1,312 matches
-
predecesorul său la folosirea retorica a limbajului și să facă din scrisul sau o demonstrație de virtuozitate stilistica. Toată dificultatea lui Cioran constă tocmai în faptul că Nietzsche formulase deja cea mai mare parte a poziției sale, de unde și nevoia imperioasa de a îmbogăți aforismele lui Nietzsche, de a restrânge și mai mult gândirea acestuia și de a recurge la ceea ce Baltasar Gracián numește "artă vârfului", chintesența a retoricii. "Cioran va justifica din acest moment pariul imposibil de a fi respectat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
inițiază fiecare relația amoroasă în momentul în care s-au simțit "singure și disperate", la fel ca și partenerii lor, în căutarea iubirii, ca salvare. "Te-am căutat pentru că am nevoie de tine"80, îi spune Alejandra lui Martín. Nevoia imperioasa de puritate îi mărturisește, dramatic, lui Martín, că are sufletul atât de murdar, încât ar vrea să și-l "curețe cu apă și săpun"nevoia de comunicare pe care o are Alejandra își face greu loc printre demonii interiori pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a câștiga bani, nici premii, nici pentru vanitatea de a-mi vedea numele tipărit. Am scris ca să rezist existenței ce mi se oferea. Dacă n-aș fi scris, aș fi murit." (E.Sábato, Între scris și sânge) Scrisul că necesitate imperioasa. Nu m-am considerat niciodată un scriitor profesionist, din aceia care publică o carte pe an, mărturisește Sábato. Dimpotrivă, de multe ori, seara ardeam ce scriam ziua. Astfel, povești, eseuri, piese de teatru, le-am văzut cum erau mistuite de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dacă ne gândim la condițiile sociale ale secolului al IV-lea, mai precis la cumplita foamete ce bântuia în Asia Mică și provincia sa între anii 367-368. Deși se spune că sângele lui Vasile era fierbinte, iar natura sa, oarecum imperioasă, el a fost „unul dintre cei mai generoși și empatici oameni”<footnote Henry Barclay Swete, op.cit, p. 88. footnote>. În concepția Sfântului Părinte, nimic nu caracterizează mai bine natura umană decât faptul de a comunica unul cu altul și
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
infinit pe pereții cavernelor este un act de credință și de premoniție. Acest elogiu pictural, această autocelebrare anunță viitorul luminos al creaturii care zâmbește din crisalida sa, care tocmai se extrage din animalitate. Schimbarea blănii, schimbarea naturii este o nevoie imperioasă. Rușinea față de origini e manifestă: în toate reprezentările, aparența animală e mascată prin picturi faciale (fața care nu este încă o față fiind epilată și acoperită de culorii vii), printr-o abundență de bijuterii, precum și prin veșminte impresionante. Când anume
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
a secolului XIX: Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L.Caragiale, Ioan Slavici, se cuvine să înțelegem într-un mod cât mai sintetic locul pe care acești scriitori îl ocupă în dezvoltarea ulterioară a literaturii române. În fine, obiectivitatea și obiectivarea, deziderat imperioase ale realismului, care își găsesc o primă expresie în proza lui Slavici și Caragiale, vor fi atinse deplin în ceea ce s-a numit „realismul dural unora dintre romanele lui Liviu Rebreanu. Originalitatea operei lui I. Creangă din perspectiva criticii literare
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
înflăcărării lor în dezbaterea consecințelor greșelii inițiale în ceea ce privește simbolul "încarnării", înflăcărare care le-a insuflat curajul tragic de a persevera în greșeală pînă la capăt greșeală inevitabilă pentru ei și de a o apăra apelînd la raționamente speculative împotriva exigențelor imperioase ale înseși rațiunii. Aceasta situație inițială, contradictorie și fără sens este cea care pentru refularea îndoielii a dus la devalorizarea rațiunii umane, la tratarea ei cu dispreț și la punerea ei în opoziție cu revelația divină ca principiu superior adică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și în același timp torturante, transformînd nevroza în psihoză. Vanitatea obsedantă poate merge pînă la a sugera ideea fixă că ești personal desemnat de Dumnezeu să-l imiți pe Iisus, să-i urmezi calea spre sfințenie, să-ți asumi datoria imperioasă de a te sacrifica voii lui Dumnezeu, să fugi de lume, de lipsa ei de înțelegere și de tentațiile ei, să te refugiezi într-o mînăstire. Motivele unei asemenea decizii extreme pot fi multiple și nu este deloc necesar ca
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
domeniile adiacente (producătorii de echipament sportiv, de aparatură, de încălțăminteă alături de avântul exponențial al practicanților, au devenit factorul declanșator al modificării modului de consum și de producție a sportului. S-a creat, mai ales în ultimele cinci șase decenii, necesitatea imperioasă pentru dezvoltarea unui cadru legal, cu aplicații specifice care să se dezvolte și să fie organizat în funcție de particularitățile domeniului și de preferințele celor care practică sportul. S-a făcut astfel trecerea de la modelul vechi al amatorismului și voluntariatului la un
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
ca o fază prealabilă a decolajului gîndirii științifice, ci ca fiind răspunsul la o preocupare permanentă ce poate fi rezumată astfel: pe de o parte, o voință presantă de a conta în cursul evenimentelor; pe de altă parte, o nevoie imperioasă de a-și așeza raționamentele pe o construcție teoretică robustă. Robustețea raționamentului este, în mod evident, recăutată de partea științei. Dar urgența acțiunii conduce la neglijarea sau scurtcircuitarea anumitor protocoale științifice, înlocuite prin considerații de un alt ordin, adesea speculativ
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
1982, p. 341.} schimba fundamental natură raporturilor, transformând față de Hristos în principiul ultim al iubirii creștine -, fapt elocvent evidențiat în Regulă 3 a Sfanțului Vasile{\cîte 55}. Deși se spune că „sângele lui Vasile era fierbinte, iar natură să, oarecum imperioasa, el a fost unul dintre cei mai generoși și empatici oameni”{\cîte 56}. În concepția Sfanțului Părinte, nimic nu caracterizează mai bine natura umana decât faptul de a comunica unul cu altul și de a iubi pe semeni, căci omul
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
liturghie", "ordine terestră și ordine divină", Benedict este complet transferat în transcendență după împlinirea unor acte justițiare (vezi scena analoagă din pușcărie avîndu-l ca actor pe călugărul exorcist de la Tanacu). Ca maestru inițiator Horia și-a depășit frustrarea și nevoia imperioasă de acțiune transfiguratoare prin Benedict, "crâmpeiul de stirpe zeiască". Se vindecă inclusiv de delirul lucidității, de vid și frivolitate, spre deosebire de Edgar Nour, personajul din romanul la care ne vom referi, mai inert, mai sceptic, mai resemnat, deși referent și el
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în sistarea fumatului. Aceasta poate să apară în zile sau săptămâni de la începerea fumatului, chiar dacă nu are la început un caracter regulat, ci doar ocazional (338). AddicŃia determină simptome reprezentate prin creșterea iritabilităŃii, neliniște, dificultăŃi de concentrare, depresie, foame, dorinŃa imperioasă de a fuma, la încercarea sistării fumatului. Acestea sunt datorate modificărilor fiziopatologice apărute la nivel cerebral, însoŃite de o creștere a eliberării de catecolamine de la nivelul suprarenalei (339, 340). Teama de creștere în greutate apare în special la femei, care
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
o erudiție filologica incontestabila, dihotomia clasicism-romantism, prezența lumii antice în operele sale originale etc. Mai exact, la începutul secolului s-a raspandit distincția dintre pesimismul istoric și cel cosmic, formulată de Bonaventura Zumbini.63 Tot atunci s-a comentat nevoia imperioasa a lui Leopardi de a reafirmă valoarea individului, regasind izvoarele profunde ale vietii spontane blocate de constrângerile sociale și anulate de raționalism și tot atunci s-a insistat asupra ascendentei Canturilor în poezia aulica italiană prin reconsiderarea relației cu universul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cel ce a trebuit, trebuie sau va trebui să acționeze după anumite reguli, pentru a realiza o anumită finalitate, conform unei anumite valori.” Este evident că responsabilitatea Înseamnă asumare de obligații. „Trebuie reprezintă conținutul esențial al obligativității și semnifică necesitatea imperioasă a transformării unei cerințe a moralității În indicativ al acțiunii.” În măsura În care acest „trebuie” vizează un subiect, responsabilitatea sa morală Îl obligă să devină, din spectator, actor al propriei sale drame: el va acționa, fără să se gândească la o sancțiune
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
existenței terestre a omului, Într-un viitor ce scapă previziunilor științifice. Responsabilitatea morală trimite astfel către un viitor Îndepărtat și spre prezent, În măsura În care acțiunea cotidiană a omului induce acest viitor incert. Din această cauză, acest tip de responsabilitate morală este imperioasă dar și incertă: aă imperioasă, datorită urgenței de a salva ceea ce este În joc, adică: condiția globală a vieții umane, viitorul Îndepărtat și Însăși existența omenirii ca specie, ceea ce nici o etică anterioară n-a luat vreodată În considerație; bă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
un viitor ce scapă previziunilor științifice. Responsabilitatea morală trimite astfel către un viitor Îndepărtat și spre prezent, În măsura În care acțiunea cotidiană a omului induce acest viitor incert. Din această cauză, acest tip de responsabilitate morală este imperioasă dar și incertă: aă imperioasă, datorită urgenței de a salva ceea ce este În joc, adică: condiția globală a vieții umane, viitorul Îndepărtat și Însăși existența omenirii ca specie, ceea ce nici o etică anterioară n-a luat vreodată În considerație; bă indefinită, din cauza ignoranței noastre față de
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
a unei discipline anume ci le traversează pe toate. Așa cum explică Basarab Nicolescu, transdisciplinaritatea (a nu se confunda cu multidisciplinaritatea și interdisciplinaritatea) nu este nici o nouă disciplină, nici o metadisciplină care le înghite pe toate celelalte 8. Este vorba despre necesitatea imperioasă de a gîndi ceea ce se află între discipline, ceea ce le traversează și le depășește: omul. Teoria posibilelor-imposibilelor este o antropologie. Transdisciplinaritatea este o exigență morală, o necesitate politică, conturîndu-se ca reacție la disoluția ideii de om, promovată mai ales de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sociologului constă în studierea "marjei de libertate reală" a actorilor, după cum explică Michel Crozier 129. Calificativul "reală" este aici esențial. Marjă de libertate înseamnă libertate la margine, libertate marginală. Științele umane marginalizează libertatea umană. Istoricii, sociologii, economiștii, psihologii justifică nevoia imperioasă a omului de realism, îl susțin în demersul său, care se vrea realist, de a vrea să-și gestioneze "marjele de libertate". Marjă de libertate și incertitudine sunt strîns legate între ele: "marjă de libertate" înseamnă incertitudine marginală a acțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
formulă a lui Malebranche, imaginația este "nebuna casei". Sunt numeroși cei care astăzi, oameni instruiți, ar dori să facă elogiul imaginației umane. Cîți sunt gata să accepte ideea că nu putem separa imaginația de nebunie? Nu e, oare, o necesitate imperioasă să reamintim, împotriva concepțiilor angelice și prea confortabile despre imaginație, dimensiunea nebunească a acestei capacități umane? Imaginația creatoare de lumi cea care produce posibilele și imposibilele noastre, realitatea, bucla noastră individuală și colectivă este nebunie poetică: iată teza noastră. A
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
relative la necesitatea și posibilitățile înființării unei "băi de fier" în Moldova 11. Reluând unele idei cuprinse în studii mai vechi și îndeosebi în cel din anul 1842, Despre lucrarea băilor de metal, inginerul montanist susținea, cu noi argumente, necesitatea imperioasă a promovării acestui gen de industrie în Moldova, efectuând o minuțioasă demonstrație a posibilităților de transpunere în practică a proiectului preconizat. Produsele prelucrate din fier, arată el, nefiind "articule de modă, ci o întrebuințare necontenită pentru fiecare clasă a societății
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
a ironiei și parodiei, Hutcheon subliniază că "nu este vorba de faptul că modernismul era serios și important, iar postmodernismul este ironic și parodic, așa cum au susținut unii; diferența este dată mai curând de faptul că ironia postmodernă respinge acea imperioasă nevoie de închidere sau măcar de distanță a modernismului. Complicitatea însoțește întotdeauna critica" (ibidem, p. 105). 221 Susan Sontag, Împotriva interpretării, p. 338. 222 Ihab Hassan, The Postmodern Turn, p. 171. 223 Ibidem. 224 Pentru detalierea acestui tip de artă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o falsă problemă sub pretextul că și statele de tradiție suferă de aceeași imperfecțiune. Dar conform maximei, "nimeni nu își poate invoca propria degradare". De aceea, știința politică, care nu se complace în cinismul pretinselor teorii "realiste" ale puterii, are imperioasa misiune de a înțelege cauzele acestor fenomene și de a le găsi soluții. ORIGINILE DEFICITULUI DEMOCRATIC Această problematică este abordată în numeroase lucrări. Juriști, politologi, filosofi sau economiști, toți se întrec în ingeniozitate în stabilirea unui diagnostic pentru "deficitul democratic
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
păstrată astăzi mai mult de civilizațiile orientale decât în Occidentul modern tot mai ostil credințelor; Occidentul ar putea să valorifice elementele tradițiilor păstrate de creștinism, în speță biserica catolică, dar cu multe schimbări de spirit și de atitudini; tot mai imperioasă devine renunțarea atât la exagerările materialist-ateiste, cât și a celor neo-spiritiste întreținute de falșii prooroci, încurajați de tot felul de antitradiționaliști; urmează trecerea la formarea elitei intelectuale veritabile, devotate schimbării prejudecăților față de tradiții și a echilibrării mersului lumii prin apropierea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
văzându-se, deci, pe sine cu ochii comunității din care se ridicase; orizontul auditoriului care, la rândul său, se proiecta pe sine în prelector, ca într-un model, ca într-un reper. Asta la un ceas când prezența reperelor era imperioasă pentru ieșirea din colapsul în care se găsea cultura românească. De cel puțin unul din aceste orizonturi era conștient cel ce se încumeta să rostească celebrele cuvinte "Onorat auditoriu", căci iată ce notează Maiorescu într-o însemnare de la 1866, făcută
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]