688 matches
-
că nu cunosc numele de familie al unui student de-al meu, așa că am făcut un gest superficial cu mâna atunci când chestionă lacuna mea, gest care îmi scuza cumva lipsa de atenție, cauzată de programul încărcat și statutul special, de inconsecvența vieții unui scriitor faimos. Fără să-mi fie foarte clar de ce, am izbucnit amândoi într-un hohot de râs care m-a relaxat pe moment. Părea obișnuită cu astfel de interpelări - corpul profesoral al facultății fiind compus și din alți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”23 iulie 1978”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Scrisoarea Dvs. sosită ieri, m-a liniștit, deoarece așteptam! Ultima felicitare se termina cu: „Scrisoare urmează”. Cum nu puteam să atribui Întârzierea unei... inconsecvențe, puneam În socoteala unei boale, a unei munci extenuante, cine știe ce cauză și tocmai eram pregătită să iau tocul În mână, să vă Întreb ce este cu sănătatea Dvs. amândurora, D-na și Mata și În același timp să anexez „Ghidul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
săgeata” Expresului Literar, s-a poticnit în scepticismul francezilor și al olandezilor, cu prilejul votării Constituției europene. Nimic nu a mai fost ca înainte, și acest sentiment al unei amărăciuni generale, transistorice, s-a suprapus peste propriile noastre slăbiciuni și inconsecvențe legate de finisarea volumului. Dacă acest jurnal de călătorie vede totuși lumina tiparului, există două explicații. Una tehnică și alta de ordinul transcendenței, pentru că un vis nu moare cu una, cu două. O parte din conținutul cărții a apărut inițial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a crea mit, iar Politicul, văzut nu în geranța de bunuri și persoane, ci în abisalitatea sa, ca ultimul Mit al omenirii, poate fi un semn tocmai al acestei energii revitalizate, al „viitorului” societății umane amenințate deja, dinlăuntru, de atâtea inconsecvențe și flageluri ecologice sau politice! În acest sens și autorul Buneivestiri confesează „nevoia de mit”, necesitatea sa fundamentală, capacitatea omului de a ieși din impasurile, uneori grave, ale eternului contingent prin avântarea, din nou, într-o „mare poveste”, dans un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și uneori chiar să-și „falsifice” propriile calități sau tendințe. Nichita trăia aproape tot timpul în contradicție, uneori într-un șir de contradicții care la o altă persoană putea să revolte sau să nege orice element al valorii. Și aceste „inconsecvențe”, contradicții, „grosolane” uneori, au făcut - și fac și azi! - pe unii, grăbiți sau geloși, pur și simplu, pe opera sa fenomenală!, de a-l eticheta în fel și chip, de a încerca să-l coboare, aducându-l la nivelul „lor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lovinescian, Holban, M. Sebastian, Camil Petrescu, H.P. Bengescu. Din nefericire, prestigiul foii lui Lovinescu, Zburătorul, și al lui, ce nu era prea mare la începutul anilor treizeci - el însuși respins la Academia Română prin refuzul arogant al semănătoristului Iorga! -, ca și inconsecvențele autorilor citați mai sus (Sebastian scriind mai mult teatru, Holban murind de tânăr ca și Gib Mihăiescu, Camil alunecând spre teatru, filozofie etc., nesemnând decât două romane, în timp ce naturaliștii în proză, un Cezar Petrescu, un Rebreanu, Agârbiceanu, Sadoveanu scoteau tom
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de exegeții operei sale, nu se poate spune același lucru despre memorialistica lui Gane, ca reflex, între altele, al activității politice (excepția este cea de primar al Iașilor), care a fost marcată nu numai de succese evidente, dar și de inconsecvențe, șovăieli sau chiar greșeli. Scriitorul însuși, în repetate rânduri, s-a lăsat ispitit de "cântecul amintirii", nutrind convingerea că activitatea sa bogată, diversă și rodnică pe anumite planuri, merită a fi cunoscută și de generațiile tinere al căror contemporan era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
plin abilitatea supraviețuitorului de a cel care deschide un drum riscant, a fost o figură mai degrabă conservatoare, nu mai mult un susținător al drumului capitalist decât vizionarul politic sugerat de unii. Epoca lui s-a caracterizat prin echivoc și inconsecvență, dar și prin înlăturarea nemiloasă atât a aliaților, cât și a subordonaților loiali dar mai puțin dibaci politic. Multe din declarațiile sale au prezentat liberalizarea economică în forma unui rău necesar care să înlesnească competiția Chinei pe plan internațional; și
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
căror nerespectare putea fi pedepsită. Evident că toate aceste crime monstruoase comise în vremea lor, execuțiile în masă, Holocaustul, lagărele de concentrare și de exterminare, nu puteau fi tolerate sau iertate, trebuiau oprite prin forță. Dar și aici au intervenit inconsecvențe. Crimele din Gemania nazistă au fost judecate la Nürnberg, acolo s-a stabilit cine este și cine nu este vinovat. Vinovații au fost condamnați și executați (unii spânzurați, alții condamnați la ani grei de temniță sau condamnați pe viață ca
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
plâng din pricina unei triste realități. Plâng un vis nerealizat... În fond nu-mi pasă nici de Ghiuri, nici de Valentini, de tine singur îmi pasă, pe tine singur te iubesc! Încearcă să mă înțelegi bine și nu-mi reproșa anumite inconsecvențe: de fapt nici eu nu știu ce caut; sau, mai bine zis, nu știu exact ce formă trebuie să aibă ceea ce caut, care de fapt nu e decât această unică dorință: să te văd cel puțin un pic mul țumit, pentru ca să pot
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
respectivă pierdea dreptul de a lua premiu la sfârșitul anului școlar. Pe de altă parte, ar fi dorit din tot sufletul să evite un asemenea eveniment neplăcut, dar în acest caz și-ar fi încălcat cuvântul dat, ar fi dovedit inconsecvență și lipsă de fermitate, ceea ce i-ar fi lezat grav autoritatea și credibilitatea. Punând în balanță cele două variante, a optat pentru aplicarea regulii stabilite. Cu nota 9 la purtare eleva în cauză nu a luat premiu deși a avut
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
elegantă și viața tipic burgheză, ușoară și veselă a unora, pe de o parte, și ideile pe care aceștia le profesau, democratizmul pe care ei îl afișau ca și toată acțiunea lor politică, de altă parte, îmi făceau impresia unei inconsecvențe strigătoare. Evident că, în situația aceasta, ajunsesem să n-am încredere în sinceritatea tuturor conducătorilor, ba la alții, la unii din cei care-mi păreau în adevăr sinceri, să descopăr unele pliuri sufletești surprinzătoare, adevărate cazuri de manii sau monomanii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că-l iubiți cu adevărat." Iată vechea enigmă. De ce pleacă ieșenii? Și mai ales, de ce, înstrăinați, ei rămân totuși ieșeni, oriunde se duc? Căci tocmai aceasta e partea interesantă a fenomenului; specificul lui, ciudățenia lui: particularitatea aceasta, care seamănă a inconsecvență și a contradicție și care face obiectul nedumerirei și al ironiei celor mai mulți. "De ce fugiți de orașul vostru, dacă-l iubiți atât?". E oare așa de greu de deslușit acest lucru? Așa de greu nu, desigur. Totuși, nici așa de ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
literilor române". Mai pretențios și întrucâtva mai solemn, Maiorescu spusese despre societatea de la Iași "un vis al inteligenței". D. Mehedinți pare mai aproape de adevăr. Din toate punctele de vedere, Junimea reflectă, puternic, tinerețea societății române, cu exhuberanța, cu iluziile, cu inconsecvențele sale. Dacă în contemplațiunea trecutului (pe care-l populează cu figuri de o valoare adeseori exagerată) cum și în pesimizmul său ireductibil, Eminescu a subestimat epoca sa, socotind-o ca timpul epigonilor, junimiștii par dimpotrivă a fi avut sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de principiul armoniei pe care-l proclamă în toate ocaziunile ca pe cea mai înaltă expresie a celei amăgitoare fantome care e justiția. Unii au criticat contra-zicerile lui aparente și marea mobilitate a spiritului său, ca pe un semn de inconsecvență sau de nestatornicie. Critica aceasta e însă nedreaptă. Nestatornicia înseamnă lipsă de orientare și, dintr-un punct de vedere mai înalt, lipsă de ideal. La profesorul de la Iași, variațiunile care surprindeau și deconcertau pe atâția erau dimpotrivă semn de bogăție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
înalt, lipsă de ideal. La profesorul de la Iași, variațiunile care surprindeau și deconcertau pe atâția erau dimpotrivă semn de bogăție sufletească și de generozitate. Cel mai bun indiciu că această natură de elită n-ar fi putut cădea în nici o inconsecvență de principiu, că adică nu s-ar fi putut pune în contradicție cu sine însuși, cu inima și conștiința sa, e că din toate activitățile pe care le-a desfășurat, ca avocat, ca om politic și ca profesor, în nici una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
obstacole fără legătură aparentă între ele. (Nu, nu e vorba numai despre slabul apetit al unora dintre cei chestionați de a se înhăma la un test care-i expune la verdictele și idiosincraziile lor când nu, de-a dreptul, la inconsecvențele și amicițiile inerente...) Unul se leagă de fragilitatea canonului în cazul artei a șaptea : câți dintre criticii noștri (care nu sunt numai cronicari !) și-au bătut capul să discute în mod serios acest canon, în condițiile în care Cinemaul (românesc
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
erorilor, desfășurat pe vreo douăzeci de pagini, în care demonstram, folosindu-mă numai de afirmațiile din documentația studiată, că în capul autorului e un întreg ghiveci (mi-amintesc chiar că, la concluzii, am folosit termenul "ghiveci") și dădeam exemple de inconsecvență și diletantism (am folosit și termenul ăsta la concluzii), argumente prin trimiterea la cîte două expresii consecutive, între care, pe drum, se pierdea un termen ori se alegeau constantele fizice după nevoia scopului urmărit, nu după condițiile reale ale fenomenului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Românii le considerau necesare în acel moment pentru a restabili ordinea în țară, iar evreii erau mulțumiți că au scăpat de gogo-cuziști. Carol al II-lea obținea o victorie asupra adversarilor săi politici, care, în ultimii opt ani dovediseră multe inconsecvențe și slăbiciuni în lupta pentru apărarea regimului democratic. Iuliu Maniu făcuse mari concesii în iunie 1930 când a acceptat restaurația, fără a reuși să impună noului suveran anumite condiții; în momente critice a preferat să-și dea demisia în loc să lupte
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
irritabile...” Să le fac așa cum ar conveni? Nu am timpul necesar și, mai ales, n-aș dori să se vadă, cînd va apărea cartea, că ele au fost altfel cînd au apărut în presă, să fiu arătat cu degetul pentru inconsecvență, părtinire etc. Desigur, scopul meu este să mă „anunț” și să mă „popularizez” cumva. și, de altă parte, stau și mă gîndesc la oportunitatea publicării în revista Dvs. a unor fragmente alese așa, „regionalist”, ca să nu zic „provincial”. Oricum, înțeleg
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
a ținut pînă la capăt. și m-a făcut să-l văd pe Eastwood într-o nouă lumină. Mi-a amintit că toate filmele lui (chiar și cele mai clasice în aparență) sînt pline de rupturi de ritm și de inconsecvențe stilistice ; după standardele clasice, nu sînt destul de omogene și de corect proporționate sînt bizare. Nu cred că Eastwood e un neoclasic, ci un artist mult mai excentric și mai jucăuș decît consideră admiratorii, ca să nu mai vorbim de detractorii lui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mamă”; sau: „A murit și unchiul Coca, mamă”. Râdeam când întâlneam în romane astfel de scene și probabil că și acum le-aș găsi „false”. Ceea ce nu mă împiedică să fiu chiar eu, în realitate, eroul unor asemenea „scene false”. Inconsecvență? Legi cu totul diferite guvernează literatura și viața. * Cineva „leagă”, potrivește parcă datele, cifrele... A murit tanti Olga! Chiar de ziua mamei, mai exact în noaptea de 17 spre 18 septembrie (1990), la ora 2 dimineața. În 17, seara, pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ar fi întâmplat, chiar și cei direct implicați. Convingerea a continuat să îi modifice percepția asupra lumii și relațiile ei cu personajele centrale ale amintirii". Deși clară și convingătoare, clasificarea tulburărilor delirante propusă de ICD-10 și DSM-IV-TR suferă de unele inconsecvențe. Delirul, așa cum este prezentat aici, este atât o boală cât și o categorie, într-o versiune adusă la zi, a venerabilei paranoia. Multe rapoarte se bazează doar pe descrieri clinice, nu pe date colectate sistematic, și sunt, de aceea, greu
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
profesională", în clasa filosofilor; ar însemna să simplificăm diversele probleme spirituale până la a le reduce la cadrul lor istoric. Dar este importantă și identitatea interlocutorului lui Socrate, care, atunci când este un sofist, provoacă o atitudine polemică vehementă, chiar cu anumite inconsecvențe. Cu metafora Patului, Platon creează o ierarhie a celor trei ipostaze: nivelul realului divin, nivelul realului uman și cel imitativ−artistic (sau sofistic) sau al i-realului imaginii, al non−existentului (240a-b). Or, fiind de acord cu observațiile lui Laurent
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
acest fel întocmită la noi până astăzi. Cu excepția Istoriei literaturii române contemporane de E. Lovinescu, cartea lui G. Călinescu are un avantaj chiar asupra lucrărilor de proporții care tratează literatura română parțial sau total. Neajunsurile sunt provocate de lipsa sau inconsecvența utilizării criteriului axiologic. Tipăriturile lui Coresi și ale lui Chesarie de Râmnic fac pe N. Iorga să vibreze mai mult decât opera lui Rebreanu sau Arghezi, Cartojan nu ierarhizează sub raportul valorii pe cronicarii moldoveni și n-a avut curajul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]