628 matches
-
se desface în bucăți. Are și prostul obicei de a se opri la tot pasul din cauza ulicioarelor înguste, unde o mașină intrată mai tare pe carosabil îi blochează drumul pentru vreo 5-10 minute. Nervozității mele progresive îi răspunde însă calmul imperturbabil al celorlalți pasageri. Sunt ritmuri naturale aici. Lisabona nu ar fi Lisabona dacă am emite pretenții față de tramvaiele sale. În sfârșit, în stația de lângă Biserica Estrela părăsim relicva în care am călătorit, felicitându‑ne că am coborât întregi pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ce spune tipa în germană de se veselește atât de mult, uneori reușind să-i molipsească și pe cei de alături. „Nimic deosebit, prostioare vulgare. Ea râde după fiecare propoziție, automat” - mi-a răspuns Richard, fixându-mă cu privirea lui imperturbabilă. Situația e de un comic irezistibil. Abia îmi stăpânesc hohotele de râs, mai ales că Richard nu schițează nici o urmă de zâmbet. E calm și detașat ca întotdeauna. Alte două personaje de care mă feresc sunt un albanez și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Regal. Simpaticul ștrengar îți face cu ochiul din toate vitrinele orașului, de pe tricouri și pliante, din cărți și mochete. Îl găsim și noi la intersecția cunoscută, după ce scăpăm de cetele de suporteri din Grand-Place. Micuțul își face treaba în continuare, imperturbabil, spre deliciul grupurilor de gură-cască. Judeci profilul unei comunități și după fetișurile sale. Manneken-Pis va rămâne obiectul unei adorații constante atât cât va exista specia umană. VASILE GÂRNEȚ: Bruxelles-ul mi se pare foarte murdar. Senzație de slin, de impuritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
implicată vreo rudă de-a sa, nici măcar una prin alianță. Momentul e de un haz teribil... Evident, imediat a urmat și al doilea prilej de ilaritate, stârnită de înmânarea inscripției cu Literatur Express Europa 2000, după ce Thomas și-a rostit, imperturbabil, bine cunoscutul discurs, început cu invariabilul I would like to say THANK YOU..., iar primarul s-a arătat extrem de măgulit de prețiosul suvenir, care va constitui, peste ani, o dovadă prețioasă a trecerii acelei exotice garnituri literare prin târgul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
circulă fără emoție aparentă printre răniți, cadavre și mutilați pentru a-i repartiza apoi pe sex, clasă de vârstă și tip de rană, îi oferă vizitatorului un spectacol decalat, la limitele hilarului. În fața lor te simți împărțit între admirația pentru imperturbabila lor reținere (în Gaza situația este atât de gravă, încât rotația e rapidă, două săptămâni de activitate urmate de una de decompresie în afara zonei) și incoercibile izbucniri de ironie, potențiale reminiscențe ale lecturilor din Mangeclous sau din Frumoasa Domnului, episoade
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
caselor arabe care dau înspre stradă sunt prevăzute cu o plasă metalică sau cu un fel de scut cu găuri mici: ca să nu se poată arunca pietre sau pavele. Zidurile sunt pline de graffiti în engleză, puțin amabile. Sub privirea imperturbabilă a unui soldat israelian, niște puștani cu kippa încep să arunce cu pietricele într-un Jeep civil care trece pe acolo, pe această stradă pustie pe care nu se hazardează prea multă lume. Patru tipi blonzi, neînarmați, făcând parte din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
medicinii ieșene. Dar nu modernist formal; a fost astfel prin făptura sa. A trăit într-o vreme care a fost, deseori, rea, ostilă, o vreme care a împroșcat cu noroi pe mai mulți contemporani. Ca un mare senior, a trecut, imperturbabil, înarmat doar cu înțelepciunea omului, prin vremea pe care i-a rezervat-o soarta. ELENA PUȘCARIU (1875-1966) În 1920, prin concurs, Catedra de oftalmologie a Facultății de Medicină a revenit doctorului Elena Pușcariu, cea dintâi femeie profesor universitar în învățământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
curiera redacției. Cealaltă tactică, de semn opus, cum spuneam, era folosită de Mihai Pascu, atunci când îl suplinea pe Roger la secretariatul de redacție. Când la un capăt al firului tuna și fulgera Geor ge Ivașcu, dincoace, la celălalt capăt, masivul, imperturbabilul Mi hai Pascu putea fi auzit rostind, la rare intervale și cu o molatică deferență, câte un: — Da, domnule director. După un timp, contrariat, G. Ivașcu diminua tonalitatea emi siei și întreba: — Pascule, mai ești la telefon? — Sunt, domnule director
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
faimoasele și nemiloasele „execuții“ iorgulesciene, spectacole intelectuale de anvergură. Și poate cu deosebire aspectul acesta fusese reținut din manifestarea publică a lui Mircea Iorgulescu, din critica și din jurnalistica sa, adică felul cum ducea o luptă, felul cum își dobora, imperturbabil, adversarii de idei, sufocându-i cu baraje de argumente logice, nicăieri fisurate și imposibil de clintit, și prăbușindu-i până la urmă în ridicol. Acțiunile acestea de lichidare, Mircea Iorgulescu le ducea la capăt cu o extraordinară dexteritate tehnică, spre a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
să accedem în Uniunea Europeană, nu este nefericitul Eminescu, ci însuși acest popor român de azi, decerebrat, nevertebrat, pervertit, leneș și sterp, care, vorba poetului, numai "din mila Sfântului" mai face "umbră pământului". Un asemenea popor decăzut și care se complace imperturbabil în decădere, asemenea viermelui în murdărie, nu-l mai merită pe Eminescu, cum nu-și mai merită nici una dintre valorile tradiționale (chiar dacă ar mima caragialește în numele lor toate indignările din lume)". Articolele lui Răzvan Coderescu sunt scrise cu nerv polemic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Junimei". Domnilor! zise el, rădicându-se în picioare cu paharul în mână. Societatea "Junimea", care a luat naștere în anul mântuirei 1863... Protestez! strigă furios Pogor. Originele "Junimei" se pierd în noaptea timpurilor. În anul mântuirei 1863 după Hristos, continuă Negruzzi, imperturbabil... Minciuni!... Protestez!... "Junimea" a existat de când lumea, în aer, invizibilă, impalpabilă, imponderabilă, înainte chiar de a se naște membrii ei. La acest al doilea argument, plin de bun-simț, toți membrii au început să bată în palme cu entuziasm, iar Negruzzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
me. Aventurier, escroc, mecenat și colecționar de tablouri cu mult gust, Bogdan-Pitești purta, cu o afectație de mare cabotin, nemaiîntâlnită la nimeni de atunci, vițiile lui pederaste sau și mai ticăloase, cinismul franc și ostentatoriu, verva și à propos-ul lui imperturbabile, barbișonul lui second-empire - cu alura, pe proporțiile noastre, a unui om din Renaștere, cu care a și in trat În legendă. A murit fulgerat de o apoplexie când a aflat la telefon că cel mai scump mignon din jurul lui Îl
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca din gură de șarpe: - Tăiați-i microfonul, tăiați-i banditului microfonul. Zbieretul său l-a trezit pe tovarășul Cameniță. Acesta s-a dumirit într-o clipită care e situația și l-a ascultat calm pe pantofar, care-și reluase imperturbabil amenințătorul mesaj. Deși gealații lui Fanache opriseră stația de amplificare, sala, construită în perioada interbelică, avea o acustică bună. Se auzea perfect: - Dumnezeu s-a supărat pe noi. Deasupra orașului s-au adunat nori negri, ploaia sfârșitului a început, vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pune diagnosticul Truman, condorul care vorbește. Tot el conchide cu un aer de înțelept: -Asta e, se dovedește că nici Lazarus, care le știe pe toate, nu le știe, mai greșește și el, dacă ți-a zis că o să fii imperturbabil, ferit de emoții pământene și nu ești. Oricum, cu fiecare vis, coșmar, mi-e din ce în ce mai limpede: nu pot să rămân indiferent la ce se întâmplă pe pământ, cu ai mei și cu toți locuitorii orășelului Serenite. Sunt hotărât să întreprind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Cel de Sus? Cum o suportă Lazarus și cei ca el, cum privesc ei netulburați toată grozăvia? Ei bine, nu înțeleg și deodată mă cuprinde furia, sunt furios pe îngerul Lazarus cu înțelepciunea sa și echilibrul său, cu mutra lui imperturbabilă, toate absolut ridicole, nelalocul lor... Simt nevoia să mă iau de el, caut pricină de ceartă. Îl urmăresc cum stă așezat pe un nor, cu cărticica pecetluită alături, și diverse persoane, unele sosite de la mari depărtări, se perindă prin fața lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bine de zece ani, cel din urmă a fost un model literar pentru cel dintîi. Cuprinde aceeași moderație; aceeași candoare; aceeași prospețime vioaie; exact același concept al momentelor folosite pentru a da unitate fiecărui capitol concis; și, bineînțeles, aceeași fermitate imperturbabilă care consimte deopotrivă la Întîmplările vesele și la cele tragice fără să ofteze din greu. Nu măiestria literară este căutată aici, ci fidelitatea față de cele petrecute și eficiența narativă. CÎnd acestea sînt atinse, măiestria vine de la sine, luîndu-și locul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cât și pentru băieți. În timp ce mă gândeam că poate-poate am scăpat de porțiunea asta atât de plină de capcane, ambele picioare mi-au fost blocate și am căzut secerat la pământ cu fața în miriște, în timp ce sacul cu tizic stătea imperturbabil pe ceafa mea, asemenea samarului pe spatele asinului... A fost căzătura cea mai violentă și cea mai dureroasă de până atunci. Eu mergeam în urma fraților mei mai mari, Lică și Mircea. Căzătura mea le-a atras atenția și într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mod la fel de subit și inexplicabil cum apăruse. S-au iscat tot felul de zvonuri, multiple și contradictorii, însă nici unul nu a putut fi verificat. Pentru unii locuitori, printre care mă număr și eu, halatul ei continuă să fluture - vesel, trist, imperturbabil de lucios - la trei străzi de vechiul meu bloc. Carmen Bendovski Născută pe 24.06.1956. A urmat cursurile Liceului cu Limbă de Predare Germană din București și ale Facultății de Limbi și Literaturi Străine, secția Germană-Engleză, din cadrul Universității București
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
poate milioanelor de români că un român de-al nostru a reușit acolo unde reușita are într-adevăr valoare se traduce mai mult prin dărâmarea ipso facto a unor clișee identitare : Nu-i vorbă, unele dintre aceste clișee au funcționat imperturbabil și după Palme dOr-ul lui Mungiu : au existat români care au considerat că, odată cu intrarea în UE, am intrat în cărți, că avem pile (la festivalurile internaționale, de ce nu ?) și că, de fapt, totul se datorează nu meritului
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să spui, că ai vorbit la Plaza? Mă răsucesc pe scaun. Elinor, nunta mea va avea loc în Oxshott. Știi foarte bine. — Oxshott? Robyn se încruntă iar. Unde-i asta? Mai spre nord? — Nu ai stabilit nimic încă, spune Elinor imperturbabilă. Un aranjament temporar, care poate fi anulat cu ușurință. — Ba nu e nici un aranjament temporar! O fixez cu furie. Și nu poate fi anulat! — Știți ceva, văd că e o ușoară încordare între voi, spune Robyn repede. Așa că am să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Caragiale știe să o speculeze. Trebuie observat că apariția lui Lache a polarizat câmpul opiniilor și că armonia inițială s-a volatilizat. Indiferent la intervențiile agasante ale prietenului Mache care încearcă să puncteze finalul fiecărei intervenții, Lache își continuă aproape imperturbabil tirada într- un crescendo al iritării : „- ...Când orice asasin, mă-nțelegi, plătit de o mână crimi- nală, poate pentru ca să vie, sub pretext de politică, și în țara ta, când ești liniștit și când ești cu conștiința împăcată că ți-ai
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
am vândut țara să punem texte În cuvinte pe care nimeni nu le Înțelege? Dom’le Măciucă, vă știu ca intelectual care ați crezut În dramaturgia românească, cum să lăsați să iasă o asemenea gogomănie?“. Măciucă, Înarmat cu calmul lui imperturbabil și o curtoazie bine educată, a reușit În zece secunde să o calmeze pe faimoasa pensionară, care a ieșit, aruncându-mi din ușă un ultim avertisment dramatic: „N-o să mai calc cât trăiesc În biroul acesta!“. De fapt, a călcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un miraculos caz de levitație. Acolo era expusă, pentru o clipă, silueta tatei În costumul lui alb de vară, umflat de vânt, desfășurându-se superb În văzduh, cu membrele Într-o postură ciudat de degajată și cu fața lui frumoasă, imperturbabilă, Întoarsă spre cer. De trei ori zbura astfel, În strigătele puternice de hei-rup ale bărbaților invizibili care-l aruncau În sus și a doua oară se ridica mai sus decât prima dată și apoi Îl vedeam În ultimul și cel
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mici. Trecuse o săptămână plicticoasă de când se născuse epoca sovietică; Încă mai apăreau ziare liberale; tata ne-a condus la gara Nikolaevski și, așteptând Împreună cu noi, s-a instalat la o masă Într-un colț al bufetului pentru a scrie imperturbabil, cu scrisul lui curgător, „divin“ (cum spuneau zețarii, minunându-se de absența corecturilor), un articol de fond pentru muribundul ziar Rech (sau poate pentru o publicație scoasă de urgență) pe acele fâșii speciale de hârtie liniată care corespundeau cu coloanele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rămas o oază măturată de vânt În mijlocul unei perioade destul de tulburi. Îmi plăcea la nebunie să fiu portar. În Rusia și În țările latine, această artă galantă a fost Întotdeauna Înconjurată ca un nimb de unică strălucire. Distant, solitar și imperturbabil, celebrul portar este urmat pe străzi de băietani vrăjiți. El rivalizează cu matadorul și cu un campion aviatic, constituind obiectul unei adulări Înflăcărate. Puloverul lui, șapca lui cu cozoroc, apărătoarele de genunchi, mănușile care ies puțin din buzunarul de la șold
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]