3,598 matches
-
se cunoștea tot ce se putea despre el. Era clar că pacientul examinat are un hematom pe creier, cauzat, după toate probabilitățile, de contactul dur al capului cu partea carosabilă. El nu vorbea, nu deschidea ochii și corpul îi rămânea inert, ridicând echipei medicale semne de întrebare. Era ca un om ce doarme profund. - Eu nu mai am nimic de făcut, dragii mei, s-a adresat doamna profesor doctor Ionescu celor în fața cărora examinase filmul și dăduse explicații. Tânărul acesta a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
termenii ecuației-adică Arghezi, Blaga, Barbu și Bacovia”. „Poezia lui Eminescu nu mă încântă-zice el- de fapt ea nici nu există pentru mine, decât cel mult ca obligativitate școlară- era, deci, lipsită de substanță. La rândul lui poetul însuși era ceva inert și ridicol, ca o statuie de metal goală pe dinăuntru și cu dangăt spart.” Textele adunate în „Dilema” exprimă opinii diverse, relativizându-l pe poet, toate afectând mitul Eminescu. „Nu am nicio afinitate-spune unul dintre cei mai vehemenți „contestatari”- Îi pot
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
tot la fel de “robust” ca și mine, nopțile devin un coșmar. Bătrâna stă în șezut și nu doarme decât așa. Tot timpul se cere la baie. Îți imaginezi ce chin poate îndura acea femeie ca să se lupte cu un corp semi inert, ca s-o deplaseze prin casă? - Doamne, Dumnezeule! Cum se descurcă? - Cum să se descurce? Își plânge ziua când s-a născut. Dacă refuzi un post de muncă acordat de către Agenție, greu mai găsești un altul prin ei. Ești nevoit
CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369420_a_370749]
-
într-un vultur uriaș. Îl prinse pe Arnăutu în ghearele-i puternice și se ridică cu el până deasupra celui mai înalt turn al castelului de unde îi dădu drumul în prăpastie. Câteva clipe mai târziu, în strălucirea lunii, un corp inert cădea din stâncă-n stâncă, iar până jos nu mai rămase nimic, doar urme de sânge ce pătau cenușiul pietrei și bucăți de carne și oase. Referință Bibliografică: XII. CASTELUL LUI DRACULA (Urmașul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
m-abțin din a fi ambetantă, Ar fi facil un șoc de mare clasă, În ochii voștri sunt o diletantă, Pe când biblioteca-mi este casă. Însă, cu toate-acestea, mă-nfior, Când văd cum îmi răsare-o bahahuie, Ce-mi lasă spiritul inert și-aproape chior, Cerșind, umil, prostiei, o statuie. 5. Cand ai inceput sa scrii si unde ai publicat primele versuri? În clasa a II-a. Mereu zâmbesc de câte ori îmi aduc aminte de momentul când am luat creionul și m-am
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
mai găsesc. Pasărea albă-i cu trupul căzut, Iar inima lui Iovan nu mai bate, Moții știu ce au de făcut Salvează halatele vii,dar pătate. Doar Aura privește tristă spre cer Cu boabe de lacrimi mari,înghețate, Iar trupul inert întreabă-n eter: De ce m-ați lăsat să mă-ndrept înspre noapte ? Nimeni de sus nu dă un răspuns De ce n-au aflat de ei mai din vreme. Eroii sun moții care-acolo-au ajuns, Ei sunt penalii din scheme
PASĂREA ALBĂ de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369662_a_370991]
-
urât și nu vrea decât să vă sperie. Că prin minune, mașina fu așezată la loc, pe șosea, iar chipul dispăru la fel de repede precum apăru. Ioana începu să plângă. - Hai acasă, Criști! Înapoi, înapoi... mie mi-e frică! Criști rămase inert, cu mâinile pe volan, cuprins de-o energie negativă care se degajă de jur împrejurul lui. Maria exclama cu o voce inumana ce părea să nu fie a unei copilite de doar cinci ani: - Nu aveti ce căuta aici, pe tărâmurile noastre
O APARITIE INEXPLICABILA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368109_a_369438]
-
minuscule canicula își întinde lasciv tentaculele pe trotuarele mirosind a fast-food aleile parcului descalță oameni îmbrăcați uniform iarba crește pe birouri artificial funcționarii tund gazonul anti stres din vitrine zâmbesc manechine rodate pe bănci oamenii străzii se confundă cu statui inerte ce împânzesc orașul mercantil par sculptate de însuși Rodin diformitatea privește într-o vitrină opacă ego-uri silfide ascund cocoașa de Quasimodo în portofel nopțile orașul își trimite nebunii la plimbări odiseice un donjuan așteaptă în părculeț cu un buchet uzat
HISTRIONI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368186_a_369515]
-
Sirena salvării se auzea din ce în ce mai aproape. Puținii călători, îl priveau îngroziți cum se topea încet în balta de sânge, de parcă toate-i veniseră când nu mai era nevoie. Brancardierii îi așezară brațele culese dintre traversele năclăite de sânge pe trupul inert, depărtându-se alene. Urletul sirenei îndepărtându-se îi împrăștie pe călători spre rosturile lor, într-o toropeală cleioasă, cernită... Gheorghe NEAGU Focșani mai 2016 Referință Bibliografică: MÂNA / Gheorghe Neagu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1960, Anul VI, 13 mai
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
domnului T se instala iarna nucleară, doamna R făcu o întoarcere destul de artistică, dat fiind contextul, și plecă înjurând foarte plebeu. - Așa-ț’ trebe, dragă, dacă li iei pi toati rapandulili-n mașină, dădu Mama Zmeilor un verdict ferm! Hai, acasă! Inert, domnul T se supuse ordinului. - Mersi, te pup, rosti, la despărțire fiara apocaliptică holbând ochii și țugu- indu-și buzele într-un mod foarte semnifi- cativ. Apoi dispăru în întunericul holului. Pentru ca să nu i se vadă lacrimile, domnul T rămase
COMPLOTUL GOSPODINELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362705_a_364034]
-
ROȘIORII DE VEDE E-o viață, mai vânătă, mai stinsă În burgul vechi de care îmi legai Adolescența mea trudită și învinsă - Năvod de stele, vis și putregai. Îmi pare toamna mai fără conture Cu miros de rășini și de inert Decât altdată barca ei ușure Ce reteza nădejdile pe sfert. Alți oameni defilează pe’nserare Ca să-și înghită porția de timp. Burghezi mărunți, ei nu duc în spinare Nici besne mari, nici țăndări din Olimp. Încătușat pe-o rână în
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
fremătând, Din pulberi de clipe, la marginea serii Iubirea renaște din muguri de gând. Te port în icoana pictată de îngeri Imagine dragă pierdută-n deșert Te-aștept, haide, vino, în valea de plângeri Dă-mi viață și-nvie prezentul inert. CÂND CAUT GÂNDUL Ne'ndurătoare ziduri reci de ceață Și-arar, săgeți de raze despletite Au ațipit crâmpeie vagi de viață Pe brațul sur al toamnei desfrunzite - Amăgitoare clipe-n pumni de vise, Strânsoare dulce-n lacrimi de gutuie - Cu
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
intrat, o întreagă echipă condusă de medicul de gardă, asistente și infirmiere, se învârteau pe lângă mama ei. Văzându-și mama pe patul de spital, parcă era și mai mică decât în realitate. O mână de om aflat într-o stare inertă. Medicul de gardă se chinuia să o stabilizeze, însă starea bătrânei era prea gravă. Când s-a recomandat ca fiică a bolnavei, privirea medicului era mai degrabă de compasiune. - Să știți că mama dumneavoastră pur și simplu nu dorește să
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
despărțea de Mircea, nu de o cutie metalică, rece și fără suflet. Știa că în salonul de tranzit o aștepta mama conectată la diverse aparate și furtunuri de oxigen. Îi era destul de greu să o vadă așa într-o stare inertă, cu tuburi și fire peste tot pe lângă patul ei metalic de spital. Știa că Mircea este lângă ea sufletește. Nu se îndoia de acest lucru. Nu știa ce va face dacă mama va părăsi prea devreme această lume. Ce se
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
știre! Demisul și-a trimis cei 8 kamikaze prezidențiali într-o misiune sinucigașă. Cu Funebriu în frunte vor salva clanul? O ultimă încercare a pușcăriabilului de a-și salva pielea. După PNL și PDL udreniana sare în noua barcă Mișcarea Inertă Populară! Va rupe PDL-ul sau o va lua în barbă ca și șobolanul Chiliman, când a încercat ruperea PNL-ului? Urmează cod roșu pe scena politică românească! Să vedem dacă boborul va pune botul la noua șmecherie. Tipic băsesciană
TABLETA DE WEEKEND (54): NINGE IARĂ, PESTE ŢARĂ ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353826_a_355155]
-
creând lui Ruffilli o durere înecată într-o manifestare ca și cum lava unui vulcan i-a cuprins fiindul, o magmă ce se prelinge pe lângă trup, săpându-i egoul teluric, eliberându-i eul cosmic: Dar e cu totul alta starea / noastră, aparte / inertă și dureroasă” (Tot ce-i cu putință, 2008:21) și unindu-se cu suferințele celorlalți oameni, pe care îi vede ca prinși într-o cușcă: ”Gratii și zăbrele peste / tot, în jur, curți mohorâte / cu ziduri cât casa” (Ordine, 2008
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
să le încălzesc” (Mâini reci, 2008:66), poetul-om nu face decât să ne trezească atenția asupra a ceea ce ar putea însemna suferința prin înghețarea simțurilor omenești, concluzionând: ”Sunt termometrul / stării în care am ajuns / fără să vreau: / un trup inert / zgrunțuros și lipicios.” Volumul ” Încăperile cerului” compară viața cu o celulă în care demnitatea umană este încălcată, sfâșiată, o durere existențială din care nevoia de a trăi îl face pe omul-suferind să se târască prin nevoi, să bezmeticească în întunericul
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
citat, au o trimitere, întocmai lozincilor care acoperă demagogia, și promit ceea ce de fapt va rămâne un înscris în pagină. Adevărul acestor spuneri promise și neîmplinite se descoperă în finalul acestei poezii: ”Dar e cu totul alta starea / noastră, aparte / inertă și dureroasă”. Nu cred că poetul a uitat să pună semnul grafic de încheiere a versului ultim al acestei poezii-mesaj, a ideii pe care o începe cu conjuncția adversativă ”dar” și o încheie cu adjectivul exprimativ ”dureroasă”. Această omitere am
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
și nu există actori mari care dispar. Jocul actorului Nae Lăzărescu are condiția veritabilului comediei de vârsta comediei. Azi, la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” scena e cernită! Actorii sunt triști! Râsul a plecat cu neființa omului care va pleca inert din lume, începând contopirea cu atomii pământului. Râsul a plecat într-o pauză scurtă, dintre două acte: lumea și eternitatea! Dar se va întoarce! Infinite regrete acum, imensă tristețe apasă pe Teatrul „Constantin Tănase”, și pe teatrul românesc de oriunde
NAE LĂZĂRESCU. MARII ACTORI RĂMÂN ŞI DUPĂ PLECARE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353166_a_354495]
-
E ADEVĂRAT Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1707 din 03 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului 370 DA! E ADEVĂRAT Ființă ruptă din tăcere, Din mediul lumilor prezente, În suflet mi-ai produs o deviere, Și gândurile îmi sunt inerte! Lipsit de blânda mângâiere, A mâinilor gingașe și ușoare, Simt în inimă aceeași deviere, Nuanță ștearsă, dar îmbietoare. Dar totu-i vis nimic concret, Îmi pare totul ireal, Fie ca direct sau indirect, Tu îmi zâmbești ideal. 1964 Referință Bibliografică
DA! E ADEVĂRAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352599_a_353928]
-
conlucrează la apropiere, încât prietenia își redobândește de fiecare dată, când e pierdută, forța. Dragostea este axa demonstrației de legătură cu publicul în care consistă energeticismul de o parte și de alta, pentru că nu ar fi de conceput un spectator inert în sală atunci când joacă Adriana Trandafir. Nu sunt spații să mărginescă vreun scaun pe care stă un spectator la Tănase, decât văzduhul, când pe scenă joacă această acriță. Fenomenala trupă de la Tănase, cu istorie exemplară, cu prezent exploziv, cu viitor
ADRIANA TRANDAFIR. HARUL TEATRULUI E ÎN FIINŢA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353640_a_354969]
-
UN ADRIAN ENACHE BĂTRÎN Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1165 din 10 martie 2014 Toate Articolele Autorului Există o întrebare inspirată de efervescența și vulcanismul pe scenă al artistului Adrian Enache: de ce umbra se-așterne plat și inert în spatele unui obstacol, de ce obstrucționează lumina în lucrarea ei de întindere și lărgire a drumului privirii, de ce foaia de umbră ascunde lumea, pe când sulițele luminii îi descoperă măreția?! Totodată, de ce stânca tace și-i rece a dezolare și moarte pe când
ADRIAN ENACHE. NU SE POATE UN ADRIAN ENACHE BĂTRÎN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353636_a_354965]
-
m-am întristat fiindcă am văzut că eu nu voi apuca sfârșitul... - Raisa, o să te faci bine! O să vezi! - Nu, Phil... Asta mi-a fost viața... bună, rea... atât a fost! Și chipul drăgălaș al ei căzu într-o parte inert. M-am întors înnebunit către Franz care stătea nemișcat, cu ochii țintă către Raisa: - Nenorocitule! De când îți permiți tu, mă, să judeci oamenii de lângă mine? Ce treabă aveai tu, mă, cu Raisa? - După nume mi-am dat seama... m-am
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
ciorbă, dar ea era atât de flămândă! Spre sfârșit, când deja se săturase, plimbă de câteva ori lingura prin zeamă, întrebându-se dacă lui Ceușescu, cine-o mai fi fost și acela, i-ar fi plăcut racameții strânși covrig și inerți, care se vedeau pe fundul blidului. Referință Bibliografică: RACAMEȚII / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1546, Anul V, 26 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
RACAMEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357787_a_359116]
-
au oprit când le-a ordonat pe ton imperativ: „duceți urgent femeia de pe caldarâm la spital. Ceilalți trei sunt mai puțin gravi”. În consecință salvarea a plecat cu femeia rănită. A rămas un singur medic care trebăluia pe la celelalte corpuri inerte întinse de primul venit pe trotuar. Nici unul nu dădea semne de viață deși doctorul Kurt, încă ocupat cu ultimul, i-a spus: „trăiesc, sunt în comă dar nu în pericol vital. Ocupă-te de fracturi, al doilea are ruptă coloana
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]