1,872 matches
-
Deși toată lumea era convinsă că își trăia ultimele zile în infirmerie, tot timpul cât a stat în cameră nu a schițat nici un gest și nu a vorbit deloc. A murit într-o noapte, la doar câteva zile după sosirea în infirmerie, pe 7 iulie 1951. A fost bătut, se pare, pentru că îl avertizase pe un alt deținut cu privire la ceea ce se întâmpla în închisoare. Gheorghe Bâgu Născut în Dorohoi pe 20 aprilie 1924, Bâgu era, în momentul arestării sale, pe 14 octombrie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și mânca puțin, Bogdanovici a slăbit extrem în 10 zile-2 săptămâni, încât abia își menținea echilibrul. El avea acuma și o tuse răgușită, cavernoasă și vocea răgușită, de asemenea, vedenii'. Dus la vizita medicală, a fost internat de doctor în infirmerie, dar a fost readus în cameră după vreo două zile și certat de Pușcașu: 'Ce, credeai că scapi de noi?'. După alte câteva zile, starea i s-a agravat: Acum diareea lui se permanentizase, era o enterită, scaunele erau f.
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și vorbitor; veți face numai voi doi corvezile brigăzii; dacă nu faceți norma veți primi rația de mâncare redusă etc. A scăpat de brigada 13 în octombrie 1951 din cauza unui flegmon la mâna dreaptă în stare septicemică, fiind internat în infirmeria coloniei. A mai trecut pe la Gherla și Oradea înainte de eliberarea din 5 aprilie 1955. După eliberare, s-a reînscris în anul IV la Medicină în Cluj, dar a fost exmatriculat în toamna lui 1958 și trimis în Deltă ca felcer
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de Țurcanu pentru că a prevenit alți deținuți asupra acțiunii. A trecut prin numeroase camere și a fost martorul uciderii lui Cornel Niță. Transferat la Gherla cu primul lot de piteșteni, în iunie 1950, a fost folosit ca planton și în infirmerie pentru a obține informații de la victime, dar, după o lună jumătate de activitate, a fost scos din echipa sanitară pentru că îi proteja pe deținuți. A fost transferat, în mai 1951, la Peninsula, dar a trecut câteva luni și pe la Aiud
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a fost condamnat la 6 ani de detenție. Ștefan Davidescu spune că era unul dintre clienții preferați ai 'comitetului' condus de Toldișan, Roșca, Bordeianu, Holdevici și Juberian. A fost desfigurat în bătăi și a făcut pneumotorax spontan, încât, ajuns în infirmerie, se plângea că se sufocă. După o noapte în care a gemut de durere fără încetare, a intrat în comă și a murit. Mihai Livinschi Născut la 26 iunie 1926 în Bucium, județul Iași, era student la Drept și primise
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pe Traian Carpiuc, Mihai Niță, Octav Obreja, Alexandru Bozenovici, Paul Caravia, Virgil Nicoară, Dumitru T. Burtea, Papken Keropeian, Dumitru Popescu, Vasile Bonceanu, Ion Cristescu, Vasile Brânzei, Dumitru Mitrea și Ion Radovan. Între februarie și iunie 1951 a fost internat în infirmerie și nu a participat la bătăi. După ieșirea din infirmerie a torturat la camera 99, printre victimele sale din perioada iulie-septembrie 1951 numărându-se Virgil Maxim, Mihai Timaru și Constantin Teja. Bătăile s-au temperat începând cu luna septembrie, astfel
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Caravia, Virgil Nicoară, Dumitru T. Burtea, Papken Keropeian, Dumitru Popescu, Vasile Bonceanu, Ion Cristescu, Vasile Brânzei, Dumitru Mitrea și Ion Radovan. Între februarie și iunie 1951 a fost internat în infirmerie și nu a participat la bătăi. După ieșirea din infirmerie a torturat la camera 99, printre victimele sale din perioada iulie-septembrie 1951 numărându-se Virgil Maxim, Mihai Timaru și Constantin Teja. Bătăile s-au temperat începând cu luna septembrie, astfel că, până în momentul ridicării sale pentru anchetă, în decembrie 1951
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
foarte grav și să te scoată de aici'. Pangrate afirmă că uneori venea și noaptea să-i verifice starea de sănătate, repetându-i mereu să nu zică nimănui că îl ajută, fiindcă riscă și el închisoarea. Pangrate a stat în infirmerie până în martie 1951. Scos de la infirmerie de Jianu, a fost dus în pavilionul mare, unde erau strânși rezistenții pentru a fi convinși prin discuții de necesitatea acțiunii. La scurtă vreme însă a fost scos din nou în atelier, în tura
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de aici'. Pangrate afirmă că uneori venea și noaptea să-i verifice starea de sănătate, repetându-i mereu să nu zică nimănui că îl ajută, fiindcă riscă și el închisoarea. Pangrate a stat în infirmerie până în martie 1951. Scos de la infirmerie de Jianu, a fost dus în pavilionul mare, unde erau strânși rezistenții pentru a fi convinși prin discuții de necesitatea acțiunii. La scurtă vreme însă a fost scos din nou în atelier, în tura de noapte. Pangrate a confecționat o
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acesta a fost îndeplinit. Popa avea un puternic instinct de conservare, probabil unul dintre principalele motive pentru care a acceptat să treacă de partea agresorilor. Aristotel Popescu spune că Popa a fost consultat (uneori de Popescu însuși) și internat la infirmeria din Gherla în primăvara lui 1951. Pentru că bănuia că nu este sănătos, nemulțumit fiind de răspunsul lui Popescu că nu are boli organice, a cerut să fie controlat de doctorul Bărbosu. Internat în infirmerie în luna iulie 1951, a trecut
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de Popescu însuși) și internat la infirmeria din Gherla în primăvara lui 1951. Pentru că bănuia că nu este sănătos, nemulțumit fiind de răspunsul lui Popescu că nu are boli organice, a cerut să fie controlat de doctorul Bărbosu. Internat în infirmerie în luna iulie 1951, a trecut, la cererea sa, pe regim TBC și și-a făcut singur injecțiile cu penicilină, neavând încredere în Traian Găbureac, care lucra în echipa sanitară. În această perioadă, atribuțiile sale au fost preluate de către Pușcașu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
piept, nu puteam respira decât cu mari dureri și-mi dădeam seama că am temperatură. În autodenunț a scris despre un presupus depozit de muniție și a dat numai nume fictive. Într-o stare fizică deplorabilă, a fost dus la infirmerie, unde s-a întâlnit cu Paul Limberea și Chirică Balanișcu; amândoi au murit în pat, lângă el. Popa a fost îngrijit timp de șapte luni la infirmerie, după care a fost transferat la Gherla, la jumătatea lui august 1951. Afirmă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dat numai nume fictive. Într-o stare fizică deplorabilă, a fost dus la infirmerie, unde s-a întâlnit cu Paul Limberea și Chirică Balanișcu; amândoi au murit în pat, lângă el. Popa a fost îngrijit timp de șapte luni la infirmerie, după care a fost transferat la Gherla, la jumătatea lui august 1951. Afirmă că, după toate torturile, trăia doar fizic, sufletește fiind complet distrus. Nu a mai avut de-a face cu acțiunea violentă în Gherla, reușind să stea izolat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
94, unde i-a întâlnit pe Voicu Andreescu, Constantin Păvăloaie și Dan Dumitrescu, dar, după mai puțin de o lună, a fost scos de Țurcanu în atelier, cu ordinul de a obține informații de la muncitori. S-a întors repede la infirmerie cu pleurezie și TBC. La Zarca Gherlei, s-a întâlnit cu N. Cojocaru, Constantin Oprișan, Ioniță Sârbu și Sergiu Mandinescu, care era atât de traumatizat de Pitești încât își dorea moartea și stătea ore întregi numai în cămașă în fața geamului
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
camera 1-corecție, Țurcanu i-a ordonat să obțină informații de la Alexandru Bogdanovici, adăugând că, după două zile, va sosi și el în cameră pentru a porni bătăile. Pe 24 decembrie, cu o zi înainte de torturarea lui Bogdanovici, a mers la infirmerie pentru că îl durea o măsea, iar Țurcanu l-a privit cu suspiciune, bănuind că ar încerca să evite implicarea în torturi. Probabil amenințat, adaugă mai târziu că a participat 'cu mult zel' la bătaia cruntă de pe 25 decembrie, pentru a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
chinezească. S-au uitat la el să vadă cum reacționează, după care l-au scuipat și înjurat. În urma acestei torturi a înnebunit din nou pentru o lungă perioadă, revenindu-și abia după ce bătăile au fost interzise în închisoare. Doctorul de la infirmerie i-a spus că a fost adus acolo după vreo lună și jumătate, inconștient și murdar din cap până în picioare; striga din când în când după nevastă și copil, apoi izbucnea în plâns. Cum torturile încetaseră la Gherla, a fost
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lovit și înjurat ca să recunoască declarațiile smulse sub torturi. Iarna lui 1952 a petrecut-o în izolare la Zarca, iar în anii următori a mai fost cercetat la Securitatea din Bârlad și Ploiești. Deși bolnav de TBC și internat în infirmeria din Gherla, în iunie 1955 a fost transferat la Aiud, apoi la Jilava, pentru a fi martor într-un proces. Profitând de prezența soției și a copilului de 7 ani în sală, a izbucnit: Sînt unul din supraviețuitorii așa-zisei
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de cameră (Gebac, Negură și Onișor) primeau supliment de mâncare în vara lui 1949, când toți ceilalți erau supuși unui regim sever de înfometare pentru a le slăbi rezistența. El nu era doar planton, ci mergea și la bucătărie ori infirmerie, având libertate totală de mișcare. În plus, era scos deseori la raport și îi trimitea pe Gebac ori Negură în diferite camere pentru a obține informații și pentru a testa reacțiile deținuților. Toate aceste drepturi suplimentare nu puteau fi luate
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de unul dintre agresori. A participat la manifestările scabroase din timpul Paștelui din anul 1951, iar în luna august a fost transferat la Gherla, unde a lucrat în fabrică. A suferit un accident de muncă și a fost internat la infirmerie, scăpând astfel de obligația de a da informații despre ceilalți deținuți. După ce a mai trecut printr-o cameră în care se bătea, a fost mutat la mina Baia Sprie în ianuarie 1952, unde s-a îmbolnăvit grav de hepatită febrilă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
începutul lui 1951 a fost pus de Țurcanu să fie agresorul lotului clujean Blaga-Chebeleu, după care a fost numit planton. Transferat la Gherla în august 1951, a lucrat în atelierul de tâmplărie o lună și jumătate, fiind internat apoi în infirmerie din cauza unui icter negru. Despre ancheta de la Râmnicu Sărat spune că a fost făcută sub presiuni morale și fizice. Declarațiile le-a semnat fără să fi putut vedea conținutul lor, fiind folosite nume și termeni pe care Voinea nu le
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
al doilea supraviețuitor care există astăzi, pentru că Diaconescu a murit. Dar Daconescu care mi-a zis: am țipat la ei, dar lăsați-l în pace, este bătrîn și moare. Nu l-au iertat, după aceste lovituri l-au dus la infirmerie și după cîteva ceasuri a murit. A murit în brațele unui fost subaltern de-al lui, care se cheamă Vil și care lucrează la Comisia deținuților politici". De o soartă asemănătoare va avea parte și generalul Nicolae Macici, comandantul armatei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
toți porii săi regalitatea. În curtea interioară, coborâm sub piramida de sticlă, unde se află un imens punct de triaj al vizitatorilor, birouri de informații, vestiare, săli de proiecție, magazine cu albume, scheme și pliante ale muzeului, chiar și o infirmerie. Oamenii sunt ajutați, îndrumați spre sălile favorite. Știu din experiența noastră anterioară, de la Prado, că a rătăci prin muzeu în speranța să apuci să vezi cât mai multe este o eroare. Trebuie să-ți alegi niște repere concrete, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ani. Am fost sănătos în clasa I-a până la Patronul Școalei Normale: "Sfinții Trei Erarhi", 30 ianuarie, când am dansat și eu cu elevii din clasele mai mari, dar am răcit și m-am îmbolnăvit. Am stat o lună în infirmerie și pe urmă am fost trimis acasă o umbră de băiat și fără cărți că eram foarte slab. Și nu m-am dus la școală până după vacanța Paștelor. Dar cât am stat acasă n-am stat degeaba, am învățat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
toată puterea, că toți căprarii și sergenții erau bolnavi, și cari parcă ar fi vrut să mă mănânce pe mine, nu pricep de ce, am simțit o mare durere în partea dreaptă în pântece. Am amețit și m-am dus la infirmerie unde era un doctor cu gradul de căpitan și-l chema Rizescu, și cu suflet de înger. Foarte de treabă și foarte omănos. Și mi-a spus: "Dragă camarade, ai apendicită". Și m-a trimis la Iași la spitalul corpului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a prins directorul Școalei I.Mitru, fumând pe un coridor și l-a bătut cu palma peste cap. Și de atunci băiatul cel frumos s-a îmbolnăvit foarte rău de durere de cap. A stat o bucată de vreme la infirmerie și văzând că nu-i mai trece a plecat acasă. La plecare mi-a sărutat mâna iar eu l-am sărutat de nenumărate ori pe frunte și pe obraz și in hohote de plâns mi-a zis: "Dragă dle Rădășanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]