1,875 matches
-
sare”. Gavril Moisa vine cu intuiția “cântecului “, care este întâia schiță a unei specii pe care el o ilustrează făcând din aceasta un amestec de rugăciune și litanie pe muzica interioară a versurilor clasice, prin care încearcă să explice sensul inefabil al iubirii: „Este ecoul viu al sufletului zeu/ Încrederea și frica de iad și Dumnezeu.//(... ) Adesea nebunie, o stare de mister/ Un șarpe care mușcă și din pământ și cer.” (Iubirea). Gavril Moisa este un sentimental, frisonat uneori de un
CRONICĂ DE CARTE – GAVRIL MOISA: “ARHIPELAGUL IUBIRII” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383187_a_384516]
-
ura față de mine: pentru ei, frumosul nu va reprezenta niciodată o categorie etică. Și nici estetică, pentru că, marcați - din fașă - de morbul crimei, nu vor avea nicicând o aplecare adâncă asupra formelor perfecte. Asupra culorilor adevărate. Asupra sunetelor imperceptibile. Asupra inefabilului. Maturi, vor complota din instinct. Viermi pe care nu-i strivesc pentru că aștept să devină pupe: poate se vor preface în fluturi. Așa cum tinde, tardiv, zbătându-se în gogoașa sa, Filozoful. Actorul va pieri sufocat în propriile lui dejecții. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
îl va primi ca pe un salvator... Cuib de bursuci! Castelanul? Nu va izbuti mare lucru, aici. Arta magiei - dacă într-adevăr o deține - nu poate fi împărtășită unor grobieni. Nu știu pe nimeni, în urbea asta, capabil să sesizeze inefabilul. Poate Actorul, dar e, deja, bătrân. Când se îmbată, are viziuni apocaliptice; trage bășini devastatoare, vomită, plânge. Filozoful s-a ramolit și el, și-a pierdut toată sensibilitatea față de Frumos și Adevăr. O fantoșă. Eremitul era - dintre toți - cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Dante Începuse să se Înstrăineze, urmându-și șirul propriilor gânduri. Asculta din ce În ce mai distras cuvintele omului. Apoi ceva, o schimbare În ritmul predicii sau În tonul vocii Îi solicită atenția. Cantilena despre măreția epocii care avea să vină, alcătuită din aspirații inefabile și din expectative extraordinare, lăsase loc unui subiect mai sumbru. Dumnezeu părea să fi dispărut dintr-o dată din orizontul teologului, lăsând locul unei bezne tulburi, infernale. Acum, Bruno nu mai Însoțea gândurile și visele ascultătorilor săi către un viitor Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
semnificația pe care uzul didactic o atribuie termenului, pentru că, fatal, cei mai mulți dintre oameni rămân la acest nivel de percepție și nici specialiștii nu se Îndepărtează radical de ea), istoria, așadar, ca știință a devenirii generale a lumii, este o disciplină inefabilă cu iz de utopie intelectuală. Nimeni n-a scris și nu va scrie vreodată o istorie Întreagă și convingătoare. Da, convingătoare, fiindcă aceasta este problema oricărei istorii, nu dimensiunea ei cognitivă și nici adevărul ei. Singurul adevăr al istoriei rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a VI-a Școala „Mihail Sadoveanu” Dumbrăvița, județul Botoșani profesor coordonator Culiceanu Georgeta Pe când raza soarelui împingea dimineața precum un ac de aur, în lumina parcă ireală a dimineții, eu ies în livada cu cireși înfloriți pentru a admira frumusețea inefabilă a naturii. M-am așezat încântată pe o bancă, privind cum boarea fura puful păpădiilor și îl purta pe aripile sale. Albinele căutau nectar pe tinerele floricele îmbătate de parfumuri. Am auzit că diminețile calde de primăvară îndeamnă la visare
Magia există. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_656]
-
LUI SCRIEREA ACESTUI EPISOD, FĂCÂNDU-L SĂ CONTRIBUIE NEMIJLOCIT LA CEEA CE PÂNĂ ACUM DOAR MIJLOCEA, îN CARE DE AȘIJDEREA, PENTRU A NU LĂSA LOC UNOR DUBII NEAVENITE, OFERIM PLANUL SIMPLU DE IDEI PE CARE TREBUIE SĂ-L UMPLE CETITORIUL CU INEFABILA-I ȘTIINȚĂ EPICĂ ȘI CULTURĂ CREATOARE, DUPĂ CUM URMEAZĂ: 1î O FRAZĂ AUCTORIALĂ, DORICĂ, DE îNCEPUT, îN CARE SĂ EXISTE TREI CLIȘEE ALE MEMORIEI NOSTRE CULTURALE ȘI IDEEA CLARĂ CĂ îN SECOLUL AL XVII-LEA PUȚINE POPOARE AVEAU UN CĂRTURAR DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mi-a fost dată. Visam, însă m-a lovit lumina ireală a dimineții. O lacrimă fierbinte a izvorât din ochii limpezi pentru că era doar un vis frumos. Călătoria mea a dat un sentiment greu de descris în cuvinte. Un sentiment inefabil al ființei umane. Am sperat că va mai fi o zi pe care am s-o petrec în Paradis, Eden, țara de vis.
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
ceea ce părea a fi un fel de dezastro per la întreaga civilizația del Occidento, se contura amenințătore. Nimeni nu știa ce faco și toți se luară cu mâinile del capo, en smulgândo sua păr din naso. Oribilones. Dar iată că inefabilo, neașteptabilo, răsturnaren incredibile del situațione se-ntâmplă din nou, de bine ce muslim barbarung se bucuraseră că vor câștiga. Dar ce se petrecuse de fapto? Același lucro care se-ntâmplă în basmele străvechio și care, se pare, constituie un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vrednice de dispreț ale unor acțiuni ce poartă înfățișarea nevinovăției. Era nu numai cercetător al artei, ci și psihopatolog, drept care subconștientul îi ascundea prea puține taine. Nici un mistic nu a văzut vreodată sensuri mai profunde în lucrurile banale. Misticul vede inefabilul, iar psihopatologul vede negrăitul. Există o fascinație cu totul deosebită în observarea entuziasmului cu care autorul savant scormonește toate împrejurările ce-i pot discredita eroul. Parcă i se încălzește inima când poate scoate la iveală vreun exemplu de cruzime sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mod firesc în stilul romanelor ieftine?). Stroeve încerca să dea glas unui sentiment pe care nu-l mai cunoscuse niciodată până atunci, și nu știa cum să-l exprime în cuvinte obișnuite. Era ca un mistic care încearcă să descrie inefabilul. Dar un lucru izbuti să-l dezvăluie clar: oamenii vorbesc cu prea multă ușurință despre frumusețe, însă, fiind lipsiți de adevărata măsură și înțelegere a cuvintelor, abuzează de acesta, așa că el își pierde forța; iar lucrul pe care-l întruchipează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
zâmbet batjocoritor în priviri. Și totuși, o clipă am avut parcă intuiția unui spirit înflăcărat și chinuit care țintește la ceva mai măreț decât poate fi conceput de orice lucru legat de carnea muritoare. O clipă am avut senzația căutării inefabilului. Mă uitam la omul din fața mea, cu hainele lui ponosite, cu nasul mare și ochii strălucitori, cu barba roșie și părul nepieptănat, și-mi dădea senzația stranie că e doar un înveliș și că mă aflu în prezența unui spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
are atât de ieșit din comun această combinație? - Vrei să spui octogonul? Potrivit tradiției păgânilor de peste mare este forma pe care și-a luat-o Dumnezeu atunci când a vrut să se reveleze oamenilor. El constituie dublarea lui Tetragrammaton, numele Dumnezeului inefabil, dublul cub pe care se sprijină lumea. Este forma pe care cei din vechime au conferit-o edificiilor menite a păstra lumina lui Dumnezeu. - Lumina Lui? - Desigur... spiritul Lui. Sau urmele trecerii Sale. În opera poeților pe care Îi prețuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o transmit mai departe publicului. Un catalizator, asta e să fii regizor. Ăsta e Teatrul, căci o piesă bună cuprinde în ea tot atâta revelație cât o ecuație genială, Teatrul se ia la luptă cu Ecuațiile, uneori dezvăluie tot atâta inefabil și necunoscut. — Tu dramatizezi, spui vorbe mari și mie nu-mi plac, știm și noi ce mare e regizorul... — Apoi, continuă Laszlo, ca și cum nu l-ar fi auzit pe Maestru, nu cred că în artă combustibilul ar fi entuziasmul, fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
confirmarea, căci glasul lui tare nu se lăsa așteptat. Executa ireproșabil roluri de boieri, mai mari sau mai mici în grad, roluri de cetățeni onorabili, comice sau dramatice, doar că teatrul înseamnă, fir-ar să fie, și altceva, acel ceva inefabil care face ca totul să treacă rampa și să vrăjească spectatorul care stă ca în fața unui prestidigitator extrem de abil sau totul să rămână fără strălucire, deși este corect, corect până în cele mai mici amănunte. ― Copii, ne striga Beligan, haideți, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
în amfiteatrul nostru, unde ne adunaserăm toți actorii împreună cu toată trupa poloneză să mâncăm ceva și să bem un pahar de vin, nu se îndura parcă să plece, ofta mereu și privea ca și cum voia să cuprindă cu privirea acea stare inefabilă care este legătura dintre niște oameni până mai ieri absolut necunoscuți și acum strânși împreună cu niște fire nevăzute și solide ale unei prietenii pe care doar meseria ți-o poate garanta. Acum chiar sunt surprins de cât de puțin pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Se vorbește despre limba naivă "îngerească", a lui Rimbaud, despre lipsa de șir și despre ritmurile ei împrumutate jocurilor de copii. În realitate, suntem în fața unei limbi și-a unei prozodii deduse prin abstragere; în fața unei elaborări conștiente în vederea notării inefabilului. * O dată stăpân pe metoda lui, Rimbaud - asemănător și în această privință cu omul de știință - își propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobândite. Își propune să prevadă și chiar să revadă procesul istoric. Ce altceva poate fi celebrul sonet al Vocalelor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
strofa citată, invențiunea rezidă în întregime în cuvântul "attrayante" și în locul pe care-l ocupă. Astfel încît, acest cuvânt își depășește conținutul obișnuit și ajunge să denumească o anume calitate de lună: amicală și magnetică. Încă un exemplu de invențiune inefabilă. Îl întîlnim în stanța celebră: "Tovarăș cu eterul, fum plin de nepăsare Ce mult ne-asemuim! De-o clipă-ți este viața, o clipă-a mea mai are. Dar tot din foc ieșim." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
î. George CĂLINESCU Ermetismul d-lui Barbu, intuit în structura lui interioară, nu este pur sintactic, cum a apărut unora; el este dictat de o mecanică spirituală evidentă. Cu o asemenea structură abstractă, nu vom găsi în poezia sa un inefabil scos din muzica îngînată a unui lirism emoțional; inefabilul devine un contur tremurat al ideii, o vibrare a esenței care se caută în expresie. Lirismul este, cum spuneam, subiacent; circulă în însăși tensiunea spiritului, fiind implicat în idee. Poezia noastră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
structura lui interioară, nu este pur sintactic, cum a apărut unora; el este dictat de o mecanică spirituală evidentă. Cu o asemenea structură abstractă, nu vom găsi în poezia sa un inefabil scos din muzica îngînată a unui lirism emoțional; inefabilul devine un contur tremurat al ideii, o vibrare a esenței care se caută în expresie. Lirismul este, cum spuneam, subiacent; circulă în însăși tensiunea spiritului, fiind implicat în idee. Poezia noastră modernă a cunoscut un lirism de notație, un altul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în limba română „Scaunul gol / La marginea mării / sufletul pustiu”; ideograma în limba niponă; „mare”; în limba română; „Ochiul vânătorului / și atătea păsări ucise! / Cuiburi goale în copaci.”, iar în traducere prin ideogramă niponă: „vânător”. Pentru a sugera frumusețea și inefabilul acestor poeme exemplificăm: „Chipul Tău, Doamne, / Deasupra întrebărilor / - livadă înflorită”(Ideogramă japoneză: Titlu: Dumnezeu, pag. 82); „Copacii goi, / pădurea fără cuiburi, / doar vântul - / simfonie.”( Ideograma japoneză: Titlu: Simfonie, pag. 96); „Dinspre miazănoapte, / către miazăzi / cocorii - ecoul verii” (Ideograma japoneză: Titlu
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
acompaniază simfonia de umbre și lumini a acestei cărți. Cea mai recentă apariție de poeme haiku a lui Onuc Nemeș este, în acest an, 2012, de data aceasta, cu traducerea lor în limba japoneză, limba originară a acestor sublime, esențializate, inefabile poeme. Pagina de titlu conține și traducerea în limba japoneză a titlului volumului: „Nisipul umbrelor”, făcută de Maria Bozan. Traducerea poemelor în limba japoneză e făcută de Ikuyo Watanabe, fiind așezată pe pagina alăturată, cu ideogramele specifice limbii nipone. Volumul
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
conținutul volumului, aparțin lui George Tulea și Rodicăi Matei. Volumul este prefațat de prof. Emil Istocescu, eseu care introduce pe cititor în universul creatorului de umor, Teodor Barbu, care vibrează pe alte tonuri, decât poetul grav, abisal, de un lirism inefabil, din volumul „Retorica balansoarului”, publicat în august 2012, la aceeași editură. Poetul își grupează creațiile de factură umoristic-satirică în trei capitole: 1-Epigrame, catrene, șarje amicale (pag.8-65) 2-Fabule, rondeluri, satiră politică de arhivă (pag.66-100) 3-Dicționar, perle de dactilografie, duel
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
are o sensibilitate necesară”, Denisa Lepădatu “vine din nou sa ne convingă că știe să scrie poezie”, Iulia Mirela Lixandru “are o poveste de viață pe care și-o deapănă în versuri”, Mihaela Meravei “se lasă copleșită de starea de inefabil”, Elena Mlădinoiu “vede lumea de la distanță care îi permite să o transfigureze perfect”, Ștefan Lucian Mureșanu “are trei studii de excepție”, Gerra Orivera este “o poetă plină de pioșenie și decență în fața cuvântului așternut”, Lucia Pătrașcu “vine în această antologie
LIRICA PRIMĂVERII, ANTOLOGIE COLECTIVĂ DE CREAŢIE LITERARĂ de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363881_a_365210]
-
Germania „Poeziile dnei Maricica Stroia sunt o avalanșă de armonie, veselie și inocență... un univers al copilăriei unde - de la Moș Crăciun, căldura casei și imaginea bunicii, la mirosul de iarnă, dansul de ,,fluturi albi” - totul e decor alb, puritate și inefabil, zâmbet și clinchete de sănii. Nu lipsesc nici micii buclucași: pisica și Azorel, ființe dragi, purtătoare de conținutul simbolic al iubirii și atașamentului, de care copiii nu se dezic. Versurile-pastel surprind în tablouri lirice, autentice, colțuri de natură, dar și
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]