72,719 matches
-
îndrăzneală spre chipul ce sparge zid după zid și lovește cu veșnicia trupul sleit de strânsoarea absenței suflarea e un dar ce nu poate fi întors decât cu o dragoste pentru fiecare făptură care te caută ea când știe că inima e tăiată în patru mountain bike crește viteza melcilor pe străzile umede pe care alunecă soarele și tunelul de timp se lungește odată cu sprintul final te rupi în două și o parte o pui la flori câinii te ascultă și
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
uită să-și ceară dreptul e un mod de a circula fără semne printr-o jumătate de om lași de la tine și nu mai ceri înapoi frigul dincolo de libertate nu sunt puncte înghesuite de frică ci un triplu salt cu inima roasă de fericire crize copilăria se desface din chingi cu exerciții de reproducere a formelor care te fac să-nțelegi ceea ce-n grabă refuzi : maladia nevindecabilă te familiarizează cu dragostea, crizele lasă pe adversari o lumină când toate în jur
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
personaje, dar niciun basm nu se suprapune cu viața pentru că atunci când ți-e cu adevărat rău ea se rescrie cu o viteză fulgerătoare din bucăți de viitor. bătrâna de la azil îmi vorbește despre părăsire și povestea-i pulsează ca o inimă resuscitată. trupul rămâne întreg după ruperi, însă nu mai e localizabil. câtă prefacere atâta ființă. Îmbrîțișare când crezi că poți ceva cazi din îmbrățișare; nu poți, dar iese din tine o putere ce drămuiește fericirea într-un război fără tabere
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
și vor un plâns pe măsură din care ieși cu fața spre Dumnezeu cu suflul rotunjit de Duhul Lui și gura încălzită de Cuvântul Lui în vreme ce arunci din sertare toate impresiile uzate despre oameni îi surprinzi venind dinspre uși cu inima care își lipsea de când ai ales să faci pe plac nisipului și ai legat în lanț libertatea în numele dublurii ei fotoni când vorbim se întâmplă să amuțesc inundat de o prezență densă învăț să respir e senzația pe care o
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
ales să faci pe plac nisipului și ai legat în lanț libertatea în numele dublurii ei fotoni când vorbim se întâmplă să amuțesc inundat de o prezență densă învăț să respir e senzația pe care o au siamezii când își împrumută inima unul altuia și norii îmbătați de fotoni intri în mine cu tot trecutul cu rădăcinile viguroase din care sug cei ce trăiesc încă o dată prin tine în plină zi nu se mai vede nimic numai sufletul de nu-ți vine
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
în lumina dăruită poți oferi limpezindu-te fiecare este fiecare, însă în toți e înscrisă O cale-a aflării anevoie de povestit tot ce-am trăit purtat de o anume sete înscrie desenul unei vieți din care transpare lent chipul inimii pentru mine însă, totul ar putea fi cuprins în trei cuvinte: sclipătul depărtat al apelor... Dinspre o liniște se mistuie lumea, reînfiripîndu-se în interval: a te stinge înainte de-a te duce în tăcerea curgînd, lumea petrecîndu-se fără de mine și
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
din jur drept reală, nu e oare pentru că visăm fără a ști măcar? a murmurat el, doamne, să te plasezi în mîine înseamnă mereu să fii bîntuit de teamă orice s-ar zice, eu unul mă închin doar în templul inimii singurul ce nu poate fi măcinat de timp în această lume terorizată de adevăruri mă rog doar să înțeleg, cum se schimbă deodată unul la ochi, cînd altul doar deplînge și așteptă * treceam în zori printre arbori, deși simpla mea
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
Romero. Cu chestiile astea a și cucerit-o, Kiki se dădea în vînt după tot ce i se părea că exprimă idei noi. Și ecologie, și apărarea tuturor năpăstuiților din lume, și tot ce credea că este nedreptate intra în inima lui Kiki. Nu era doar artă ce trăia ea la Paris.Parisul mai are cîte ceva greu de exprimat în cuvinte, Don Antonio putea înțelege, mama mai puțin. Tații cei doi păreau indiferenți, mici capricii de tînără femeie, de parcă Kiki
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
au înțeles ei-în-de-ei meșterul nu mai pocnea degetele nepricopsiților pe scriitură am plâns - de duioșie de dor de ură cu unghiile adânc înfipte în hârtia pe care scria ce scria E-atât de târziu, Maria! Lasă-ne pe toți în inima ta! Nimănui Himera încolăcită vânătă și puiul ei pe cer i-am văzut eu întâi n-am mai spus nimănui Când credeam că-s doar nori cineva din apropiere șopti în engleză Doamne, ia uite ce-i acolo Puiul ridică
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
Miron Kiropol * Tot ceea ce am câștigat e suflul tău, Tot ceea ce am pierdut mi-a devenit inimă. Vino să-mi spui: iubitule. Vino cât mai am timp De a privi în materie Voluptatea ei de rugăciune. Mă sting fără să știu când, Mă sting în tine flacără și flamură. Sfântă vindecare, vrei să-mi împărtășești chipul Ce
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
de groaznică lumină, Din mișcările lor mai scânteietoare Decât orice altă Natură. înviez pentru a fi carne din carnea lor, Cuvântul tău ce-l port la gură. Voi, lacrimi divine în corpul divin, Ca stâncile mă înconjurați, Ocean mugiți în inima Ce își oprește bătăile Ca mai mult să vă rețină. îngeri de sare, zboară De aici în lumea cealaltă, Ființa voastră peste Tămâie și ceară. Sfâșietoare lege a înțelepciunii Când nimeni nu mai este Pentru a te împiedeca să Fii
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
Ce își oprește bătăile Ca mai mult să vă rețină. îngeri de sare, zboară De aici în lumea cealaltă, Ființa voastră peste Tămâie și ceară. Sfâșietoare lege a înțelepciunii Când nimeni nu mai este Pentru a te împiedeca să Fii, Inimă peste inima celui viu, Grație prosternată. * Infinit ce întrece infinitul, Inima sfărâmă porțile tainei, Din sfărâmături face aripi, Din aripi suflete Ce intră în carne și-i creează duhul. Duhul, cum bine se știe, Ține strâns carne și suflet în
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
oprește bătăile Ca mai mult să vă rețină. îngeri de sare, zboară De aici în lumea cealaltă, Ființa voastră peste Tămâie și ceară. Sfâșietoare lege a înțelepciunii Când nimeni nu mai este Pentru a te împiedeca să Fii, Inimă peste inima celui viu, Grație prosternată. * Infinit ce întrece infinitul, Inima sfărâmă porțile tainei, Din sfărâmături face aripi, Din aripi suflete Ce intră în carne și-i creează duhul. Duhul, cum bine se știe, Ține strâns carne și suflet în foc inalterabil
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
de sare, zboară De aici în lumea cealaltă, Ființa voastră peste Tămâie și ceară. Sfâșietoare lege a înțelepciunii Când nimeni nu mai este Pentru a te împiedeca să Fii, Inimă peste inima celui viu, Grație prosternată. * Infinit ce întrece infinitul, Inima sfărâmă porțile tainei, Din sfărâmături face aripi, Din aripi suflete Ce intră în carne și-i creează duhul. Duhul, cum bine se știe, Ține strâns carne și suflet în foc inalterabil. Inima arde peste memoria divină în care bate și
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
celui viu, Grație prosternată. * Infinit ce întrece infinitul, Inima sfărâmă porțile tainei, Din sfărâmături face aripi, Din aripi suflete Ce intră în carne și-i creează duhul. Duhul, cum bine se știe, Ține strâns carne și suflet în foc inalterabil. Inima arde peste memoria divină în care bate și când încetează să mai bată, Când scutece de lacrimi fericite O înfășoară. O nopți dăruite vântului și morminte în mine Sub frunze moarte, ochi ai lumii cealalte, De unde vă întoarceți pentru a
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
fericire și joc. * îmi vine să plâng de adorații de lacrimi, Cu mâna pe tăișul sării. Unde e locul zămislirii pe care divinitatea Mi l-a promis în flăcări Și prin care am învățat cenușa Ce nu e altceva decît inima Arzând prin ea însăși dăruită Neantului și forțelor? Stau înaintea zidului deschis de înger Pentru a ieși din temnița creată de oameni Și am pe spinare povara cărnii ce iubește Cu o iubire ajunsă la cer Mai înaltă decât cerul
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
numai viață somnambulă. Merg către mine însumi pe o streașină ce nu mă poartă, Merg pe acolo pe unde huruie vântul Ce știindu-mă fără nimeni pe lume Mă pune într-un vis sigur. Se arată împerecheat cu sabia Și inima se bate pe tăiș. Frăgezimea victoriei îl pândește înaintea celor trimiși pentru a rămâne invizibili. Ce repede trece ziua dar cât împlinită hrană, Doică fericirii căzute, Chiar dacă s-a apropiat de rană Și a rămas în cenușă gol. Văzând că
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
s-a împuținat Lacrimile începură să-și stoarcă sarea în mâinile, numai oase, ce-i acopereau ochii, în umbra lor ce încă strălucea. Amintirea ca puii căzuți din cuib tăcuse, Cerul abia mai lăsa câte o rază din începutul zilei, Inima nu-și mai învârtea roata, Fericirea i se uscase pe buze. Atunci a venit toboșarul ascuns Și a anunțat verdictul: Locul acesta va rămâne plin de el Până la sfârșitul veacurilor, și dincolo. (10 ian.-31 mai 2007)
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
cu mine cînd zdrobeam sfîrcurile roze amîndouă și țipa ca șarpele în laț primăvara cînd e-o viață nouă - și pleca a treia zi frumoasă ca o lună noaptea pe sub nori o simțeam prin sînge ca o boare și prin inimă-mi treceau fiori Lenea nu se știe cînd mă voi trezi nu din somn nici din beție poate ci din lenea care m-a cuprins ca o pacoste venită peste noapte lăbărțată ca un pat de rus ce n-a
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
ce se ridică lacom din Ocean o luptă inegală/ c-un uriaș Balaur ce trage cortina înstelată a nopții VII Arhanghelul/ uitat pe țărm se mișcă/ prin ceața ce-nvăluie timid întreaga plajă cutremurate îi sînt aripele ce leagă de pămînt/ inima și gîndul *** închis/ pentru că admirația nu-i dată oricui ascuns după gratii pentru că și-a îndreptat privirea obligat la penitență și supliciu pentru că a refuzat febra îndrumătoare prins în cușca de fier/ cu zăbrele/ pentru că avea dinți și-i lăsa
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
glonte și atîtea încă mai rămîn în așteptare ca noaptea ce visează dimineața și iubirea pe iubitul ei în brațe există gloanțe și există arme și trăgători s-apese există clipe minunate ce trec/ ca iarba cea nemuritoare juste sînt inimile în fața Cerului de unde ochi puzderie/ cît stelele mulțime stau/ peste creștete smerite lipite frunți/ înfierbîntate trupuri se caută/ mîna știutoare le îndrumă o adunare de ape se-nvolbură-n creier nu-mi dau nici o șansă se revarsă din munte mătură
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
puzderie/ cît stelele mulțime stau/ peste creștete smerite lipite frunți/ înfierbîntate trupuri se caută/ mîna știutoare le îndrumă o adunare de ape se-nvolbură-n creier nu-mi dau nici o șansă se revarsă din munte mătură arbori și stînci smulge inimi le mînă departe/ departe rămîne acel sentiment/ cînd soarele încă n-a apărut dar lumina lui/ tot mai sporitoare sfîșie noaptea/ așază răcoare un sentiment că totul poate /de la capăt/ cu înmiită vigoare/ să-nceapă cu toate acestea ai în
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
a multor parfumuri florale." Și iată o gravură în care, aplecat spre gura cuptorului de piatră, apare primul brutar profesionist. I se spunea pistore, în anul 79 al erei noastre, la Pompei. Alte desene și texte înfățișau ipostaze ale pâinii: "Inimă de In", "Secară Regală", pâine cu fibre de fructe, cu mirodenii, cu miez moale și alveolat... Dar și pâinea-simbol, care, de la Biblie și până azi, a inspirat mii de zicale populare sau metafore culte. "Prin mijlocirea teatrului să facem din
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
codicele își așează ginta lăsând de strajă Septuaginta usus rei printre ferigi volatile și fulgi albi de întuneric pășește el cu scorii spongioase de singurătate în preajmă-i elfii potolesc focul însângerat nu-ți recunoști călăuza devotată-i doar bătaia inimii preschimbată-n ruine în crevase ce să mai adaugi căutătorii de aur din ceața cu spini s-au stins în nisipuri precum o deșertăciune în gândul bogat astfel te trezești într-o copilărie rebelă vânatul magic n-are nume poți
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
deșertăciune în gândul bogat astfel te trezești într-o copilărie rebelă vânatul magic n-are nume poți vedea fața lumii dincolo de înțelepciunile bucuroase dar el merge pe miriști de uraniu îngână liota unui timp de strajă se zăresc suburbiile cu inimi arse pe loc entelehia simte înțepătura de viespe și totuși vântul cu făclii în copcile furiei sfâșie materia mai apoi cu tandrețe ai privit panterele delirând prin savanele de morți anunțate să mai încerc o dată suferința și usus rei îți
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]