652 matches
-
intrat într-o uitare atât de profundă încât numele său nu a fost nici măcar menționat în enciclopedii pentru decade întregi. Unii critici de artă au încercat să menționeze opoziția sa declarată la curentele, care generic pot fi numite isme (fauvism, impresionism, expresionism, pointilism, etc.) ca fiind sursa "uitării deliberate" a pictorului pentru câteva decenii. Este mult mai probabil că răspunsul se găsește în schimbările profunde sociale, istorice, culturale, tehnologice și științifice nu numai ale Europei, dar și ale celorlalte continente, combinate
William-Adolphe Bouguereau () [Corola-website/Science/303921_a_305250]
-
Léon Bonnat, reprezentant al stilului academic. Continuă apoi în atelierul lui Fernand Cormon, lucrează enorm de mult și ia contact cu o serie de pictori tineri, cu care începe să depășească stilul tradițional de școală. La început pășește în direcția impresionismului, dar mai târziu alege curente mai moderne. Această epocă coincide cu schimbările care apar în viața lui Toulouse-Lautrec. Tânărul artist descoperă cartierul Montmartre, în vara anului 1884 părăsește casa părintească din Paris și se mută în locuința tânărului pictor Grenier
Henri de Toulouse-Lautrec () [Corola-website/Science/297972_a_299301]
-
Parisul, mama sa îl duce la moșia familiei, la Malromé din departamentul Gironde. La 9 septembrie moare în brațele acesteia. Ca toți artiștii importanți, Toulouse-Lautrec este legat de tradiții și continuă experiențele marilor maeștri. La început a luat contact cu impresionismul, fiind atras în special de aceia, pe tablourile cărora figurile predomină față de peisaje, Édouard Manet, Auguste Renoir. Admiră pe Edgar Degas, în special metoda prin care acesta vizualizează lumina. La începutul anilor nouăzeci, se află în apropierea "nabiștilor" și a
Henri de Toulouse-Lautrec () [Corola-website/Science/297972_a_299301]
-
și în 1937 i se acordă premiul expoziției universale de la Paris. În același an Neaga este înscris ca student al școlii superioare pedagogice muzicale din Paris. Timp de 2 ani St. Neaga studiază la cunoscutul pedagog Nadi Bulanje - reprezentantă a impresionismului francez. Ea îl sfătuia în permanență să utilizeze mai amplu tezaurul folcloric. În piesele pentru pian din acea perioadă compozitorul se lăsa influențat de stilul virtuos, de salon. “Parafraza” pentru pian poate servi drept exemplu de lucrare bazată, în linii
Ștefan Neaga () [Corola-website/Science/312699_a_314028]
-
avea ca scop răspândirea simțului artistic în România. În 1899 această societate își închide activitatea dar numele ei este preluat de o revistă de artă, la care Luchian este un colaborator activ. Datorită lui Luchian pictura românească va trece de impresionism apropiindu-se din ce în ce mai mult de postimpresionism. În 1901 pictorul realizează o lucrare deosebită numită „Safta florăreasa” ce are o încărcătură melancolică, fiind realizată în contururi lineare ce închid ferm suprafețele de culoare. Luchian realizează peisaje, portrete, naturi moarte, compoziții cu
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
domeniul peisagisticii transilvănene (unde dealtfel s-au încadrat și cele mai de succes lucrări ale sale). S-a impus printr-un stil plin de claritate și cultivat, precum și prin modul în care a utilizat și a asimilat puternicile influențe ale impresionismului german, fără să părăsească concepția academică. Pictura de natură academică pe care a prestat-o a rămas un exemplu de perseverență și un punct de referință estetică în peisajul artei ardelene a timpului. Atelierul său din Brașov a devenit centru
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
remarcă prin contribuția sa la evoluția picturii, cu predilecție în domeniul peisagisticii transilvănene, el impunându-se printr-un stil plin de claritate, cultivat, precum și prin modul cum a utilizat și a asimilat, fără să părăsească concepția academică, puternicile influențe ale impresionismului german. Concepția academică este prezentă în opera lui Friedrich Mieß prin portretele pe care le-a făcut. Ele afișează o atitudine obiectivă și care se îndepărtează de subiect, fiind similară cu portretistica germană a lui Franz von Lenbach, Wilhelm Leibl
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
lucrările care aparțin peisagisticii. Se constată în analiza lor o căutare a echilibrului, calmului și stabilității, elemente strict necesare rigorilor lui academice. Pânza intitulată „"Peisaj"” are în realizarea sa o recuzită care baleiază de la realismul deprins în perioada studiilor, până la impresionismul care apare în mod firesc. Cromatica vie cu jocuri de lumină executate cu pigment galben, verde blând și ocru precum și apropierea de natură sunt elementele forte care se remarcă și în pânza „"Peisajul din Brașov"” La acest tablou surprinde aspectul
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
a reprezentat în pictură ceea ce cunoștea cel mai bine: viața confortabilă și tihnită a femeilor burgheze de la finalul secolului al XIX-lea. Americană de origine, ea a locuit 60 de ani în Franța, sprijinind primul mare curent al artei moderne: impresionismul. s-a născut în Allegheny City (acum face parte din statul Pittsburg), Pennsylvania, părinții ei fiind Katherine Kelso Johnston și Robert Simpson Cassatt (de profesie bancher), tatăl având origini franceze. A crescut în Philadelphia, fiind cea mai mică fată dintre
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
autodidact a debutat în pictură cu o abordare realistă, astfel încât un contact ca cel pe care l-a avut cu Simon Hollósy a fost unul important. Ca un scurt istoric se poate menționa că în Germania s-a instalat un impresionism de tip local doar după anul 1880 prin picturile realizate de Max Liebermann și Fritz von Uhde. Simon Hollósy, mai modern decât predecesorii săi, a afirmat o cale a căutării realului folosind mijloacele picturii luminoase. El a ajuns în scurt
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
adus lui Arthur Verona un plus de libertate și o mai bună tradiție a picturii de tip plein-air. A participat la tabere organizate unde motivele alese nu erau impuse. Practic, Verona a asistat la Paris la o perioadă în care impresionismul, vechi deja de un sfert de secol, începea să-și impună propriile reguli. După un an de cursuri la Paris, timp în care "Codrul Herței" a fost reprodus în Revista L'Illustration, Arthur Verona s-a întors din nou acasă
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
lui Nicolae Grigorescu, cu toate că era tributar prin prisma educației sale, de linia impusă de către clasicismul academic. De asemenea, atenția i-a fost atrasă de tendința unei exprimări cât mai sincere și mai realiste, astfel că pendularea sa între academism și impresionism a determinat ca opera sa să fie caracterizată de un eclectism vizibil. În anul 1898, Verona a participat la Salonul Oficial ("Expoziția artiștilor în viață") unde a expus "Codrul Herței" și un "Portret de femeie". În anul 1899 a participat
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
lucrări numai la Expozitia „Tinerimii artistice” din acel an. Momentul 1903 este cel în care pictorul s-a considerat a fi un impresionist. A lucrat intens în ulei peisaje, în special din Moldova, Brăila și Herța. A făcut și desene. Impresionismul picturii lui a dobândit o notă particulară, lipsită de spontaneitate. În paralel, Verona a fost preocupat de pictura monumentală și a studiat tehnica frescei, o primă lucrare fiindu-i atribuită la decorarea Culei românești în anul 1905. A participat în
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
natură care urma să fie imortalizat pe pânze. Cu toate acestea, pentru a enumera câteva exemple, nici "Plein-air" sau "Impresie" din 1904 și nici "Fete la Prut" din anul 1905, nu sunt niște lucrări care pot fi asimilate cu ușurință impresionismului. Deși, Arthur Verona se considera un adept și un integrat al impresionismului, adeziunea sa la acest curent nu a fost completă. Criticii spun asta ținând cont că prin impresionism se recunoaște îndeobște mișcarea artistică care a readus lumina și culoarea
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
a enumera câteva exemple, nici "Plein-air" sau "Impresie" din 1904 și nici "Fete la Prut" din anul 1905, nu sunt niște lucrări care pot fi asimilate cu ușurință impresionismului. Deși, Arthur Verona se considera un adept și un integrat al impresionismului, adeziunea sa la acest curent nu a fost completă. Criticii spun asta ținând cont că prin impresionism se recunoaște îndeobște mișcarea artistică care a readus lumina și culoarea în pictura franceză a secolului al XIX-lea. Pentru artistul român, preocuparea
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
1905, nu sunt niște lucrări care pot fi asimilate cu ușurință impresionismului. Deși, Arthur Verona se considera un adept și un integrat al impresionismului, adeziunea sa la acest curent nu a fost completă. Criticii spun asta ținând cont că prin impresionism se recunoaște îndeobște mișcarea artistică care a readus lumina și culoarea în pictura franceză a secolului al XIX-lea. Pentru artistul român, preocuparea pentru a mări substanțial lumina din lucrările sale era deosebit de acută și în același timp foarte reală
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
perioada antichității: Alți termeni sunt mai noi: deznodământ, romantism; iar alții sunt din secolul al XX-lea: deconstrucționism, intertextualitate, structuralism, fluxul conștiinței etc. În linii mari, noua critică literară evoluează pe două paliere: În esență, există o pendulare între un impresionism de cartier și o rigiditate științifică pompoasă, adesea ininteligibilă. Prima direcție este agresiv-infatuată, etichetează cu lejeritate, e dogmatică și, chiar dacă nemărturisit, dă dovadă de spirit gășcar. A doua, însă, se pitulează atât de bine după catene de concepte, încât judecata
Critică literară () [Corola-website/Science/310426_a_311755]
-
dezvoltarea romanului realist, gen în care excelează Ivan Turgheniev, Lev Tolstoi și Fiodor Dostoievski. Alți reprezentanți ai realismului critic: - Aleksandr Ostrovski, autor dramatic. - Vladimir Korolenko - Gleb Uspenski Către sfârșitul secolului al XIX-lea apar noi tendințe în literatură, în special impresionismul și simbolismul. În perioada de trecere spre secolul al XX-lea, simboliștii ruși reiau tema "„artei pure”", sub impulsul scrierilor teoretice ale lui Vladimir Sergheievici Soloviov, și se îndepărtează de temele sociale în favoarea înnoirii formei. Teme preferate sunt ocultismul, teozofia
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
a imaginilor fotografice cu ajutorul iluminației electrice. Acest atelier a devenit ulterior un loc de întâlnire al boemei pariziene și a găzduit în 1874 prima expoziție a impresioniștilor, care a provocat un mare scandal de presă și a consacrat acuzația de "impresionism" drept nume generic al noii mișcări. Din 1873 Nadar l-a avut drept colaborator în cadrul atelierului fotografic pe fiul său Paul Nadar (1856-1939). Nadar a fost și un pasionat experimentator de aerostate, inventând el însuși un aparat de zbor și
Félix Nadar () [Corola-website/Science/306269_a_307598]
-
arta românească: Luchian, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady, Iosif Iser, Octav Băncilă, Tonitza, Samuel Mützner, Cecilia Cuțescu-Storck, Ipolit Strâmbu și alții. Aici îl cunoaște pe Hermann Groeber, cu care va studia pictura și în atelierul căruia își va desăvârși formația. Asimilează impresionismul în varianta sa germană și îl practică o perioadă, dar se eliberează curând de această influență. Tematica de care se simte cu predilecție atras - peisajul orașului și imaginea solidității acestuia - se află în incompatibilitate cu modul în care atmosfera tratată
Marius Bunescu () [Corola-website/Science/304723_a_306052]
-
vremii. Lucrările pe care le deținem sugerează doar unele aspecte ale climatului plastic francez din această perioadă: preocupările școlii de la Barbizon se reflectă în „Peisaj la Fontainbleau” a lui Diaz de la Peňa, sau în pictura lui Jules Dupré; influențe ale impresionismului se remarcă în pictura semnată de Fernand Gérard le Gout, „Ieșirea din biserică”, pe când pânza „Lucrători la un pod”, semnată Louis Roger, ni-l prezintă pe artist ca pe un continuator al filonului realist din pictura franceză.
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
pictate, un profesor de artă și inventator al unuia dintre primele sisteme de culori (spații de culoare) și anume Sistemul de culori Munsell (folosit pe scară largă și în prezent). A studiat pictura în Europa în perioada de glorie a impresionismului, fără să fi fost marcat de acest curent, dovadă stând operele sale de mai târziu (ex. pictura în ulei a lui Helen Keller, din 1892). Întors în țară, a lucrat ca profesor la Școala Normală de Artă Boston. În acea
Albert Henry Munsell () [Corola-website/Science/313101_a_314430]
-
care apar grupuri de case, străzi, colțuri din diverse localități, în special vederi din [[Montmartre|cartierul Montmartre]]. Stilul său este dificil de definit și nu poate fi încadrat într-unul din curentele artistice. După o serie de opere marcate de [[impresionism]] („perioada Montmagny”), peisajele urbane realizate între [[1910]] și [[1914]] se caracterizează de o paletă dominată de o gamă de nuanțe în jurul albului („perioasa albă”). Artistul realizează peisaje în care volumele clădirilor (case, biserici etc.) sunt tratate în suprafețe ample, monocrome
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318430_a_319759]
-
ul este un termen general care se referă la un ansamblu de stiluri și curente artistice, care s-au dezvoltat în Franța în perioada cuprinsă aproximativ între anii 1880 și 1910, după perioada de apogeu a impresionismului. Termenul a fost folosit pentru prima oară în 1910 de criticul de artă englez Roger Fry, care a organizat pentru Galeriile "Grafton" din Londra o expoziție cu opere ale pictorilor francezi moderni intitulată ""Manet and Post-Impressionism"". În afară de tablouri ale lui
Postimpresionism () [Corola-website/Science/318898_a_320227]
-
spirituală: două însușiri esențiale pentru critică, totuși nu suficiente pentru a da și autoritate. Concepția lui Lovinescu pornește mai degrabă din neîncrederea în orice concepție organizată într-un sistem. El face operă de beletrist în critică, vehiculînd cîteva idei sănătoase. Impresionismul său se va structura în anii studiilor la Paris, rodnici pentru E. Lovinescu (publică la Convorbiri critice, Viața românească, incidental la Protestarea și Viața literară și artistică). Ajungînd la acest punct, să cădem de acord dimpreună cu criticul că biografia
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]