685 matches
-
întrebăm - scria cardinalul Newman - cum se face, că adeseori dorim să facem binele, dar nu putem; de ce suntem atât de slabi, fragili, lâncezi, încăpățânați, mărginiți, incoerenți, perverși? De ce nu putem face lucrurile așa cum dorim? Cum se face că, zilnic suntem indeciși, îl slujim pe Dumnezeu cu atâta răceală, ne conducem atât de slab și de nestatornic, nu reușim să poruncim gândurilor noastre, suntem atât de trândavi și de lași, atât de nemulțumiți, atât de senzuali și de ignoranți? De ce tocmai noi
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
à l’Andalouse Faisans de Bohème truffés Salade à la Revanche Charlotte Pompadour Glace (bouquet) Dessert Café et liqueurs Fine Champagne (1855) Vins Steinwein-Cabinet Mouton Rotschildt (1875) Chateau-Latour (1869) Clos Vougeot (monopole) G.H. Mumm frappé et Moselle mousseux Lupta rămânând indecisă, o a treia masă. Nu voi da deznodământul acestui duel sui-generis, voi spune numai că, pe vremea aceea, oamenii aveau încă vreme să petreacă în felul acesta, iar la București se putea mânca foarte bine. anul 1882 [Un bal al
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
să mă bucur că sunt acolo, că viețuiesc și eu în... mulțimea aceea umană imposibil de descris în cuvinte obișnuite. Pipăiam țesături, admiram imprimeuri, desfăceam sari-uri, alegeam... în fine, mă răzgândeam apoi, pentru că alte culori îmi impresionau retina. Ieșeam indecis din prăvălie, căci altele mă așteptau cu porțile larg deschise, cu alți vânzători răbdători în șiretenia lor de comercianți versați în relația cu turiștii străini - se întrevedeau doar vânzări substanțiale, la prețuri duble sau triple sau... mai mult, oare? Naveai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
noi avem acum o expe- riență în plus față de ei ! Un detaliu major, o perspectivă cu totul nouă, iar dacă știm să o folosim cum trebuie, vom fi cu mult mai măreți. Și iar liniște câteva secunde, o nouă rundă indecisă, în care nimeni nu a câștigat vreun punct. Ca niște adevărați boxeri, se distanțează și se duc în colțurile lor. — De ce nu te întorci la muzică și la piese de succes, Ionele ? Ești magic acolo, iar cu zborul, gata, ți-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu stiloul pe hartă, zâmbește protocolar când ne strângem mâinile și ne despărțim. Cred că am dezamăgit-o cu entuziasmul meu și cu atitudinea mea pozitivă față de autoritățile Madridului. Era înaltă, blondă, ușor plinuță și avea ochii de o culoare indecisă - verzi cu albastru. La urma urmei, nici ea nu se înscria în imaginea pe care o aveam eu despre femeia iberică. VITALIE CIOBANU: Descoperim orașul, cu Adrian Popescu, VASILE GÂRNEȚ și Nicolae Prelipceanu. Ultimul, mai ales, vrea să se revanșeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la Vaslui a fost un adevărat dezastru pentru turci. Descrierea lui nu poate fi pusă la îndoială, dacă ținem seama de faptul că orientalii transformau o înfrângere a lor în victorie sau, în cel mai bun caz, într-o luptă indecisă. Unrest Iacob scria și el că „Ștefan îi bătu și-i alungă până la Dunăre, unde mulți au fost omorâți și mulți oameni de frunte au fost făcuți prizonieri, mulți s-au aruncat în apă ca să scape și s-au înecat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
armuri grele mânuind lăncii, săbii și spade enorme. Adevărul este că acești cavaleri grei erau în număr foarte redus, „marile” bătălii reuneau câteva zeci, rareori sute de cavaleri, iar luptele lor, mai ales după apariția armurilor grele, erau mai mult indecise. Armurile lor cântăreau 40-50 de kg, drept pentru care erau urcați pe cai (bieții cai) cu un sistem de macarale-scripeți, spadele lor se mânuiau cu două brațe datorită greutății lor enorme, și toate acestea făceau pe de o parte ca
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
o vei câștiga-o prin scris și printr-o atitudine filozofică În viață.“) Iată dar ursitoarele mele din leagăn Întrecându-se care de care În [a mă Îndruma] care Încotro, cu palmele lor poruncitoare Înfipte În umerii Înguști ai tânărului indecis, slăbuț, cu fața smeadă și prelungă, palid sub părul lui negru și dat pe spate, cu ochii galeși, cravată lavalieră la gât - și În bătaia tuturor vânturilor... ...Prin 1908, În toiul avatarelor unei existențe Încă boeme, dar, lucru curios, preocupat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
recădem în convențional. Dar ce importanță are, din moment ce a fost o clipă în care am văzut limpede în noi înșine și asta ne-a dat forța necesară pentru a suporta de-acum mult timp înainte minciunile noastre, oboselile, dorințele noastre indecise și nemărturisite... 10 aprilie 1954 Iată cele două extremități în care, după părerea mea, merită să faci dragoste fizică: 1) Atunci când, în fața unei mari iubiri, rușinea de a fi animal dispare; 2) Atunci când reușești a savura animalitatea și nerușinarea proprie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
întinse - poate și ea speriată de fața mea - Netocika Nezvanova. Garderobiera îmi aduse pardesiul tocmai când îi înapoiam fetiței volumul, m-am trezit întrebând-o: Mais quelle îge a-t-elle? și femeia îmi arătă cele zece degete și apoi încă trei, indecisă între zâmbet lejer și compătimire serioasă. Afară mă lovi o nouă panică: nu voi mai ajunge la hotelul de pe ulița Gorkovo gde tramvai ne hodit - prima frază, cândva, din abecedarul de limba rusă. M-am lăsat dus de un instinct
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
lucrurile care formează decorul intim al vieții celor ce locuiesc acum încăperile acestea diferă de cele de altădată. Dar pentru ochiul meu, detaliile acestea n-au decât o importanță secundară. Și ce liniște, peste tot! Ce liniște profundă, în lumina indecisă pe care o filtrează geamurile mari... "Să fie adevărat", îmi spuneam, impresionat până la lacrămi, "să fie adevărat că, în timpul acesta, în jurul nostru până departe, învrăjbită de moarte, omenirea își varsă sângele pentru lucruri care cine știe dacă prețuiesc sângele acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Împreună spre o ploaie posibilă... Obrazul care caută e baroc. Clasicismul repetă. Perfecțiunea clasică Închide cercul și renunța la tot ce se află În afara lui; ea nu numai că acceptă limitele, dar le și celebrează, avînd repulsie pentru vag și indecis, În labirint, Tezeu nu ne va propune decît Întoarcerea de unde am plecat; viitorul lui nu este o soluție a labirintului, ci graba de a-l părăsi; or, cîtă vreme n-am renunțat, declară barocul, galeriile labirintului mai pot duce undeva
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Ce-ți veni?! Nici nu ne-am cunoscut bine și vii cu o cerere majoră cu care nu-i de glumit. E mult prea devreme pentru așa ceva. - Dar tu nu ai auzit de dragoste la prima vedere?! - Acum sunt foarte indecisă și contez pe timp. El rezolvă totul, încetul cu încetul. De obicei îmi place să fiu statornică și pe cât sunt de optimistă pe atât sunt de pesimistă. Cred că nu ai mai întâlnit așa un om, dar așa sunt eu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să aibă o structură sănătoasă, să dăruiască mai mult decât să primească. E. O greșeală regretabilă Trecuseră demult amândoi de sfera primei aventuri. Carlina își amintea cum o dorise prima oară într-un hotel de lux. Era ca și ea indecis și răbdător. Încă mai păreau tulburați de fostele lor relații. Niciodată nu ajunseseră să fie una și aceeași persoană, să fie un întreg. De ce tocmai pe ea o alesese ghinionul și nu dragostea de care avea atâta nevoie? Unul dintre
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
evreiască. Calamitatea a fost un adevărat examen al C.D.E. Huși pe care se pare că l-a trecut, dar numai datorită intervenției selective a partidului comunist care, astfel, a Încercat să-și apropie și mai mult masa compactă a celor indeciși. După cum au dovedit evenimentele ulterioare, investiția de hrană dar și de Încredere au fost un lamentabil fiasco deoarece puțini din acești alogeni au mai rămas pe meleagurile noastre pentru a-și Împleti soarta cu cea a românilor. În „Raportul de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
decalajului - după o premieră, nimic nu rămânea „intens“ mai mult de-o clipă. Călătoriile, da, Îmi dădeau satisfacția unei trăiri intense, dar când nu călătoream, mă simțeam cuprins de neliniști necreatoare. Dacă În teatru eram puternic, În viață mă simțeam indecis, slab, confuz. Ce căutam de fapt? Mi-am adus aminte, În toiul acestui zgomot interior ce se derula pe când vedeam contururile Manhattanului la orizont, revenind de la aeroport, de cartea pe care mi-o oferise Peter Brook În grădina persană, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
îi reproșezi lipsa de solidaritate, îți ține o lecție de democrație, argumentând că e normal să gândim altfel (chiar în toate privințele?) și că, în general, suntem, până la, sau începând cu nivelul biologic, complet diferiți. Omul de marmeladă e oportunistul indecis (oportunistul decis alege uneori masca fanaticului), fricosul care se teme până și de umbra unei opțiuni, abilul care slalomează printre „puncte fixe”, șmecherul care evită prostia angajării clare. Deschide toate ușile, având grijă să le lase - pe toate - întredeschise. Ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
agitație care sugerează o posibilă, nesperată, salvare. S-a scris enorm despre această capodoperă. A fascinat pe toți psihologii, a prilejuit serii nesfârșite de analize psihiatrice, s-au. făcut psihanalize peste psihanalize. La marginea dintre abjecție și sublim o margine indecisă, schimbătoare se întrevede dacă nu salvarea condiției umane, totuși încleștarea pătimașă cu care omul visează la această schimbare. Adevăratul balamuc nu are puterea de a dori o schimbare. Diploma de "psihiatru" a lui Dostoievschi se justifică, adăogându-i calitatea de filozof
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
două bijuterii, câte una pentru fiecare și, banii fiind la Panaitescu, ne-am prezentat la bijuteria Șehter, cea mai distinsă, de fapt unica, din oraș (mai erau încă două ceasornicării care, însă, nu vindeau bijuterii). În fața galantarului ne-am foit, indeciși, foarte mult: erau mici exemplare de aur și de argint (domnul Șehter, un negustor foarte bogat, nu se preta la tinichele). Am ales cu mare grijă un elefant burtos, cu o trompă micuță, care ni s-a părut distins. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spini, săraci, uscați, țepoși... singurul semn de viață. Și vântul... vântul care se zbenguie, când ușor ca o boare, când vijelios, încercând să smulgă din această crustă câte un rest dintr-un fost obiect, prefăcut cu timpul într-o formă indecisă, bună doar pentru a inspira pe câte un grafician suprarealist. Dar nu trece pe acolo nici un artist suprarealist. Numai vântul, cu suflarea lui plină de toane, viguros iarna, când învăluie sau spulberă zăpada, leneș în celelalte anotimpuri. Nici hoții nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
există și totodată nu există, se simte, ușoară ca o boare, răsuflarea lui Dumnezeu. Peste casele care încă nu s-au prăbușit și peste gardurile încă nerisipite de putreda lor senectute, stăruie o blândă lumină. Nu știu ce stare sufletească este această indecisă și ocultă înfiorare care mă cuprinde. Este o așteptare, de o "venire"; dar și ea indecisă; ca într-o gară, de demult, când un bang-bang răsunător anunță o venire și ea greu de denumit. Se putea să fie un semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care încă nu s-au prăbușit și peste gardurile încă nerisipite de putreda lor senectute, stăruie o blândă lumină. Nu știu ce stare sufletească este această indecisă și ocultă înfiorare care mă cuprinde. Este o așteptare, de o "venire"; dar și ea indecisă; ca într-o gară, de demult, când un bang-bang răsunător anunță o venire și ea greu de denumit. Se putea să fie un semn al ecoului. * Nu l-am mai văzut demult pe Dumnezeu. Timpul ne-a înstrăinat pe unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
La activul lor, bulgarii numărau marea bătălie de la Lule Burgas, care a constituit înfruntarea principală și hotărîtoare dintre turci și bulgari, după care armata turcească nu a mai părut în stare să restabilească situația. Această bătălie a fost mult timp indecisă, și fără să știm care îi era mersul, puteam citi pe fața persoanelor oficiale teama în așteptare: prima armată bulgară, al cărei marș îl conducea tînărul șef de Stat Major, colonelul Papadopov, considerat excepțional, a produs o decepție și a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
viață statală, răscoala pornește prin contagiune și prin factorul mistic al unei presupuse îngăduințe regale simbolizate prin călăreți misterioși cu steaguri albe. Autoritatea, reprezentată prin primar, arată o prudență plină de compromisuri. Primă victimă cade evreul Ițic. Răsculații, beți și indeciși, petrec acel răstimp de așteptare anxioasă în care se pot afirma temperamentele instigatorilor. Mișcarea degenerează în efracție cu incendiere. Țăranii dau dovadă de instinctivă gingășie gonind iute vitele din foc: "vita muncește ca și omul și-i păcat să ardă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu puține compromisuri și complicități, În chiar anii durei rigori partinice. Interesantă mi s-a părut, din acest punct de vedere, relatarea unui altfel de martor al epocii, reprezentând o categorie aflată, În perioada de Început a regimului comunist, la mijlocul „indecis” al categoriei „tovarășilor de drum”, ezitând În adeziunea „deplină” la un regim deloc Îngăduitor cu ezitările. Domnul Iosef Eugen Campus se definește În textul său „Banchet platonician la mod românesc” (Deschizând noi orizonturi, vol. 1, Editura Libra, București, 2002) drept
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]