16,142 matches
-
sub semnul afectivului și al înaltei înseninări; dar emoția suie întotdeauna, in extasis mentis, la intensa vibrație a conștiinței cosmice și a conștiinței axiologice. "Prin participarea convergentă a diverșilor factori amintiți mai sus, se ajunge finalmente la acea senzație particulară indusă de poemul eminescian, la acea stare inefabilă care este perfecta armonie interioară. "Decisiv intervine în primul rând armonizarea sufletului cu restul lumii pe care Eminescu o înfăptuiește prin originala sa filozofie a spațiului poetic: convertirea lumii din afară în substanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Peste vârfuri, O, mamă..., Trecut-au anii..... Bolnav in al meu suflet etc. unde are loc eliberarea în spațiile abisale ale interiorității noastre aflată ea însăși, prin esență, în pururea mișcare. Un continuum spațio-temporal de mare mobilitate cu nesfârșită extindere inducând o mișcare sufletească și intelectivă de profund patetism desfășoară poezia Dintre sute de catarge, mișcare fără oprire din cauza dramaticei irezolvabilității spirituale " Nențeles rămâne gândul/ Ce-și străbate cânturile,/ Zboară veșnic îngânându-l/ Valurile vânturile". Cititorul este intens antrenat odată cu valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
persistența în anamneză. Ca atare, într-un poem, alături de deschiderea și vibrația cosmică, la această organizare contribuie: pe de o parte, logica internă a ideației, condusă conclusiv, iar pe de altă parte, metrica, știința rimelor și expresivitatea fonică a vocalelor, inducând lumină, suiș, durere, cădere, întunecare. Logica internă a unei creații poezie, artă plastică, muzică, filozofie este reflexul sentimentul totalizării cosmice. Acționează un simț înnăscut al ordinei, o capacitate apriorică necunoscută intervine, de mare acuratețe și finețe, atingând absolutul la geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acest infinit, nu rămâne exterior, ci are funcție bine definită acela al cosmicului ca modalitate de expresie lirică, de trăire poetică. Dimensionarea cu nemărginire a momentului poetic are rolul de a conferi acestuia valoare universală, și anume, de a ne induce fiorul eliberării radicale a spiritului. Astfel, luceafărul dezmărginește spațiul sufletesc al Cătălinei: "Dar un luceafăr răsărit/ Din liniștea uitării / Dă orizon nemărginit / Singurătății mării"; gândul în seninătate apolinică domină fuga timpilor: "Priveliștile sclipitoare/ Ce-n repezi șiruri se diștern/ Repaosă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
capăt". Artistul, Poetul (orice artist este poet) este înainte de toate voință spre putere. Este acea artă a cărei perfecțiune ne împiedică să murim de adevărul comun, pentru că veritabila artă este "un monolog sau un dialog cu Dumnezeu". Între arte, muzica induce o eflorescență de stări inefabile al căror ecou este misticismul. Este "împăcarea dintre antinomiile interne la interiorul unei sinteze noi, nașterea unei a treia realități". Muzica este devenirea, este marea eliberatoare, principiul ei se află dincolo de orice individuație. "Muzica mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Marii educatori ai intelectualului ales sunt marii filozofi, în primul rând filozofii poeți, precum presocraticii, Platon, Nietzsche. De la ei învățăm ce suntem și ce am putea fi, ei ne deschid porțile metafizice către adevărurile vieții și ale lumii și ne induc elanul către idealități prin care ne depășim spre a atinge stări ontice superioare. "Ultimul filozof, afirmă Karl Jaspers, care ne arată drumul spre cea mai înaltă măreție a ființei este Nietzsche". Educația nietzscheană are loc prin inducerea sensibilității pentru valori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ci o dramă a cunoașterii și, implicit, a numirii. Goethe afirma: "poezia este prin ea însăși o trădare". Iar Alain Bosquet: "poetul a vorbit: aceasta este erezia sa". Ambiguitatea poate fi sintactică, semantică, un cuvânt, o secvență a unei poezii inducând idei sau sentimente antitetice sau în ce privește logica internă a poemului, structura sa. Prototip al ambiguității este întrebarea hamletiană, To be or not to be, that is the question cu dezvoltarea sa pe parcursul celebrului monolog, idee reluată dramatic de Eminescu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ne mai atinsă ulterior. Astfel, la Eschile omul înfruntă pe zei, la Sofocle înfruntă destinul orb, iar în teatrul lui Euripide omul se înfruntă cu el însuși, cu propriile patimi. Dar spaima spectatorului în vechea Eladă era exorcizată de catharsisul indus prin elevata poezie a discursului scenic, gândirea înaltă și perfecțiunea artistică. Astfel, suferința îndurată de Prometeu este infinit întrecută de focul răpit și dăruit oamenilor, lumina minții care, într-o zi, îi va judeca pe zeii răzbunători, astfel că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care amintim neliniștea căutării mereu a ceva nou: "Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel, qu'importe ?/ Au fond de l'Inconnu pour trouver du nouveau!"; neliniștea prăbușirii în neant: "Avalanche, où veux-tu m'emporter dans ta chute?"; neliniștea indusă de orologiu, acest zeu sinistru, impasibil, care șoptește neîncetat: "Amintește-ți, abisului îi este mereu sete, clepsidra se golește/ În curând va suna ora când divinul Hazard/ Sau augusta Virtute, soața ta încă virgină / Și până și Remușcarea toți îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
luminoasă. Or, aceasta trebuie să fie poezia autentică, opera de artă în general. Poemul, tabloul, piesa muzicală trebuie să aibă o perfectă ordine internă, formală și ideatică indisolubil, pentru că armonia este cea care întemeiază onticitatea în lumea umană și ne induce aprioric certitudinea ființării. Dar, repetăm, totodată sensurile operei trebuie să iradieze infinit așa cum are loc, de pildă, în lirica lui Pindar, robaiyatele lui Omar Khayyam, imnurile lui Hölderlin, Luceafărul, tablourile lui Leonardo da Vinci, sculpturile lui Michelangelo, triada de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poezia viața universală? Așa cum am afirmat și altă dată, există o întrepătrundere universală a energiilor spirituale. Energiile emanate de creațiile poetice, care sunt dintre cele mai subtile, nu știm unde, când și sub ce formă se fructifică în univers. Pot induce gânduri, crea sensibilități, sau poate genii. Pot schimba o epocă aflată în restriște, o lume ce "pe nesimțite cade în fund de chaos", cum scria Eminescu. Preluând de la Hölderlin ideea: "Ceea ce durează, poeții întemeiază" Martin Heidegger afirmă că de abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și să-și asume toate consecințele. Vechea monarhie din Franța a făcut dovada acestui fapt în veacul al XVIII-lea, în timpul "inversării" alianțelor. Și, iată, un exemplu mai recent: politic colonială implică o anumită politică navală, chiar prin aceasta ea induce o politică de uniune sau una de ostilitate față de puterile maritime. Împăratul Wilhelm al II-lea16 avea atunci când, urmând o politică colonială, spunea că viitorul Germaniei se află pe mare, dar problema era aceea că doar la Berlin se putea stabili
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
citatele celebre sau situațiile standard din literatură & viață socială. Regramaticalizarea limbajului de lemn e ritualică în sine, explorînd traseele programaticii actului de comunicare: how to do things with words valorizează aici situația dramatică cu o fervoare rar întîlnită. Texte ce induc și bucuria lecturii, și tentația reprezentării, piesele lui Horia Gârbea împlinesc paradoxul unei didascalii răsturnate: deși indicațiile spațio-temporale sînt voit vagi ("La curtea lui Vodă. În Valahia sau Moldova, prin secolul XVI, XVII", "Secolul XX, deceniul al IX-lea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de transport, manevră sau intervenție pe calea ferată, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează săvârșirea de acte de semnalizare falsă sau săvârșirea oricăror acte care pot induce în eroare personalul care asigură circulația mijloacelor de transport manevră sau intervenție pe calea ferată în timpul executării serviciului, dacă prin aceste fapte se creează un pericol de accident de cale ferată. (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și (2
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
vehicul anunță imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliție. Art. 343 Împiedicarea sau îngreunarea circulației pe drumurile publice (1) Instalarea de mijloace de semnalizare rutieră sau modificarea pozițiilor acestora, fără autorizație eliberată de autoritățile competente, de natură să inducă în eroare participanții la trafic ori să îngreuneze circulația pe drumul public se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (2) Participarea în calitate de conducător de vehicul la întreceri neautorizate pe drumurile publice, se pedepsește cu
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
privind identitatea (1) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane, prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menține în eroare un funcționar, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. (2) Când prezentarea s-a făcut prin întrebuințarea identității reale a unei persoane
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
cruciadă, sănătos și pus pe alte fapte mari, alături de cavalerii săi cu restanțe pe la întreținere și cu telefoane mobile în buzunarul de la piept. Te poți conversa minute în șir, pe diverse teme - starea vremii, ultimele fluctuații bursiere, viața politică, nefericirea indusă de criza mondială cu Mircea cel Mare, cu Ștefan cel Mare, cu Dracula, cu Mihai Viteazu sau faci o poză alături de un Robin Hood zâmbăreț, cu toate că eu nu i-aș amesteca pe toți în timpul unor astfel de manifestări ale entertaiment-ului
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
alerge, iar el, devenit adult cu ifose și tabieturi, va prefera să bea bere și să urmărească un meci de fotbal alături de prieteni cu burțile rotunjite de vârstă și de inevitabilul sedentarism... Fu scuturat de un frison, dar nu era indus de frig, în cort era o moleșeală plăcută, iar puloverul gros îl îmbrăca liniștitor până sub bărbia nerasă, de ce să te razi atunci când pleci la munte, pregătit pentru contactul cu aerul rece?, puse mâinile sub ceafă, chiar se simțea bine
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să nu scârțâie, la o adică. După noaptea în care Lady Esmeralda strânsese pentru ultima oară viața în pumn - Johnny și Jimmy deveniseră parte integrantă a ultimului tablou din colecție, iar pe fețele lor se putea citi, pentru totdeauna, uluiala indusă de contactul vizual cu o bătrână care-i luase prin surprindere, la doar câteva minute după ce pătrunseseră în sufrageria vilei - nu mai trecuse decât o săptămână până la moartea ei. Jack întreprinse toate demersurile necesare, atent până și la cele mai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
caiet. O să am mult de scris, totuși, sunt convins de asta. Dar am cerut caietul acela pentru a nu își da seama că intrasem în librărie doar pentru ea. Ca să o văd. Ca să simt furnicături prin brațe, o căldură plăcută indusă de imaginile în care o omor, încetul cu încetul. Da, adevărul este că vreau ca domna Geta să sufere. Intens. Nu m-ar impresiona rugămințile ei, ba chiar aș obliga-o să ceară îndurare. În librăria sunt foarte multe obiecte
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Toți păreau afectați, importanți, mulțumiți de ei înșiși. Poate ideea că au avut bani pe care să i cheltuiaască le transmitea semnale care îi obligau să adopte o astfel de atitudine țanțoșă. Și ei miau provocat silă. Babilonul nu poate induce decât tristețe, din punctul meu de vedere. Mă aștept, de fiecare dată, ca toate rafturile alea înalte să se prăbușească, iar toți oamenii de acolo să ajungă sub ele, aplatizați. Terciuiți. Ca tata... La ora închiderii, am ieșit în parcare
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ce are și un al doilea sens: muzica cheamă imagini, scene, povești. ٭ SF-ul s-a dezvoltat pe terenul lăsat liber de credință. Dăm copiilor tot ceea ce-și doresc, creăm ceea ce se numește o copilărie fericită pentru a le induce plăcerea de a trăi, sentimentul că viața este plăcută, trebuie trăită. Și vrem ca acest sentiment să nu-i părăsească, să-i determine să-și trăiască viața. Despre necazurile moralei într-o societate dominată de publicitate. În condițiile în care
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
predominant pe convingeri. Matricea de structurare a personalității este trasată de convingeri; substanța personalității noastre continuă a fi situată în zona unui a crede care înseamnă o închidere în propriul univers de discurs. De unde și oboseala pe care ne-o induceau după revoluție dezbaterile democratice, enervarea cu care-i priveam pe toți cei care afirmau contrariul convingerilor noastre; eram fundamentaliști ai propriilor convingeri. A vorbi doar pentru a se auzi pe sine semnifică imposibilitatea unui dialog interior, ce ar trebui să
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
arată ce trebuie să facem: cum ne îmbrăcăm (acest "cum ne" nu este reflexiv, ci comunitar), ce să cumpărăm (chiar dacă a dispărut "ne"-ul, într-o bună măsură nu cumpărăm pentru că dorim, ci pentru că "se cumpără"). De ce vremea mohorâtă ne induce somnolență? Poate că este o rămășiță a hibernării strămoșilor: organismul nostru simte apropierea unei perioade nu tocmai favorabilă pentru hrănire și atunci încearcă să economisească din energie; în acest caz somnul constituie o bună soluție. Pentru a ne apăra eficiența
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
celor care le afirmă? Suntem în fond în domeniul a ceea ce s-ar numi ontologie socială. Există ambianțe care nu îndeamnă la meditație; le-aș numi superficiale, însă prin acest cuvânt exprimăm de fapt starea pe care ele ne-o induc. Sunt ambianțele plăcute, ce te cheamă doar pentru a le trăi, care nu pun nicio piedică simplului fapt de-a exista. Ele sunt mai degrabă propice artei; cheamă spre a fi cântate ori pictate. Poate că profunzimea gândirii nu poate
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]