2,143 matches
-
constă În a ști să găsești punctul de fugă necesar, adică schema cea mai plauzibilă a desfășurării narațiunii. Procesul devorării lucrurilor de către semne este mai Înfricoșător decât orice realitate. Jacopo Belbo, autorul diabolicei construcții, Înțelege prea târziu imposibilitatea opririi mașinăriei infernale și se autosacrifică orgolios În numele semiozei infinite. Oscilațiile Pendulului Înscriu cu sângele lui concluzia negativă a Căutării. Se pare că marele Plan trebuie căutat În altă parte. Eșecul lui Belbo și al semiologiei (de a substitui lumea cu semnele) este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
garanție 86. Acestora li s-a adresat Eiffel 87. E o coincidență curioasă 88. Templierismul e Iezuitism 89. S-a format În sânul tenebrelor celor mai nepătrunse 90. Toate infamiile artibuite Templierilor 91. Cât de bine ați demascat sectele acelea infernale 92. Cu toată puterea și groaza lui Satan 93. În timp ce noi rămânem În spatele cortinei 94. En avoit-il le moindre soupçon? 95. Adică Evreii Cabaliști 96. O acoperire e Întotdeauna necesară 97. Ego sum qui sum 98. Gnoza lui rasistă, riturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la parcarea creșei, care era lipită de treptele de la intrarea în clădire. Teoretic, amândoi ar fi trebuit să scape de dușul ploii. Cum precedentele lui vizite la Chicklets nu avuseseră loc atât de devreme, Hugo nu era pregătit pentru traficul infernal din zonă. În special, pentru divizia de blindate mari și sclipitoare ce transportau oameni, care l-au întâmpinat imediat după ce a intrat pe strada cu creșa. Era ca și când ai fi întâlnit un convoi militar ce se îndrepta într-o direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
stația din Piazza Venezia ca să ne instalăm la hotel și să continuăm circuitul mai apoi cu unul din autobuzele următoare. Hotelul se afla pe straduța Cesare Pertini, colț cu Piazza Venezia, iar de la geamul camerei noastre nu vedeam numai circulația infernală care invada și sfâșia imensa suprafață a pieței din toate direcțiile, ci și, drept în fața noastră, complexul maiestuos de clădiri și statui închinat memoriei regelui Victor Emanuel, iar în diagonală, spre dreapta, un palat impresionant construit din cărămidă și marmură
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
lemn, erau preferate caloriferele, peste care se ridica un tron de haine: stăteai confortabil pe el și iarna ținea de cald. Care nu nimerea pe scară sau pe haine își căuta un scaun. Lumea se-aduna pe lateralele unei mese infernal de lungi, ca automobilul lupului din desenul lui Tex Avery. O umezeală acră, care l-ar fi făcut pe Bălcescu să evadeze din temniță, desăvârșea tabloul, umplându-ți plămânii nu doar cu aerul sănătos al culturii, ci și cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pentru eliberarea Trebizondei și pentru alungarea turcilor din Anatolia. - Si! Si! E una meraviglia! strigă generalul Bartolomeo Colleoni. Dogele se ridică de la masă, cuprins de o bucurie pe care n-o mai putea ascunde. Fuseseră o seară și o noapte infernale. Tantativă de asasinat, lupte pe coridoarele palatului, clădirea blocată interior și exterior de Apărători, mulțimea adunată În Piața San Marco, vestea uluitoare a atacului Întregii flote otomane, iar acum, ca și cum Dumnezeu s-ar fi Înduplecat de frumusețea și de gloria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sub săgeți zi și noapte. Nu mai aveau mâncare, nu mai aveau apă. Erau siliți să fiarbă zăpadă, dar În ultimele zile nu mai ninsese, ba parcă vremea se mai Încălzise, iar ghețurile se transformaseră În mocirlă. Înaintarea artileriei era infernal de grea. Câte douăzeci de ieniceri trebuiau să Împingă roțile tunurilor, pas cu pas, fără a ști dacă se Îndreaptă spre dușman sau merg În gol. Până când, În sfârșit, trupele lui Ștefan fuseseră reperate, aproape de ei, chiar În drumul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Că te duceai... că noi lucram. Mai ales că, în secție, eram șef, nu era trei..., ca să nu spun cinci și-n patru duminici [râde] le lucram aici. Spun trei duminici eram la treabă, până la ora 12, aveam un program infernal de mare. Că ce se-ntâmpla ? Din planul de producție a Centralei, pe ăia-i ținea Ceaușescu numai la ieșit în stradă și la bătut din palme, repartiza din planul lor de producție, care era făcut pe fabricile din țară
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
demisiunile și să dea concurs d-lui președinte? Voci: Nu vor. Nu vor. D. președinte: Pun la vot propunerea d-lui Aurelian, ca deseară să avem noi majoritatea o întrunire în ședință secretă. Voci: În care local? Voci: Aci. (zgomot infernal, întreruperi) D. Dimancea: Majoritatea a hotărât că deseară este ședință. Dar majoritatea găsește cu cale, pentru interesele majorității, ca deseară să nu mai fie ședință. Rămâne dar ca majoritatea să se adune unde-o pofti. Propun ca deseară să nu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să lucrez la sfârșitul zilei mai mult decât oboseala în sine. Rânduri scrise după o zi de lucru Chez Arn confisseur, noul meu loc de muncă, o cofetărie-cafenea așezată în plin centru turistic al Genevei. Lume multă și pestriță, alergătură infernală. Când ajung acasă, mâinile și picioarele nu mă mai ascultă. Mai ales mâna dreaptă, care a transportat sute, poate mii de farfurii și alte piese de veselă diversă peste zi, este cea mai neascultătoare; tremură nervos, neîncetat. (Adăugat ulterior, martie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pus "botnițe electromagnetice" pe toate sticlele de vin, bere și răcoritoare din restaurant. Sistemul este identic cu acela din magazinele de băuturi de lux, un fel de capușon de ebonită tare pe gura sticlei. Se lasă înlăturat de o mașină infernală, fâsâitoare și foarte periculoasă. Din cauza uzurii, a ajuns să smulgă sigiliul de ebonită cu gâtul sticlei cu tot. Sticla ne poate exploda în mână în orice moment. Patronul însă preferă să arunce sticla de vin astfel mutilată decât să o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dus la școala de coregrafie și am făcut filmul acolo. Puteam alege pictura, puteam alege literatura, puteam alege orice alt gen artistic, efortul, truda sunt aceleași. În cazul baletului, acestea sunt fizice. Este lupta cu bătăturile, cu kilogramele, cu programul infernal, cu 7-8 ore de balet pe zi, dincolo de obligațiile școlii. Este sânge și la figurat, dar și la propriu, iar asta este mai vizual decât chinul, munca interioară, la fel de dură, de exemplu, a unui scriitor. Și așa a ieșit Școla
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
și în descrierea universului ficțional, realizată cu lungi ocoluri și intertextualizări fericite cu tot parcursul literaturii române, de la Neagoe Basarab, Miron Costin și Cantemir până la autorii contemporani. În felul acesta bacovianismul devine, în spiritul "pro domo" al cărții, o dimensiune infernală a literaturii române. Bacovia este înscris într-un cerc foarte mare deși, evident, e un autor extrem de concentrat ca și Ion Barbu și, spre deosebire de Arghezi și Blaga, analitic, s-ar putea integra într-un cerc mult mai mic. Acum, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din oglindă al băcăuanului, iar fiindcă Bacovia este, prin excelență, poetul negativului stilistic, vom constata că basarabeanul este poetul pozitivului stilistic". Paradisul copilăriei lui Bacovia, alintat de maică-sa, cunoaște o inversare, în cazul lui Vieru, la a cărei copilărie infernală se toarnă în tipare materne paradisiace, prezența mamei umplând golurile. Atât Vieru, cât și Bacovia se întorc la izvoare, numai că în direcții diametral opuse, unul e descendent, celălalt ascensional. Zeul bacovian (în cazul în care există) s-a ascuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rebours, chiar de la nivelul sociologiei succesului. E cel dintâi izbitor contrast dintre cei doi poeți cu structură antropologică asemănătoare". Potrivit lui Mihai Cimpoi "Paradisul copilăriei lui Bacovia, alintat de maică-sa, cunoaște o inversare, în cazul lui Vieru, a cărui copilărie infernală se toarnă în tipare materne paradisiace, prezența mamei umplând golurile" (p. 339). Analizând cunoscutul poem al lui Grigore Vieru În limba ta, poem dedicat lui A. Mateevici, Th. Codreanu crede că poetul și-a făcut din harul și rațiunea sa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
regândirea titlului, până la finalizare, cu toate speranțele și ezitările inerente procesului de creație: "l-am lucrat fără speranța de a-l vedea publicat". Notează el la un moment dat: "Poate va fi o capodoperă. Romanul meu va avea un ritm infernal, cu limpezimi strivitoare asupra timpului pe care-l trăim". Din acest motiv, deși terminat în 1975, deși a câștigat, patru ani mai târziu, concursul de debut al Editurii "Junimea", romanul Varvarienii va vedea lumina tiparului abia în 1998. Tot acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
răspuns evreii la munca de interes obștesc. Evreii au cea mai grozavă teamă de munca de interes obștesc, de aceea au căutat prin toate mijloacele să se sustragă de la această muncă, profitând de absolut toate împrejurările pe care caracterul lor infernal a știut să și le facă favorabile astfel: * a). Înainte de a fi luați: Au făcut cereri și intervenții peste tot, ca să fie scutiți; - Dacă aceste cereri nu li s’au aprobat, atunci au așteptat răspunsul lor și nu s’au
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
ce au găsit, scumpind piața locală, au adus lucruri și din altă parte în cantități mari, pe care apoi le-au vândut populației locale cu câștig bun; - Evreii bogați au plătit români, în locul lor, și au mers cu spiritul lor infernal atât de departe, încât au lansat versiunea că guvernul „va româniza și munca de interes obștesc”. d). În concluzie: La măsurile luate contra evreilor, riposta lor a fost rezistența și intervenții în toate direcțiile, iar acolo unde au găsit frontul
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
toată lumea lucra pe Canal, brigăzile de studenți am fost luate de acolo și am fost trimese să facem o fabrică de cărămidă... Și În nouă luni de zile, acești 200 de oameni am făcut fabrica. Vă dați seama ce muncă infernală era. Și după aceea s-au oprit lucrările Canalului și am fost trimes să lucrez la niște clădiri care se construiau atunci, la niște cazărmi pentru grănicieri pe la Ovidiu, pe lângă Constanța, și am lucrat acolo o perioadă. S-au terminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pentru a merge la muncă... Trebuia să ne Îmbrăcăm repede și să ieșim afară pe o punte care lega șlepul de mal. Ne dădeau apoi o cafea surogat, o nimica toată, și-o bucată de pâine... Și era o muscărie infernală... După aceea, eram duși În coloană pă malu’ Dunării și transferați dincolo, În Balta Brăilei, În niște bacuri, vizavi de Țăndărei, și puși să plivim orezu’... Acolo erau niște lacuri artificiale, adânci de 40-50 de centimetri, În care noi trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
marmeladă și cu o bucată de mămăligă... Cât ați stat acolo? La Strâmba am stat aproape trei ani și jumătate... Problema era că toate zilele erau la fel de grele și de monotone. În fiecare zi făceai aceleași lucruri, aveai același program infernal... O experiență neplăcută am avut aici Într-o dimineață când, fiind de serviciu și trebuind să servesc cafeaua la ceilalți deținuți, am găsit În aceasta o otreapă, o zdreanță... Iar când m-am plâns la gardianu’ de serviciu și i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ne scotea În cerc, n-aveai voie să ridici ochii... mergeam unul după altul, amețeai, numai aer nu era, că se ridica praful ăla, da’ ne scoteau să zică ei că ne dau aer. Când se ridica praful ăla, era infernal. Da’ singura mea mângâiere e că, privind pe sub sprâncene, vedeam turlele unei biserici din apropiere și vârfurile unor plopi. Și pe mine asta mă făcea să plâng de emoție... Și după ce am stat la Uranus o perioadă de Încordare, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nou sânge în stradă. Alergam, fără să știu nimic despre ai mei. Ieri am vorbit prea mult despre ce se întâmplă în România, despre haosul care domină. Cincisprezece partide se dispută, fără Constituție. În URSS se prepară mari schimbări. E infernal acum, când scriu aceste rânduri. Nori de praf vin spre mine. Se aud zgomote insuportabile de la cei care lucrează la reparații în toate apartamentele casei noastre. Încerc să mă concentrez astupându-mi urechile și privind albume de artă. După-amiaza, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
invitație pentru un hoț de biciclete. Voi continua drumul meu pe jos, îmi place mai mult asta! Asta îmi permite să mă gândesc la tine și să fiu acompaniat de ritmul sacadat al pedalelor, fără să fiu deranjat de traficul infernal; gândind la tine în toată simplicitatea, în simbioză strânsă cu momentele corpului meu: picioarele mele, brațele și inima mea! Te îmbrățișez, mon merveilleux amour. Vreau să-ți spun un mare secret: le temps c’est toi! René. P.S. N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tulburat. - Parcă e mort... nu-i așa? Dante Încuviință din cap. Bonifaciu strângea artiști ca să Înfrumusețeze Roma pentru Centesimus. Și prietenul său Giotto se pregătea de plecare. - Dar acela? susură Îndreptându-și arătătorul spre un bărbat masiv care, În ciuda căldurii infernale, stătea Înfășurat Într-o mantie de lână albă. Fața acestuia, marcată de un nas acvilin, era Însemnată de o cicatrice prelungă, care cobora de la o sprânceană până la obraz. O lovitură care numai printr-un miracol nu Îl ucisese. - Jacques Monerre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]