1,475 matches
-
erau înghesuiți mai mulți saci de ghips. Siluete ciudate, obiecte sferoide și ovoidale, din care răsărea pe neașteptate câte un ciot lung și contorsionat, stăteau pe niște postamente rudimentare. Divanul, foarte scund, se afla sub fereastră. Afișe de la expozițiile sculptorului incendiau pereții în tonuri violente de roșu, verde intens, negru și portocaliu. Cristescu se opri în fața obiectelor. ― Ce reprezintă? ― Fiecare în parte, nimic. Urmează să fie asamblate. ― Aha! făcu maiorul, ca și cum ar fi încercat brusc o revelație. Privi în jur și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mine cu simpatie ironică. Preferam să fiu socotit o canalie decât un neajutorat. Prin azil circulau fel de fel de povești despre tăcerea bizară a pescarilor, despre văduvele din cătun care își alungau singurătatea cum puteau, dar vânătorile de cerbi incendiau pur și simplu imaginația unora ca Mopsul și Dominic. "Pe toți dracii, ofta Mopsul, o asemenea vânătoare trebuie să fie ceva de neuitat. " Și el, și Dominic ar fi vrut să poată urmări măcar una singură, dar, vorba Călugărului, nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
stat așa o vreme, apoi, cu prudență, ca să nu-l deranjez, am încercat să mă ridic și am constatat cu groază că nu mă puteam desprinde. El râse. 21 Când m-am trezit, era spre amiază. Afară soarele strălucea puternic, incendiindu-mi fereastra. "O baie ar fi minunată acum, mi-am zis, apa trebuie să fie foarte caldă". Apoi mi-am amintit de sala cu oglinzi. M-am întins la loc în pat și mi-am aprins o țigară. De pe coridor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un bici. Arătam ca un dresor de circ. Un râs lung, gâlgâitor a cutremurat oglinzile și m-am speriat. După care mi-am revenit. Ce prost fusesem! De ce mă speriasem? Doar eu eram dresorul! Ieșind de-acolo puteam să le incendiez imaginația celorlalți. Din păcate, nu și pe cea a Laurei. Într-una din zile, când aveam o răceală banală, arătîndu-se foarte grijuliu cu sănătatea mea, Aristide m-a sfătuit să-mi fac niște analize. În alte împrejurări i-aș fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu oglinzi, zâmbise clătinând capul: "N-ai decât să te duci tu dacă-ți place. Mie îmi ajunge o singură oglindă". Dar n-a văzut!, mă gândeam atunci. Acum, faptul că nu se zăpăcise dând cu ochii de atâtea oglinzi incendiate de lumina scânteietoare răspândită de masivul candelabru atârnat de tavan, mă descumpănea. Abia când m-a întrebat: "Dar cu fotoliile astea de răchită ce e?" am deslușit în glasul ei o emoție reținută. Părea ușor intimidată de nenumăratele imagini răsfrânte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Schimbarea anotimpurilor nu se citește decât pe cer. Primăvara se anunță numai prin calitatea aerului, sau prin coșurile de flori pe care mici vânzători le aduc de prin împrejurimi; e o primăvară care se vinde prin piețe. În timpul verii soarele incendiază casele prea uscate și acoperă zidurile cu o cenușă întunecată; nu mai poți trăi atunci decât în umbra obloanelor închise. Toamna este, dimpotrivă, un potop de noroi. Zilele frumoase vin numai iarna. O cale la îndemâna oricui de a face cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și simplu fiindcă părea să amenințe viața prim-ministrului; se putea ca Ahmed Nour să fi fost colaborator și să fi fost executat pentru această greșeală; era posibil ca Rachel Guttman să se fi sinucis; kibbutzul din nord putea fi incendiat de niște adolescenți palestinieni furioși. Doar asasinarea lui Afif Aweida, revendicată de un grup israelian marginal, părea să fie o tentativă explicită de sabotare a negocierilor. Dar nimeni nu avea cum să fie sigur. Așa că vizita lui Maggie la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
printre barăci. Din cauza vitezei nu reuși să vadă altceva, doar că părea că scot locuitorii din case. Era evident că, de astă dată, hoții nu se mulțumiseră doar cu jaful. Dintr-un motiv necunoscut, așa ceva nu se mai întâmplase, au incendiat camionul, poate că șoferul a opus rezistență, sau poate că grupurile organizate din barăci s-au hotărât să-și schimbe strategia, deși e greu de înțeles ce soi de profit se așteaptă ei să obțină dintr-o acțiune violentă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mine cu simpatie ironică. Preferam să fiu socotit o canalie decât un neajutorat. Prin azil circulau fel de fel de povești despre tăcerea bizară a pescarilor, despre văduvele din cătun care își alungau singurătatea cum puteau, dar vânătorile de cerbi incendiau pur și simplu imaginația unora ca Mopsul și Dominic. „Pe toți dracii, ofta Mopsul, o asemenea vânătoare trebuie să fie ceva de neuitat”. Și el, și Dominic ar fi vrut să poată urmări măcar una singură, dar, vorba Călugărului, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
stat așa o vreme, apoi, cu prudență, ca să nu-l deranjez, am încercat să mă ridic și am constatat cu groază că nu mă puteam desprinde. El râse. 21 Când m-am trezit, era spre amiază. Afară soarele strălucea puternic, incendiindu-mi fereastra. „O baie ar fi minunată acum, mi-am zis, apa trebuie să fie foarte caldă”. Apoi mi-am amintit de sala cu oglinzi. M-am întins la loc în pat și mi-am aprins o țigară. De pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un bici. Arătam ca un dresor de circ. Un râs lung, gâlgâitor a cutremurat oglinzile și m-am speriat. După care mi-am revenit. Ce prost fusesem! De ce mă speriasem? Doar eu eram dresorul! Ieșind de-acolo puteam să le incendiez imaginația celorlalți. Din păcate, nu și pe cea a Laurei. Într-una din zile, când aveam o răceală banală, arătându-se foarte grijuliu cu sănătatea mea, Aristide m-a sfătuit să-mi fac niște analize, În alte împrejurări i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu oglinzi, zâmbise clătinând capul: „N-ai decât să te duci tu dacă-ți place. Mie îmi ajunge o singură oglindă”. Dar n-a văzut!, mă gândeam atunci. Acum, faptul că nu se zăpăcise dând cu ochii de atâtea oglinzi incendiate de lumina scânteietoare răspândită de masivul candelabru atârnat de tavan, mă descumpănea. Abia când m-a întrebat: „Dar cu fotoliile astea de răchită ce e?” am deslușit în glasul ei o emoție reținută. Părea ușor intimidată de nenumăratele imagini răsfrânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Înfiori pieptul cu mușcătura dorinței, o, mulatră superbă, instrument al pierzaniei mele. Cu mâinile chircite eu Îmi sfâșii cămașa de batist fin ce-mi Împodobește pieptul și cu unghiile mi-l brăzdez cu dungi sângeroase, În timp ce o arsură atroce Îmi incendiază buzele reci ca mâinile șarpelui. Un răget surd urcă din cele mai negre caverne ale sufletului meu și irumpe din țarcul dinților mei plini de cruzime - eu, centaur vomitat de Tartar - și aproape că nu se aude zburând nici o salamandră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
drept răspuns. "Știu, m-a repezit el, dar așa trebuie să se întîmple. Nu mai poți dezlega tu ceea ce zeii au legat într-un fel." Și mi-a întors spatele, mormăind: "Ăstuia îi e frică de o flacără după ce a incendiat cerul"... M-am gândit pe urmă până dimineață că singurul lucru uman la Nero a fost sfârșitul; faptul că n-a avut curajul să înghită otrava pe care și-o procurase; că s-a răzgândit după ce se gândise să se
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Nero. ― Ai și ucis, Galilei? ― Le țineam un discurs romanilor, înainte de a da foc Romei. Ei mă ascultau împietriți. "Mă uit cu scârbă la voi ca la niște șobolani și mă gândesc cum veți arde peste câteva ceasuri, după ce voi incendia Roma. Nu încercați să scăpați. Am pus străji la marginea cetății și cine va încerca să iasă va fi jupuit de viu. Vreau să vă văd pe toți ca pe niște miei puși la frigare. Meritați asta. Și în zadar
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
presărat cu măruntaie la sfârșitul pedepsei, și douăzeci de capete tăiate erau făcute morman în mijlocul pieței. Pe la apusul soarelui, după ce li s-a dat drumul bătrânilor, femeilor și copiilor care nu se ascunseseră, orașul Oderzo a fost jefuit, și apoi incendiat în mai multe locuri. În timpul nopții se vedea un singur rug mare cu flăcări înalte, care răzbătea la câteva mile depărtare. Taso și Kakko puteau, în sfârșit, să-și doarmă somnul de veci în pace. Eu învățasem să omor oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fost ei, dacă respectau legile longobarde și se arătau folositori prin munca lor, erau bine primiți și respectați. Profitând de acel răstimp de pace, am curățat Longobardia de orice tabără sau autoritate bizantină. Și, ca să fim mai siguri, am mai incendiat o dată cetatea Oderzo. Am încheiat tratate prin care granițele noastre de răsărit și cele alpine au devenit sigure. Am organizat - angajând tineri deținuți, dar nu din rândul criminalilor sau al trădătorilor - o rețea de iscoade care ne informa necontenit asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o armată israelită a capturat orașul Hazor, i-a omorât pe toți cei patruzeci de mii de locuitori și i-a dat foc. — Solomon a reconstruit orașul, a continuat Arnold, dar în anul 732 î.e.n. Tiglath-pileser al Treilea l-a incendiat din nou distrugându-l din temelii. — Cine? am întrebat eu. — Tiglath-pileser al Treilea, a repetat Arnold. Asirianul, a completat el, dând ghes memoriei mele. — O! am exclamat eu. Care va să zică al Treilea! — Vorbești de parcă în viața dumitale n-ai fi auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cuvântul care descria cel mai bine ceea ce auzea. Respingător. Stătea lângă el, pe bordură, cu jobenul în mâna stângă (ți l-aș îndesa pe gât, Magicianule!), arăta jalnic în treningul galben - ce oroare! -, însă ochii îl pironeau neobosiți, ardeau, îi incendiau retina, ochii explodau, săreau din orbite și se prelingeau către bărbie, îi închise din reflex. Când îi redeschise, Magicianul nu mai era. Oftă... - În loc să te lamentezi și să îți imaginezi că i-o tragi Luciei pe la spate, te-aș sfătui
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în unele locuri până la zgurificare, fapt probabil datorat unor temperaturi ridicate. Considerentele enumerate și lipsa ceramicii și a oricărui obiect casnic au determinat concluzia că L4 a avut funcția de atelier, însă cu o destinație necunoscută. Ambele locuințe-atelier au fost incendiate (pl. XXI/ 4). Existența celor două locuințe-atelier în situl de la Dodești nu reprezintă o noutate pentru această stațiune: pentru secolele VI-VII, a fost descoperit în L4 un bogat inventar (tipare, o lingură de lut pentru turnat metal) ce indică
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
astfel de dimineți, înțeleg nonrezistența la Dumnezeu. Viitorul: dorința de a muri tradusă-n dimensiune de timp. Noblețea de a nu păcătui niciodată împotriva morții... Universul și-a aprins glasurile-n tine și tu treci pe bulevard... Cerul și-a incendiat umbrele în sângele tău și tu surâzi cu semeni... Când îți vei răsturna mânăstirile inimii pe ei? E atât neașteptat și-atîta indecență în infinitul sufletului - cum de-l îngăduie deșertul oaselor și surmenajul cărnii? Vraja tristeții seamănă undelor invizibile ale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să uit de tot, să mă uit complet, să nu mai știu nimic de mine și de lumea aceasta. Adevăratele confesiuni nu se pot scrie decât cu lacrimi. Dar lacrimile mele ar îneca această lume, precum focul meu interior ar incendia-o. N-am nevoie de nici un sprijin, de nici un îndemn și de nici o compătimire, căci deși sânt cel mai decăzut om, mă simt totuși atât de puternic, atât de tare și de fioros! Căci sânt singurul om care trăiesc fără
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
activ și răuvoitor. Neputinței tuturor îi este contrapusă atotputernicia unui responsabil: evreu, negru, sărac, bogat, bolșevic și așa mai departe. Picturile din Evul Mediu ne arată scene apocaliptice. Persecutarea evreilor învinovățiți de otrăvirea fîntînilor. Sînt supuși caznelor, casele lor sînt incendiate în timp ce mulțimea scoate strigăte de bucurie, iar torționarii împing în jăratec, folosindu-și armele, pe acei fugari care credeau că vor scăpa. Or, al doilea război mondial ne-a arătat din nou scene de oroare declanșate de o teamă mereu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
produs și victime, dar numai „accidental, fără ca să se fi urmărit deliberat suprimarea vieții cuiva” (p. 57). Autorii insistă asupra faptului că, la Timișoara, pe lângă protestatarii pașnici existau indivizi agresivi înarmați cu răngi, bâte, sticle incendiare, care spărgeau vitrinele și incendiau clădirile, precum și infractori de drept comun care vandalizau magazinele. Autorii nu explică de ce victimele au provenit din prima categorie, iar nu din ultimele două, din moment ce Armata ar fi deschis focul doar asupra acestora din urmă. Un alt caz luat în
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
proclamații evanghelice și al unei narațiuni liturgice excepționale 1. „Povestea” mântuirii neamului omenesc revelată în „epistolarul” biblic s-a dovedit în stare să ofere un sens sacrificial și sublim milioanelor de vieți omenești înscrise în calendarele nevăzute (pentru că au fost incendiate) ale Bisericii. Această putere de transfigurare și restaurare luminoasă a vieții omenești n-a fost niciodată rivalizată de campionii ideologiilor moderne 2. Capitalul lui Marx n-a mobilizat niciodată liber energiile trezite de Evanghelia lui Iisus Hristos. Parafrazând limbajul cronicarilor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]