1,010 matches
-
definitiv, ce făcea declasatul ăsta în mod concret? Mai întâi facem precizarea că această fantomă în carne și oase care bântuia satul înarmat cu cele două elemente specifice ale profesiunii sale macabre traista și cornul respecta întru totul două reguli imuabile impuse de beneficiari: ora vizitelor sale șocante, precum și itinerarul parcurs. Cu alte cuvinte, își începea activitatea dimineața la aceeași oră și pornea întotdeauna de pe aceeași uliță. Era un fel de fus orar la scară locală după care își orânduiau celelalte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a fost atribuită și pe aceea s-o îndeplinim. Noi facem parte dintr-un uriaș plan, un plan etern, care este în desfășurare. Nu avem cum să modificăm cursul evenimentelor, sunt forțe uriașe care se confruntă după un anume scenariu imuabil... Această fatalitate enunțată de înger mă scoate din sărite: -Totuși, să constați răul și să rămâi indiferent, să nu i te opui este o vină! exclam eu revoltat. Dacă lași răul să aibă loc înseamnă că ești părtaș la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că instinctele nu se supun acestor legi ale evoluției, dar este suficient să trăiești un număr oarecare de ani pentru a vedea că și dragostea, și instinctul sexual, sunt supuse schimbării; poate doar adevărurile abstracte, aș putea spune "anorganice", sunt imuabile; altfel, totul evoluează. Vremea când sublocotenenții se împușcau din dragoste a trecut. Aproape că nu mai putem crede că au existat astfel de patimi; astăzi, când se mai petrece o întâmplare similară, ni se pare că aparține altei lumi; ni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
încalcă legile. Relele o vor îneca într-o așa mare măsură încît ea va fi mereu agitată și sfîșiată pînă cînd nu va fi dat înapoi și va fi restabilit Constituția despre care vorbim. Iată care sînt legile simple, universale, imuabile ale acestei constituții. Ea insistă pe două aspecte, 1. dreptul suprem, 2. faptul universal care este rezultatul tuturor faptelor. Adică, există mai întîi o putere supremă legislativă, sau, dacă vreți, o putere care pronunță legile cele mai importante; și o
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pentru binele creștinilor. Această putere este liberă și nu poate fi restrînsă de nimic. Nu condamn aici toate concordatele, dar deplîng necesitatea lor. Adevărul este că nici concordatele, nici convențiile umane nu pot servi ca derogare de la drepturile divine și imuabile ale Bisericii. Puterea legislativă pe care aceasta a primit-o de la Isus Cristos nu poate fi restrînsă în nici un fel, nici integritatea autorității sale în îndeplinirea tuturor celor ce tind spre realizarea binelui nu poate fi diminuată. Ea poate da
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
secolului al XV-lea în dioceza Angers. Dacă ei au acționat onorabil sau nu este o chestiune pe care nu ne propunem să o investigăm. Ceea ce este sigur este că un astfel de comportament din partea papilor dovedește ideile adevărate și imuabile despre libertatea Bisericii. 250 Ep. CCXIX. 251 Întreaga sfîntă antichitate venerează acest principiu. Iată cu ce forță îl aplica marele Origen în secolul al II-lea al Bisericii. Vorbind despre modul în care, după cum ne arată Vechiul Testament, a fost făcut
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
diavolească ironie, în reprezentări care conjugă insolit realismul cu fantasticul. Iar dacă este să numesc și o carență a prozei lui Paul Georgescu, aceasta ar sta în viziune, niciodată în elementele compunătoare, ci în viziune, adică în criticismul său total, imuabil, îndreptat împotriva lumii vechi, a României antebelice, astfel cum s-a alcătuit și a ființat ea până în anii instalării comunismului la putere. Iar despre acest act nefast el a vorbit întotdeauna ca despre o revoluție. Era un reflex al convingerilor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lor de a-și relua locul legitim în sânul patriei de la care au fost smulse nu a fost mai incontestabilă ca astăzi. Protestul manifestat la tribuna din Bordeaux, în numele populației din Bas-Rhin**, din Moselle și din Meurthe rămâne simbolul revendicărilor imuabile ale poporului anexat de Germania în disprețul total al dreptului ginților. După spusele cancelarului german 2, acestea ar fi niște țări pur germane, luate cu forța de la posesorii lor legitimi și care au cunoscut vreme de secole o opresiune continuă
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
extraordinară și ne-amuzam enorm. Acum observ că miturile încearcă să se adapteze transformărilor ludice. În miezul lor dur, ele păstrează o traiectorie formală asemănătoare mutațiilor inventate de fantezia copiilor. Pot adăuga la aceasta conștiința faptului că nimic nu rămâne imuabil și că totul se schimbă. Vârtej Mă opresc îndelung și ațintesc cu ochii măriți de spaimă întunecimea apei ce se rotește într-un vârtej amețitor, format undeva în adânc. Acest hău invizibil absoarbe tot: ființe vii și obiecte. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
etern" într-un "conținut pământesc, dar extatic". De aici se ajunge la impasul de natură ontologică a timpului însuși: "impas în înțelesul că nici una dintre cele două formule, nici cea a timpului efemer, dar "fericit", specific condiției umane, nici timpul imuabil și etern, dar anistoric, fără mlădierea existențială, nu constituie alternative ontice satisfăcând axiologic la modul absolut". Din perspectiva eternului, oscilația temporalității de ordin omenesc, "oscilând de la transfigurare la neant", apare ca un nonsens. Entitățile cerești, prin lipsa de istoricitate, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
din perspectiva umană că sunt niște morți ("căci eu sunt vie, tu ești mort"). În Luceafărul, zice George Popa, se încearcă soluția unor antinomii efemeritate/veșnicie, pământesc/ceresc prin "sintetizarea celor două forme ontologice de tip: ieșirea dintr-o veșnicie imuabilă și trecerea către o eternitate în mișcare, adică spre o veșnicie care se poate autoneînnoi perpetuu prin infuzarea cu viață". Dar concluzia este că "cele două temporalități, cele două formule existențiale sunt ireductibile una la cealaltă". George Popa pune o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de neliniște este datorată raportării la plenitudine, în afara căreia experiența a ceea ce ne lipsește ar fi de neconceput. Experiența interioară este nu numai sursa revelatoare a ființei, ci ea se arată învestită cu dimensiunea transcendenței - sentimentul unei plenitudini eterne și imuabile, realizarea valorii, măntuirea spirituală, presupun tocmai acest lucru. În afara asentimentului la transcendența care ne animă, consideră filosoful francez, nu suntem și nu valorăm nimic. Analoagă experienței muzicale, transcendența oferă deschidere spre înțelesul profund al existenței, „grație căreia fiecare om, din
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
de vreme, numai în cea arhaică timpul producea o deschidere asupra eternității, deși, după Nae Ionescu, eternitatea depășește durata, pentru că ignoră timpul, iar după Mircea Eliade, recuperarea actelor arhetipale înseamnă întoarcere la momentul de dinainte de nașterea timpului, într-un spațiu imuabil, epurat de timp, adică într-un timp mitic "ilud tempus". Străbătând la pas orașul, ne arătăm sensibili la lecțiile pe care el ni le oferă, dar cărora trebuie să le descoperim valoarea într-o ordine a existenței înseși. Mă resemnez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
e posibilă prietenia. Bineînțeles că afinitățile care determină comunitatea umană sunt în primul rând interesele vitale, adică folosul și plăcerea. Aristotel, deși declară că folosul și plăcerea nu confirmă în mod perfect prietenia, fiind supuse fluctuațiilor și nefiind intrinseci și imuabile și pure ca virtutea (adică, după Lysis, binele), care singură consacră adevărata prietenie, le reține totuși ca esențial necesare, chiar dacă nu suficiente. Mânat mai mult de umoare și lipsit de spiritul metodic al Stagiritului, Montaigne, comentându-i acest pasagiu, se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Unde mi-ai fost, Ionică? Te caut de un ceas, diavole!“. Acest fapt nu și-l mai poate explica într-un mod logic; cum se face că femeia apare în cele două planuri? Legile spațiului și ale timpului nu sunt imuabile, ci se dereglează periodic, producând o serie de rupturi de nivel în sfera unei realități odinioară stabilite. Fără o explicație finală, asemenea lui Gavrilescu, Gore a ieșit din timp, participând la un eveniment ce a avut loc cu 40 de
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
regulă imitate). Așa cum vorbim noi de românitate, alții vorbesc de germanitate, hispanitate, iudaitate etc., atribuind unui macrogrup etno-național-lingvistic-confesional o esență colectivă anistorică, chiar metafizică. Astfel, individul și natura umană devin categorii secundare, neglijabile ori pernicioase, pe când identitatea colectivă, idiosincratică și imuabilă a macrogrupului devine singura realitate umană definitorie. Insul, pe de o parte (nivelul micro al existenței), și omenirea, pe de altă parte (nivelul macro al speciei și al Istoriei), nu mai contează, ori au sens numai în raport cu canonul intermediar al
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
o spun și azi, expatrierea, „fuga”, exilarea este o formă de refuz, de negație, de revoltă. La Greci, cum o spuneam, era o formă a tragediei - tragedie În sensul hegelian, când ambii parteneri au dreptate, exponențiali, ambii, ai unor adevăruri imuabile, eterne, iar „nebunia” lor nu este alta decât aceea de a voi să Întrupeze Legea! În vremurile moderne, exilul - mă repet, cer iertare! - exilul era o formă a unei ciudate victorii, a capacității unor indivizi de a scăpa din „lagărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și Dumnezeu (1936) este legată direct de experiența războiului. Zguduit de proporțiile tragediei, autorul consemnează fapte și impresii ce provoacă perturbări grave în conștiințe, mergând până la psihoză și delir. Roman perpetuu ilustrează lapidar ideea repetabilității existențelor individuale, determinate de condiții imuabile. Personajele nu pot deveni „eroi”, creatori de acțiune și destin, ci doar victime, figurând în desfășurări impuse din afară. În romanul Ghiocul (1934), ideea de predestinare e sugerată încă din titlu. Preotul Valeriu Darie luptă să-și reprime structura pasională
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
tip feminist este următoarea: a) Femeile sunt sistematic aservite (oprimate) în grade diferite în toate tipurile de culturăxe "„cultură" și civilizație, în mod universal, pentru că sunt femei. b) Relațiile de gen (cele între bărbați și femei) nu sunt naturale și imuabile, ci sunt construite de culturi patriarhale și nedreptățesc femeile. c) Este necesară o angajare politică pentru eradicarea nedreptății de gen. Utilizarea termenului ca atare debutează însă la sfârșitul secolului al XIX-lea în Marea Britanie (patria de origine a feminismului modern
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
devreme. Sîntem influențați de părinții noștri și de mediul în care evoluăm și ne-am asumat valorile corespunzătoare acestora. Totuși, astăzi avem posibilitatea de a alege. Sîntem liberi să hotărîm propriul nostru set de valori care și așa nu sînt imuabile. Unii dintre noi intră în contradicție cu circumstanțele, cum a fost, de altfel, și cazul meu. Îmi amintesc faptul că pe de o parte voiam să fiu bogat, dar pe de altă parte simțeam că va trebui să muncesc pînă
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
cap. II). Evident, pe durata elaborării documentului a trebuit să mă confrunt cu zeci de întrebări, în special cu următoarea: ce anume ar trebui să fie valabil pentru toți oamenii și în același timp pentru fiecare dintre ei? Există criterii imuabile, la care trebuie să se supună chiar și liderii politicii, capii economiei, științei și religiei? Poate într-adevăr exista o normă fundamental valabilă pentru toți, fără excepție? Atunci ca și acum aveam două certitudini. Prima este că noi trăim într-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
despre ultimele trei minute se bazează pe speculații, adică Considerație despre soarta finală a universului, după cum spune titlul și subtitul celebrei cărți scrise de fizicianul Paul Davies. Majoritatea astrofizicienilor de azi pleacă de la presupunerea că lumea noastră nu este stabilă, imuabilă sau eternă. Însă ei nu sunt de acord cu teoriile expansiunii universului care a început cu explozia primordială: se va opri pentru a începe din nou să se contracte (presupunere pentru care nu sunt probe) sau va continua până la un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mortală? Prin meditație omul trebuie să intre în el însuși. Dacă îi este permis să facă experiența iluminării, atunci poate descoperi instabilitatea tuturor lucrurilor și să înțeleagă că nu tot ceea ce vede este veșnic, că în lume nimic nu este imuabil, totul se schimbă, chiar și eul pe care mă bazez foarte mult este lipsit de un nucleu substanțial și este, în consecință, tranzitoriu. De la Buda pot învăța cum să mă eliberez de propriul eu: eliberându-mă de acea dorință de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sale Moartea lui Danton. De ce sufăr, de ce tocmai eu și de ce tocmai acum, în acest mod? Este o întrebare pe care și-o pun toți, credincioși și necredincioși. Nu mi-aș pune această întrebarea dacă aș crede într-un destin imuabil și impenetrabil sau dacă, reîntorcându-mă la mistica solitară de tip monistic, mi-ar lipsi acea instanță transcendentă căreia mă pot adresa. Întrebarea nu mi-aș adresa nici dacă eu, în sens contrar, în cadrul unei religii dualiste, aș atribui tot
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Și mai e ceva. Omul a apelat dintotdeauna la tehnologie, și asta a Însemnat și cioplitul unei pietre și Înseamnă și energia atomică, pentru a-și ușura existența. A făcut, poate da, poate nu, și o greșeală. Poate o lege imuabilă l’a determinat s’o facă. Nu s’a mulțumit cu câștigul de timp pe care i-l oferea tehnologia pentru a se dedica unor activități poate mai adecvate esenței sale, adică producția și consumul de cultură. A preferat materialul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]