1,077 matches
-
mii de unități monetare pentru rangul meu - o adevărată crimă. Acum, Împărăteasa insistă ca rangurile să fie date pe gratis. Dar n-o s-o facă. Omul trebuie să primească ceva mită. Eu unul, cu siguranță, am plătit prea mult, se indignă colonelul. Cayle insistă și mai tare: - Adică vreți să spuneți că acum rangurile acestea se pot obține și fără bani? Asta spuneți? Și, în nerăbdarea lui, îl apucă pe interlocutor de mânecă. Ochii ofițerului, care fuseseră pe jumătate închiși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
schimbi cu altul; pe când adevărul n-ai cum să-l cârpești, să-l lărgești, n-ai cum să-i modifici croiala; dacă te strânge, te simți în el ca într-o cămașă de forță. Încât n-aveam motive să fiu indignat, nu asta era problema. Altceva mă descumpănea. Înțeleg să minți, dar să știi că minți! Or, bătrânii nu mai deosebeau adevărul de minciună, nu mai deosebeau realitatea de închipuire. Povesteau un trecut în parte visat, cârpit și nu mai știau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
refuză cu vehemență în viața intelectuală, predicând ipocrit modestia, egalitatea, impersonalitatea, dezgustul față de publicitate. Sau, poate, zeii nu mai sânt posibili decât pe estrade și în arenele de sport. Și de aceea se înghesuie lumea acolo. Nimeni nu se mai indignează dacă Jupiter îmbracă chiloți și ghete cu crampoane. Cu condiția să se priceapă să tragă un penalti sau să joace în ofsaid. Zeii nu au voie să scrie, să citească, să picteze, într-un cuvânt să fie intelectuali. Există o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să rămână mediocră. Dar amintirea este mai exigentă. Și, în chip foarte logic, această nenorocire care ne venea din afară și care lovea un oraș întreg, nu ne aducea numai o suferință nedreaptă de care am fi putut să ne indignăm. Ea ne provoca totodată să ne-o căutăm singuri, silindu-ne astfel să admitem durerea. Era unul din modurile pe care le folosea boala ca să abată atenția și să încurce lucrurile. Astfel, fiecare a fost nevoit să accepte să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
IUBESC, DAR PREFER SĂ NU VORBESC DESPRE EA. EL SE OCUPA DE MINE CU AFECȚIUNE ȘI CRED CHIAR CĂ ÎNCERCA SĂ MĂ ÎNȚELEAGĂ. AVEA AVENTURI ÎN AFARA CASEI, SUNT SIGUR ACUM DE ASTA, ȘI SUNT DE ASEMENEA DEPARTE DE A MĂ INDIGNA. SE PURTA ÎN TOATE ASTEA AȘA CUM ERA DE AȘTEPTAT SĂ SE POARTE, FĂRĂ SĂ ȘOCHEZE PE NIMENI. PENTRU A VORBI PE SCURT, NU ERA FOARTE ORIGINAL ȘI ASTĂZI, CĂ A MURIT, ÎMI DAU SEAMA CĂ, DACĂ N-A TRĂIT CA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
RĂU PRIMITĂ ȘI UNDE I SE SPUSESE CĂ ACOLO NU EXISTĂ NICIODATĂ EROARE. RIEUX ÎI SPUSESE LUI RAMBERT SĂ INTERVINĂ ȘI, CÂTEVA ZILE DUPĂ, L-A VĂZUT PE DOMNUL OTHON SOSIND. FUSESE ÎNTR-ADEVĂR O EROARE ȘI RIEUX S-A INDIGNAT PUȚIN. DAR DOMNUL OTHON, CARE SLĂBISE, A RIDICAT O MÂNĂ MOALE ȘI A SPUS, CÂNTĂRINDU-ȘI CUVINTELE, CĂ ORICINE SE POATE ÎNȘELA. DOCTORUL SE GÂNDEA DOAR CĂ CEVA ÎN FIREA LUI SE SCHIMBASE. ― Ce-o să faceți acuma, domnule judecător? Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ă La vreo șase. ă și asta numești dumneata micșorarea numărului suspecților, Porfiri Petrovici. ă Sau șapte. ă Ei bine, dă-mi voie să îți spun, mi se pare că abordezi lucrurile cu prea mult calm. Nicodim Fomici era serios indignat. ă Dar ce pot să fac? ă Poți face recurs. Porfiri zîmbi slab. ă Trebuie să îmi accept soarta. Nu-i ăsta destinul rusesc? ă Nu, nu este, obiectă Nicodim Fomici iritat. Nu cred că stoicismul este o caracteristică rusească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
unuia dintre bastarzii lui Jupiter este Fides. ă Ce înseamnă asta? întrebă Liputin, lăsând jos hârtia și aruncându-i lui Porfiri o privire aprigă. ă Până acuma, n-am nicio idee. ă N-ai nicio idee? tonul lui Liputin era indignat. ă Dumneavoastră aveți, excelența voastră? Ați avut acum ocazia să analizați toate probele de la dosar. ă Bineînțeles că nu am. Aceste abureli fără sens nu sunt de niciun folos. Pentru Dumnezeu, Porfiri Petrovici! Ce-ai făcut până acuma? ă Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
schimbi cu altul; pe când adevărul n-ai cum să-l cârpești, să-l lărgești, n-ai cum să-i modifici croiala; dacă te strânge, te simți în el ca într-o cămașă de forță. Încât n-aveam motive să fiu indignat, nu asta era problema. Altceva mă descumpănea. Înțeleg să minți, dar să știi că minți! Or, bătrânii nu mai deosebeau adevărul de minciună, nu mai deosebeau realitatea de închipuire. Povesteau un trecut în parte visat, cârpit și nu mai știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
refuză cu vehemență în viața intelectuală, predicând ipocrit modestia, egalitatea, impersonalitatea, dezgustul față de publicitate. Sau, poate, zeii nu mai sunt posibili decât pe estrade și în arenele de sport. Și de aceea se înghesuie lumea acolo. Nimeni nu se mai indignează dacă Jupiter îmbracă chiloți și ghete cu crampoane. Cu condiția să se priceapă să tragă un penalti sau să joace în ofsaid. Zeii nu au voie să scrie, să citească, să picteze, într-un cuvânt să fie intelectuali. Există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să se plîngă. Proprietara spune ăștia noi manageri, ei pot să și bată la noi. Plătești sau pleci. Jumătate din oameni, toți oamenii bătrîni, a plecat. Unii are familie, alții la azil. Tu spune ce io să fac. Wakefield este indignat. — Nu mai trăim pe vremea vechilor gangsteri. Te duci la un avocat, dai femeia În judecată, trăim În America, doar. Taximetristul zîmbește trist. — Din ce Americă vii tu? Astea sînt vremurile vechi. Gangsteri acum din comunism, din Rusia, din Ucraina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
e, față de infinit și eternitate, o clipă în viața noastră și destinul nostru. Bătaie pentru crimă? La anchetă, am luat de la ofițeri, la expertiză, am luat combinat - de la subofițeri plus plantoane, deținuți. Unii mă țineau, unii dădeau. Din cauza faptei - îi indigna fapta mea. Și i-a indignat așa de tare că mi-au rupt coastele, ficații și rinichii. Și „macavela“... Macavela e un fel de par, așa, băgat pe la subsuoară, strâns... mâinile la spate, în cătușe, și suspendat între două dulapuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
clipă în viața noastră și destinul nostru. Bătaie pentru crimă? La anchetă, am luat de la ofițeri, la expertiză, am luat combinat - de la subofițeri plus plantoane, deținuți. Unii mă țineau, unii dădeau. Din cauza faptei - îi indigna fapta mea. Și i-a indignat așa de tare că mi-au rupt coastele, ficații și rinichii. Și „macavela“... Macavela e un fel de par, așa, băgat pe la subsuoară, strâns... mâinile la spate, în cătușe, și suspendat între două dulapuri. Și-acolo primești pumni și palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
deschiderea magazinelor, și a birourilor, Înainte de sosirea funcționarilor de la ambasadă. Strada Mangili era atât de pustie, Încât de sub mașină țâșni un șobolan - mare cât o pisică - ce Înaintă liniștit, pe trotuar, și le privi cu ochișorii lui vioi și negri. Indignată de neobrăzarea rozătorului, Maja o târî pe Camilla după ea - șobolan grețos, cum Își permitea să le strice plimbarea? Dar fetița țipă bucuroasă. Ce mult Îi iubea pe săracii șoareci urâți. Cât ar fi vrut să-l ia acasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
șoareci urâți. Cât ar fi vrut să-l ia acasă și să-l dreseze ca pe un hamsteraș. — Îl luăm, mami? Nu, iubire, țipă Maja, izbind călcâiul de pământ pentru a alunga monstrul. Orice vrei, dar șoareci, nu. Era prea indignată de delăsarea gunoierilor romani. Va trebui să protesteze! Cartierul acesta Începe să se distrugă. Ieșiră În aleea Buozzi. Era puțin trafic, Roma se trezește târziu. Camilla, care de obicei e tăcută, astăzi e atât de gălăgioasă. Veselia contagioasă a fetiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
intimidați de el, chiar și unii țanțoși, pe care îi văzuse adeseori bătându-se pe burtă cu Achile, își pierdeau siguranța și se fâstâceau imediat după ce Zogru se adăpostea în sângele lor. Ajunsese să treacă și noaptea prin fața casei lui, indignat de groaza care îl cuprindea în preajma acestei ființe. O dată stătuse până aproape de miezul nopții. Se plimba pe trotuarul de vizavi, lăfăindu-se în sângele unui student, când a simțit că se cutremură de frică și-a știut că se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
au vândut-o unei firme ce, la rându-i, a închiriat-o pe o sumă fabuloasă statului, care a făcut acolo nu știu ce institut de cercetare a calității vieții. Considerată obiectiv de stat, nu mi-a mai fost înapoiată. Zogru era indignat și hotărât să-l ajute pe nepotul lui Achile, deși nu știa cum. - Mai întâi, am să-ți dau o dovadă că imobilul reprezintă o valoare națională. Pe urmă, am să mai văd. Completase un formular, îl semnase, ștampilase, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nebunie. Și Grielescu Îi oferea regulat asemenea spectacol. Ravelstein era extrem de curios În legătură cu acele seri. Susținea că Radu făcuse parte din Garda de Fier. N‑am prea dat atenție acestui fapt. Nu i‑am sesizat implicațiile și asta l‑a indignat pe Ravelstein. - Nu l‑ai perceput ca nazist? - Ravelstein a mers și mai departe, povestindu‑mi că, În urmă cu zece ani, Grielescu fusese programat să țină niște prelegeri la Ierusalim și invitația a fost anulată. Dar nu știu cum, nici treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
repede, că foarte curând i-am mărturisit totul. — E atât de nedrept! a exclamat el. Mi-e rușine că sunt american! De ce nu are guvernul curajul să declare: „Oameni buni! Omul ăsta pe care îl scuipați e un erou!“. Era indignat - și după părerea mea indignarea lui era sinceră. — Pe mine nu mă scuipă nimeni, am zis eu. Nimeni nu mai știe nici măcar că trăiesc. Kraft era dornic să-mi vadă piesele. Când i-am spus că nu am textul nici uneia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
întrebat pe negru ce sărbătoare era. Mi-a spus că era Ziua Veteranilor. — Ce dată-i azi? l-am întrebat. — 11 noiembrie, domnule, mi-a răspuns. — 11 noiembrie e Ziua Armistițiului, nu a veteranilor. — Da’ dumneatale unde-ai fost? se indignă el. Asta s-a schimbat de ani de zile. — Ziua Veteranilor, am informat-o pe Helga când am pornit mai departe. Îi zicea Ziua Armistițiului. Acum e Ziua Veteranilor! — Te supără? întrebă ea. — Of, e o treabă așa de ieftină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
decît cu o nevastă gâlcevitoare Într-o casă mare.” Proverbele (Pildele) 21.9 2) „Cine găsește o nevastă bună, găsește fericirea; este un dar pe care-l capătă de la Dumnezeu”. (ibidem, 18.22) Așa că unele femei au dreptate să se indigneze, când aud aprecierea sentențioasă, ireproșabilă, că toate femeile sânt rele și să se apere zicând că nu toate se comportă la fel. Eu, Însă, merg pînă acolo Încât Îndrăznesc să afirm că și cele bune reprezintă niște forțe malefice, demonice
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
monument dedicat unui cîine, de altfel sute de oameni își dau întîlnire lîngă această statuie situată în fața gării shibuya. Și toți japonezii cunosc povestea lui Hachiko... am să ți-o spun și ție, GUȚĂ, ca să înțelegi de ce sunt atît de indignat că nu i se recunoaște cîinelui meritul natural de inventator al „așteptării beckettiene”. Hachiko avea un stăpîn, un profesor care lua mereu trenul de la gara shibuya pentru a-și ține cursurile la departamentul de agricultură al Universității din tokyo. în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ei bine, ce crezi că a făcut Hachiko ? Hachiko a continuat, timp de zece ani, pînă cînd a murit el însuși, să vină în fiecare seara la gară pentru a-și aștepta stăpînul... spune, GUȚĂ, nu te simți și tu indignat de ignoranța noastră culturală, de ignoranța noastră de occidentali, cînd descoperi că „așteptarea beckettiană” nu este decît un fel de fum, de artificiu, de spumă literară față de așteptarea profundă incarnată de acest cîine ? Iartă-mă, GUȚĂ, că m-am lăsat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
românia dispunea de un potențial de inspirație literară inegalabil în europa. „Un asemenea coșmar nu poate fi decît benefic pentru literatură”, spuneau unii. „Cu o asemenea istorie recentă nu poți decît să ai un viitor literar imediat strălucit”, comentau alții, indignați și ei că literatura română nu fusese apreciată ceva mai mult în străinătate, la justa ei valoare vagă. Cum mediatizarea acestei greve a tăcerii fusese enormă, unele agenții de turism introduseseră în program, alături de turul orașului, alături de vizitarea muzeului Zambaccian
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că umblă să se mărite și se-ndrăgosteștede cine-i iese-n cale. Otilia sfârșise de depănat ibrișinul și acum repara degetele mănușilor, fredonând o romanță italiană. - Cine era domnul gras de aseară? îndrăzni să întrebe Felix.Fata ridică o privire indignată asupră-i. - Leonida Pascalopol gras? De ce e gras? Da, într-adevăr că e cam gras, recunoscu ea gânditoare, am să-i spun să slăbească. - Este tot un unchi? se hazardă Felix cu jumătate gură.Otilia izbucni într-un râs cristalin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]