984 matches
-
a ajuns la putere, Ion Cristoiu a lansat o speranță personală: că va ajunge într-o funcție executivă la un post de televiziune. Asta nu s-a întîmplat. Astfel că, după o vacanță prelungită, Ion Cristoiu a revenit la munca ingrată de editorialist, dar pentru a nu i se reproșa că tot amenință cu întoarcerea în bibliotecă, fără a produce și dovezi ale acestei întoarceri, Cristoiu își ia rubrică în ziarul condus de fostul său coleg de redacție la Scînteia Tineretului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
ales să tacă pînă la moarte", ci și-a însușit, de ochii lumii, o atitudine, etalată în unele ocazii, al cărei caracter vacuu nu era în stare a nu-l resimți pentru a-și duce pînă la sfîrșit, în condițiile ingrate oferite de istorie, misiunea ce-o avea de împlinit. și o stranietate a discursului său care se voia acomodat cu "socialismul real": "În comparație cu noi, Noica avea o optică radical răsturnată, grație căreia valorile civilizației materiale puteau fi ignorate în numele unor
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
istoric (prin introduceri, comentarii și note minuțioase dintr-o adevărată enciclopedie a vieții politice din a doua jumătate a secolului al XIX-lea). Cine să recunoască o astfel de performanță, care cade la mijloc, între literați și istorici, deopotrivă de ingrați sau de neatenți? Ediția academică a operei lui Kogălniceanu are o poveste îndelungată. Primul volum, de Beletristică, studii literare, culturale și sociale, a apărut în 1974, la Editura Academiei, avându-l ca îngrijitor și prefațator pe Dan Simonescu, devenit, într-
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
ucis-o, îi vor mai putea reînvia țesuturile necrozate. Al doilea motiv descinde din primul: fiind reanimatorul unui spirit cu a cărui stingere nu se poate împăca, teologul e privit cînd cu suspiciune, cînd cu complezență. Suspiciunea ține de situația ingrată în care se află: el trebuie să pară un om adaptat spiritului modern, cu toate că mesajul lui e unul picat parcă din cerurile unei Antichități revolute. În plus, e vorba de un mesaj cristic pe care nu-l poate analiza fără
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
pierre philosophale et gratuite./ Et puisque c'est bien la soif qu'ils assouvissent/ leș poetčs tirent du néant des seaux de soif" (Leș počtes de l'exil). Bilanțul? E o neagră varianta a statutului de poet, damnat prin jocul ingrat al relațiilor dintre lumea lăuntrica și cea obiectivă, ambele sub stigmatul inexorabil al relativității: "Ecrire au dos des ténčbres compactes/ avant que l'orage ne leș disloque,/ effleurer du regard la licorne qui broutait/ une feuille dans la main de la
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
acest lucru, dar... starea de spirit, - aici este chestiunea! Dragă Vasi, te rog să mă crezi că aș face și mai multe, ca să pot alina necazurile altora și în special pe cele ale celor dragi mie. Câteodată însă soarta este ingrată și protejează pe cei care nu au meritat-o. Mulți oameni de aici, chiar compatrioții noștri cei mai norocoși și mai pricepuți, au reușit să acumuleze într-un timp relativ scurt economii importante. Eu, mulțumesc lui Dumnezeu cu ceea ce am
Scrisori din Canada (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8843_a_10168]
-
aura ei de inefabil, are nevoie și de arida de muncă a documentaristului. O cercetare privind cunoașterea unui anume gen de poezie, sau poezia de o anume limbă are nevoie de bibliografii cât mai complete posibil. O astfel de sarcină, ingrată în demersul ei dar extrem de necesară unei bune documentări, și-au asumat Charles M. Carlton, Thomas Amhearst Perry și Ștefan Stoenescu prin volumul Romanian Poetry in English Translation. An Annotated Bibliography Census ( 1740-1996). Volumul a apărut în 1997 sub auspiciile
Poezie românescă în engleză by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/14022_a_15347]
-
jucător de bingo cu freza-n briantină, care se va alege el cu femeia fatală căreia îi promite exact ce a aflat că-și dorește. Raliindu-se politicii de acum veteranului Robert Redford, Michael Douglas și-a rezervat acest rol ingrat pentru a susține un debut pe care-l și produce. Un anume rafinament detașează din plutonul ofertelor verii Jurnalul lui Bridget Jones (2000, distribuit de RO IMAGE), iscat dintr-o rubrică de ziar englezesc, convertită-n roman, Helen Fielding încredințîndu-și
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
satisfacție pe căile Codului de Onoare", martorii își depun mandatul, recomandându-i lui Dan Botta să caute "a obține satisfacție pe căile ce vei crede de cuviință". În scrisoarea din 16 iunie 1941, protagonistul ofensat le mulțumește prietenilor pentru "sarcina ingrată" și formulează tăios o concluzie amară: "Cineva care-mi aruncă cele mai grave injurii și se sustrage apoi, fără motiv, de la orice responsabilitate, se așază singur foarte jos pe scara însușirilor morale". Dar nici acest episod al duelului eșuat nu
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
nu are nici carura, nici valoarea celei precedente, iar a-i da credit în pofida tuturor evidențelor (așa cum face Ion Pop), echivalează cu o risipire de neiertat. Epitetele ating chiar regimul ultim al durității la p. 164. Nici Eugen Uricaru (considerat ingrat după „exilul” băcăuan), nici Ion Mircea (căruia, în poezie, Zaciu i-l preferă pe Adrian Popescu) nu scapă de diatribele profesorului. Evident că echinoxiștilor de ieri și de azi asemenea atentate la mitologie (și politicile culturale ale acesteia) n-au
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
ușor de spus că Eustațiu Stoenescu este fie victima unui complot al tăcerii - și se va vedea la momentul potrivit de ce s-ar putea justifica un asemenea complot -, fie obiectul eternei nerecunoștințe și al ignoranței cinice ale unei posterități mereu ingrate sau, la rigoare, chiar propria sa victimă, din pricina incapacității de a delega și viitorului cîte ceva din măreția antumă a gestului său artistic. În fapt, lucrurile sînt mult mai complicate și ele nu pot fi traduse în termenii comozi ai
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
anumite convingeri deloc conformiste, o fire slabă ce-l transformă dintr-un adept într-o victimă a comunismului. De fapt, astăzi putem formula mai bine adevărata temă politică a romanului, care e în același timp și o temă morală: soarta ingrată a unui moderat printre extremiști. E un social-democrat care se crede comunist, ca o antilopă care se amăgește că se poate împrieteni cu leii. Când securistul care îl interoghează declară asertoric: "Dumneavoastră sunteți ori un mare zăpăcit, ori un om
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
ce le sînt, în genere, hărăzite (nu putem a nu adaugă aci și descurajarea membrilor diasporei de-a se întoarce în patrie), constituie unul din indiciile unei neașteptate, dramatice continuități. Aș dori să fiu un fals profet, semnalînd în această ingrata despărțire de intelectuali un factor premonitor al eșecului formațiilor politice care și-o asumă. O decuplare care le va fi fatală. Oare nu arata deja cadranul sondajelor de opinie o vertiginoasa cădere a "democraților", în care ne-am investit toate
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
reintroducă pe Radu Tudoran într-o istorie vie a vieții literare din perioada comunistă. Întrucât e limpede, înainte de toate, că receptarea incompletă este rezultatul unui destin literar aparte. Într-un anume sens, Radu Tudoran s-a aflat într-o postură ingrată: aceea de autor cu succes la public, dar lipsit de succes la critică. Spre deosebire de autorii de literatură populară scrisă, gen Mihail Drumeș sau Octav Dessila, lipsa de succes critic este, în bună măsură, nemeritată, căci Tudoran nu este nici un autor
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
după ei reputația malefică a genitorului lor, făcînd închisoare politică în calitate de descendenți. Soția Emilia îi va supraviețui pînă în 1972, trăind pe picior proletar, într-o cămăruță destinată servitorilor, cu fereastra dînd în mansarda WC-ului. Posteritatea lui Brăileanu e ingrată pînă la inexistență, fără ca măcar o monografie să-i fie dedicată. Vorba lui Leon Țopa, ginerele și discipolul sociologului: „Cine mai poate vorbi, fără ton denigrator, despre Grupul de la Cernăuți sau despre opera lui Brăileanu? Despre profesor s-a vorbit
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
S-au amestecat toate la un loc. Dar, spre deosebire de roman, The Distance Between Us e cel mai greu text pe care l-am scris vreodată. Presupune concentrarea versului liric, accesul mult mai greu la epifanie. Petrec mult timp rescriind, lucru ingrat, și deloc poetic. Dar e important să coordonezi structura ca întreg... LV. Care-ți sunt modelele, dacă ai, și care-ți sunt prietenii? Autorii Desperado fug de clasificări. Ei se vor un curent în sine. Ceea ce nu-i împiedică să
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
alegerea, implicarea, angajarea, experiența lecturii la prima vedere a unui text despre care alții nu s-au pronunțat. Îl înțeleg foarte bine când are ezitări și tristeți. Literatura română contemporană poate merge înainte și fără el (așa zic durii și ingrații). Cum ar suporta (durii și ingrații) acea cădere în gol a cărților lansate (nu numai la târgurile editurilor), pe care nu le prinde nimeni din zbor? Pentru că scriitorii și editorii își lansează cu disperare cărțile, trebuie să le prindă cineva
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
prima vedere a unui text despre care alții nu s-au pronunțat. Îl înțeleg foarte bine când are ezitări și tristeți. Literatura română contemporană poate merge înainte și fără el (așa zic durii și ingrații). Cum ar suporta (durii și ingrații) acea cădere în gol a cărților lansate (nu numai la târgurile editurilor), pe care nu le prinde nimeni din zbor? Pentru că scriitorii și editorii își lansează cu disperare cărțile, trebuie să le prindă cineva, să le semnaleze traiectoriile și să
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
de altfel, într-o scrisoare din 31-X-1956, el îi scria lui Octavian Șchiau, între altele: „Și vezi, acum, hârtia nu mai are această proprietate, iar tu ești așa departe, încât nu ne putem înțelege decât prin această hârtie atât de ingrată și riscantă” - subl. I.R.)), încât se ferea de orice aluzie la chestiunile politice (nimic, de pildă, despre revoluția din Ungaria, din 1956, în scrisorile trimise în acel an). O asemenea autocenzură drastică se mai poate observa și în volumul de
Mircea Zaciu: Scrisori către Octavian Șchiau by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/3296_a_4621]
-
categoriilor teatrului, la Ed. Ex Ponto, 2003. S-a înființat și a avut loc la Casa Scriitorilor o primă întâlnire a Clubului dramaturgiei românești contemporane (Ioan Cristescu). Rubrica Sala de așteptare, semnată de Gh. Schwartz, are în vedere acum soarta ingrată a Artistului bun în posteritate, Simpozionul de la Gyula, la 10 ani de la moartea poetului Simonyi Imre. Lucru care mi-a amintit ce spunea undeva Cristi Popescu, referindu-se la poeți și poezie, poezia este mai importantă decât poetul. Cum să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
stă și ea în casa profesorului Mironescu, până se devotează lui Sandu Geblescu, fără a se căsători cu el, fugit în străinătate în 1947, pentru că fusese implicat în regimul politic de până atunci. În preajma profesorului stă, ca un discipol, destul de ingrat, tânărul Titi Ialomițeanu, devenit ins influent și alunecos. El îi cere mâna lui Margot, dar aceasta îl refuză. În schimb, Sophie râvnește, în mod ciudat, la o aventură cu Titi Ialomițeanu și se pare că îi propune acestuia să fugă
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
tablou de la mama într-una din camere cu un peisaj de la Balcic și de câte ori ridic ochii spre el te văd la plajă inspirând aerul fierbinte și briza mării Citind jurnalul tău mă speriasem de imaginea ta despre femei superficiale, crude, ingrate, împărțindu-și timpul cu greu între soți și amanți, nu te apreciază, nu te iubesc, dar joacă în piesele tale de teatru ani în șir în posteritatea ta, te citesc și te recitesc, femei cochete pe care nu le-ai
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
prinzi din fugă aceste ultime vorbe guturale molfăite între gingiile știrbe apoi trenul se urnește taie acum câmpii aiuritor de albe pe bancheta din fața ta somnolează o fată super (citește: su-per - bă) pietrificată în sine Tu tocmai trăiești o bucurie ingrată: îți lași ochii seduși - departe - de trei căprioare încremenite grațios-ireal acolo pe cerul după-amiezii de iarnă hașurat de arbori subțiri-subțiri misterioși ai zilei de ieri Albul absurd M-am uitat atent la cartea puțin pătată de pe noptieră Începea să semene
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
apreciat, încît i se prelungește contractul la Staatsoper în mai multe rînduri. Este și în prezent director, cel mai longeviv dintre toți conducătorii operei vieneze (printre care s-a numărat și Gustav Mahler). Departe de a-și fi uitat patria ingrată, Ioan Holender a rămas un prieten devotat al României ceea ce cartea lui de memorii Der Lebensweg des Wiener Staatsoperndirektors (Viața unui director al Operei de Stat din Viena) publicată la Viena în 2000 și care urmează să apară în versiune
Ioan Holender: Ultimii ani în România by Magdalena Mărculescu () [Corola-journal/Imaginative/14725_a_16050]
-
și rece, fără întoarcere. ploaie, vorbe neînsuflețite... lui m. ivănescu vârsta la care vântul îți flutură gleznele fără teroarea că, mai târziu, te vor despărți ani-lumină de singurătatea prusacă a buzelor ei, prețios numite de alții focuri de tabără - vârstă ingrată, s-ar spune în cartea nedeschisă de ani dintr-o bibliotecă îngustă, prin care alunecă lenevoase femei în paltoane de iarnă - e-o seară prea tristă, cu ploaie, vorbe neînsuflețite și vodcă lemon, și umezeala îți pătrunde în oase, urzind
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]