2,647 matches
-
1% dintre ei nu își asumă inițiativa de a stabili un plan pentru a-și atinge scopul. Încearcă să fii altfel! Stabilește-ți un plan. Începutul constă întotdeauna în a visa că vei deveni bogat. Ceea ce contează este să-ți impregnezi în permanență subconștientul cu obiectivul pe care ți l-ai propus, pe care l-ai notat în scris, afirmând că dorești să obții o anumită sumă de bani într-un anumit interval de timp. Subconștientul se va ocupa el însuși
Milionar peste noapte – Mark Fisher. Antologie, de Adi Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339335_a_340664]
-
la care puteti emite. Dacă ați putea cuprinde fiecare gând în iubire, dacă ați putea iubi orice și pe oricine, viața dvs. s-ar transforma fundamental. - Sentimentul este acela care dă vitalitate gândului, este dorința și dorința de iubire. Gândul impregnat cu iubire devin invincibil. Charles Haanel - Odată ce începeți să înțelegeți și să vă stăpâniți într-adevăr gândurile și sentimentele, veți începe să vedeți cum vă creați propria realitate. Aici se află libertatea și toată puterea dvs. Mărci Shimoff - Faceți primul
Secretul – Rhonda Byrne. Selecție și prezentare, de Adi Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339371_a_340700]
-
în liceul anterior absolvit, la susținerea primelor ore ca dascăl, la obținerea unui post de titular și până la intrarea în deteriorare a imaginii despre învățători și profesori. A fi profesor apare ca o misiune de viață, constând în a te impregna de valori pentru a le transmite elevilor. Mai mult, această sarcină majoră implică o fortifiere interioară care să-ți dea autonomie ca purtător de mesaj didactic: o corectă imagine de sine, sentimente echilibrate, emoții strunite, echilibru atitudinal. Profesoratul apare nu
Dan Ionescu: Umbra scrisului (Roman). The article refers at the book Dan Ionescu, Shadow writing () [Corola-blog/BlogPost/339420_a_340749]
-
de zile spre o revistă pusă tot în grabă, pe calorifer, sub pervaz și nu reușește s-o disloce pentru a citi cuvântul întreg, mereu vede o frântură, „mnez”. Dacă și-ar face vreme și ar trage publicația de acolo, impregnată de scorojeli, l-ar vedea pe Dumnezeu, l-ar apuca de picior, ar avea șansa unui extaz în viață, dar, pentru aceasta, e nevoie să se transforme, s-o ia de la capăt, să treacă de resemnare. Camera este asemănătoare celei
Crișu Dascălu: Colivia belgrădeană. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339452_a_340781]
-
Pârvulescu, dar mai mult decât oricare dintre ele, „Cât văd ochii...” (Craiova, Editura Autograf MJM, 2011) se arată, înainte de toate, un roman de valori. Este vorba despre modelarea comportamentelor și a conduitelor personajelor în raport de principii. Evenimentele epice sunt impregnate de o evaluare axiologică implicită. Pe de altă parte, în formulele existențiale ale personajelor sunt discursiv evocate valori. Asigurarea conformării și submisiunii se realizează printr-o permanentă raportare la valori. Silviu Grigorașcu este narator și evaluator în cadrul propriei sale existențe
Nicolae Pârvulescu: Canonul axiologic. Cronică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339501_a_340830]
-
nu pierde ocazia de a se informa asupra cărților și autorilor din țările vizitate. În mod memorabil, în Panama printre cele 15 cărți ale poetului și scriitorului A.M. Franco identifică una cu titlu paradoxist: „Povestiri și Antipovestiri”. Eul călător se impregnează de cunoștințe. Totodată, învață să vadă din perspectiva oamenilor locului. O experiență specială cu inducții în plan intelectual o reprezintă exercițiul prezenței în locuri cu climă diferită. Pe lângă amintirile culturale, cu fundal de învățătură, din Panama este adus în jurnal
Florentin Smarandache: „Vizitez şi învăţ”, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339532_a_340861]
-
Cu modestie, profesorul Florentin Smarandache, ca instanță auctorială, se limitează a se considera doar cel care a cules, selectat și prelucrat bancurile. Om al noului, excepționalul Florentin Smarandache aduce patru ameliorări majore bancului. Mai întâi, creează bancuri. Apoi, inteligența matematică impregnează bancul de o organizare inteligibilă și sensibilă, totodată. În al treilea rând, pe componenta sensibilă se grefează o calitate literară. Această valență estetică face din banc o textualizare-hipertextualizare specific paradoxistă. În al patrulea rând, Florentin Smarandache acreditează primul banc diagramatic
FLORENTIN SMARANDACHE: „Cine râde…” – bancul ca specie paradoxistă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339529_a_340858]
-
de individualizare. Pe de altă parte, ca element constitutiv al unei conștiințe ce trăiește numai ca o conștiință a ceva, ca o conștiință înspre ceva, intenția preia inerțial de la aceasta directivitatea teleologică, orientarea, tendința spre, cu un cuvânt grecesc se impregnează de un “orexis”. Intenția se dovedește teleologică, ea conține un proiect de influențare. Coordonând ideile, se poate infera că orice mesaj are un caracter teleologic. Esența oricărei comunicări (comuniune de limbaj și transfer-punere în comun de semnificații, sensuri, înțelesuri, presupoziții
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
ILLÉS: Nu mergem la pădure doar ca să furăm. Din cînd în cînd ne mai și spînzurăm acolo. Aceasta este realitatea observată și bine descifrată de scriitorul de față. În piesă luminița de la capătul tunelului refuză să se arate. Ceea ce rămâne impregnat în lăuntrul cititorului sau/și al spectatorului este tipul de umor. Amar, șocant, uneori poetic. E la limita dintre normalitate și nebunie. Nu mai puțin limbajul de care face uz. O virulență eliberatoare pe care o auzim în conversațiile din
Daniela Gîfu: Un dramaturg al vremurilor noastre (Székely Csaba, Flori de mină, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012) () [Corola-blog/BlogPost/339543_a_340872]
-
The communicative instance Emergența comunicării în mod inexplicabil de rapid are loc sub presiunea unei construcții ce se situează ontologic în prealabilul ințierii unei comunicări. Propensiunea ființei umane către comunicare se este un construct cognitiv prealabil. Orice ființă umană are impregnate în fondul său cognitiv și cogitativ structuri de antamare a comunicării. Nucleele prealabile de comunicare apar ca niște conectori care fac, pasiv, legătura înainte ca “semnalul electric” să fie declanșat. Aceste “cabluri” de conectare prealabile sunt structuri cogitative potențiale. Fără
Stefan Vladutescu: The communicative instance. Din cărțile profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339534_a_340863]
-
de comunicare este cea care validează persoanele drept comunicatori. Comunicarea generează pe comunicatori ca și comunicatori. Ea îi generează, îi constituie. Fără comunicare, persoanele nu sunt comunicatori. Comunicarea le învestește cu un rol special și fundamental: acela de comunicator. Comunicarea impregnează cu un rol. Persoana devine comunicator doar dacă comunicarea se instituie. Prin accederea în spațiul comunicării are loc acreditarea ca comunicator. Acreditarea o face instanța de comunicare și tot ea este cea care definitivează profilul de comunicator specific. Instanța hotărăște
Stefan Vladutescu: The communicative instance. Din cărțile profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339534_a_340863]
-
o lume pur imaginară. Există un realism al literaturii fantastice (vezi Marin Beșteliu). Există un realism al încercării fictivului ca fictiv (vezi J. L. Borges). Reținem chiar un realism al SF-ului, vezi I. Asimov. Ca întreg, epica românească este impregnată de biografic. Biograficul are preponderentă în raport cu imaginarul. La noi mari povestitori sunt Ion Creangă și Mihail Sadoveanu. Constructori de lumi reale sunt Liviu Rebreanu și Marin Preda. În literatura română nu există un J. L. Borges, un constructor de lumi
Jean Băileşteanu: Un istorisitor reflexiv, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339537_a_340866]
-
Cu modestie, profesorul Florentin Smarandache, ca instanță auctorială, se limitează a se considera doar cel care a cules, selectat și prelucrat bancurile. Om al noului, excepționalul Florentin Smarandache aduce patru ameliorări majore bancului. Mai întâi, creează bancuri. Apoi, inteligența matematică impregnează bancul de o organizare inteligibilă și sensibilă, totodată. În al treilea rând, pe componenta sensibilă se grefează o calitate literară. Această valență estetică face din banc o textualizare-hipertextualizare specific paradoxistă. În al patrulea rând, Florentin Smarandache acreditează primul banc diagramatic
FLORENTIN SMARANDACHE: ”Cine râde …”, bancul ca specie paradoxistă, de Ștefan Vlăduțescu.UCV () [Corola-blog/BlogPost/339557_a_340886]
-
de individualizare. Pe de altă parte, ca element constitutiv al unei conștiințe ce trăiește numai ca o conștiință a ceva, ca o conștiință înspre ceva, intenția preia inerțial de la aceasta directivitatea teleologică, orientarea, tendința spre, cu un cuvânt grecesc se impregnează de un “orexis”. Intenția se dovedește teleologică, ea conține un proiect de influențare. Coordonând ideile, se poate infera că orice mesaj are un caracter teleologic. Esența oricărei comunicări (comuniune de limbaj și transfer-punere în comun de semnificații, sensuri, înțelesuri, presupoziții
Stefan Vladutescu: Mesajul în comunicarea filozofică () [Corola-blog/BlogPost/339527_a_340856]
-
și uman. Dintre acestea, primele două sunt relevate de Marshall McLuhan; celelalte le desprindem hermeneutic. Mai întâi, sunt cele două sensuri relevate de M. McLuhan: a) cultural: într-o cultură evoluata și inerțiala, mediumul (că extensie a mijloacelor perceptive umane) impregnează mesajul cu semnificații ce țin de esență să extensiva; b) în plan personal: el dirijează, comandă, controlează modul de interactiune și acțiune a consumatorului de comunicare. În plus sunt de precizat încă două sensuri: c) în plan uman: mediumul pe
Communication medium/media (mijloc/mijloace de comunicare), de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339546_a_340875]
-
mijloc pentru realizarea unui scop. Ea nu este deci un scop în sine. Chiar și atunci când este vorba de comunicarea estetică, literară, artistică, arhitecturală, picturală, etc. caracteristica de mijloc se conservă. Scopurile nu aparțin, în principiu, comunicării. Însă comunicarea-mijloc se impregnează de scopuri. Factorii teleologici ai comunicării sunt agenții comunicaționali. Comunicatorii nu devin teleologici când acced statutul de comunicator. De felul său, omul este un purposeful being. În îndeplinirea scopurilor sale, el recurge la mijlocul numit comunicare. Ca mijloc utilizat pentru realizarea
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
și melancolie. Este o notă favorizantă, fiindcă să ne amintim ce spunea Edgar Allan Poe în „Principiul poetic”, „melancolia este cel mai legitim dintre toate tonurile poetice”. În fapt, nu este vorba de o melancolie goală și abstractă. Lirismul este impregnat de o tristețe meditativă, de interiorizare a faptelor de viață și punere în perspectivă a unei înțelegeri binevoitoare. Privirea reflexivă este o alternativă la indiferență. Ea este, totodată, interogativă și iscoditoare, vizând înțelegerea unor elemente ale universului care prin ele
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
maestru al unui ceremonial de supunere, de submisiune. În această lume imobilă doar ceea ce produce spiritual corpul se poate individualiza, restul este insignifianță. Mesajul liric indus de curgerea versurilor este că, oricât am izola corpul de minte, orice corporalitate rămâne impregnată de spiritualitate. Ion Maria ne arată că deține rara pricepere de a-și desfășura cu măsură poemele în fața lectorului: nu reduce concentrația lirică prin exces de cuvinte și nici nu secătuiește lirismul prin lipsă de cumpătare ideatică. „Poziția lotus” este
ION MARIA: Înţelepciunea faptului de a sta pe loc, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339590_a_340919]
-
expresiv. Poezia sa mișcă inocent și duios marile roți dureroase ale existenței. Organizează vol în 4 secțiuni discursul implicarea eului liric - vibrație - SIM I Cartea rece - fără simțuri antilirica - fundamentală confesiune, relatare nouă identitate ipostaza trăirea este poetică Existența este impregnată de nu evadează - contact direct. Senzația de familiaritate actu poetic și ordinea realului autenticul neevadării în imaginarul nepalpabil poezie a simțurilor senzualism dar mi-e teamă./ar vrea să bea și el cu mine car n-are curajul” tatăl meu
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
în liceul anterior absolvit, la susținerea primelor ore ca dascăl, la obținerea unui post de titular și până la intrarea în deteriorare a imaginii despre învățători și profesori. A fi profesor apare ca o misiune de viață, constând în a te impregna de valori pentru a le transmite elevilor. Mai mult, această sarcină majoră implică o fortifiere interioară care să-ți dea autonomie ca purtător de mesaj didactic: o corectă imagine de sine, sentimente echilibrate, emoții strunite, echilibru atitudinal. Profesoratul apare nu
DAN IONESCU: Efectul identitar / The identity effect , de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339602_a_340931]
-
rănii inițiată încă din titlu se constelează în câteva figuri ale sensibilității. Figurile, înțelese ca proiecte identificabile în raport cu anumite obiecte lirice, se subsumează unei teme majore - (moartea) - și unora complinitoare: iubirea, beția și arta (poezia). Toate aceste patru teme sunt impregnate de ideea rănii în accepția de demers determinat ca deficitar, ca lipsit de plenitudine. S-ar zice că un spirit creator își sesizează și înfruntă rana majoră de a fi om și o exprimă prin figuri ale afectului ca durerea
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
Foarte târziu s-a instaurat ca înțelepciune spirituală, contemplație și practică existențială. Iar atunci când a făcut-o a gândit aceasta ca mesaj, exprimând-o ca discurs. Înainte de a fi cogitație aplicată, filosofia a trăit incognito în miezul literaturii. Astfel, a impregnat literatura cu o trăsătură pe care aceasta ulterior a transformat-o în exigență de perfecțiune: romanului de calitate i se cere să aducă “o filosofie de viață”. Infuzia sincretică de filosofie a avut loc pe două căi. Mai întâi, mesajul
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul () [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
de individualizare. Pe de altă parte, ca element constitutiv al unei conștiințe ce trăiește numai ca o conștiință a ceva, ca o conștiință înspre ceva, intenția preia inerțial de la aceasta directivitatea teleologică, orientarea, tendința spre, cu un cuvânt grecesc se impregnează de un “orexis”. Intenția se dovedește teleologică, ea conține un proiect de influențare. Coordonând ideile, se poate infera că orice mesaj are un caracter teleologic. Esența oricărei comunicări (comuniune de limbaj și transfer-punere în comun de semnificații, sensuri, înțelesuri, presupoziții
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
și melancolie. Este o notă favorizantă, fiindcă să ne amintim ce spunea Edgar Allan Poe în „Principiul poetic”, „melancolia este cel mai legitim dintre toate tonurile poetice”. În fapt, nu este vorba de o melancolie goală și abstractă. Lirismul este impregnat de o tristețe meditativă, de interiorizare a faptelor de viață și punere în perspectivă a unei înțelegeri binevoitoare. Privirea reflexivă este o alternativă la indiferență. Ea este, totodată, interogativă și iscoditoare, vizând înțelegerea unor elemente ale universului care prin ele
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]
-
și repoziționa. Astfel, rulând contextul, el își poate radiografia din variate unghiuri „identitatea reală” (p. 190). Cu tot efortul, privirea diaristului nu se poate imuniza la livresc. Idealul cunoașterii directe, fără a fi maculat, rămâne irealizabil. Nu numai privirea este impregnată de cunoaștere, întregul comportament poartă această amprentă, inclusiv „actul lecturii” apare ca „modalitate de cunoaștere” (p. 191). Cu toate acestea, nu rareori năzuința spre reverie se împlinește. Cartea ne arată un spirit elevat, uitându-se atent să vadă pe unde
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]