2,195 matches
-
B. Lincoln, 1996, pp. 10-11). Ceea ce conduce la concluzia că cei doi termeni „nu sunt cuvinte cu Înțelesuri fixe (de fapt, asemenea cuvinte nici nu există); semnificațiile lor nu s-au schimbat mecanic În timp, ca rezultat al unor procese impersonale; mai degrabă, aceste cuvinte trebuie considerate terenul unor bătălii semantice Între regimuri rivale de adevăr” (p. 11). Acest ultim citat este edificator pentru poziția adoptată de studiile recente consacrate acestei probleme: ele au mutat accentul de la configurarea unei opoziții absolute
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
transmit mesaje prin manifestări ale naturii - mișcările sau poziția flăcărilor, apei, pietrelor, stelelor, păsărilor etc. - sau prin acte ale unor oameni „aleși” - vise, transă, ședințe de spiritism, oracole etc.); c) divinația prin Înțelepciune (decodarea pe baza unei „științe” a manifestărilor impersonale: astrologia, numerologia, cititul În palmă sau În alte forme ale naturii). Riturile divinatorii pot să se rezume la practici individuale sau În grup restrâns. Ele pot fi performate de oameni obișnuiți (interpretarea presentimentelor, a viselor, a semnelor din cafea sau
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și extrapolau asupra ei legile propriilor fantasme. Apoi, oamenii au Înțeles că ei sunt neajutorați În fața puterilor universului. Printr-o desprindere de concepțiile animiste primitive, unele societăți au ajuns să considere că o putere mai presus de om, supranaturală și impersonală, conduce universul. Magicienii au devenit preoți și și-au transformat tehnicile magice de acțiune directă asupra naturii În tehnici de implorare a ajutorului divin (rugăciunile și liturghiile). Prin lucrul asupra credințelor, acești preoți au ajuns la o Înțelegere mai subtilă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
intra șamanii, ghicitorii, vindecătorii, profeții și preoții. Ultimul actor este Însă asociat cu sistemele religioase puternic instituționalizate și cu birocratizarea aparatului religios prin crearea a numeroase funcții și ranguri, impunerea ierarhiilor și a regulilor stricte de acces și promovare, caracterul impersonal al cultului, rutinizarea sarcinilor religioase, apariția congregațiilor specializate etc. Celelalte categorii de specialiști ai religiei scot În evidență caracterul individualizat al activității, posedarea unei științe sacre secrete, ideea vocației mistice, i.e. „alegerea” persoanei În cauză printr-o decizie obscură a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
piețe și clădiri) pe care le ia În stăpânire și le modelează conform „logicii” sale specifice. Astfel, spațiul carnavalesc este creat prin deturnarea sa de la utilizările și formele cotidiene: traficul este oprit, iar regulile care fac din bulevarde un spațiu impersonal și dominant sunt anulate. Mersul pe jos devine normă generală (În antiteză cu folosirea autobuzelor, metroului sau mașinilor personale), iar oamenii pot să o apuce În orice direcție doresc (În antiteză cu graba și orientarea precisă din zilele de lucru
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Developări în perspectivă. Simona-Grazia Dima, „Euphorion”, 1998, 3; Mariana Filimon, Portretul unei poete, CNP, 1999, 3-4; Adrian Dinu Rachieru, „Scara” poeziei, CNT, 2000, 17; Al. Pintescu, Simona-Grazia Dima. Între euphorion și pharmakon, PSS, 2000, 8-9; Irina Petraș, Genosanalize. Simona-Grazia Dima. „Impersonal, în trombe și iertare, îl modula vântul”, CNT, 2000, 43; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 209-210; Bogdan Alexandru Stănescu, Duplex, LCF, 2003, 17; Radu Voinescu, Reveriile lucidității, VR, 2003, 6-7; Gheorghe Secheșan, Optzecismul timișorean în loja națională, VTRA, 2003
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
Andrei Bodiu, Marius Oprea și Simona Popescu), București, 1991; Efebia, Timișoara, 1994; Spălându-mi ciorapii, Constanța, 1994; Balamuc sau Pionierii spațiului, București, 1994; Dragi tovarăși sau Recviem pentru anii ’60, București, 1995; Modernitatea ultimă, București, 1998; Deadevă, Pitești, 1998; Inamicul impersonal, Pitești, 2001; Semizei și rentieri, București, 2001; Mihai Eminescu, Brașov, 2002. Antologii: Junii ’03. Antologia tinerilor prozatori brașoveni, pref. Andrei Bodiu, Brașov, 2003 (în colaborare cu Andrei Bodiu și Alexandru Mușina). Repere bibliografice: Alexandru Mușina, Brașov. „Cercul literar 19”, TR
DOBRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
mare scriitor și cel despre proaspătul debutant comunică într-un fel neașteptat, participă împreună, fără să ne stânjenească, la un „sistem” verosimil, pe care înțelege să-l enunțe în termeni categorici. [....] Strategia criticului este una a asediului răbdător, de aparență impersonală. El se apropie de text în liniște, cu o ariditate bine camuflată, cu o „foame” stăpânită, de parcă i-ar fi indiferente alegerea obiectului, ținta demersului. Pasiunea investigativă, evidentă în subtext, ia forma unei solide obiectivități. LUCIAN RAICU SCRIERI: Interpretări critice
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
declanșa emoții cerebrale, nu doar emoții estetice. Consecvent în cultivarea formei fixe a sonetului, C. așază pe creația sa o tușă aristocratică, autodefinită prin echilibru, eleganță și rigoare. Între tumultul interior și restul lumii stă peretele impenetrabil al imaginii poetice impersonale, al lirismului „stăpânit și rece”. Discret față de el însuși și prudent față de alții, Mihai Codreanu a introdus în poezia noastră, la o epocă de întârziat eminescianism și de sentimentalism fără vlagă, o disciplină strictă și o perfectă distincție. A îmbrăcat
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
discursul speculativ, care abandonează intuiția literară pentru un demers hermeneutic și proiectiv, unde sunt integrate, în mod paradoxal, mesajele cărților sacre și semnele erei informatice, într-un „mesianism” al civilizației postmoderne. Dacă La țărmul clipei a părut criticii o carte „impersonală”, tributară unor convenții asociative, trebuie remarcat că în volumele ulterioare C. rămâne fidel dimensiunii ludice a poemului, pe fondul unei poeticități de tip reflexiv, înclinată către limbajul speculativ și „spiritul geometric”. Abundă termenii din geometrie, tehnică, cibernetică, mărturisind o receptivitate
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
număr important de versuri, creația a lui C. cunoaște două etape distincte: una, până în preajma anului 1820, este bogată în compuneri ocazionale, acrostihuri, cântece de lume, stihuri erotice declarative; muza inspiratoare, mereu alta, a acestui permanent îndrăgostit este idealizată și impersonală, frumusețea ei, „nurii” îl îndeamnă la extaz și la exclamații superlative adunate în strofe sufocate de lamentări, oftaturi și leșinuri, pentru uzul saloanelor, dar și al serenadelor cu lăutari. În cea de a doua etapă, de după 1820, tonul devine meditativ
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
Laurențiu Fulga, Méliusz Jószef, Mihail Davidoglu. Odată cu impunerea, în 1948, pe cale administrativă, a realismului socialist, C. devine o revistă fadă, aridă, adăpostitoare de literatură „militantă” absolut indigestă, scrisă după cel mai primitiv rețetar politico-ideologic. Apar acum articole cu un stil impersonal, de raport birocratic, de referat incolor, de rezoluție, de comunicat. Un reviriment se produce după instalarea la conducere a lui G. Ivașcu. Prima expresie a schimbării este deschiderea, la 9 decembrie 1955, de către G. Călinescu a rubricii „Cronica optimistului”. Replică
CONTEMPORANUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286391_a_287720]
-
în asemenea momente, din marasmul unei existențe tulburi, clamându-și cu o dârzenie care îl face de nerecunoscut fie oțărârea, fie încrederea în „deșteptări răsturnătoare”. Sunt țâșniri de energie care, ieșind din stereotipul „strofelor negre”, se complac în mecanica unei rostiri impersonale. SCRIERI: Frumoasele, Craiova, [1927]; Versuri, Craiova, 1934; Poezia lui Al. T. Stamatiad, București, 1937; 13 poezii, București, 1939. Repere bibliografice: Metzulescu, Literile, I, 17-19; Kalustian, Simple note, II, 175-177; Firan, Profiluri, 81-82; Faifer, Pluta, 21-26. F.F.
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
plecare, nu scopul: ea hrănește tabloul de coșmar și determină simbolica anihilării individului într-un spațiu al captivității fără ieșire. Cutremurul sufletului încercat de prăpastia dintre aspirația la viața „îngerească” și josnicia mediului monahal, aneantizarea insului, provocată de cruda și impersonala funcționare a mecanismului punitiv, trec în prim-plan. Oroarea demolează mituri, rescrie portrete, creează atmosfera de dominare a unor forțe potrivnice omului. Scatologicul, care trădează întinarea, metamorfozele animaliere, dezvăluind răul adânc, transformarea credinței în „comică și spurcată tragedie titubantă”, teroarea
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
temut, hilar / Și balcan-peninsular” pe o metamorfoză cât de promițătoare: „- Raiul meu, rămâi așa!” (Isarlâk). „Așa”, adică „într-o slavă stătătoare”. Acest Levant ideal, găsindu-și mulțumirea și justificarea în propria placiditate și stagnare, e, poate, „ultima Grecie”, acea Grecie impersonală și în afara istoriei, capabilă, după B., a face concurență „duratei curente”. Pitorescul anecdotic nu exclude așadar, în poemele narative barbiene, Ideea: dimpotrivă, se constituie ca un excelent „intermediar” al ei, un intermediar ce nu trebuie subestimat, căci, în cele mai
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Fiind o atitudine de vis și extaz, poezia trece pe deasupra oricărui accident”: iată o definiție barbiană ce trebuie, deocamdată, parcursă în sens invers. Pentru a fi o atitudine de vis și extaz, poezia trebuie să abandoneze accidentalul; ca să fie universală, impersonală, absolută, ea trebuie să-și ardă specificul, personalizarea și relativul din ea. Spre acest țel estetic tinde ciclul Joc secund, ce începe prin cunoscutul poem și se încheie printr-o strofă nu mai puțin antologică, deși mai puțin citată: „Dogoarea
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
active. Norman Cousins se referă la puterea terapeutică a gândirii pozitive ca fiind „exercitarea completă a emoțiilor afirmative ca factor de intensificare a reacțiilor chimice corporale”. Din păcate, emoțiile pozitive sunt extrem de greu de produs și de exprimat în atmosfera impersonală a spitalelor uriașe, a pavilioanelor operatorii, a clinicilor de radiații, a sanatoriilor și a altor instituții ale medicinei moderne. În consecință, terapiile medicale moderne acționează adesea în mod direct împotriva mecanismelor înnăscute de vindecare proprii corpului uman, provocând o cantitate
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
montând cu brigada lui linii de înaltă tensiune. Mama, dată afară din universitate după crima ei, nu avusese niciodată curajul de a-și reînnoi tentativa. Devenise traducătoare într-una dintre marile uzine ale orașului nostru. Ca și cum franceza aceea tehnică și impersonală ar fi dezvinovățit-o de francitatea ei criminală. Cercetam cele două vieți banale și extraordinare totodată și simțeam urcând în mine o mânie confuză. Nu știam prea bine împotriva cui. Ba da, știam: împotriva Charlottei! Împotriva seninătății universului ei francez
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
25-2,10 m discutăm cu străinii, le vedem bine și fața și corpul în întregul lui f. “distanța socială neapropiată” impune comunicarea cu voce tare, estompează diferențele de status. La această distanță 2,10-3.60 m au loc discuțiile formale, impersonale g. “distanța publică apropiată” - impune să se vorbească foarte tare și rar, accentuându-se fiecare cuvânt. De la această distanță nu se mai pot distinge expresiile faciale sau culoare a ochilor celui care vorbește. Se văd însă constituția corporală, îmbrăcămintea, etc.
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
face”. Dar costurile de producție sunt foarte mari datorită limitării severe a diviziunii muncii și specializării activităților. Tranzacțiile sunt personalizate, iar dimensiunea pieței e nesemnificativă. Într-o economie modernă, monetară, complexă, pe măsură ce rețeaua de interdependențe se lărgește, procesul de schimb impersonal generează tentații pentru comportament oportunist (neonorarea obligațiilor de plată, pasarea responsabilității la alții, hazard moral). Costurile de tranzacție cresc proporțional cu volumul și intensitatea schimburilor. Ca atare, de-a lungul timpului, în țările apusene au fost dezvoltate structuri instituționale complexe
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
legiuitor o poate face pentru el”. Piața liberă și nu statul este vehicolul dezvoltării în Economia Politică a clasicilor. Economiștii clasici și-au îndreptat atenția asupra elementelor spontane ale societății - modul în care interesele private ale indivizilor, ghidate de procesul impersonal al pieței libere, se agregă într-un sistem ordonat de cooperare socială. “Ei au văzut piețele și organizarea producției - scria Robbins - dezvoltându-se ca și limba însăși, fără nici un act de alegere colectivă conștientă. Ei au văzut principalele influențe care
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
libertate de mișcare. Intenția lui evidentă îl făcu însă pe unul dintre însoțitorii Abatelui să se interpună între el și stăpânul său. ― Cu riscul de a vă mânia, trebuie să vă atrag atenția că "Sfinția Ta" e o formulare cam impersonală și că, rostită de un necredincios ca mine, ar putea căpăta lesne accente jignitoare. ― Cu atât mai bine! Atunci problema pe care o reprezinți va fi soluționată mai repede de frații-ostași. ― Violența nu e întotdeauna cea mai bună opțiune în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Uite ce e! Din motive pe care nu le cunoști, suntem cu toții în pericol, iar lăcomia ta e de-a dreptul supărătoare. Nu mă sili să mă dispensez de serviciile tale! Dregîndu-și glasul, Mas vorbi din nou, cu un ton impersonal, de parcă nu s-ar fi adresat cuiva anume: ― Contrabandiștii ne-ar putea fi de mare ajutor. Dacă vine armata și trebuie să ne apărăm australul, atunci va fi nevoie de cât mai mulți luptători... În mai puțin de două ore
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o relație de tip subiect-obiect, adică o relație declarativă, ci, mai degrabă, o corespondență funcțională"44. Pentru Hamburger, spiritul narațiunii despre care vorbea Thomas Mann devine astfel un fel de alegorie a funcției narative, adică a actului producerii și transmiterii impersonale a unei povești nu este "nimic altceva decît funcția narativă însăși"45. Contradicția dintre poziția lui Hamburger și aceea a tuturor naratologilor care consideră că naratorul își asumă o personalitate tangibilă este limpede în romane precum Tom Jones, Bîlciul deșertăciunilor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
rînd cartea lui Wayne C. Booth, Retorica romanului. Toți acești critici au adus aproximativ aceleași argumente: un roman este o narațiune, precum și un obiect, ceea ce înseamnă că e o poveste care a fost spusă; pînă și ficțiunea cel mai riguros impersonală și dramatizată a fost scrisă de cineva 60. Trecînd peste faptul că această controversă este privită ca o problemă internă a lumii naratologilor englezi și americani, ultima propoziție a fragmentului anterior ne interesează în mod deosebit. Acolo Bergonzi, la rîndul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]