1,115 matches
-
o anumită soluție), solicitarea unui mediator (părțile solicită ajutorul unei persoane externe). Culturile colectiviste favorizează evitarea conflictului, cedarea, compromisul și medierea conflictului de către o persoană cu reputație, respectată, pe care persoanele implicate în conflict o cunosc din interacțiuni anterioare. Culturile individualiste favorizează exprimarea emoției, agresiunea pasivă, dominarea și, uneori, medierea conflictului de către un mediator independent. Americanii, chinezii, taiwanezii preferă stilul dominant într-o mai mare măsură decât japonezii și coreenii; japonezii recurg la stilul de integrare într-o mai mică măsură
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
stilul evitării celui al cedării; iordanienii preferă colaborarea și nu compromisul, compromisul și nu adaptarea, evitarea și nu dominarea. Un amalgam de strategii de conflict și de evitare a conflictului apare în cultura mexicanilor. În același timp, pentru membrii culturilor individualiste primează asumarea individuală a conflictului, gestionarea lui în baza opiniilor personale, în timp ce în culturile colectiviste sunt favorizate, pe de o parte, protejarea membrilor grupului în fața posibilei responsabilități în declanșarea conflictului, iar pe de altă parte, gestionarea conflictului pe baza ideilor
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de comunicare, incapacitate autopercepută de a influența cursul evenimentelor, grad redus de asertivitate și argumentativitate; în același timp, în plan emoțional se constată stabilitate emoțională în plan personal, familial și social. La polul opus, preocuparea pentru dezvoltarea personală din culturile individualiste presupune creativitate, importanță mare acordată opiniilor personale, asertivitate și argumentativitate. 2.7. Contribuția elementelor paraverbale și nonverbale la construirea semnificației Comunicarea umană este un sistem complex în care se întrepătrund elemente verbale, paraverbale și nonverbale. Rolul în comunicare și semnificația
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a pleca acasă imediat după masă transmite gazdei semnalul nonverbal că musafirul nu se simte bine în compania sa. Spațiul interacționează cu diverse forme de comunicare verbală: distanțele interpersonale sau sociale de interacțiune tind să fie mai mari în culturile individualiste, unde oamenii simt nevoia unui spațiu securizant, mai mici în culturile colectiviste, unde indivizii se simt confortabil în grupuri mai largi și acceptă relativ ușor proximitatea fizică; sentimentul „spațiului personal” (engl. privacy) este mai accentuat în cultura americană (de exemplu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
et al. (1988) la identificarea a patru stiluri culturale de comunicare, plasate de-a lungul unui continuum: stilul direct vs indirect; stilul elaborat vs exact vs succint; stilul personal vs contextual, stilul instrumental vs afectiv. Stilul direct vs indirect. Culturile individualiste (de pildă cultura americană) își asociază valori precum deschidere comunicativă și onestitate, manifestate printr-o comunicare verbală explicită, precisă, directă, creativă, onestă, în timp ce culturile colectiviste (de exemplu, culturile asiatice) asigură armonia în cadrul grupului cultural printr-o comunicare indirectă, imprecisă, implicită
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
să își înceapă conversațiile vorbind despre vreme, să flecărească sau să spună „minciuni albe”, și nici să spună Mi-a părut bine că te-am văzut pentru că nu putea fi suficient de spontană și nu putea să-și ia aerul individualist pe care astfel de formule ritualice îl presupun. „Pe de altă parte, am învățat să folosesc, și chiar savurez, unele strategii conversaționale anglo de tipul Sunt de acord cu tine, pe de altă parte, însă, trebuie să recunoști că..., în loc să
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și grupuri străine. Comunicarea dintre membrii unor culturi diferite este afectată negativ de emoții negative precum anxietate, dispreț etc. și pozitiv de emoții pozitive precum interes pentru cultura celuilalt, apreciere, toleranță. Totodată, pentru reducerea incertitudinii în comunicarea interculturală membrii culturilor individualiste se sprijină pe informațiile pe care le extrag din interacțiunea cu indivizi determinați, în timp ce membrii culturilor colectiviste se sprijină pe informații venite de la alți membrii ai grupului lor sau ai grupului celuilalt. Cercetările de comunicare interculturală au evidențiat modalități prin
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a relevat că în același bloc, cu camere mici și înghesuite, construite în timpul comunismului, trăiesc oameni extrem de săraci, alături de alții care au făcut reamenajări costisitoare, cu produse „de firmă”); companiile românești au adoptat modelul managerial american, astfel încât valorile unei societăți individualiste, preponderent masculină, care acceptă incertitudinea au fost implementate într-o societate colectivistă, preponderent feminină, care evită incertitudinea și în care distanța față de putere este relativ mare. Soluția adoptată de cultura română contrazice principiul asemănărilor dintre culturi, dar este coerentă cu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
vieții sociale. Ca secvențe introductive în cadrul dialogului, secvențele fatice sunt reduse, uneori pot lipsi, datorită sentimentului comunitar existent între vorbitori și datorită poziției de rol care predetermină interacțiunea. În ce privește deschiderea comunicativă și intimitatea discursivă, cultura română se plasează între culturile individualiste și cele colectiviste. Reticența comunicativă cu străinii sau ospitalitatea față de ei este reglată de intuiție: românul îl măsoară pe străin „din cap până în picioare” pentru a decide dacă este „om rău” sau „om bun”. Aceasta face ca interacțiunea cu străinii
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
nici un argument de ultim minut n-ar fi intervenit pentru a arunca în aer totul. Să mai luăm în considerare un exemplu de personalități care sunt compatibile precum „apa și uleiul”. De data aceasta, șefa este o singuratică, o tipă individualistă, care este dispusă să meargă de una singură împotriva curentului și fără sprijinul mulțimii. Asistentul său executiv, Tom, este un Partener: este dornic să știe ce se întâmplă cu ceilalți colegi și este implicat în majoritatea aspectelor vieții din firmă
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
ale epocii, complăcându-se în formularea unei construcții („idealul educativ”) fără soluții practice. Ion Gh. Stanciu surprinde această atitudine ezitantă: „Deși a insistat în teoria sa pedagogică pentru depășirea opoziției individual-social, C. Narly a rămas totuși pe pozițiile unei pedagogii individualiste. De aici accentul pus pe originalitatea specifică, precum și pe ideea unei reforme în noi înșine”. I.C. Petrescu (1892-1967) a lucrat ca profesor de pedagogie socială la Universitatea din București (1934-1947), ilustrând cu succes nucleul școlii de pedagogie de la București, formată
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
echipă este stimulat prin faptul că performanța individuală nu e direct măsurată, ci inferată din volumul de muncă, dăruirea și comportamentul etic manifestate etc. Toate aceste valori constituie ceea ce îndeobște este numit etosul anagajaților sectorului public, diferit de spiritul competitiv, individualist, utilitarist al sectorului privat. Astfel, resursele umane, procedurile și valorile constituie ingredientele, datele de intrare ale sistemului. A dispune de ingrediente de calitate (resurse umane și, respectiv, simbolice, adică valori și proceduri) este mecanismulcare asigură obținerea eficienței. Aceasta este rețeta
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
aplicat. Mai mult, această tradiție poate dicta care dintre reformele administrative sunt compatibile cu valorile sale, dar și felul cum vor fi interpretate reformele într-un context instituțional specific. Unele exemple în acest sens sunt evidente. Țări cu o tradiție individualistă, cum ar fi Marea Britanie, vor fi, în principiu, mai compatibile cu politici bazate pe performanță decât state mai puțin individualiste, ca țările scandinave. În general, tipurile de administrație din Europa au fost împărțite în patru categorii, în centrul acestei clasificări
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
vor fi interpretate reformele într-un context instituțional specific. Unele exemple în acest sens sunt evidente. Țări cu o tradiție individualistă, cum ar fi Marea Britanie, vor fi, în principiu, mai compatibile cu politici bazate pe performanță decât state mai puțin individualiste, ca țările scandinave. În general, tipurile de administrație din Europa au fost împărțite în patru categorii, în centrul acestei clasificări aflându-se relația dintre individ și stat și felul în care țări diverse au interpretat diferite reforme administrative 2. Reformele
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
nu spunea ce și cum gândește. Unii dintre colegi nu și-au putut face o imagine de ansamblu asupra proiectului, pentru că nu au reușit, din varii motive, să se alăture întotdeauna cursanților. Mi s-a părut că am fost prea individualiști, dar pe ansamblu a existat munca în echipă, pentru că am "tras la aceeași căruță", care a ajuns la destinație. Cristina Hanț: Fără nicio rezervă 10! Acest proiect este, fără îndoială, o reușită și din acest punct de vedere. Mircea Hurdea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Vindem psihoterapie de grup", în vreme ce în Grupul celor Zece, membrii erau suficient de individualiști pentru a nu funcționa după un model grupal. A.L. În Grupul celor Zece, tendința generală era anti-individualistă pe plan ideologic, însă, în atitudine, fiecare era individualist. E un alt paradox al grupului. J.B. Jacques Robin credea că puteam face multe lucruri creînd o "cutie de idei". Cînd François Mitterrand a ajuns la putere în 1981, Jacques a avut la dispoziție localul Școlii politehnice și, foarte loial
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
lipsiți de simțul critic. JACQUES ROBIN, "CONSTRUCTOR DE REȚELE" Ca în orice grup, unii aduceau (sau se implicau) mai mult decît alții și, dacă am compara Grupul celor Zece cu grupul Quadrivium, pe care l-am evocat în introducere, partea individualistă e mult mai evidentă în primul caz (chiar dacă Jacques Robin prefera să vorbească de "principiu de individuație"). Au fost produse puține opere comune, pe cînd, dimpotrivă, au fost publicate multe cărți personale. Fără Robert Buron, foarte carismatic, și Jacques Robin
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
atotprezentă, dar luminoasă, bună conducătoare de comuniune. Autorul opune acest spirit de comuniune interpersonală al culturii românești, străin individualismului și orgoliului accentuat dovedit de filosofii, literații și artiștii Occidentului, începând din Renaștere și până-n zilele noastre, culturii apusene, panteiste sau individualiste. Este judecata de valoare a unui lider al bisericii ortodoxe, părtinitoare, în ciuda faptului că își ia drept aliați scriitorii bizantini, cum ar fi Dionisie Areopagitul (secolul al VI-lea) descriptor al spiralei suitoare (reperabilă, de pildă, în stâlpii porților oltenești
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Renașterii, deoarece, desi i-a deschis drumul către modernitate, aceasta sfârșește prin a impune supremația lucrului 28 asupra omului. Sábato spune că evoluția crizei ce își are originea în Renaștere s-ar caracteriza prin trei paradoxuri: a fost o mișcare individualista care a ajuns să fie masificată, a fost o mișcare naturalista, care a sfârșit cu apologia mașinii, a fost o mișcare umanista, care a sfârșit prin dezumanizare; aceasta, deși a deschis drumul omului spre progres, sfârșește prin a-l face
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în educație implică "deschiderea unui spațiu de libertate suplimentar"52. Din acest punct de vedere, mai mult decât educația, așa cum o percepeam anterior integrării europene, aceasta este orientată spre cooperare. Întâi educația și, ulterior, cercetarea, trebuie să evolueze de la stadiul individualist la munca în echipă. În niciun caz nu putem admite ca centralismul național să fie înlocuit de centralismul european. Inovația este, și ea, în strânsă legătură cu procesul educațional, având implicații deosebite asupra nivelului de calificare al individului. Pe de
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
încurajat de colegii din echipă, își încurajează coechipierii, se bucură în colectiv de victorie, resimte împreună cu colegii ,,tristețea" înfrângerii etc. Toate aceste ipostaze extind sistemul de relație a copilului, îl obișnuiesc cu încadrarea și activitatea în diferite grupuri, atenuează spiritul individualist. Exercitarea, prin rotație, a unor roluri (responsabil de grupă, căpitan de echipă, supraveghetor al respectării regulilor stabiliteă îl obișnuiesc pe elev cu relațiile de conducere și subordonare, cu caracterul obligatoriu al respectării regulilor stabilite, cu manifestarea corectă (cinstităă în orice
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2937]
-
încurajat de colegii din echipă, își încurajează coechipierii, se bucură în colectiv de victorie, resimte împreună cu colegii ,,tristețea" înfrângerii etc. Toate aceste ipostaze extind sistemul de relație a copilului, îl obișnuiesc cu încadrarea și activitatea în diferite grupuri, atenuează spiritul individualist. Exercitarea, prin rotație, a unor roluri (responsabil de grupă, căpitan de echipă, supraveghetor al respectării regulilor stabiliteă îl obișnuiesc pe elev cu relațiile de conducere și subordonare, cu caracterul obligatoriu al respectării regulilor stabilite, cu manifestarea corectă (cinstităă în orice
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2938]
-
sunt amănuntele care îl apropie pe autor de Camil Petrescu și nu numai, ci și de Anton Holban. Eliade, spre deosebire de Camil Petrescu, pentru care autenticitatea însemna "a fi individual", pune problema relației autenticitate universalitate. Mircea Eliade depășește prin aceasta tendințele individualiste. Autenticitatea reprezintă acea angajare în ,,timpul concret", un altfel de concret decât cel pe care îl cunoaștem noi. Numai experimentând totul putem cunoaște viața întreagă, putem ajunge oameni concreți, acest lucru nefiind același cu timpul concret, prin care se înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nu sunt ca niște boabe de mazăre într-o oală, ei nu sunt independenți, comportamentul lor este, în bună măsură, reactiv la modificările din jur. Teoria clasică a fost, în egală măsură, macroeconomie (știința ansamblurilor) și mi-croeconomic (analiza destinelor spiritelor individualiste), teoria neoclasică nu a fost decît microeconomie, iar macroeconomia a fost repusă în drepturi odată cu Keynes. Dar avem oare dreptul de a trece astfel, cu concluziile și cu judecățile noastre, de la un plan la altul? Hiatusul dintre particular și universal
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nu sunt independenți. Comportamentul lor este, în bună măsură, reactiv; el consistă în a reacționa la modificările din jur. In vivo, nu in vitro. Teoria economică clasică a fost în egală măsură macro(știința ansamblurilor) și microeconomie (analiza destinelor spiritelor individualiste); teoria neoclasică nu a fost decît microeconomie, iar macroeconomia a fost repusă în drepturi o dată cu Keynes. Dar avem oare dreptul de a trece astfel, cu concluziile și cu judecățile noastre, de la un plan la altul? Hiatusul dintre particular și universal
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]