594 matches
-
necunoscuți pot fi reuniți sub genericul «bandit». Banditul este pus la stâlpul infamiei de către societate, deoarece amenință ordinea prestabilită. Astfel, toate visele în care apar bandiți (tâlhari, hoți, violatori și chiar asasini) vorbesc de pulsiuni respinse, refulate, puse la stâlpul infamiei de către psihic, întrucât amenință echilibrul persoanei sau conștiința sa morală. Natura și modalitățile de agresare sunt la rândul lor semnificative. Ele precizează mai mult scopul decât cauza, mai mult forma decât fondul. Astfel, furtul exprimă o daună materială, corporală sau
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
război mondial când, în septembrie 1945, bisericile evanghelice germane au publicat o mărturisire a păcatului în care se recunoștea că situația dezastruoasă a țării, învinse și devastate, se datora mâniei divine din cauza neopăgânismului, exterminării evreilor, țiganilor și slavilor și altor infamii, fără să pună deloc în discuție factorii politici, militari și economici care au condus la înfrângere. e) În acest caz, ca și în descrierea religiei și a cultului, ne aflăm în fața unei reinterpretări în cheie teologică a istoriei lui Israel
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și nu pot fi acoperite de vălul tăcerii (deși încercări au fost și perioade lungi nu s-a vorbit de ei ca oameni de știință, deschizători de drumuri), gândirea lor social politică și filosofică a fost criticată, pusă la stâlpul infamiei, vehement contestată și chiar dată uitării ca urmare a uneltirilor unor forțe oculte, a unor regimuri care își fundamentau doctrina pe alte criterii decât cele valorice și nu mai puțin de orgoliile unor epigoni care nu se puteau vedea din
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
-le telefon În miez de noapte sau sunați la ușă și fugiți! Iată o concluzie formulată de academicianul Solomon Marcus (2002): Plagiatul a fost, pe de o parte, eludat, tolerat și stimulat, pe de altă parte, diabolizat, pus la stâlpul infamiei. Să intrăm În normalitate și să judecăm proprietatea intelectuală cu rigoarea, dar și cu relativitatea inevitabilă. Să stigmatizăm plagiatul, mai cu seamă În formele sale grave, extreme, dar nu și pe plagiatori, pe care trebuie desigur să-i judecăm, să
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
sunt, față de societatea care formează pentru mine familia umană, să fac să se audă glasul meu..., să redeștept sentimentele adormiților...” Așa că, „fi‐vor liberali, conservatori ‐ junimiști, 212 conservatori‐democrați, voi cerca, și cred că vom reuși, să țintuim la stâlpul infamiei, pe acei care, fără considerente de culoare politică, vor încerca să se ridice pe s pinarea altora, după cum și pe mine mă dor astăzi șalele...” Aflăm însă, că suferindul de dureri de șale nu era deloc independent, ci conservator‐ democrat
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
moral admis în general. Greenpeace este maestră în această artă. E de la sine înțeles că e greșit să poluezi marea, cursurile de apă, pădurile. A eticheta o întreprindere sau o flotă ca poluator echivalează cu a o pune la stâlpul infamiei, a o face de rușine, a o desemna drept vinovat. Capcana logică se folosește și ea de contradicție. Adversarul este învins cu propriile sale arme. Pentru a-l dezar-ma, îl punem în opoziție cu sine însuși. Puterile colonizatoare erau în
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
caz, pierderea prefecturii, în timp ce femeia ar fi stigmatizată definitiv. După aceste zile de extremă tensiune, Zoe trece la cealaltă extremă, a bucuriei și a plânsului nestăpânit, când recapătă, de la Cetățeanul turmentat, documentul care ar fi pus peste viața ei semnul infamiei. Dar nu, ea scapă ca prin minune printr-un joc teatral incontestabil: găsirea, de două ori, de către același personaj, a uneia și aceleași scrisori. Remarcăm că totul este condus cu o mână expertă; valorile teatrale ale capodoperei nu sunt amenințate
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Markovic a tăcut o vreme. - Infamă condiție descrii, a murmurat În fine. - Exact. - Folosești bine vorbele. - Nici dumneata nu te descurci prea rău. Markovic a luat sacoșa cu beri, s-a ridicat și a Încuviințat din nou. Privea marea, gânditor. - Infamie, cuie pierdute, neglijențe, simetrii și hazarduri. Vorbim toată vremea despre același lucru, nu-i așa? - Despre ce să vorbim, dacă nu despre ele? - Despre brice rupte și poze care ucid. Și despre ele, a răspuns pictorul de război, rămânând cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
salariați, membri de partid, unii și cu funcții etc.) care, aflați într-o astfel de situație, au cedat amenințărilor și șantajelor și, până la urmă, au semnat texte împotriva conștiinței lor. Mi se pare însă nedrept să țintuim inflexibil la stâlpul infamiei astfel de cedări, evident regretabile, și a nu pune, în primul rând, sub acuzație sistemul care obligă la astfel de constrângeri odioase și mutilări morale. Marele vinovat este și de departe sistemul comunist, totalitar și abia în al doilea rând
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ceea ce i se întîmplă lui Harry Quebert ștergîndu-i-se orice merit, ba chiar și identitatea, pentru ca apoi să fie declarat inocent și să i se redea viața. Cui îi pasă că aceasta este pe veci și pe nedrept întinată de pecetea infamiei ?... Și tot tipic americană pare să fie și această lecție solitară de curaj, într-o lume tot mai uniformizată, obosită și lașă. Pornind de aici, romanul se construiește tot mai complex, ca o reflecție asupra societății, literaturii, justiției sau mass-mediei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și puterea originală de a crea". Punea însă condiții de conținut, precum rezultă din expresii ca "grele rătăciri estetice și morale", "a înfățișa stări reale din viață". Avea oroare de cărțile "subversive", iar pe decadenți îi voia "țintuiți la stâlpul infamiei". Criticile în sine sunt însă superficiale și fugitive. LITERATURA DE PESTE MUNȚI Nota particulară a nuvelei lugojanului Ion Popovici-Bănățeanu (1868-1893), continuator al lui Slavici, cu același fel de oameni mocniți, tardivi în desfășurarea sufletească și adânc preocupați de problema economică, este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de după 1918, e considerată din perspectivă îngust ideologică, de pe poziții naționaliste rigide și în spiritul conservatorismului estetic radical. Modalitățile artistice noi, moderne sunt respinse tranșant și menținute în atenție cele tradiționale, oricât de epigonice. Tudor Arghezi e pus la stâlpul infamiei și sunt apreciați cu bunăvoință, chiar elogiați, autori submediocri. Însă contribuția la cunoașterea literaturii de până la 1900 rămâne substanțială. Dintr-un curs a rezultat Istoria literaturii românești. Introducere sintetică (1929). De ordinul zecilor sunt lucrările privind literatura universală. Deasupra tuturor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
construirea unei noi arte și literaturi”. * Aniversărilor pomenite În articolul lui M. Beniuc: centenarul nașterii lui Mihai Eminescu și A. Toma la 75 de ani, li se dau importanța și interpretarea specifică. Mihai Eminescu, de pildă, este scos din sfera „infamiilor ciocoiești ale lui Titu Maiorescu” și trecut „În conștiința clasei muncitoare” În lumina criticii lui Gherea, scrie În numărul festiv al revistei Contemporanul, I. VITNER 2, cel care-l preda, la universitatea bucureșteană, pe autorul Luceafărului, dar și pe junimiști
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și pe junimiști și, se-nțelege și pe poeții și criticii socialiști: „S-a dat În jurul operei lui Eminescu o adevărată luptă de clasă. Apariția studiului lui Gherea este un răspuns drastic dat de un exponent autorizat al clasei muncitoare, infamiilor ciocoiești debitate cu filistină prestanță În Eminescu și poeziile lui de Titu Maiorescu. Mentorul Junimii după ce pune Întreaga activitate a poetului sub semnul unei nebunii «În germene» care ar fi hotărât atât cursul vieții cât și acela al operei sale
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
exista un entuziasm general al ridicării, un optimism bine dirijat, o bună-credință abil Întreținută de continua afișare a politicii ce-și avea un scop omul nou și fericirea lui, mereu amenințată de dușmanul intern sau extern. Camuflată astfel, sub facilități, infamia se lățea peste multe și peste mulți: au scăpat doar acei care-au reușit să nu se angajeze În extreme. DESPRE LITERATURA PENTRU COPII Literatura pentru copii fusese serios golită de conținut În urma succesivelor schilodiri ale moștenirii literare din 1944
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
trebuia s-o facă, pentru că cei care ar trebui să vorbească tac, pentru că nu pot lăsa lucrul doar pe jumătate făcut, oferind chiar o imagine trunchiată, incompletă a acestui răstimp, pentru că, realmente, când am Început cercetarea, nu credeam că aria infamiei e atât de vastă, pentru că generația mea n-a cunoscut aproape nimic din tot ce citesc eu, pentru că generația Biancăi, fata mea, a Învățat În școli cam aceeași istorie a literaturii române pe care o știam și eu, În fine
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
să renunțe la iluziile lor. Franța nu este Prințesa adormită pe care geniul Eliberării va veni să o trezească ușor. Franța este o prizonieră torturată, care, sub lovituri, în temnița sa, a măsurat, odată pentru totdeauna, cauzele nenorocirilor sale și infamia tiranilor săi. Franța eliberată nu va voi nici să reia drumul prăpăstiei, nici să rămînă pe cel al sclaviei. Franța a ales dinainte un drum nou. Dacă ea înțelege pe viitor să fie liberă, să nu cunoască decît suveranitatea ce
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
simbolică. Jupân Dumitrache, Nae Ipingescu și Rică Venturiano se înțeleg perfect, se stimează, toți au ca țintă a dușmăniei lor pe "ciocoi" și ca ciment al legăturii lor ura împotriva "ciocoiului", și toți jură - și sunt gata să facă și infamii pentru ea - în numele "sfintei constituții", pe care dealtmintrelea n-o înțeleg, cum Jupân Dumitrache și Nae Ipingescu nu înțeleg nici lucrurile scrise în Vocea patriotului naționale, deși le admiră - simbol, și acesta, al neînțelegerii formelor noi, pe care totuși le
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
punct de vedere politic, unii, cea mai mare parte, "moderați"; alții, "subversivi" în vorbe, cum e Cațavencu; alții, material pentru demagogia subversivă, ca Ionescu și Popescu (e o întreagă filozofie în numele ce le dă Caragiale acestor doi); alții, unelte ale infamiei celor de sus, ca nenorocitul Pristanda; alții, materie inertă, ca Cetățeanul turmentat, care nu știe "cu cine să voteze"... Din această comedie lipsește "burghezul" liberal, Jupân Dumitrache, și poetul ridicol, Rică Venturiano, pentru ca galeria să fie completă. În schimb, deși
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
liberal, Jupân Dumitrache, și poetul ridicol, Rică Venturiano, pentru ca galeria să fie completă. În schimb, deși nu sunt puși în scenă, dar îi vedem și îi simțim și pe supremii guvernanți din capitală, care dau ordine să se comită toate infamiile spre a fi ales Agamiță Dandanache, pentru a salva pe o "persoană înaltă", care pierduse un bilet de dragoste. Așadar, tot felul de clase, tot felul de inteligențe, tot felul de caractere - toți au ceva comun prin care sunt și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de la sate, mai arată încă o dată, și prin aceasta, 1 Nuvele, Povestiri, p. 31, 33. 2 Să se compare acest preot, preotul de sat, cu popa Pripici din O scrisoare pierdută, cu popa Petcu din Art. 214, preoți de oraș. infamia celor de sus față cu cei de jos, își mai arată încă o dată antipatia față cu unii și simpatia față cu ceilalți. Și, în adevăr, pe când Popa Niță face o faptă bună și morală, strângând băietul de pe drumuri, "societatea bună
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
procuror) pentru a-i cere un serviciu, și când leșină, polițaiul, în timpul leșinului, îi fură din buzunar punga cu bani, cu banii pe care preotul îi adusese ca să câștige favoarea prefectului. Dacă din punct de vedere artistic această îngrămădire de infamii poate e un defect - și o lipsă de realism -, apoi din punctul de vedere al concepției sociale a lui Caragiale ea e foarte interesantă, foarte caracteristică și foarte elocventă. Antipatia pentru clasele de sus și simpatia pentru țărănime Caragiale le-
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sub form? de bro? ur? cu titlul Hungarica. Iorga le repro? a ostilitatea ireconciliabil? fă?? de administra? ia rom�n? , refuzul de a accepta autodeterminarea rom�nilor ? i manevrele menite s? duc? la revizuirea tratatelor de pace. A pus la st�lpul infamiei caracterul reac? ionar al institu? iilor maghiare medievale, a atacat �cultură subgerman? � a ungurilor ? i le? a amintit de asuprirea din trecut a rom�nilor, �ncheind: �vr�nd s? restabileasc? monstruoasele ? i imposibilele grani? e medievale (ale Ungariei), oamenii ace
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
via? a zoologic? a na? iunii noastre. A?a este (v? zut? via? a satului) dup? autor, observat? �n vreun col? blestemat al Transilvaniei, prezentat? că o m? rturie imposibil? de inferioritate, �n stilul rece al unui raport de poli? ie, care �nregistreaz? diverse infamii la sec? ie�. �Unde este Transilvania nobil? a lui Slavici sau Ag�rbiceanu? �, �ntreab? Iorga disperat. Ion al lui Rebreanu �i amintea de duhoarea care se �n? l?a din P? m�ntul lui Zola. Nici m? car lupta ?? rinimii rom�ne �mpotriva
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
găunoșenia morală și vidul sufletesc al unor veritabili "nebuni fățarnici", dar și ignoranța tragică a acestora, în schimb, amoralitatea, mania sincerității, voluptatea autodemascării sau trendul "autocriticii", transformă personajele lui Teodor Mazilu în paiațe perfect conștiente de lipsurile lor. "De câte infamii sunt capabil!"82 exclamă adesea "scârbit de el însuși"83 Gogu, Gore, Sile etc. fie el delapidator, șef de fabrică sau escroc sentimental. Demascarea lor este practic inutilă, din moment ce se proclamă singuri corupți, incapabili, hoți etc. și se mândresc că
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]