582 matches
-
de tancuri a fost separat de Armata a 3- Panzer și a fost trecută sub comanda Armatei a 4-a, Unități de rezervă ale Diviziei a 14-a de infanterie au fost aduse în zonă pentru a face față atacurior impetuoase sovietice pe direcția Orșa. Până la mijlocul nopții, Armata a 11-a de Gardă sovietică depășise pozițile resturilor Corpului al 4-lea din zona Bogușevsk, iar divizia a 78-a de infanterie germană a ajuns într-o situație foarte grea. Ziua
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
de Tripoli și Balian de Ibelin. Guy era influențat de oameni ca nemilosul Reginald de Kerak, pe care Saladin jurase că îl va ucide cu mâna lui și Gérard de Ridefort, maestru al Cavalerilor templieri, ambii războinici capabili, dar comandanți impetuoși. Saladin trebuia să-l atragă pe Guy în câmp liber, departe de sistemul de apărare al castelului. Sultanul hotărăște să asedieze orașul Tiberias, știind că acesta era practic lipsit de apărare, deoarece Guy micșorase garnizoanele castelelor din întreaga țară pentru
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
câmp deschis a adoptat o tactică defensivă, întărindu-se lângă Râșnov într-o tabără înconjurată cu care legate între ele. Lupta decisivă s-a dat în dimineața zilei de 17 iulie (istoricii o numesc "Prima bătălie de la Brașov - 1603"): atacul impetuos al românilor a reușit să străpungă apărarea maghiarilor și să-i pună pe fugă. Cavaleria lui Radu Șerban i-a urmărit pe fugari făcând prăpăd în rândurile acestora; însuși Moise Székely a fost ucis în timp ce încerca să scape cu fuga
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
a fost că România, tărăgănând lucrurile pe problema alăturării Aliaților, a lăsat luarea unei decizii până când a fost prea târziu, și în loc să participe la consolidarea unui mare succes în iunie ea s-a oferit pe sine însăși în august unei impetuoase răzbunări germane."” Nedorind să fie pus în situația în care s-a găsit tatăl său, Ion C. Brătianu la sfârșitul Războiului de Independență, când România a pierdut sudul Basarabiei în favoarea fostului aliat Imperiul Rus, primul-ministru Ion I. C. Brătianu a negociat
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
formă muzicală de largă difuziune, propagată de marii compozitori, în special ai școlii vieneze, căpătând semnificația actuală din muzicologie. Primele opere muzicale cu denumirea de "sonată" aparțin compozitorilor italieni Marco Fabrizio Caroso (1581) și Giovanni Gabrieli (1597, 1615), odată cu dezvoltarea impetuoasă a muzicii instrumentale în secolul al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea. Structura proprie a sonatei comporta mai multe părți clar delimitate, prezentând "tempo"-uri, mișcări și caractere contrastante: de exemplu, un dans putea să fie urmat de
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
și Laudon împotriva Imperiului Otoman, s-a distins prin curajul său și a devenit maior în 1792. În campania franceză din 1793 a servit în avangarda armatei, comandată de prințul Josias de Coburg, iar la Le Cateau-Cambrésis în 1794, atacul impetuos din fruntea regimentului său, sprijinit viguros de 12 escadroane britanice, a pătruns printr-un întreg corp de armată francez, a omorât și rănit 3.000 de oameni și a capturat 32 de tunuri inamice. A fost decorat imediat cu Crucea
Karl Philipp zu Schwarzenberg () [Corola-website/Science/313227_a_314556]
-
anteriu etc.), a felului de a se distra și a culturii gastronomice (renunțarea parțială la bucătăria greco-turcă în favoarea bucătăriei ruse și occidentale), prin scrierea unei istorii de care românii să fie mândri și prin crearea unei literaturi naționale (de unde îndemnul impetuos al lui Ion Heliade-Rădulescu, membru al locotenenței domnești de la 1848: "scrieți, băieți, numai scrieți!"), etc. Astfel, de la Revoluția Franceză și în special de la revoluțiile din 1848 până în prezent, în cadrul sistemelor educaționale s-au permanentizat tensiunile pricinuite de tentativele unora de
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
bureți, mărgean și perle, cât și în scopuri militare. Funcție de capacitatea pulmonară, antrenament, vârsta, adâncimea maximă a scufundării în apnee poate fi destul de mare. Scufundarea liberă a căpătat în ultimul timp o amploare fără precedent, datorită în primul rând dezvoltării impetuoase a echipamentului de scufundare specific. Practică acestui sport se dovedește a fi foarte utilă, contribuind la crearea unei forme fizice deosebite, la călirea organismului, dobândirea unor calități speciale cum ar fi: rezistență la oboseală, îndemânarea, perseverența, voința fermă, curajul, prudență
Scufundare liberă () [Corola-website/Science/313625_a_314954]
-
era de preferat apropierea de adversar prin marșuri indirecte. În felul acesta i-ar fi abătut atenția si l-ar fi putut surprinde într-o poziție critică, terminând luptele cu Pompei într-o singură campanie. Se poate că, datorită firii impetuoase, Cezar să fi ratat o asemenea alternativă, dar în calculul său se poate să fi intrat elemente necunoscute nouă. În fața ofensivei lui Cezar, Pompei și senatul trec Adriatica în Grecia. Cezar revine la Roma, îl numește pe Marc Antoniu comandantul
Bătălia de la Pharsalus () [Corola-website/Science/318450_a_319779]
-
cu legile și cu felul de tratare al compoziției monumentale e deplină în tabloul cu episodul în care apare rolul Anei Ipătescu în Revoluția de la 1848; (...) Pe figură și în gesturile ei se ghicește o hotărâre de neînfrânt. Energia ei impetuoasa, elanul ei, izvorăsc din conștiința legăturii cu masele. Gura ei întredeschisa pronunța desigur cuvinte de îndemn, care au un efect imediat în sufletul celor care o înconjura. Figurile acestora, pline de vitalitate, ca și cea a eroinei, de altminteri, sunt
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
străbate țara de la Arad - Deva - Orăștie - Sibiu - Brașov - București și drumuri județene care fac legătura între Hunedoara și Călan, respectiv Hunedoara și Hațeg. Atestată documentar la 1265 sub numele "Hungnod", conform registrului de dijme papale, Hunedoara va cunoaște o dezvoltare impetuoasă și va juca un rol important în istoria României. Vechimea acestei așezări ce a luat naștere la poalele dealului Sânpetru la confluența râurilor Cerna și Zlaști, este mult mai adâncă în negurile timpului decât atestarea documentară. Arheologii au descoperit atât
Hunedoara () [Corola-website/Science/296882_a_298211]
-
se refugieze la pensionul Stüdl din Schelesen (Boemia), unde o cunoaște pe Julie Wohryzek. Fiica unui evreu pantofar și paracliser de sinagogă, Julie este « îndrăgostită de cinematograf, de operete și comedii, de pudră și văluri, posesoarea unei colecții inepuizabile și impetuoase de expresii "jargon", în general o mare ignorantă, mai mult glumeață decât tristă ». Julie și Kafka se logodesc în scurt timp, în ciuda obiecțiilor vehemente ale tatălui scriitorului, care pretindea a fi la curent cu anumite zvonuri compromițătoare despre frivolitatea sexuală
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
campanie de presă destinată să distrugă cariera costisitoarei și independentei sale vedete. Louise Brooks a povestit ce s-a petrecut: avându-l ca partener pe John Gilbert, nou june prim, în Boema, o anumită presă, finanțată de Mayer, insinuează că impetuosul debutant îmbătrânește jocul lui Lillian Gish. Aceeași presă o compară pe Lillian, atât de pură, cu artista de cabaret, Barbara La Marr, de curând promovată la rangul de femeie fatală a studioului, cu rolul Milady din Cei trei mușchetari. Comparația
Lillian Gish () [Corola-website/Science/319715_a_321044]
-
a dat în dimineața zilei de 17 iulie (istoricii o numesc "Prima bătălie de la Brașov - 1603", pentru a o deosebi de "A doua bătălie de la Brașov - 1611" în care Radu Șerban l-a învins pe principele transilvănean Gabriel Báthory): atacul impetuos al românilor a reușit să străpungă apărarea maghiarilor și să-i pună pe fugă. Cavaleria lui Radu Șerban i-a urmărit pe fugari făcând prăpăd în rândurile acestora; însuși Moise Székely a fost ucis în timp ce încerca să scape cu fuga
Bătălia de la Brașov () [Corola-website/Science/326877_a_328206]
-
Helmstadt) a fost un filozof german, reprezentant al scolasticii medievale, cunoscut pentru contribuțiile din domeniul logicii și fizicii. Este considerat unul din precursorii concepției identității dintre legile mecanicii terestre cu acela al mecanicii cerești. A fost un adept al teoriei impetuosului și a susținut că un corp lăsat să cadă liber spre centrul Pămîntului nu s-ar opri în acest punct-locul său natural după doctrina aristoteliană-ci, din cauza "impetuosului" său, ar depăși acest centru și ar reveni, executând o serie de oscilații
Albert de Saxa () [Corola-website/Science/326129_a_327458]
-
mecanicii terestre cu acela al mecanicii cerești. A fost un adept al teoriei impetuosului și a susținut că un corp lăsat să cadă liber spre centrul Pămîntului nu s-ar opri în acest punct-locul său natural după doctrina aristoteliană-ci, din cauza "impetuosului" său, ar depăși acest centru și ar reveni, executând o serie de oscilații până la epuizarea acestui "impetum". Datorită acestei teze ale sale, el este considerat primul savant care a intuit existența impulsului și cea a inerției corpurilor. Începând cu 1366
Albert de Saxa () [Corola-website/Science/326129_a_327458]
-
844 cavaleri poloni, 2.250 cavaleri germani, 11.900 infanteriști și dragoni germani, 2.950 pedestrași unguri, 1.550 voluntari lituanieni, 960 tătari și 30.000 de oameni "pospolite ruszenie". Comandanții poloni sperau să rupă rândurile cazacilor cu o șarjă impetuoasă a celebrilor "husari înaripați" poloni — tactică utilizată cu succes în multe bătălii, inclusiv în bătălia de la Kircholm, bătălia de la Kłuszyn și bătălia de la Viena. Oastea cazacă cunoștea tehnicile de luptă ale polonilor, având mare experiență de luptă atât de partea
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
pentru Europa Occidentală. La începutul secolului al XVI-lea, tacticile, armele și armurile cavaleriei grele europeană au fost modificate pentru ca să facă față provocărilor stratioti angajați de venețieni sau a husarilor maghiari. Stratioti au adus pe câmpul de luptă tacticile atacurilor impetuoase, urmate de retrageri rapide, a ambuscadelor, a retragerilor false și a altor manevre complexe. Aceste tactici copiau în parte pe cele ale spahiilor și achingiilor otomani. Datorită tacticilor noi pentru Europa Occidentală, stratioti au înregistrat o serie de succese în fața
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
atacată de cazaci care, deși au reșit să intre în tabără, nu au putut să păstreze pozițiile cucerite și s-au retras. Următorul atac a fost dat de tătarii sprijiniți de cazaci. Lucrările genistice nu au reușit să oprească înaintarea impetuoasă a tătarilor, care au invadat tabăra. Nici de această dată atacatorii nu au reușit să-și păstreze pozițiile cucerite, situația fiind salvată pentru polonezi de contaatacul organizat de mercenarii germani din slujba regelui. Cu toate acestea, situația polonezilor era disperată
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
a putut folosi uniforma și bicornul purtate de Napoleon la Marengo, cu care a îmbrăcat un manechin de lemn. Étienne-Jean Delécluze evocă acest moment în biografia lui David : Doi dintre caii lui Napoleon au servit ca modele pentru calul cel impetuos: iapa „la Belle” reprezentată în replica de la Charlottenburg, și „Marengo”, al cărui păr sur figurează în tablourile de la Versailles și de la Viena. Peisajul este inspirat din gravurile imprimate în cartea "Voyage pittoresque de la Suisse" (Călătorie pitorească prin Elveția). Primul dintre
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
David marchează o ruptură în iconografia napoleoniană. Încă de la început, acest portret își trăda funcția de mijloc de propagandă. Bonaparte însuși a supravegheat activitatea lui David și, după primii săi biografi, a cerut să fie pictat „calm pe un cal impetuos”. La 21 septembrie 1801, originalul și prima sa replică au fost expuse pentru prima dată la Luvru, lângă tabloul "Sabinele" și au stârnit o polemică în presă din cauză că intrarea la expoziție era cu plată. Exista tradiția pe vremea aceea ca
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
surprins într-o ambuscadă lângă Slonta. Potrivit descrierii unuia dintre principalii săi adversari, generalul Rodolfo Graziani, Umar Mukhtar era ”de înălțime medie, solid, cu păr alb, barbă și mustață. A fost înzestrat cu o inteligență sclipitoare, un caracter energic și impetuos, avea cunoștințe în numeroase domenii; era altruist și nu făcea compromisuri; în final a rămas un om religios și sărac.” În lupta de la Slonta din 11 septembrie 1931 Umar Mukhtar a fost rănit și capturat de armata italiană, care l-
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]
-
fusese planificat, înaintarea aliaților până în septembrie a depășit toate așteptările. De exemplu, generalul Bradley dispunea de patru divizii suplimentare, iar forțele comandate de el se aflau cu peste 200 km mai departe decât pozițiile planificate. Un efect al acestei înaintări impetuoase a fost o criză de aprovizionare a liniei frontului, cererea era mai mare decât nevoile prognozate. Cea mai mare parte a materialelor trebuiau să fie aduse la țărm pe plajele de invazie după ce erau debarcate în singurul port „Mulberry” rămas
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
o divizie spre est prin podul capului de pod britanic de la Rees. Armata I franceză a cucerit pe 31 martie propriul cap de pod, după ce forțase cursul fluviului la Germersheim și Speyer, cam la 80 km sud de Mainz. Atacurile impetuoase ale aliaților la est de Rin și scăderea într-un ritm accelerat a capacității de rezistență a germanilor au transformat campania finală din Germania într-o urmărire a unui inamic aflat într-o continuă retragere. În centrul dispozitivului aliat, generalul
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
și ceilalți generali de tancuri aveau să igonore pur și simplu ordinele, înaintând în forță spre [[Canalul Mânecii] și mai departe, spre porturile franceze [[Calais]] și [[Dunkerque]], cu toată viteza de care erau capabile blindatele, fără să aștepte sprijinul infanteriei. Înaintarea impetuoasă a panzerelor a fost stopată temporar de ordinele lui Hilter de pe 17, 22 și 24 mai. Efectele Planului Manstein au fost devastatoare pentru [[aliații din cel de-al doilea război mondial|armatele aliaților]], acestea din urmă fiind încercuite de cele
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]