2,098 matches
-
și se prăbuși zgomotos, răspândind un nor de scântei. Un cor de exclamații de durere se ridică din grupul de mușterii cel mai apropiat, când aceștia fură, loviți din plin de ploaia de foc. Oamenii păreau prinși Într-un dans infernal, În efortul disperat de a-și scutura din păr și de pe haine bucățile de jar aprins. Se loveau peste mâini și peste picioare printre Înjurături și imprecații, ignorându-l pe Dante. Ceilalți, Însă, odată depășit momentul de zăpăceală, continuau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se opri o clipă, privind În urmă. Își alipi policarii și arătătoarele, ridicându-le deasupra capului. - Feciori de cățea blestemați, denaturați mizerabili! Iată focul care vă așteaptă și pe care o să-l aveți. Toată taverna se transformase Într-o bolgie infernală. Numai cei patru străini rămăseseră nemișcați la locurile lor, observând scena ca niște spectatori de pe treptele unui amfiteatru roman. De cum ajunse afară, o luă la goană, temându-se să nu cumva să fie urmărit de careva. Însă ușa tavernei rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apoi se scufunda din nou, adâncindu-se În mormântul său lichid. Era ceva ieșit din comun, se gândi poetul, În acea alegorie a unei Învieri neîmplinite. Ca și cum mortul ar fi refuzat să coboare În groapă și, În același timp, puterile infernale l-ar fi Împiedicat să se Întoarcă, oprindu-l de fiecare dată În pragul eliberării. - De ce nu s-a gândit nimeni să oprească moara? strigă Dante spre unul dintre străjeri, care, cu mâinile Încrucișate, urmărea scena. - Morarul Încearcă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-se pe pardoseală, Încolăcindu-se pe candelabre. I se păru că se ridicase În picioare, cu toate că Încă mai simțea relaxarea somnului, și făcuse câțiva pași Încercând să se Îndepărteze, ajungând până la colțul unde Își amintea că era poarta acelei abații infernale. Dar un horcăit dinapoia uneia dintre oglinzi Îl reținu, Împietrindu-l de frică. În centul octogonului, o pată de umbră arăta că acolo se deschisese un hău. Un huruit părea să vină de jos, ca și când niște pilaștri uriași ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de mâna a doua aflat pe scenă. Toată partea de sus a turnului era În flăcări, asemenea unui torțe uriașe În noapte. Din pricina căldurii, tuful din construcție Începuse să se carbonizeze și el, iar vântul Îl purta Într-un nor infernal de scântei. Dacă cineva se refugiase acolo sus, nu mai putea fi de acum decât cenușă spulberată de vânt. Ceva se mișcă În dreptul primul etaj, unde o ferestruică dădea către un balcon Îngust din zidărie. Doi bărbați apăruseră, atrăgându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
posibil În Puglia, aici se va petrece, continuă cu hotărâre, Îndreptându-și mâna către masa de marmură din spatele lor. - Ca Toma necredinciosul, vrei să cauți adevărul În sânge, murmură astrologul cu glasul schimbat de ciudă. Sângele acela va stinge focul infernal al mândriei dumitale, Îți va domoli obrăznicia. Nu mă tem de provocarea dumitale. Așadar, intră În templu, dacă Îndrăznești să-l profanezi cu știința dumitale zăludă. - Pe poarta dinspre miazănoapte. În Baptisteriu se fac ultimele lucrări la mozaicul cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dobitoace inofensive dacă-i privești în ochi pe fiecare în parte. Dar adunați laolaltă, aproape lipiți unul de celălalt, în mirosul trupurilor și al sudorii, al respirațiilor, contemplarea chipurilor, cel mai mic cuvânt, adevărat sau nu, devine dinamită, o mașină infernală, o oală sub presiune gata să-ți explodeze în față fără să o atingi. Jandarmii simt ce se întâmplă. Grăbesc pasul. Dezertorii se mișcă și ei mai repede. Se refugiază toți patru în primărie, unde primarul li s-a alăturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îi întoarce spatele, trece printre mese, iese târâind sandalele ușoare. Tânărul actor întoarce repede capul și se uită după ea, o privește o clipă de o sută de ani, fata mergea greu, capul plecat, umerii adunați, sandalele făceau un zgomot infernal. Nu-i vede decât spatele încovoiat. * Seara, am aflat că s-a aruncat de pe clădirea fostului ei liceu și că maică-sa, o arhitectă foarte cunoscută pe atunci, ți-am mai spus asta, o femeie pe care eu o știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Va muri de ataxie locomotorie la patruzeci și unu de ani, iar nevastă-sa va dărui bisericii prezbiteriene un stand pentru botez - sau cum naiba s-o fi numind - cu numele lui Încrustat În el... — Oprește-te, Amory. Spui lucruri infernal de triste. Dar tu? — Eu fac parte dintr-o categorie superioară. Ca și tine. Noi suntem filosofi. — Ba eu nu-s. — Sigur că ești. Ai pe umeri un cap afurisit de bun. Dar Amory știa că nici o abstracțiune, nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
răceala și transluciditatea lor ideea unei sexualități pure și a hermafroditismului platonician. Invocația magică din Ritmurile pentru nunțile necesare e de o mare elevație ă...î. În ciclul Domnișoara Hus poetul intră în folclorul suprarealist, expurgat de noțiuni. Conjurația duhurilor infernale este tot ce s-a scris mai turburător după Mihnea și baba ă...î. Facultatea de a defini memorabil este puțin comună ă...î. În ciclul Isarlîc, Ion Barbu profesează "balcanismul" luîndu-și ca linie de conduită poezia bufonă a lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TOAMNĂ INFERNALĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 981 din 07 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Toamna noastră-i ireală Ca o lungă insomnie, Ca o nuntă mormântală, Fără popi și cununie, Fără fast și poleială E o tristă ironie Ca
TOAMNĂ INFERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364340_a_365669]
-
și... mie, Ca o boare, ca o pală Ca o scurgere sangvină, Ca o moarte de impală Între colții de felină... Tu, iubito, ești petală Sfârșind lent în agonie Și în moarte vegetală Ca o umbră cafenie... Toamna noastră-i infernală Guvernând cu tiranie Criza mea autumnală, Obsesiva mea manie... Referință Bibliografică: Toamnă infernală / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 981, Anul III, 07 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TOAMNĂ INFERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364340_a_365669]
-
o moarte de impală Între colții de felină... Tu, iubito, ești petală Sfârșind lent în agonie Și în moarte vegetală Ca o umbră cafenie... Toamna noastră-i infernală Guvernând cu tiranie Criza mea autumnală, Obsesiva mea manie... Referință Bibliografică: Toamnă infernală / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 981, Anul III, 07 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TOAMNĂ INFERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364340_a_365669]
-
ușori, aerieni de gazele, Insesizabile, urmând aparente Infinite traiectorii paralele. Vin cete de îngeri de dimineață Cu trâmbițe de rouă strălucitoare; Impresiile se schimbă la față, Gătite pornesc spre lume, călătoare. Viața curge ca un fluviu secat, Face un zgomot infernal la cascade, Plouă peste grâul nesemănat - Toate așezate între acolade. Cortina de mistere s-a înălțat, A fulgerat un colț de veșnicie, Un Univers mirific sonorizat Numai prin CUVÂNTUL, fără mistrie. Viața e STAS - diferă doar măsura Reprodusă după aceleași
TRÂMBIŢE DE ROUĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361400_a_362729]
-
o prostituată de lux pentru propria lui distracție și pentru a experimenta mereu alte dogme și doctrine din ce in ce mai primejdioase. Dacă așa stau lucrurile în artă, atunci nici n-ar trebui să ne mai mire de ce toată arta-moderna are un caracter infernal, de ce vine din speță râului și de ce se înrudește cu magia neagră. Toți acești artiști besmetici și degenerați care au început cu arta-moderna au umplut lumea întreagă cu tot felul de mortăciuni și obscenități. Și numindu-le azi expozitii-instalatii, au
CULTURA IN SUBORDINEA LUMII MATERIALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361546_a_362875]
-
aproape că se rușină. Îi plăcea jazzul, paradoxal o răscolea și o calma în același timp. Nici nu apucă să se întrebe cum de pașii o purtaseră într-un loc unde din prima clipă simțise că era așteptată, când zgomotul infernal al exploziei acoperi totul. Căzu la pământ lovită de suflu și, înainte de a închide ochii, mai apucă să vadă bucăți de carne omenească zburând în aer și picături de sânge îi stropiră obrazul. Hayim! Hayim Jakob! Trebuie să rămân în
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
INSOMNIE A MATERIEI E a treia noapte de când somnul nu mai duce nicăieri : rămân parcă suspendat între două clipe. Pe care încerc zadarnic să le apropii. În momentul când vreau de oboseală să ațipesc, creierul meu devine o adevărată mașină infernală. Parcă aș avea o bombă cu ceas și-n vis. Ori mai ales în vis. Ceva vrea să mă ucidă creierul îmi face buuum și parcă îmi este gâde însăși clipa de acum Și nu doar insomnia mă ține treaz
DEŞERTUL DE CATIFEA (68-70) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364011_a_365340]
-
de spălat...Toată alergătura ei era pentru mine cutremurul de gradul opt pe scara...Numai o dată a intrat Silvica în dormitor (bineînțeles, cu treabă), unde l-am văzut pe domnul Gigi răstignit pe diagonala patului, cu fața-n sus, sforăind infernal, de fluturau ziarele împrăștiate pe el. Văzându-l cum sforăie așa de hotărât, ca un adevărat cap de familie, mi-am dat seama că este un sacrificat pe altarul căsniciei. Convingerea mi-a întărit-o și Silvica, atunci când a cules
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
Acasa > Cultural > Marturii > PAULA SELING. CÂNTECUL NU E PENTRU CEI CARE NU SE IUBESC Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1555 din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Ploua infernal, și noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte. Pereții odăii erau neliniștiți, sub desene în cretă. Sufletele noastre dansau nevăzute-ntr-o lume concretă. O să te plouă pe aripi, spuneai, plouă cu
PAULA SELING. CÂNTECUL NU E PENTRU CEI CARE NU SE IUBESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362995_a_364324]
-
-i nimic, îți spuneam, Lorelei, mie-mi plouă zborul, cu pene. Și mă-nălțam. Și nu mai stiam unde-mi lăsasem în lume odaia. Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi, cine-s mai frumoși: oamenii?... ploaia?... Ploua infernal, ploaie de tot nebunească, și noi ne iubeam prin mansarde. N-aș mai fi vrut să se sfârșească niciodată-acea lună-a lui Marte. Acesta-i poemul scris pe ploaie din ochii cerului, din văzduhul inimii, din norii iubirii, de către
PAULA SELING. CÂNTECUL NU E PENTRU CEI CARE NU SE IUBESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362995_a_364324]
-
lui Nichita. Doar Paula Seling poate întinde cât văzduhul aripile unui glas fermecător pentru un așa cântec de dragoste nemărturisită din remușcare ci din setea prelungirii clipei unite cu fiorul! Răpăie în cântec o ploaie a raiului curgând în torent infernal și se iubesc în vină păzită de seară iubiți ce-aud ce spune seara, aud ce spune ploaia, aud ce spune dragostea doar lângă urechile la care șoapta sărută! Cântecul nu e pentru cei care nu se iubesc! Cântecul însuși
PAULA SELING. CÂNTECUL NU E PENTRU CEI CARE NU SE IUBESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362995_a_364324]
-
minți, fără urmă de judecată: - Te-am terminat, tâlharule! Ia-ți adio de la viață! urla Rază Fierbinte. - Vă spulberăm, mă, vă spulberăm! țipa Vânt Fierbinte, cu ochii ieșiți din orbite și foalele obrajilor încinse. Urla și sufla, sufla și urla. Infernalul Rază Fierbinte alerga turbat, dând din mâini, din care țâșneau raze ucigătoare și arunca flăcări din gură, din nări și din ochi. În furia turbată se împiedică, transformându-se într-un vârtej de foc. Mărțișor văzu cu cine are de-
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
vorba, că ajunse până la el vuietul tunetelor și trosnetelor făcute de Uragan de Foc. Încă nu se deschisese ușa 666, că vuietele se revărsară până la ei ca o avalanșă de zăpadă, prăvălită într-o vale fără fund. Și aceste zgomote infernale reverberau cu cele din cuptoare și se amplificau, de credeai că nu cerul, ci întreg Universul, cu stele cu tot, se prăvale asupra lor. Pe Mărțișor îl apucă groaza, deși își făcuse atâta curaj. Cât despre Norocel... El era ud
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
făcându-l invizibil. Apoi, scoase cornul sunând prelung din el prin care chemă vânturile și nisipurile fierbinți. - Acum, să poftească tolomacul ca să-l căsăpesc! Și începu să facă salturi uriașe, aruncând și el țipete războinice, prea slabe ca să acopere zgomotul infernal ce venea de la Uragan de Foc. Turbatul deschise ușa și începu să alerge hăbăuc pe întortocheatele coridoare, tunând, trăsnind și aruncând cu flăcări și gaze ucigătoare, căscând gura cât o peșteră. - Unde sunteți, nenorociților, că vă termin! Acuș vă spulber
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
inițiat de revista Contemporanul (condusă de N. Breban) prin care se cere Parlamentului României să ajute financiar toate revistele culturale, nu numai pe cele care fac parte din A.N.U.C. Ei, bine, eroare mare, probă de flagrantă necinste, infernală lipsă de bună-credință din partea mea. Cum de am cutezat, cum de mi-am permis să mă alătur lui N. Breban, Augustin Buzura, Eugen Uricaru și altor scriitori și să contest legea pe care a moșit-o, după cum am aflat, chiar
OCHIUL MAGIC MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE de EUGEN SIMION în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363034_a_364363]