621 matches
-
atare de către indigeni. Deasemenea, au fost recunoscuți ca americani de către autoritățile coloniale britanice din țara vecină, Sierra Leone. Simbolurile statului liberian (deviza, stema și drapelul) reflectă identitatea americană precum și experiența de imigranți a liberienilor. În viziunea americano-liberienilor, noii-veniți vor coexista cu indigenii, care în cele din urmă vor fi asimilați, în cadrul statului puternic ce avea să se construiască. Înființarea statului liberian s-a desfășurat nu fără sacrificii și cu multe ajutoare filantropice din Statele Unite ale Americii. Guvernul și sistemul politic liberian a
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
față de elita americano-liberiană conducătoare au crescut. La 12 aprilie 1980, o lovitură de stat militară condusă de sergentul Samuel Doe a avut succes, înlăturându-i pe americano-liberieni de la putere. S.K. Doe a condus o grupare de militari nemulțumiți de situația indigenilor africani, superior numeric americano-liberienilor, astfel, ei l-au asasinat pe William Tolbert chiar în casa sa. Doe și acoliții săi au pus stăpânire pe guvern, încheiind ceea ce ei au numit „Prima Republică”. Astfel, după 133 de ani de guvernare americano-liberiană
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
ei l-au asasinat pe William Tolbert chiar în casa sa. Doe și acoliții săi au pus stăpânire pe guvern, încheiind ceea ce ei au numit „Prima Republică”. Astfel, după 133 de ani de guvernare americano-liberiană, aceștia au fost înlăturați de către indigeni. Totuși, Doe a strâns legăturile cu Statele Unite ale Americii, scoțându-i definitiv din țara sa pe spionii sovietici, și acordând organismelor americane dreptul de a se folosi de teritoriul și porturile liberiene cum vor considera de cuviință, sau chiar pentru
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
are o lungime de 6.370 km. Locuitorii Venezuelei provin dintr-o varietate de moșteniri. Majoritatea populației este metisă ("mestizos"). Structura rasială a Venezuelei poate fi clasificată ca 33% metiși (amestec dintre amerindieni și europeni), 32% albi și 21% negri. Indigenii constituie 4% din totalul populației. În timpul perioadei coloniale și până la al Doilea Război Mondial, o mare parte din imigranții europeni au venit din Insulele Canare, aceștia având un impact semnificativ asupra culturii, bucătăriei și obiceiurilor autohtone. Cu toate acestea, odată cu începerea
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
2009, rata de omuciderilor a fost de aproximativ 57 la 100.000 locuitori, una dintre cele mai mari din lume, triplându-se în deceniul precedent (conform The Economist). Cultura Venezuelei în principal este un amestec a trei culturi diferite: cultura indigenilor, cea africană și cultura europeană - în special cea spaniolă. Aculturația și asimilarea au contribuit în mare parte la formarea culturii actuale a Venezuelei, aceasta asemănându-se în multe privințe cu cea a altor țări din America Latină, dar din cauza condițiilor naturale
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
australian și în Insula Tasmania, expediția se reîntoarce prin Oceanul Indian și pe la Capul Bunei Speranțe, cu o traversare a Atlanticului spre țărmurile braziliene. În Brazilia, Darwin remarcă prezența sclaviei, situație pe care o detestă Au fost luați la bord trei indigeni din Țara de Foc (februarie 1830), care au petrecut un an în Anglia, apoi au fost readuși în țara de origine, ca misionari. Cu aceasta ocazie, Darwin observă faptul că între comunitățile și civilizațiile umane, nu diferențele de ordin rasial
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
-a - arii protejate"), o arie protejată cu statut de rezervație acvatică, de 150 de hectare. Arealul se află pe malul drept al acumulării, în zona Izvorul Alb Fauna apelor lacului cuprinde specii precum: babușcă, clean, lostriță, moioagă, mreană, oblete, păstrăv (indigen, de lac și curcubeu), porcușor, plătică, scobar. Există pe malul stâng, opus celui al rezervației, o crescatorie de păstrăv în localitatea Potoci, unde se găsește si Stațiuna de Cercetari Biologice "„Petre Jitariu”"ce aparține de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
artilerie. În ultimele două decenii ale secolului al XVIII-lea, construirea căilor ferate și descoperirea țițeiului în regiune au transformat oblastul Terek în unul dintre cele mai bogate din Caucaz și a dus la o explozie demografică, atât în rândul indigenilor cât și în rândurile cazacilor. Descoperirea țițeiului a dus însă la conflicte în legătură cu dreptul de proprietate asupra terenurilor. Cazacii stăpâneau terenuri întinse, iar indigenii aveau în proprietate doar terenuri în regiunile muntoase. În această perioadă, cazacii de pe Terek au participat
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
dintre cele mai bogate din Caucaz și a dus la o explozie demografică, atât în rândul indigenilor cât și în rândurile cazacilor. Descoperirea țițeiului a dus însă la conflicte în legătură cu dreptul de proprietate asupra terenurilor. Cazacii stăpâneau terenuri întinse, iar indigenii aveau în proprietate doar terenuri în regiunile muntoase. În această perioadă, cazacii de pe Terek au participat la luptele din Asia Centrală din 1879 și 1855. Izbucnirea Revoluției din Februarie și mai târziu a Revoluției din Octombrie i-a găsit pe cei mai mulți
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
Daghestan a administrat între 1923 și 1937 cursul inferior al Terekului (Kizliar și Delta Terekului]], iar până la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, doar malul stâng al Terekului nu se afla sub controlul unor regiuni sau republici autonome ale indigenilor. Insurecția cecenilor a făcut ca autoritățile sovietice să decidă în 1942 deportarea întregii populații cecene și ingușe în Kazahstan în cadrul Operațiunii „Lintea” (Операция «Чечевица»). După acest moment, urmașii cazacilor de pe Terek au redevenit populația majoritară în noul înființat oblast Groznîi
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
de crescătorii piscicole, mai mult de 15.500 ha pepiniere piscicole, 300 de ferme piscicole și 60 de păstrăvării, cu o suprafață de 44 ha. Principalele specii de pești cultivate sunt: crap comun, caras, ciprinide asiatice (sânger, cosaș, novac), păstrăv-curcubeu, indigen, fântânel, șalău, știucă, somn, iar producția din acvacultură era de circa 17.000 de tone anual. Producția de pește din România a scăzut constant începând cu anul 1989. Astfel, dacă imediat după Revoluție, producția națională de pește din ape amenajate
Agricultura României () [Corola-website/Science/318251_a_319580]
-
politică multiculturală.<bR> Populația indigenă - în mare parte aborigeni și locuitori ai insulelor situate în strâmtoarea Torres- număra în 2001 410,003 persoane (2,2% din totalul populației), consemnându-se astfel o creștere impresionantă față de 1976 (doar 115,953 de indigeni).< BR> Procentul indigenilor australieni ce au la activ ani de închisoare sau sunt șomeri este mai mare decât în cadrul populației australiene. Nivelul de educație e scăzut și speranța de viață pentru femei și bărbați este cu 17 ani mai scurtă
Demografia Australiei () [Corola-website/Science/319566_a_320895]
-
Populația indigenă - în mare parte aborigeni și locuitori ai insulelor situate în strâmtoarea Torres- număra în 2001 410,003 persoane (2,2% din totalul populației), consemnându-se astfel o creștere impresionantă față de 1976 (doar 115,953 de indigeni).< BR> Procentul indigenilor australieni ce au la activ ani de închisoare sau sunt șomeri este mai mare decât în cadrul populației australiene. Nivelul de educație e scăzut și speranța de viață pentru femei și bărbați este cu 17 ani mai scurtă decât la un
Demografia Australiei () [Corola-website/Science/319566_a_320895]
-
drept coardă pentru pescuit, înfășurat în jurul unei mici scânduri acoperită cu o scriere hieroglifică. Stupefiat de descoperire, episcopul a scris imediat o scrisoare către părintele Hippolyte Roussel, aflat pe insulă, cu instrucțiuni să colecteze toate tăblițele inscripționate și să găsească indigeni în stare să le traducă. Numai că Roussel a reușit să recupereze doar foarte puține tăblițe iar localnicii nu se puteau pune de acord asupra metodei de citire a acestora. Cu toate acestea, Eyraud văzuse sute de tăblițe cu doar
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
asupra metodei de citire a acestora. Cu toate acestea, Eyraud văzuse sute de tăblițe cu doar doi ani înainte. Ce se întâmplase cu restul tăblițelor nu putea să fie decât subiect de speculație. Eyraud remarcase cât de puțin interes acordau indigenii tăblițelor. Stephen Chauvet a notat următoarele: Pe măsură ce bolile aduse de europeni, dar și raidurile negustorilor de sclavi peruani, culminând cu raidul devastator din 1862 care a fost urmat de o epidemie de variolă, au redus populația insulei până la mai puțin
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
scrise de contele de Oxford au ajuns să fie atribuite lui 'William Shakespeare.'” Lansarea filmului "Anonymous" a coincis cu terminarea celui de-al 13-lea baktun, data care marchează baza empirică a filmului lui Emmerich "2012", aceasta fiind celebrată de indigenii maiași care au supraviețuit, în special de către populația Quiche. Emmerich a regizat thrillerul de acțiune "White House Down", care povestește despre un asalt realizat asupra Casei Albe de către o grupare paramilitară. Scenariul a fost scris de către James Vanderbilt și a
Roland Emmerich () [Corola-website/Science/319178_a_320507]
-
1798. Un vitraliu al bisericii din Bazoges-en-Paillers, distrusă în timpul războiului din Vendée și reconstruită în 1905, este dedicată abatelui Brénugat, prezentând descoperirea cadavrului preotului în jungla din Guyana. Vitraliul prezintă interes din cauza caracterului exotic al scenei, cu un grup de indigeni care se apleacă asupra corpului preotului. Scena pare să sugereze faptul că indigenii din Guyana erau mai puțin sălbatici decât soldații republicani. Vitraliul are importanță deoarece scoate în evidență falsitatea afirmației că represaliile din Vendée ar fi avut loc doar
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
reconstruită în 1905, este dedicată abatelui Brénugat, prezentând descoperirea cadavrului preotului în jungla din Guyana. Vitraliul prezintă interes din cauza caracterului exotic al scenei, cu un grup de indigeni care se apleacă asupra corpului preotului. Scena pare să sugereze faptul că indigenii din Guyana erau mai puțin sălbatici decât soldații republicani. Vitraliul are importanță deoarece scoate în evidență falsitatea afirmației că represaliile din Vendée ar fi avut loc doar în timpul "Terorii" și că nu ar fi fost continuate de regimul republican după
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
alunecări de teren care a făcut ca nivelul lacului să scadă, gheizerul, care se aproviziona din lac, a dispărut pe 1 noiembrie 1904. Apa expulzată de gheizer era neagră cu pietre și noroi de la terenul din jur, astfel încât populația Măori, indigenii în Noua Zeelandă în mod corespunzător au numit gheizerul "Waimangu", ceea ce înseamnă "ape negre". Gheizerul a dat numele regiunii geotermale din jur: "the Waimangu Volcanic Rift Valley". La data de 31 august 1903, patru turiști (surorile Ruby și Catherine Nicholls, David
Gheizerul Waimangu () [Corola-website/Science/320242_a_321571]
-
după marea goană după aur din Klondike din 1896, Alaska a început să fie considerat un teritoriu valoros al SUA. Sumner a raportat estimările rusești privind populația Alaskăi, și anume 2.500 de ruși și metiși, plus 8.000 de indigeni, în total circa 10.000 de oameni aflați sub administrarea directă a companiei rusești de blănuri, plus, poate 50.000 de inuiți și autohtoni alaskani aflați în afara jurisdicției sale. Rușii se stabiliseră în 23 de puncte de comercializare a blănurilor
Achiziția teritoriului Alaska () [Corola-website/Science/321079_a_322408]
-
deșert, când acesta este, de fapt, o savană. O parte importantă a perioadei de început a explorării o constituie găsirea izvoarelor Nilului, eveniment care are loc în capitolul 18. Există numeroase episoade de aventuri, care cuprind un conflict cu un indigen sau cu mediul, printre care: Toate aceste aventuri sunt depășite de protagoniști în primul rând prin perseverență. Romanul e plin de sincronizări norocoase, în care pericolul este evitat deoarece vântul se întețește chiar la momentul oportun, sau personajele privesc exact
Cinci săptămâni în balon () [Corola-website/Science/321304_a_322633]
-
căutarea căruia pornește prin Venezuela fiica sa, Jeanne, alături de o expediție științifică menită să descopere izvoarele fluviului Orinoco - s-a retras pe continentul sud-american după decesul soției sale, devenind preot și consacrându-și viața operelor de caritate creștină și evanghelizării indigenilor. El a devenit părintele Espérante - joc de cuvinte făcut de Jules Verne pornind de la limba esperanto, pe care a învățat-o către sfârșitul vieții și care se dorea un limbaj universal al omenirii, întocmai ca și credința predicată de preot
Familia fără nume () [Corola-website/Science/321316_a_322645]
-
El a devenit părintele Espérante - joc de cuvinte făcut de Jules Verne pornind de la limba esperanto, pe care a învățat-o către sfârșitul vieții și care se dorea un limbaj universal al omenirii, întocmai ca și credința predicată de preot indigenilor sud-americani. În nuvela "Contele de Chanteleine", personajul care dă titlul operei devine preot după o carieră militară desfășurată în timpul războiului din Vandeea. Este constituită din 26 de copii. Romanul a fost adaptat pentru teatru de mai multe ori. Prima tentativă
Familia fără nume () [Corola-website/Science/321316_a_322645]
-
una dintre ele găsind pe o insulă urme ale naufragiului vasului căpitanului John. Acolo sunt regăsite cadavrele unei părți a echipajului, restul reușind să plece înapoi pe mare și să ajungă în Australia, unde este capturat de un trib de indigeni. Singurii supraviețuitori în mâinile canibali, John Branican și Harry Felton, sunt ținuți de indigeni ani de zile în vederea unei răscumpărări. Felton reușește să evadeze și, înainte de a muri de epuizare, apucă să-i aducă doamnei Branican vești despre soțul ei
Doamna Branican () [Corola-website/Science/321318_a_322647]
-
lui "Hearne", a cărui barcă a căzut victimă atracției magnetice, toate componentele ei din fier fiind atrase de munte, ceea ce a determinat zdrobirea ei de stânci. Barca pe care călătoresc Joerling și ceilalți scapă de la distrugere doearece, fiind construită de indigeni, nu conține deloc fier. La baza Sfinxului se află și rămășițele trupului lui Pym, care a murit când pușca i-a fost atrasă de câmpul magnetic, lipindu-l pe vecie de munte. Distrus, Peters moare în același loc. Ceilalți se
Sfinxul ghețarilor () [Corola-website/Science/321321_a_322650]