de convingere. În clipa aceea, mă disprețuiam. Rachel scutură Încet din cap. Stătuse atât de nemișcată, Încât chiar și această mișcare imperceptibilă fu un șoc. — Asta nu e adevărat. Nu era treaba ta. Vocea Îi suna detașată, de parcă vorbeam despre alte două persoane pe care abia de le cunoșteam. — La Început, tu ai fost cea care mi-a cerut să mă implic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
El așteaptă, lasă să se scurgă minutele dificile, iar când suveranul s-a așezat pe tron, când l-a văzut, În sfârșit, cu șalele bine proptite Într-o pernă moale, ia din nou lucrurile În mână, Într-un mod subtil, imperceptibil, pe care Omar Îl observă plin de ușurare. La un semn al cadiului, cămărașul a chemat o tânără sclavă, care se apucă să strângă veșmintele abandonate pe pământ asemeni cadavrelor după bătălie. Dintr-odată, aerul a devenit mai respirabil, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
toți ceilalți Îl numesc după titlul său, Nizam al-Mulk, Ordinea Regatului. Niciodată o poreclă n-a fost mai meritată. De câte ori se apropie un vizitator Însemnat, tânărul sultan Îl consultă din priviri pe vizirul său, care-i indică, printr-un semn imperceptibil, dacă trebuie să se arate primitor sau rezervat, senin sau neîncrezător, atent sau absent. Delegația din Samarkand, În Întregul ei, s-a prosternat la picioarele lui Malik Șah, care ia act de aceasta printr-o clătinare din cap condescendentă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și domoală, avansă și acoperi suav cântul violoncelului, Îl absorbi, Îl amplifică, ca și cum ar fi vrut să-l conducă spre un loc unde muzica s-ar sublima În tăcere, umbra unei vibrații care ar străbate pielea ca o ultimă și imperceptibilă rezonanță a unui timpan atins ușor de aripa unui fluture. Zborul mătăsos și malefic al fluturelui acherontia atropos trecu rapid prin memoria morții, dar ea Îl Îndepărtă cu un gest al mâinii care semăna atât cu cel care făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fi bine, voi veni să vizitez copilul, îi voi plăti pensie alimentară, sunt pregătit chiar și să mă culc din când în când cu ea, dacă asta dorești, ce altceva vrei de la mine? Eu privesc pe fereastră, o mișcare aproape imperceptibilă a unei ramuri de copac mă umple de durere, nu este o ramură, este un cablu din metal acoperit de rugină, extrem de amenințător, nu știu ce vreau, dar asta este cu totul altă poveste, între noi se cuibărește o nefericire de neînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Doar agrafa sub formă de fluture, pe cap. În pielea goală, a îngenuncheat lângă pat și mă privea. Scăldată în lumina blândă a lunii, trupul lui Naoko avea strălucirea uimitoare a unui nou-născut. Când se mișca - deși mișcările erau aproape imperceptibile - jocul luminii și al umbrelor pe trupul ei era fascinant. Conturul sânilor, al sfârcurilor, adâncitura buricului, șoldurile, umbrele granuloase aruncate de părul pubian, toate se modelau și se remodelau ușor, asemenea suprafeței lacului unduindu-se în bătaia lină a vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
patul și am început să-l hrănesc, alternând pasta de legume cu peștele fiert. I-a trebuit enorm de mult timp să mănânce jumătate din mâncare, după care mi-a făcut semn că nu mai vrea. Gestul a fost aproape imperceptibil. Probabil că îl durea capul la mișcări mai ample. L-am întrebat apoi dacă dorește fructe și mi-a spus că nu. I-am șters colțurile gurii cu prosopul, am coborât patul și am dus vasele pe coridor. — A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un miros dulceag, greoi, de carne putrezită și atunci m-am gândit la Naoko. Trupul ei frumos îmi plutea în fața ochilor, culcat, în întuneric și muguri infiniți răsăreau din pielea ei catifelată... muguri verzi ce tremurau ușor din pricina brizei aproape imperceptibile. De ce era bolnav un astfel de trup? mă întrebam eu. De ce nu o lăsau mugurii aceia în pace pe Naoko? Am intrat în casă, am tras perdelele, dar n-am scăpat nici acolo de miresmele primăverii. Învăluiseră totul în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
era bronzată, plină de semne, și nu doar de riduri - explicit coloniale. O cicatrice palidă Îi traversa obrazul stâng de la buză la ureche și, cum purta niște mustăți Înguste și lungi, negre, à la Adolphe Menjou, mustața stângă Îi era imperceptibil Întreruptă acolo unde, pe mai puțin de un milimetru, pielea se deschisese și apoi se reînchisese. Mensur sau atingere piezișă de glonte? Se prezentă: colonel Ardenti, Îi Întinse mâna lui Belbo, mie Îmi făcu un simplu semn din cap când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din Îngrozitoarea-i confuzie”. Și chiar asta fac eu acum, În plină noapte, În pacea nefirească a acestor coline. Dar alaltăieri seară În periscop, mă aflam, Încă Învăluit În balele vâscoase ale cochiliilor, pe care le simțeam În juru-mi, melci imperceptibili Încrustați În vanele de cristal de la Conservatoire, amestecate printre barometre și roți ruginite de ceasuri În surdă hibernare. Mă gândeam că, dacă spargerea vaselor a avut loc, prima crăpătură s-a format, poate, În seara aceea, la Rio, În timpul ritului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acela până noaptea târziu, am amintiri În același timp clare și confuze. Îmi reevocam totul alaltăseară În periscop și simțeam o atmosferă familiară În cele două experiențe. Iată, Îmi spuneam, acum ești aici, Într-o situație nefirească, chinuit de un imperceptibil miros de lemn vechi, muced, crezându-te parcă Într-un mormânt sau În pântecul unui vas În care e pe cale să se petreacă o transformare. Dacă ai scoate numai puțin capul afară din cabină, ai vedea În penumbră obiectele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
modă sunt sandviciurile, hambrugherii, hot-dog-urile. Când au ajuns la pui, Alexandru i-a întins un picior de pui. — Ție îți dau cotoiul ăl mai mare. Așa-mi spunea mama, când eram mic. În clipa aceea Teofana a avut un simțământ imperceptibil, amintindu-și că așa i se spunea și ei în șatră. Din nou l-a simțit pe Alexandru ca un protector. După ce-au terminat cu puiul, Alexandru savurează în gol. — Ce-ar fi mers acum un pahar de la Bachus
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
brabeți murdari vânători de muște, se topiseră și ele printre frunzele ofilite a doi-trei-patru copăcei fumurii, schilavi și găunoși, ca niște avortoni vegetali, salvați miraculos de la tăiere, de veșnica birocrație indolentă și coruptă, a edililor municipalității. Murise până și vibrația imperceptibilă, inerentă și perpetuă, de fond, a asfatului încins, engrama orchestrală ultimă, universal recognoscibilă, a spațiului conglomerat urban, dătător de oarecare siguranță personală ușor schizoidă, într-un refugiu în egală măsură haios și abject, al unei civilizații de la început și până la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Herdelea primi cu entuziasm și de dragul ei, și de bucurie că poate să economisească cheltuiala de tren. Despărțirea se făcu în hol. Afară era un ger năprasnic. Nadina, înmănușată și îmbondorită, întinse mâna natural: ― La revedere, Grig! ― Adio! șopti aproape imperceptibil Grigore de-abia atingând mănușa, parcă i-ar fi fost frică. Bătrânul Miron o conduse până la ușa care rămase un răstimp deschisă, lăsând să pătrundă înăuntru un val de aer proaspăt și înviorător. ― Ce femeiușcă nostimă și simpatică! murmură bătrânul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
era pe punctul de a executa manevra, când se opri brusc, nehotărâtă. ― Cum să-l iau de mâini? ― Ah, Doamne! Vrei să schimbăm? ― Da! Făcură permutarea. În acest timp, el avu vaga impresie că una dintre falangele vietății se mișcase imperceptibil, dar nu era sigur. Îl ridică pe Kane de subțiori, gata să se prăbușească datorită acestei greutăți moarte și renunță. ― În felul ăsta n-o să reușim să-l ducem la navă. Ia-l de o parte, eu îl iau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
luă cunoștință de rezultatele afișate. Nu se modificase nimic în metabolismul lui Kane de la ultima vizită. Imperturbabilă, creatura stătea în continuare pe fața lui. În disperare de cauză, Ripley se așeză lângă Ash. Acesta întâmpină sosirea ei cu un surâs imperceptibil fără să-și desprindă ochii de pe pupitru. ― Realizez o serie de teste diferite, o informă el. În caz că apare ceva nou... ― Ca de exemplu? ― Nu am idee. Dar dacă se întâmplă, aș vrea să reacționez cât mai repede cu putință. ― Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe păianjen, după aceea își depun ouăle în stomacul acestuia. Când apar larvele, ele se hrănesc cu... ― Pentru Dumnezeu...! protestă Lambert, ieșind din catalepsie. Nu mai taci odată? ― Eu doar...! protestă Ash. Dar interceptă privirea înveninată a lui Dallas, aprobă imperceptibil și schimbă subiectul.) Ceea ce s-a întâmplat depășește oricum orice comentariu! ― Pata aceea întunecată pe ecranul de supraveghere! Iată ce-a fost, zise Dallas, simțind cum i se strânge stomacul. Nu avea nevoie de o oglindă pentru a-și da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
coridoare, o miasmă glacială și insistentă, de moarte... Parker și Brett coborâră scara dinspre puntea superioară și intrară în grupul obosit de vânători... ― Vreun semn? întrebă Dallas pe colegii strânși în jurul Iui. Vreun miros ciudat, duhoare...? Pată de sânge? (Șovăi imperceptibil.) Fragment din carnea lui Kane? ― Nimic, zise Lambert. ― Nimic, adăugă Ash, vizibil dezamăgit. Parker își scutura brațele acoperite de praf. ― N-am zărit nici o creatură. Știe să se ascundă! ― N-am văzut nimic, confirmă Brett. Nu-mi dau seama unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
trecerea cu succes a tuturor încercărilor care deschidea calea spre Graal. Ținându-l cu brațul întins, detectorul începu să atârne tot mai greu în mâna lui Ripley. Deodată, o luminiță începu să pâlpîie la baza ecranului. Acul de nivel tremură imperceptibil. Această mișcare nu venea de la ea. Cu inima bubuind în piept văzut tresărirea acului și fixarea lui aproape pe zeroul imprimat pe scală. Înainte de a-și avertiza colegii, se asigură că nici Brett și nici Parker nu erau la originea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Că eul, de vreme ce există, trebuie să fi găsit un mijloc de a-și asigura permanența. Că voi trece în altceva, infinit mai complex. Altfel este absurd, și nu văd un loc pentru absurd în proiectul lumii. Miliardele de galaxii, câmpurile imperceptibile, în fine, lumea asta care îmi înconjoară craniul ca o aură nu ar putea exista dacă n-ar trebui ca eu s-o cunosc în întregime, s-o posed, să fiu ea. Azi-noapte, ghemuit sub plapumă, am avut un fel
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tocănit de tocuri de damă pe gheața cristalină. Știam că înspre Circ zăpada fusese curățată de pe gheață pentru patinaj, așa că omul care se apropia trebuia să vină pe acolo. După un timp, tocăniturile încetară, înlocuite de un zgomot înfundat, aproape imperceptibil; într-un loc, ceața începu să se coloreze cu un strop de cafeniu, la început palid, apoi mai accentuat. De fapt, era discernabilă mai curând mișcarea, la câțiva metri, a unui corp nedefinit. Când a putut să mă zărească, ființa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și pe Harold, iar inginerul explică ceva în bengali fiicei sale, care privea jur-împrejur cu o curiozitate aprinsă și zeflemitoare totodată. Atunci am observat că, de câte ori ascultă atent ceva care i se spune cu seriozitate, pe buzele Maitreyiei flutură un imperceptibil zâmbet de ironie, de sălbatec sarcasm, pe care anevoie l-ai fi crezut aievea pe fața aceea atât de inocentă și înspăimîntată. Mă întrebam atunci puțin mâniat de stângăcia mea, ce mă turbură în prezența acestei fete, care nu are
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
noastră, deși nici pe departe faptul că eram amanți. Maitreyi avea totuși câteodată o purtare pe care nu o înțelegeam, care mă făcea să mă îndoiesc sălbatec și să mă chinui. Pentru că suferise cândva de biri-biri, i se umflau seara, imperceptibil, pulpele picioarelor, și medicii îi recomandaseră masagii în zilele de umezeală mare. Erau dimineți când Lilu sau surorile lui Khokha o masau pe tot trupul, goală, cu un soi de oloi grețos, pe care apoi cu anevoie îl puteau spăla
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rotindu-și ochii în jurul mesei, ce plăcere să văd că nu mi-ați uitat tabieturile: cafea turcească, fără caimac... Un zâmbet timid le lumină pentru câteva clipe fețele. Apoi toți șase își îndreptară privirile spre Ghibercea. Cu un tremur aproape imperceptibil al mâinii, Pantazi apucă ceașca și sorbi pe îndelete, cu încîntare. - Exact ca pe vremurile bune... Dar fabula cu satul fără bătrâni, adăugă întorcîndu-se către Ghibercea, mă pune pe gânduri. Dacă m-ați adus cu un avion special înseamnă că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
suportă mirosul de gaz și de muced care-a intrat în mobile, în haine. Ce ciudată amintirea prăvăliei, atât de imensă pe-atunci, cu rafturile înalte până-n tavan, cu tejgheaua sub care îi plăcea să se joace, urmărind fascinat clătinarea imperceptibilă a balanței. Și seara când îi dăduseră un sac mare cât el, burdușit de bancnote verzi... — Poți să le rupi, poți să faci ce vrei cu ele, a venit stabilizarea... Iar ei, bărbații, rămăseseră să șușotească într-un colț, în timp ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]