720 matches
-
și cu concurența... E comic sau tragic să vezi cum lucrurile se repetă cu o exactitate din sfera fizicii sau a astronomiei? Aceleași și aceleași dispute (critica științifică vs. critica artistă, teoreticieni vs. practicieni, autori de monumentale sinteze vs. foiletoniști impresioniști, garanți ai impersonalității vs. adepți ai zig-zagului subiectiv, critica universitară, academică vs. publicistica la zi) se poartă și astăzi, cu virulență pamfletară și reducționism critic, de parcă n-am fi putut învăța nimic din vechile polemici. În prezent, se vorbește cu
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
buni, dă-ne nota ta,/ Nota ta maximă, astăzi și mâine,/ Profesór, profesór, dă-ne nota ta." (pag. 19) Poemul acesta spune cam totul despre carte. Ca și ea, el e imposibil de prizat direct, dintr-o suflare, în manieră impresionistă. (Impresia e unitară. Textul în schimb e frânt.) Locul în care l-am secționat e punctul de colaps al aparentei continuități: până în preajma lui, avem ritualul terestru al scrisului; dincolo de el, ceremonia militară a imaginației. Între cel dintâi și cea
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
în evoluția artistului. Multe dintre operele timpurii, în special acuarele, par mai "moderne" pentru ochii noștri decât altele executate mai târziu în cariera lui William Turner. De fapt, după mai bine de un secol de când publicul larg a acceptat canonul impresionist, este greu să înțelegi cât de radicală a fost arta englezului pentru contemporanii săi. Mai mult, ne este greu să admitem că a existat un artist în secolul al XIX-lea care nu a trăit în Franța, dar a reprezentat
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
Bucur, (despre care Cosmin Ciotloș a scris în numărul nr. 19/2006) placheta lui Ștefan Baciu reeditată după 66 de ani, este tocmai această profuziune a amănuntelor urban-existențiale. Poetul, precoce artistic și editorial, era suficient de matur pentru ca picturile lui impresioniste să fie realizate nu numai cu grație lirică, dar și cu exactitate documentară. Împărțit pe cicluri cu titluri relevante (Peisagii, Vin, frișcă și tutun, Ziduri, Oameni, Duh), sumarul apare ca o asamblare de hărți tematice. Privirea proaspătă a autorului e
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
arată oripilat de blocul cu multe și impersonale apartamente, "moloh uriaș de zgură și ivoriu". Fără să fie un tradiționalist pur și dur, Ștefan Baciu are o evidentă repulsie față de uniformizarea pe care progresul ar putea-o aduce. În dantelăria impresionistă a poemelor lui apare și acest fir, subțire dar rezistent, tras din ghemul expresionist al epocii. În Cetatea lui Bucur se agită florărese și telali, vânzători de covrigi și de raci, flașnetari, lustragii, cerșetori: o umanitate pestriță, o sumă de
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
abstracțiunii morale, pictorul poate să facă, fără a da senzația vreunei slăbiciuni sau disfuncții, orice: portretistică, compoziții, peisagistică naturală și citadină, naturi statice, pictură bisericească etc. în cele mai variate stiluri și maniere: academiste, pleneriste în sens larg, intimiste, tachiste, impresioniste, spaniole, grigoresciene, andreesciene, luchianiene, amaniene etc. etc. Dar dacă Eustațiu Stoenescu nu a reușit să trăiască deplin în istoria vie a artei și s-a supus mai degrabă unor norme formale și unor modele mentale, nu înseamnă că locul său
Eustațiu Stoenescu, rememorarea unui caz by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6980_a_8305]
-
Popescu, Octavian Soviany, Marian Drăghici) nu lipsesc (e adevărat că sunt puțini, dar ar fi nefiresc să fie mulți), sunt ei înșiși critici dintre cei mai inteligenți. Dar, prin limbajul foarte pretențios, accesibil numai câtorva, prin atitudinea vehementă împotriva criticii impresioniste, fără aparat teoretic și conceptual, Marin Mincu pare mai degrabă liderul unei secte decât întemeietorul generos (și iertător față de greșelile altora) al unei biserici naționale cuprinzătoare a poeților. În critica de poezie, Marin Mincu e un schismatic. Pe de o
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
aduce nu numai antipatii izolate, ci și embargouri de grup. Eu însumi nu pot accepta validitatea acestei antologii în absența câtorva dintre numele menționate și sunt înclinat să consider aceste lacune ca defecte frapante. Nu numai gustul critic (specific criticii impresioniste, condamnată înverșunat de Marin Mincu) face victime, ci și teoria cea mai bine articulată, atât de agreată de critic (care, tocmai pentru că e bine articulată și inflexibilă, dă în dogmatism și își arată limitele inevitabile). O introducere, o cronică de
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
1874. Paradoxal, deși critica a fost cu câțiva pași înaintea ficțiunii, ele nu își mai împart astăzi soarta. Căci dacă numărul scriitorilor se înmulțește și calitatea literaturii acestora nu poate fi contestată, ,oficiul critic practică simultan desființarea facilă și apologetismul impresionist, într-un fel de exhibiție pătimașă, vag rușinată", iar ,diletantismul critic transferă astfel dezbaterea teoretică pe terenul ridicolului". Demn de a fi subliniat îmi pare faptul că Mircea Opriță reușește să demonstreze că literatura de anticipație are o bază solidă
Istoria anticipatiei românesti by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7870_a_9195]
-
în realizarea unora dintre cei mai apreciați designeri ai momentului. Cea mai prețioasă bijuterie este o creație din aur alb și diamante, brățară model Harry Winston, cu un pret estimativ de 115.000 - 140.000 de euro. Licitația de Artă Impresionista și Modernă & Licitația de Bijuterii vor avea loc duminică, 22 iulie, la Hotelul Vega din Mamaia (oră 20.30), în duplex cu Hotelul Metropole din Monte Carlo (ora locală 19.30).
Licitație cu capodopere românești la Monaco by Teodorescu Laura () [Corola-journal/Journalistic/22443_a_23768]
-
-l specifică și anume la unghiul contemplativ, atît de prielnic magiei afectelor discrete. Amăreala existențiala se dizolvă în lumina și culoare. Rigiditatea cărturăreasca se destinde și ea într-o baie de limpidități necondiționate, lăuntrice. Dumitru Chioaru face figură unui pictor impresionist care trece de la șevalet la vers: "Primăvară pe cîmp vine o flacăra verde/ odată cu profilul/ femeii (în timp ce udă florile/ în balconul alăturat) pe fondul de lumină/ inutilă fiindu-i îmbrăcămintea; las cartea/ și ochii coboară închiși/ o cascadă, sunetul unor
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
mă fac de tot / stea // o cerule / mă arde chipul / tău / până la sfârșitul / culorii// nu sunt nimic / dar mi-e dor / de tine." Poezia lui Peter Sragher pare hrănită din lecturile lui Eminescu și Nichita Stănescu, făcute cu un ochi impresionist. Robert Șerban vine cu propria rețetă de poezie. El construiește cu lejeritate și naturalețe imagini limpezi, într-o manieră accentuat narativă. Nu își complică textele cu ambiguități astfel încât putem "vedea" ceea ce imaginează poetul. Chiar și elementul de surpriză, cu care
Poeți de vânzare by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7429_a_8754]
-
Orsay, respectă, în principiu, același șablon. Organizatorii au pus un accent mai mare pe anii formativi, încercând să explice explozia de creativitate din anii 1880. Ensor a început prin a fi ancorat în naturalism, răspunzând, treptat, schimbărilor aduse de paleta impresionistă. Unul dintre importantele tablouri de tinerețe - "Femeie mâncând stridii" (1882) - este foarte aproape de Manet. "Acoperișuri în Ostende" (1884) îți aduce aminte de Pissarro. Scăldat în nuanțe de galben, "Copii îmbrăcându-se" (1886), ar fi putut fi pictat de Bonnard. Trăind
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
criticat cu asprime pentru lipsa de "modernitate" a lucrărilor sale, pentru distanțarea de preceptele impresionismului. Ultragiat, simțindu-se un martir într-o lume care nu-l înțelege, artistul se identifică cu imaginea lui Cristos. Continuând să se detașeze de obiectivitatea impresionistă, concepe compoziții de mari dimensiuni - "Cristos arătat poporului", "Intrarea lui Cristos în Ierusalim" - în care, sub influența lui Turner și al gravurilor lui Rembrandt, caractere iau naștere și dispar într-un vârtej de lumină. În 1887, uriașul desen "Intrarea lui
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
Cumințenia burgheză este sfidată de figuri mascate. O procesiune religioasă este invadată de reclame și sloganuri politice. În locul unui spațiu clar, jalonat de personaje bine definite, pictura lui Ensor propune un amestec de caractere schițate sumar. Jucăușele combinații de nuanțe impresioniste, justificate de observații "științifice", sunt înlocuite cu alăturări țipătoare de culori alese pe criterii pur subiective. În 1887, Ensor era probabil cel mai îndrăzneț pictor în viață" scria Alfred Barr, primul director al Muzeului de Artă Modernă, referindu-se la
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
Este un univers care reflectă capriciile, obsesiile răzbunătoare, gândurile fără șir, viziunile religioase ale unui suflet zbuciumat. Este un univers de care publicul se apropie cu greu căci este departe de a aduce liniștea pe care o dobândești privind peisaje impresioniste cu căpițe de fân sau șiruri de plopi pictate "după natură" în diferite momente ale zilei.
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
pe care l-am lăsat deschis pe o măsuță. După ce a ieșit din baie, l-a văzut și l-a răsfoit și el. „Ce ciudat - a spus -în pictura renascentistă culorile de bază erau albastrul și roșul, pe când în cea impresionistă, verdele și movul. Ce diferență între lumile reprezentate! Roșul simboliza pasiune și vitalitate, iar albastrul înțelepciunea fără limite. Însă uite aici, de exemplu - zise, arătându-mi o pictură de Renoir - aici verdele este impersonal, reflectă viața pasională neîmplinită, crudă, necoaptă
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
teatru și film cu mult aplomb și fără nici un instrumentar specific. Însuși faptul că scriu, le conferă autoritate. Fatalitatea accesului la discurs", s-ar numi, cu neologisme de bon ton. În același timp, toți aceștia sunt scribi devotați ai comentariului impresionist, ai verdictului sastisit și ai desființării cu intenția și efectul descurajării. Tonul mofturos și fronda generală sunt mai percutante. Acesta este efectul (mai puternic, mai eficient) retoricii negative. Când nu este abordată retorica negativă întâlnim tonul mult mai frecvent al
Analiștii culturali by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/11107_a_12432]
-
tânăr poet, în jurul căror nuclee de tensiune și semnificație, prin ce modalități compoziționale adoptate și adaptate conștient, e bine să parcurgem câteva fragmente care, desprinse din întreg, rezistă și pe cont propriu. Există voci critice neobosite în a denunța prejudecata "impresionistă" a talentului. Ar fi prea vag, imprecis, fluid acest termen pentru a funda un concept și o teorie critică. Și totuși, pe cât de vag pare acest termen-umbrelă, pe atât de sigur sunt că unii autori se dovedesc extrem de talentați, în timp ce
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
Schönberg), precum și nostalgici neoclasici (Johannes Brahms, Max Reger, César Franck, pe linia muzicii instrumentale), (2) contestatarii veriști (Ruggiero Leoncavallo, Pietro Mascagni, Umberto Giordano, Francesco Cilea și Giaccomo Puccini, pe linia muzicii de operă) și (3) contestarea romantismului pe linia ideologiei impresioniste (Claude Debussy, cu o concepție proprie asupra muzicii instrumentale-simfonice și de operă); (4) continuitatea poate fi constatată, însă, în contextul școlii ruse, după romantismul tributar al lui Piotr Ilici Ceaikovski impunându-se reprezentanții postromantismului rus, Alexandr Nikolaievici Scriabin, Serghei Vasilievici
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
cromatică tablourilor, spun specialiștii, este „sumbră și tristă, anunțând expresionismul”. Din 1885, se află la Anvers, „cunoscând creația lui Rubens și gravuri japoneze din școala Ukiyo-ye”, viu colorate. DINCOLO DE CONTINGENTUL 2010 VIRGIL DUMITRESCU Apoi, la Paris, din 1886, întâlnește picturile impresioniștilor și neoimpresioniștilor. Abia în 1888, Van Gogh s-a stabilit la Arles, având o activitate febrila de 15 luni, pictând peste 200 de tablouri. Este perioada în care lumina îi poposește în mai toate tablourile. Poetul român trăiește revelația „luminozității
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
sentimentelor și atitudinilor sale (J. P. Guilford, Personality, McGraw Hill Book Company, Inc., New York, 1959; apud R. Gherghinescu, op. cît., p. 27). Conform teoriei lui P. Maucorps și R. Bassoul, empatia nu este nici cunoaștere deductiva abstractă și nici intuiție impresionista, ci o intenție cognitivă, o voință participativa, un efort imaginativ, o tentativă de anticipare vizând înțelegerea ,,eului” altuia, o previziune a potențialelor sale, fără însă a deveni o fuziune afectiva de tipul identificării emoționale totale (P. Maucorps, R. Bassoul, Empathies
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
colchiques, ( Brândușele), publicată în 1907, dedicată tinerei englezoaice Annie Playden, este mult mai greu de tălmăcit, fiind de o complexitate puțin obișnuită și vestind poezia europeană modernă dintre cele două războaie mondiale, - de dupa, chiar. Poezia Leș colchiques este cea mai impresionist colorată declarație de amor, un amestec de verb și de pictură, vaporoase, în spiritul epocii. Voi incerca o translatare aproximativă a primelor două versuri, - iar pe cunoscători îi rog să mă ierte: Le pré est vénéneux mais joli en automne
Apollinaire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11653_a_12978]
-
cromatică tablourilor, spun specialiștii, este „sumbră și tristă, anunțând expresionismul”. Din 1885, se află la Anvers, „cunoscând creația lui Rubens și gravuri japoneze din școala Ukiyo-ye”, viu colorate. DINCOLO DE CONTINGENTUL 2010 VIRGIL DUMITRESCU Apoi, la Paris, din 1886, întâlnește picturile impresioniștilor și neoimpresioniștilor. Abia în 1888, Van Gogh s-a stabilit la Arles, având o activitate febrila de 15 luni, pictând peste 200 de tablouri. Este perioada în care lumina îi poposește în mai toate tablourile. Poetul român trăiește revelația „luminozității
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sentimentelor și atitudinilor sale (J. P. Guilford, Personality, McGraw Hill Book Company, Inc., New York, 1959; apud R. Gherghinescu, op. cît., p. 27). Conform teoriei lui P. Maucorps și R. Bassoul, empatia nu este nici cunoaștere deductiva abstractă și nici intuiție impresionista, ci o intenție cognitivă, o voință participativa, un efort imaginativ, o tentativă de anticipare vizând înțelegerea ,,eului” altuia, o previziune a potențialelor sale, fără însă a deveni o fuziune afectiva de tipul identificării emoționale totale (P. Maucorps, R. Bassoul, Empathies
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]