1,880 matches
-
estetică, adevăr. Lumea există tocmai de aceea, fiindcă inteligența îngemănată în sine continuă să creeze valoare, surplus spiritual. Când lumea încetează să producă valoare însă, ci doar non-valoare, rațiunea lumii de a exista se termină. Nu neapărat că se apropie implacabil norii întunecați ai apocalipsei dar că lumea poate intra fără să-și dea seama într-un con de eclipsă spirituală, într-o fază a senectuții premature, a trăirii simptomelor unei moralități maladive în care ordinea se transformă în dezordine, ființa
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
estetică, adevăr. Lumea există tocmai de aceea, fiindcă inteligența îngemănată în sine continuă să creeze valoare, surplus spiritual. Când lumea încetează să producă valoare însă, ci doar non-valoare, rațiunea lumii de a exista se termină. Nu neapărat că se apropie implacabil norii întunecați ai apocalipsei dar că lumea poate intra fără să-și dea seama într-un con de eclipsă spirituală, într-o fază a senectuții premature, a trăirii simptomelor unei moralități maladive în care ordinea se transformă în dezordine, ființa
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
operei lui Mozart au putut fi întâlniți și ascultați soliști profesioniști ai genului: soprana Ana Cebotari, Maria Jinga (mezzo-soprană), tenorul Ionuț Popescu și Iustinian Zetea (bas). Dintre piesele interpretate în cadrul festivalului amintesc binecunoscutele arii „Una donna a quindici anni”, „Smanie implacabili” din opera „Cosi fan tutte” și „Deh vieni, non tardar” și „Voi che sapete” din „Nunta lui Figaro”. Chiar dacă am fost prezent mult prea puțin decât mi-aș fi dorit este demn de apreciat efortul regizorului Alice Barb, alături de echipa
Mozartissimo pe Bulevardul Artelor – 16-18 septembrie 2016 – [Corola-blog/BlogPost/92354_a_93646]
-
ar fi un subiect spectaculos, ci pentru că sunt descrise cu un amestec de luciditate, smerenie, mirare și umor delicat la care nimeni nu s-a încumetat până acum. Tonul mișcător, dar fără patetism se potrivește ca o mănușă tragismului și implacabilului situației. Lui Blacker îi reușește fenomenalul șpagat între vesel și trist, performanța pe care poate doar înțelepciunea populară o poate egala: aceea de a zugrăvi neutru, dar absolut, cel mai captivant ceremonial încărcat de sensuri din viața comunității, ”plimbarea imaginară
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
pentru ca în urma unui excurs autobiografic pasionant și nu lipsit de inflexiuni nostalgice, să relateze povestea ei de iubire cu sportul de înaltă performanță, a cărui star i-a fost, vreme de peste două decenii. Dar pentrucă, într-o zi, în mod implacabil, viața Doinei în amvonul sportului de performanță a încetat, gena ei de învingătoare a dat roade și în alte plasamente, nu mai puțin onorante, precum cariera universitară și jurnalismul. Analizând textura volumului în ansamblu, voi observa că acesta seamănă cu
„Renaşte în fiecare zi” – decupaj de suflet şi de viaţă – [Corola-blog/BlogPost/93051_a_94343]
-
by I.L. Caragiale METAMORFOZA Și dintr-odată m-am rezemat de perete - un fulg de nea sprijininu-se de paradisul interior al unei cămăși de noapte aparținând contesei Du Barry, sau poate vreunei Elene din Troia. Topindu-mă repede în orgasmul implacabil de dulce-amărui al morții, am țipat ca să nu cumva să încerce careva a ma scoată de acolo. Căci - imi ziceam - ce rost mai aveau serile, si diminețile cafeau cu sau fără lapte, stațiile de metrou sau vizitele la frizer? Un
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
parte (poate fi dorință, dar în egală măsură și ideal). Există în această construcție de tip rug-piramidal, într-o strânsă întrepătrundere, atât împlinirile, cât și neîmplinirile, nedumeririle și întrebările, tristețile, curiozitatea specifică inovatorului, iubirile (ca niște sălcii plângătoare) și trecerea implacabilă a timpului (o entitate cvasi-pușkiană, silențios de dureroasă). Conștient de perfectibilitatea construcției sale, poetul nu regretă pe cele făcute, ci pe cele rămase de făcut, în contratimp, în contrapartidă cu soarta: Stați puțin/ Așteptați-vă rândul/ Este rugul meu/ Și
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
imperialii se pregătesc să prezinte o Beatrice ca moștenitoare legitimă a coroanei imperiale, poate că Bonifaciu ar da peste câteva obstacole În drumul către dominarea Italiei. — E o minciună... Dante simțea că deschisese o breșă În siguranța interlocutorului și continuă implacabil: — După Înfrângerea și moartea lui Manfredi la Benevento, fiii săi de parte bărbătească au fost capturați. Erau patru. Dar se spune că lângă rege era o doamnă. O femeie care Îi purta sămânța În pântec și care a izbutit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca numărul răspunsurilor pe care le dăm. Totuși: ești atât de sigur că despre un bine făcut cu forța e vorba? Nu cumva oamenii - specia umană, cum le plăcea subteranilor să spună - sunt atrași obscur, dar irezistibil (ca să nu spun implacabil), de această religie politică, așa cum o numea, pe la finele deceniului patru al secolului trecut, Eric Voegelin, ori religie seculară, cum nuanța Raymond Aron, treizeci de ani mai târziu, singura care promite tot - egalitate, dreptate, bunăstare, siguranță socială, progres, solidaritate, fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lungit oleacă: nuuu... Dimpotrivă, „un glonț În frunte” Îl spusese cu o simplitate jucată, candidă și perversă, În același timp, pentru că anticipa șocul provocat interlocutorului și aglutina satisfacția că Îl pune În fața unei alternative pe cât de surprinzătoare, pe atât de implacabilă În naturalețea ei criminală. Probabil că tot dintr-o remanență culturală s-a născut și schimbarea de abordare a micului fragment de dialog la care mă oprisem, schimbare ce s-a dovedit decisivă. Am constatat că replica mea, aia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și minor. Pentru ca, ulterior, la revederea mentală a Întâmplărilor care jalonaseră ultimul nostru an de conviețuire pașnică, să sesizez fără efort numeroase indicii vizibile cu ochiul liber ale nenorocirii ce avea să vină. Și a venit. Calmă, aproape senină, dar implacabilă și fără Îndurare. Amestecarea pistolului meu (mă rog, să spunem că era pistolul meu) În uciderea japonezului terorizat de metafizica orologiilor ar fi trebuit să mă Îngrijoreze măcar, dacă nu să mă sperie. La fel Însă ca În cazul pseudoasasinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
peste pupăză, prin noiembrie dădu un ger năpraznic și dispărură și sapele de lemn, fiind puse pe foc. Episodul 190 CONVERSAȚIA în acele vremuri de răstriște și jale, pe scaunul Moldovei stătea aburcat, după cum am pomenit, Sima-Vodă. Printr-o avansare implacabilă, obiectivă, sărăcia lucie a țării se strecurase încetul cu încetul și la Curte: covoarele grele, roșcate de Buhura se subțiaseră sub pasul celor cu jalbe într-atât, încât, din loc în loc, aveau găuri prin care se vedea podeaua de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
precum o cascadă firavă, ce se mărea din ce în ce mai mult, pe măsură ce treceau minutele. Afară, sclavul însărcinat să-l ajute pe cel de jos nu auzi lovitura surdă și nici nu observă ceva ciudat. Nisipul continua să se scurgă ca într-o implacabilă clepsidră care măsura timpul ce-i mai rămăsese nefericitului băiat. Mai întâi îi acoperi picioarele, apoi genunchii, iar în cele din urmă, mijlocul. Moartea, care arătase atât de puțin interes când totul fusese ușor, se întoarse din drum, pentru că aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
drumeți asudați cu cea a unei bestii puternice, cu coarne agresive, care, după ce iese cu avânt în arenă, gata să mănânce pământul, suferă pe neașteptate și cu excesivă cruzime o cumplită înțepătură, în repriza a treia, dată de sulița unui implacabil picador. Chiar de la distanța aceea se putea vedea că hotărârea și solemnitatea cu care mărșăluiseră cu o noapte înainte fuseseră înlocuite de o vădită dezordine și delăsare, dat fiind că picioarele păreau că le atârnă de parcă ar fi avut ghiulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
încredere în oamenii săi, convins că erau, fără îndoială, cei mai buni profesioniști pe care putea conta în acele momente - dar chiar și așa, era conștient că, deși erau deprinși să suporte tot felul de greutăți, setea era un dușman implacabil, împotriva căruia nici cel mai antrenat mercenar nu învățase să lupte. În asemenea loc și cu puțina apă pe care tuaregii le-o lăsaseră, nu mai aveau nici o șansă - nu numai să învingă, ci chiar să supraviețuiască. La o temperatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
despre el. De fiecare dată cînd Încep să scriu Întîlnesc o rezistență inexplicabilă. Încerc senzația unei profanări, a violării unei zone interzise. El Însuși nu s-a dezvăluit nimănui niciodată. Nimeni nu știe exact ce se petrece În spatele acestei frunți implacabile ca fațada unei piramide. Nu are nici prieteni pentru că discreția lui exagerată refuză comunicarea noastră balcanică, zgomotoasă și sentimentală, fără de care nu se poate trăi În spațiul acesta răsăritean. Cu siguranță că face parte din altă familie, are vîrsta definitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
atât de adânc în neființă? Se întâmplă ceva, o repet, cu această ultimă redută în calea pieirii civilizației, aflată în inimile noastre, iar eu simt, în sfârșit, poate pentru prima oară... simt că în această seară istorică a universului, destinul implacabil va face o excepție în ceea ce mă privește, nu știu cum și de ce, pentru că nu merit, ci dimpotrivă; eliberând tot ce e moarte din calea mea, aprinzând tot ce e viață în calea pașilor mei. Și nu numai că eu cred acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nici o importanță ce sunt. Contează numai ce se întâmplă cu străinii care pătrund aici și gata. Noi știm și ne-am împăcat cu lucrul acesta. E teritoriul lor și nimeni nu îl calcă. Cine îndrăznește este pedepsit. Atât, totul este implacabil și de neclintit, asta-i regula. Este ca și cum ai încerca să oprești vântul, ori să împiedici ca după noapte să urmeze lumina zilei. Hai, ce facem, mai stăm ori pornim mai departe? Porniră din nou la drum. Ileana mergea doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vorba de vâlvă ori de îndatoririle paznicilor, el se eschiva, spunând că mai este timp pentru asta. Timpul însă se scurgea foarte repede, își prelungise concediul cât putuse de mult însă, ziua când trebuia să se întoarcă acasă se apropia implacabil. Constatase că nu se dădea dus din Baia de Sus. De fapt, nu mica localitate de munte îl ținea acolo, femeia era cea de lângă care nu se putea desprinde. Îi plăcea să fie alături de ea și nu avea nici un chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
organelor interne, nu numai inima, ci și liliacul plămînilor, ca și meandrele intestinelor. Era deci o poezie de dragoste par excellence, iar nu mai știu eu ce „fabulații despre uterul matern“! Într-un cuvînt, dragostea noastră va deveni „iminentă și implacabilă“, ne vom da seama că, În ciuda obstacolelor trebuia să ne unim viețile. Inutil să vă mai spun cîte ne vor sta În cale: familie, clanuri, prieteni, rude, coterii literare. Și evident, sărmana copilă suferindă, invocată invariabil ca ultim argument. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Nu la întrebarea Ați votat în alb. În ceea ce-i privește pe ceilalți, cei care purtau pe conștiință vina infracțiunilor electorale, nu le-ar servi la nimic eventuale rezerve mentale de tip iezuit sau introspecții spiritualiste de tip zen, poligraful, implacabil, insensibil, ar denunța instantaneu falsitatea, fiind același lucru dacă ar nega că au votat în alb sau dacă ar afirma că au votat cu partidul cutare sau cutare. Se poate, în împrejurări favorabile, să supraviețuiești unei minciuni, dar nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe această cale, niciodată nu va ieși din bocancii de simplu agent. Se concentră asupra șofatului și își jură lui însuși că nu va mai deschide gura decât ca să răspundă la întrebări. Exact atunci luă cuvântul comisarul, Vom fi duri, implacabili, nu vom folosi nici unul dintre trucurile clasice, ca acela, vechi și perimat, al polițistului rău care sperie și al polițistului simpatic care convinge, suntem un comando de operaționali, aici sentimentele nu contează, ne vom imagina că suntem mașini făcute pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
În tăcere, sondă și cealaltă rană, cu același rezultat. Apoi se uită țintă la bargello, cu o mutră suficientă. - Și, cuprins de flăcări și de remușcări, s-a Înjunghiat În spate? Omul nu zise nici pâs. - Mai degrabă, continuă Dante implacabil, altceva n-ai observat? Întinse brațul spre mort, arătând ceva de lângă trup. Niște resturi ale unor foi groase de pergament, complet arse. Orice ar fi fost scris pe ele, era pierdut. - Alte scrieri? zise bargello cu un aer Îngrețoșat. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Poate că aici stătea explicația. Prăvăliile de postavuri erau concentrate toate În jurul pajiștilor de la Santa Maria Novella, În partea cealaltă a orașului. Spera că aerul răcoros al dimineții Îi va prii. Dar soarele strălucea deja ca o minge de foc, implacabil. Parcursese doar câteva zeci de pași și era deja cufundat Într-o baie de sudoare nesănătoasă, aidoma umorii eliberate de piele Într-un acces de febră. Revenise acea senzație de arsură care Îl chinuise peste noapte. Undeva În față era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în anul 2005, apele au încercat România. Țara minunată în care lumea visa la obiecte, bijuterii și tablouri, case și tapiserii, moșteniri și bani, mai ales bani. Pentru obiectele astea se luptau toți, doar că, în timpul războiului lor, apele înecau implacabile satele, casele, pământurile, pe la sfârșit de septembrie, plouase atât de mult, încât plajele de la Costinești aproape nu mai existau, ploaia și valurile de trei metri au șters totul, Lacul s-a unit cu Marea, Techirghiolul nu mai avea ghiol, obeliscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]