900 matches
-
valea de sare.// Dar el e singurul important. Căci, dacă există,/ Și eu aș fi/ O piatră în gura lui, ce învață să spună/ Cuvintele clare" (ibidem). Absența obiectului devine, așadar, o temă radicală, menită a corija o invazie obiectuală impură, un flux al unei materialități devastatoare ce aglutinează fiziologia, viciul, civilizația, istoria: "Am cunoscut tirania mirosului animal,/ Democrația alcoolică, oligarhia/ Discotecilor și pițipoancelor strălucitoare,/ Am inventat noi poziții și limbi,/ În care au crescut imperii și popoare" (ibidem). Comportîndu-se astfel
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
operatori necesari și suficienți pentru Călinescu, cel dintâi nu mai necesită glose suplimentare. E evident că, odată stilistica lecturii definită și odată aluzia critică prezentă, inefabilul își găsește adeseori ori locul în Istoria lui Nicolae Manolescu. (Măcar într-o versiune impură, adică bine precizată, asemănătoare celei oferite de T.S. Eliot în finalul unui celebru poem. Merită urmărite, în sensul acesta, argumentele lingvistice cu care etimologiile savante ale lui Noica sunt retezate până la a deveni acceptabile. Sau bunul simț prin care sunt
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
schimbă culoarea și se înnegrește” (δύσχρυς καὶ μέλαινα), pentru că impuritățile i-au modificat nuanța aurie sau strălucitoare. Categoriile implicate aici concordă cu cele precizate anterior de Sfântul Grigorie. Un suflet sănătos pur rămâne strălucitor și de aur, în timp ce sufletul nesănătos, impur se decolorează și se înnegrește. Sursa întunecimii sufletului, în concordanță cu matricea simbolică reliefată mai sus, originează din păcat. Ca și anterior, Sfântul Grigorie nu-și bazează interpretarea alegorică pe păcătoșenia sufletului întunecat. Din contra, subliniază soluția, nu problema, spicuită
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
trecut și prezent o singură vale Un singur supliciu, sacul de lacrimi cu grijă legat să nu scuipe lumină spre dimineață asta trebuie strivita într-un portbagaj Sfârșit fericit: evenimentul TV Puer Aeternus Miros de vânat, senzual respingător, cald, iute, impur hormonul fricii dătător de putere neputința de a mai minți de a nu mai tăcea Și a zis Domnul către mine - ia o carte mare și scrie deasupra cu slove omenești Maher-Salal-Has-Baz (grabnic-prada-apropiat-jaf)" Purtător de coroană în podul cu cărți
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
spălam pe mâini trebuia să mă săpunesc pe obraji, pe frunte, cu ochii închiși. Era un ritual știut de ea din bătrâni, pe care l-am înțeles mai târziu: să alung întunericul nopții, să înlătur tot ce putea fi urât, impur, în imaginile somnului, incontrolabile. Nu spălarea feții era importantă, ci limpezirea privirii. Diminețile erau de lumină. Nopțile erau de muzică: șușoteala și fluierul curentului pe sub uși, șuierul vântului pe acoperișul de tablă, vuietul mării ritmat de bătăile valurilor în mal
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
redus la fixul memoriei minții ... un soi de limbaj de aurolac handicapat... de rocker drogat cu "iarbă" periculoasă... dezlănțuit, violent, cumva dement...urlînd , bolborosind, sărind prin casă, pe casă, peste casă... în ritmul sincopat, asurzitor al consoanelor delabrate , al vocalelor impure, rupte din carnea informă, sîngerîndă a frazei ajunse un morman de viscere hidoase, putride, colcăitoare (oh! viermii vioi, mișcularzi, elocvenți... ai hoiturilor lui Baudelaire!)... și de oase frînte, țăndăruite, de nervi vineții, scîrboși, flaști, neracordați la marile sisteme nervoase centrale
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
de trei ori îi ștergeam fruntea și de fiecare dată paloarea răzbea. "Henrietta, sunt eu Marin născut în Năsăud anume ca în moarte să te ador". Smintita se întorsese: sâni și râs de scrum ce întărâta cheflii. "marcată cu aurul impur al suferinței", zicea metodistul Matei și se scutura cuprins de oroare. aveam pe atunci o problemă cu mâinile. degetele-mi sângerau din nimica toată. ea mă aștepta sub un pod, mă oblojea cu fașă și salivă. "am 14 ani 14
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
etnice. Teza consensuală este aceea că în Ardeal conviețuirea a șase popoare a fost mereu bună. Autocritica săsească ajunge să fie întinsă până la limita iritării spiritului etnic, derapat, într-un mod flagrant necritic, în hitlerism și nazism. Complexele germanului inferior, impur, degenerat, coboară și la ideea absurdă de incest etnic sau - prin expresie antisemită - transformare în "jidani". Organizatorul edificiului livresc întreabă o dată direct: Ť" Și n-ai avut pic de conștiință?" Roland: "Nu."ť Aici aceasta este regula, aproape fără excepție
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
de fapt tot în tine ajungi de fapt de tine nu scapi niciodată sus sînt neuronii puternici vascularizați jos e sîngele care vorbește singur cu sine poemul este unealta cea mai precisă prin care se face transferul pe verticala imperfectă impură sus e aripa care se rotește în spirale aiuritoare jos e zborul care avansează fără să se miște fără să se clintească măcar sus e nicolae tzone viu și util morții fără întoarcere jos e nicolae tzone mort și util
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
în cușcă și-mi pune în urechea inimii puricele Adevărului. Ghemul de șerpi, ”Ovum Anguinum” al păcatului originar, se răscoală, Tripla alianță - trufie, ambiție, răzbunare - se ridică-mpotrivă, Voluptatea de a trai își arată chipul păgân, Împovărate de plumbul dorințelor impure aripile visurilor fâlfâie jos, Inteligența se ceartă cu sine. Și totuși, din fâșia de lumina a Arhanghelului apare micuța Pasăre a Paradisului, care in „Hora incerta” ne duce sufletele din cușcă, pe ramul celest al Pomului Vieții. În timp ce bătrânețea, complice
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
suflet unde toate lucrurile sunt la locul lor înafara oglinzii sparte în zeci de uimiri necruțătoare chipuri ale tăcerii Sunt singurul locuitor al inimii bântuite de uragane Azi cerul e închis. Marțea Vaselor În liliacul japonez din fața casei târziu înmuguresc impur dorințe ca tulburi viscerale clătinări din spații neîncercuite aud respirația duhurilor complice ușor coruptibile gata să-mi accepte izolarea efortul suprem al fragilității și chiar să cocheteze cu vampirii în halate albe admirându-le straniul orgoliu al inventarierii suferințelor secrete
Poezie by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Imaginative/3007_a_4332]
-
a fi fost mai insistentă. Iată, de pildă, în poemul Știu puritatea (Lo so la purezza), aria semnificanților pentru puritate, tema majoră a poeziei Anei Blandiana, este variat redată: puritate - purezza, maculare - l'impuro, (zăpadă) neatinsă - (la neve) casta, (pământ) impur - (la terra) infetta, neprihănit - incontaminato. În același poem, sunt cred discutabile opțiunea pentru traducerea "păcatului" prin "colpa", în contextul "Între tăcere și păcat/ Ce-o să aleg - cirezi sau lotuși?" - cu atât mai mult cu cât titlul eseului Anei Blandiana din
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
simțea, mai mult decât în alte femei, Eva, străina, dușmana neîmpăcată și veșnică, împrăștietoare de ispită și de moarte"3, în care putem descoperi și un alt dualism, fundamental în perceperea femininului în literatura decadentă: este vorba de antiteza pur/impur, care provine tot din poezia baudelairiană. Femeia devine o creatură diabolică, o nouă Evă care împarte păcat și moarte, căreia îi putem atribui considerațiile pe care Walter Pater le exprimă despre Gioconda lui Leonardo da Vinci. Rașelica este o ființă
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
care, de altfel, a și stat la originea plecării sale din țară -, însă, în același timp, a lansat cele mai grele judecăți asupra lumii occidentale, nesimțitoare la valorile imaculate ale creației artistice și atît de robite față de mercantilismul alienant și impur, i-a scris lungi epistole cancelarului Schröder, s-a opus vehement întervenției NATO în Serbia, l-a pus drastic la punct pe președintele Bush, a făcut demersuri laborioase pentru a deschide o mare expoziție în SUA și, în vreme ce profesa o
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
urmă s-o facă. Dacă ne amintim că succesul Jurnalului de la Păltiniș al lui Gabriel Liiceanu a declanșat o modă a memorialisticii păltinișene, fiecare autor grăbindu-se după 1990 să-și vadă publicate amintirile legate de Noica, în virtutea unei logici impure care îi spunea că ceva din prestigiul mitului noician avea să se răsfrîngă asupra numelui propriu - dacă așadar realizăm că era mult mai greu după '90 să nu-ți publici notițele cu Noica decît să le dai tiparului, atunci înțelegem
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
metamorfoze inexplicabile. De ce n-am fi măcar acum conștienți de impurismul câmpului literar românesc și să forțăm adecvarea critică! Era judecata critică a lui Lovinescu exclusiv estetică? De ce pare lovinescian criteriul lui Cărtărescu din Postmodernismul românesc? A fost canonul estetic impur prin condiționarea eticului sub comunism? Nicolae Manolescu însuși concepe canonul ca pe o suprapunere multiplă: valoarea dată de cota critică, succesul și o serie de factori variați, sociali, morali, politici și religioși. Cum putem noi accepta un canon politizat după
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
isteric cu furculița în farfurie după o invizibilă fleică. Egor uită să-și dea jos pantofii, musai ghetre, tot restul filmului, pentru că așa e artistul, nu are decât un tricou și-o pălărie. Într-un remarcabil eseu, Pentru un cinema impur, André Bazin aprecia faptul că un regizor poate adapta un text literar simplificându-l, dar nu are voie să-i trădeze spiritul, și pentru a-l cita: „A adapta, în sfârșit, nu înseamnă a trăda, ci a respecta.” Între stridența
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
crezut un animal hermafrodit și considerau pilozitatea lui o dovadă a lubricității...) . În 751, Papa Zaharia a decretat: „trebuie să evităm să mâncăm iepure, pentru că este lubric, cu vicii ignobile, care s-ar transmite la om dacă i-ar mânca impura carne“. În unele reprezentări artistice ale păcatelor capitale, desfrâul era ilustrat de iepure. De-a lungul timpului însă, iepurele a reușit să se impună, mai întâi în Germania, apoi și în alte țări catolice, ca unul din simbolurile Paștelui, alături de
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
atăt de important, și atunci a căutat formule convingătoare de a sugera planul subtil, inaparent, al ființei cristice. Și tocmai în acest moment intervin și marile dificultăți ale filmului și se decide fără echivoc situarea lui ăntr-o zonă ipocrită și impură a comercialului. |n vreme ce discursul propriu-zis, acela strict factologic, exploatează pănă la grotesc scenele de violență care nu sunt prin nimic diferite față de nenumăratele naturalisme din orice alt film a cărui miză o constituie doar senzațiile tari, planul celălalt
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
făcut ca energiile să nu fie expresii brute ale unor impulsuri joase: nu prin cizelare intelectuală? Neîndoielnic, intuiția e o armă redutabilă în sesizarea unei tensiuni, dar fără sprijinul minții ea se preschimbă în imbold orb menit a excita umori impure. Rezultatul e un teatru de vibrație joasă, cum sunt mai toate piesele stridente de azi. Ce le lipsește e exigența înălțimii, elanul unei ținute și perspectiva unei nobleți, trăsături fără de care actorii devin arlechini voioși făcînd ostentație de talent incult
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
Erosul, natura, tribulațiile ființei umane sau Divinitatea constituie arealul tematic al acestei cărți de o percutanță metaforică și ideatică remarcabilă. Versurile transcriu un hieratism al gesturilor impalpabile, o mistică sui-generis a unor stări existențiale expurgate de orice imixtiune a realului impur. Accentele aglutinante ale unei materialități opresive sunt topite într-o retorică a diafanității, iar meditația asupra ființei și a rosturilor sale în lume își esențializează direcția, depășind enunțul periferic și atingând registrul unei reflexivități exemplare.” Cronica respectivă continuă încă mult
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
de alte făpturi înfricoșătoare. Una dintre acele nopți stăpânite de duhuri venite de pe alte tărâmuri, a căror vedere poate ucide omul ori îl poate face să cadă pradă nebuniei. În Macbeth, "marea grozăvie a nopții" este cea a unei nopți impure, noapte a spectrelor, a vrăjitoarelor și a farmecelor, acea noapte "cu mâna însângerată și nevăzută" pe care o invocă Macbeth atunci când se hotărăște să-l omoare pe Banquo. Din noaptea aceea se va întoarce fantoma lui Banquo și, odată cu ea
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
exterioare și urmărește să se adapteze în mod rezonabil împrejurărilor mereu schimbătoare. Or, tocmai acest talent îi lipsește, din păcate, adesea filozofului adîncit în contemplarea principiilor universale și incapabil de a se simți cu adevărat acasă în mijlocul realității dezordonate și impure" (p. 37). Cine sînt, în istoria omenirii, gînditorii care au încercat să impună vieții politice a timpului lor calea de mijloc, compromisul rezonabil pentru găsirea soluției celei mai puțin rele? Eroii cărții lui Aurelian Crăiuțu sînt, în ordinea intrării lor
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
criticat un venin, o cangrenă, o infecție, o molimă, care trebuie deratizată, salubrizată, astfel încît societatea să se însănătoșească (măcar teoretic). Prin acest al doilea registru avem acces, de fapt, la un nucleu tipic în mentalul colectiv general, acela al impurilor din cetatea antică, care erau alungați, de nu cumva chiar uciși, astfel încît cetatea să fie purificată, dacă nu de bună voie, atunci cu de-a sila. Impurii aceștia erau, însă, de obicei, niște țapi ispășitori. Așa-zișii drogați din
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
de fapt, la un nucleu tipic în mentalul colectiv general, acela al impurilor din cetatea antică, care erau alungați, de nu cumva chiar uciși, astfel încît cetatea să fie purificată, dacă nu de bună voie, atunci cu de-a sila. Impurii aceștia erau, însă, de obicei, niște țapi ispășitori. Așa-zișii drogați din Piața Universității, în timpul manifestației maraton din 1990, au fost catalogați mai cu seamă prin acest registru care încerca, de fapt, să justifice aprioric evacuarea brutală a protestatarilor în
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]