974 matches
-
de aproape un an. Fusesem plecat din țară, ce-i drept, vreo cinci luni, vremelnic corespondent la Roma, dar nici înainte nu mă învrednicisem să iau trenul spre Făgăraș. Noaptea aceea, în care am recunoscut prima oară că am fost ingrat cu părinții, ar fi putut însemna un moment important în existența mea. Aveam prilejul să înțeleg că mă dovedisem egoist în exces; că mă complăcusem într-o viziune mediocră despre dragoste, bazată pe ceea ce primești, nu pe ceea ce dai; și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a pisat cu sfaturi, nu m-a controlat excesiv, nu m-a silit să mă simt în strada Vasile Lascăr ca într-o cazarmă. Ruptura mea de el, care a durat vreo treizeci de ani, a fost o răzvrătire tulbure, ingrată și, poate, copilăroasă. Ea a început într-o duminică după-amiază în care l-am adus pe tata de la cârciumă mai devreme. Cred că era vara anului 1943. Terminasem clasa a VI-a (a X-a, azi) și mă găseam în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
direcție. M-a lăsat să-i ating obrajii reci cu degetele, dar o făcea parcă intangibilă, mi-am retras imediat mâna. -Ești cumva actriță? am întrebat-o. -Toți suntem actori și actrițe, Codrine. Chiar și tu. Pe scena acestei lumi ingrate. -Nu credeam să am atâta răbdare cu o femeie, îmi ziceam eu în minte. Ce capricioasă! Privea marea în depărtare continuu. Vocea ei era când șoptită, când sinceră, când în afara rolului. Deși ne vedeam destul de des, luni de zile
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Călătoarea Elena Marin Alexe De ce în fața încercării mă simt tot mai debusolată și parcă-i tot mai greu pe cale, iar viața-mi pare așa ingrată? Amarul curge fără preget, de dimineață până-n noapte, iar dinspre Tine drag Isuse, aud tot mai puține șoapte. Deși mă lamentez în taină cu greu îmi plec genunchii Doamne, observ că umăru-mi coboară spre-a bătrâneței grele toamne. Pe fruntea
C?l?toarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83382_a_84707]
-
timpul, chiar le uitau. ― Știți, aerul mării, apa, lumina fac să se șteargă trecutul. De aceea trebuie să mă grăbesc totdeauna. Și cum nu pricepeam la ce anume trebuia să se grăbească, m-a lămurit că lui îi revenea datoria ingrată de a consemna într-o istorie a azilului amintirile celor care soseau să locuiască acolo, ca să se poată face, eventual, mai târziu o comparație. V-aș fi recunoscător, prin urmare, dacă mi-ați povesti și dumneavoastră, scumpe domnule Daniel, mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tânăr. Așa e omul; caută mereu să se consoleze și să-și dea curaj, cu ochii la defectele altora; e destul să-l vadă pe altul mai nenorocit decât este el însuși ca să spună că, totuși, viața n-a fost ingrată cu sine. Dar nu-i desconsideram pentru bătrânețea lor. Cu excepția Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici și mă distra să le ascult poveștile. Domnul Andrei era dimineața vesel și sclipitor. După-amiaza începea să amuțească. "Nu sânt în formă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dea seama că drumul meu ducea înainte, spre împlinirea și distrugerea mea totală. Cei care ne iubesc se încăpățînează uneori să ne salveze, vrîndu-ne altfel decât sîntem, fără să bănuiască o clipă că prin grija lor ne împing să devenim ingrați. Am adormit cu hotărârea de a mă feri de Laura. " Ce s-a întîmplat între tine și Laura? V-ați certat?", m-a întrebat peste câteva zile Dinu. Avea în glas un soi de tristețe. Eram gata să-l rog
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zvâcniri de haiduc” precum și a seriozității și a dârzeniei muncii de instruire, în preajma acestui om deosebit, câți nemernici, lingăi, parveniți, turnători știuți ori numai bănuiți, câți pretinși prieteni nu se vor fi aflat și nu și-or fi făcut meseria ingrată, dar OMUL modest și totuși conștient de valoarea sa a triumfat ajungând astăzi un reper de primă mărime în știința, literatura și cultura noastră. Cu modestie afirm că și eu m-am învrednicit de o asemenea atenție, când poate că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
timpul, chiar le uitau. — Știți, aerul mării, apa, lumina fac să se șteargă trecutul. De aceea trebuie să mă grăbesc totdeauna. Și cum nu pricepeam la ce anume trebuia să se grăbească, m-a lămurit că lui îi revenea datoria ingrată de a consemna într-o istorie a azilului amintirile celor care soseau să locuiască acolo, ca să se poată face, eventual, mai târziu o comparație. V-aș fi recunoscător, prin urmare, dacă mi-ați povesti și dumneavoastră, scumpe domnule Daniel, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tânăr. Așa e omul; caută mereu să se consoleze și să-și dea curaj, cu ochii la defectele altora; e destul să-l vadă pe altul mai nenorocit decât este el însuși ca să spună că, totuși, viața n-a fost ingrată cu sine. Dar nu-i desconsideram pentru bătrânețea lor. Cu excepția Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici și mă distra să le ascult poveștile. Domnul Andrei era dimineața vesel și sclipitor. După-amiaza începea să amuțească. „Nu sunt în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
seama că drumul meu ducea înainte, spre împlinirea și distrugerea mea totală. Cei care ne iubesc se încăpățânează uneori să ne salveze, vrându-ne altfel decât suntem, fără să bănuiască o clipă că prin grija lor ne împing să devenim ingrați. Am adormit cu hotărârea de a mă feri de Laura. „Ce s-a întâmplat între tine și Laura? V-ați certat?”, m-a întrebat peste câteva zile Dinu. Avea în glas un soi de tristețe. Eram gata să-l rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
senzațională, erou al cîtorva romane (Adam Gună din Venin de mai și Lunatecii de Ion Vinea, boierul Alexandru Lăpușneanu din Don Juan cocoșatul de Ion Călugăru) și al cîtorva jurnale (Gala Galaction, Mateiu Caragiale - aici, cu un portret curios de „ingrat”: „om de un gust îndoielnic”), așteaptă încă să fie recuperat. Numeroasele mărturii adiacente ale celor care l-au cunoscut (T. Arghezi, O. Han, V. Eftimiu, K.H. Zambaccian, E. Lovinescu, Radu D. Rosetti, între mulți alții) sînt suficiente pentru a contura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
contra vieții, știintifismului și industrializării”, pronunțîndu-se în favoarea artei cerebrale, Iancu se desparte din nou de Tzara („Cu «Dada», aripa individualistă și-a spus ultimul cuvînt și azi din toate colțurile lumii se frămîntă o imensă operă de refacere”), recunoscînd condiția ingrată a pionieratului: „Desigur noi trăim de-abea începuturi modeste de artă”. Ulterior, într-un articol intitulat „Între scenă și ecran“ (Contimporanul nr. 96-97-98), Sandu Eliad se întreabă, la rîndul său, dacă nu cumva concurența cinematografului va conduce la „moartea teatrului”. Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
limbă locală cum este în fond limba română, că ideea cutare sau cutare stil au fost lansate de un scriitor român înaintea unui confrate francez sau britanic”, invocînd, ca pe o scuză, complexul culturilor mici: „Aceasta (...) e soarta dramatică și ingrată a tuturor culturilor de limbă mică”. Însă - pe urmele protocronistului Paul Anghel, abundent citat — întregul eseu pornește de la postularea „rădăcinilor folclorice” ale creației urmuziene. Ceea ce își propune să arate Constantin Crișan e că suprarealismul european nu e incompatibil cu mitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de statuie, un braț fără mână. Vipera mă țintuia neclintită. Tocmai când eram gata să o lovesc cu piatra, cineva în spatele meu mi s-a adresat într-o latină rudimentară: - Dacă faci asta, ești un om mort. Am încremenit în ingrata poziție a celui care se află sub imperiul unei nevoi fizice. Vipera a dispărut iute în vizuina ei, printre olane. Drept care m-am ridicat și m-am întors încet. Vârful unei lănci longobarde se afla la o palmă de inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
este de datoria mea să șterg orice urmă a mea sau a soției mele de pe pământul acesta, căci amândoi suntem o enormă eroare, și amândoi ne facem vinovați pentru asta. Dar mai ales ea, care este o femeie egoistă și ingrată, iar eu, care am trăit cu ea timp de doisprezece ani, plus cei când eram logodiți, știu asta foarte bine. Eu Însă o iert pentru toate și o Încredințez iubirii lui Dumnezeu. Orice v-ar spune despre mine să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
produs al ocupației naziste. Aveam ideile mele despre colaboraționism și fascism. - Nu știu dacă‑i vorba de susceptibilitatea ta evreiască sau de nefireasca ta nevoie de a fi Întâmpinat cu căldură, Îmi spunea Ravelstein. Sau poate socotești că francezii sunt ingrați. Pentru mine nu‑i greu să dovedesc că Parisul e un loc mai bun decât Detroit sau New York sau Hartford. Era o disensiune minoră care nu implica principii majore. Abe avea prieteni admirabili la Paris. Fusese bine primit de écoles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În containerul din fața librăriei, În care zăbovesc puțin ca solduri, sfârșind În procesul de reciclare a hârtiei. Zeitgeist‑ul nu mai are răbdare... The Closing of the American Mind și autorul său au avut parte de o soartă și mai ingrată, pentru că au pus degetul pe răni adânci ale universității americane: abandonarea rigorii, standardelor și paradigmelor intelectuale pe care doar cultura clasică și valorile ei le pot orienta și susține; canonizarea culturii populare, a subculturilor juvenile și marginale; exaltarea deconstructivismului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ei scene, se descurcă destul de bine. Totuși, nu era o prestație care s-o scoată în evidență. Tinerii - Lisandru și Demetru - erau mediocrii, dar revelația a fost Hazel Duffy, care o juca pe Helena. De obicei, rolul acesta era unul ingrat, smiorcăit: fata pe care nu o dorește nici unul dintre băieți și care se trezește ca să afle că, datorită magiei, amândoi sunt dintr-odată fascinați de ea și refuză să-i creadă. Dar, pe lângă Hazel Duffy, ceilalți trei îndrăgostiți nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dacă MM o ducea în cimitir pentru mica discuție; ar fi fost jenant de potrivit, deși puțin cam grosolan. Și mă mai întrebam și dacă acel comentariu al lui Hazel fusese complet inocent. O pusese pe Tabitha în cea mai ingrată postură posibilă. Dacă Hazel era o intrigantă - și cel mai adesea cele tăcute sunt cele mai rele - avea destul de lucru la această producție. Latura cea mai puțin plăcută a firii mele îmi spunea că o să iasă cu scântei. Totuși, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lua niciodată metroul (întrucît, spunea ea, preferă „suprafața”), nu traversa niciodată străzile pe zebră („este cel mai periculos loc pe unde se poate trece”), nu se așeza niciodată în cafenele cu fața spre stradă („nu vreau să fiu văzută de ingrați”). Și refuza categoric să-mi viziteze micuța grădină de legume întrucît se temea de trandafirii albaștri („nu vreau să mi se împlinească toate dorințele”). În primul weekend al fiecărei luni, cu precizia unui metronom, pleca să-și vadă o mătușă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
premiul nobel pentru literatură ? adică rușii aveau încă din secolul trecut cîteva premii nobel pentru literatură, și noi nu ? Dar polonezii ? Polonezii au ? Dar ungurii ? Ungurii au ? Dar bulgarii ? Cum așa, au și bulgarii ? nu se poate, adică acest occident ingrat recunoaște, omologhează, apreciază mai mult literatura bulgară decît pe cea română ? Și au și albanezii un premiu nobel pentru literatură ? Cum așa, și albanezii din albania și albanezii din Kosovo au, și noi nu avem ? Incredibil ! Dar ce au occidentalii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
luni la ora prînzului ar fi trebuit să fie înapoi la Paris, dar în adîncul meu simțeam că nimic nu mai era sigur și că absența Domnișoarei ri ar putea fi de lungă durată... Dimineața de duminică este un moment ingrat în unele cartiere ale Parisului, mai ales în cele care găzduiesc viața de noapte. oamenii se trezesc tîrziu, iar străzile rămîn pustii o bună bucată de vreme, străbătute doar de cloșarzi și de măturători. stigmatele nopții erau vizibile și pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
rămaseră gânditori, numai Felix privi lucrul nepăsător, egoist. El ruga stăruitor pe Otilia să rupă legăturile cu Pascalopol. Fata încerca să-l convingă de lipsa de rost a gestului. - Te temi degeaba de Pascalopol, pot să zic chiar că ești ingrat. Pascalopol a pus totdeauna o vorbă bună pentru tine și, fără el, poate că nu te aflai aici. Vei vedea tu mai târziu. El este un om delicat, care ne poate fi de folos unor orfani, în definitiv, ca noi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din alt pat, dintr-al fetei. Imaginea sănătoasă, lucioasă, cu dinți de porțelan a Georgetei râse de toate planurile lui austere. Ședea cu panglica cămășii puțin căzută și cu o mână albă pe umărul său și-i spunea: "Vezi ce ingrat ești?! Ți-am oferit ceea ce mulți ar dori, călcând o avere G. Călinescu în picioare sau stricîndu-mi viitorul. Am făcut din tine, studențaș timid, un bărbat care se poate mândri cu amanta sa. Ei, și ce dacă am și alți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]