3,659 matches
-
preferat de atunci încoace minciuna și să nu fi dizgrațiat atât de consecvent inocența, ca pe o deficiență pe care nu ne-o putem justifica? Nu putem suporta să fim inocenți atâta vreme cât tot ce ne înconjoară, viața însăși nu sunt inocente. Am căzut prin minciună ca să dispărem prin minciună. * Toate rândurile astea se vor alinia în uitare, umilite de indiferență. Când vei crăpa, nu vei spune că te desparți de viață, vei spune doar că ai înțeles în sfârșit sensul despărțirii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
spre viciu. Zestre Între zestrea spirituală a omului și structura sa caracterială nu există relație de dependență. Rezistență Numai caracterele puternice rezistă furtunilor dezastruoase ale vieții. Zădărnicie Zadarnic bați la ușa ferecată a unui suflet împietrit. Suflet În sufletul deschis, inocent și imaculat de copil poți citi ca într-o carte. Lecții Păcălelile și minciunile adulților sunt primele lecții de necinste pentru copil. Somn Somnul recuperator de energie este necesar și benefic pentru organism. Nu și cel al conștiinței. Floare Recunoștința
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
subtil avertisment care se concretizează pe parcursul derulării unui traseu absurd pînă la spectral al reificării umanului. Comicul lui Andresson ca și cel ionescian sau cel al lui Beckett sau, de ce nu, cel al lui Caragiale, mutatis mutandis, nu este deloc inocent. În el transpar angoasa și vidul existențial, astfel că întreg eșafodajul burlesc al regizorului se concretizează într-o fabulă de natură să ne proiecteze cu o cruzime latentă în mecanica maniacală a obișnuințelor și a căutărilor fără răspuns. Și încă
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
și înțeleg că fuga de lume, ieșirea din timpul socio-istoric nu repre-zintă, în fond, o soluție. Rezistența individului, valoarea umanității lui se verifică și se măsoară la presiu-nea Istoriei, nu în vidul dinafara ei. Refugiul în grotă nu este absolut inocent, punând pe fruntea potențialei victime umbra complicității morale cu călăii: "Orice grotă are uneori partea ei de vină. Orice singurătate are câteva picături de sânge pe mâini". Pe latura sa istorică și în miezul lui parabolic, Viața pe un peron
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
contrazic, dar nu cu vorbele mele: "we all live in a yellow submarine/ cântat de zeci de mii de demonstranți în fața sediului ONU/ în new yorkul înzăpezit și sclipitor al anului 1967/ eram îmbrăcați în alb pentru că eram tineri și inocenți/ s-au năpustit pe noi polițai cu pistoale și gaz lacrimogen/ furii albastre și negre trimise să ucidă copiii răzvrătiți/ și în momentul în care totul păruse pierdut cerul s-a luminat/ și s-a profilat pe el un submarin
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
de nefavorabilă a scriitorului conformist. Dau numai două exemple, foarte evidente, unul în "Cronica mică" (reluat identic ulterior), altul în "Cronica Mare". În capitolul Salata, referitor la aspecte sociale din 1923, apare ca personaj căpitanul Dumitriu (poate că nu e inocentă coincidența cu numele autorului, deși în 1955 aspectul autobiografic vizat ne apare anticipativ: în 1958, Petru Dumitriu se va căsători cu Irina Fotino, născută Medrea, ilegalistă, după ce, în 1957, divorțase de Henriette Yvonne Stahl). Căpitanul Dumitriu este persecutat (mutat disciplinar
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
un grotesc absurd, ele creează cadrul pentru o istorie similară, precizează convenția la care aderă regizorul. Ca și într-un western spaghetti, o intervenție oricît de exotică nu tulbură pe nimeni, însă inserturile exotice ale lui Tarantino nu sunt deloc inocente, iar cîteva versuri din Robert Frost deschid culoarul către o vizionare în doi timpi a filmului, ca pur entertainment, cum ai înfuleca un hamburgher, artificial 100%, sau ca pe un joc subtil al convențiilor. Regizorul nu rămîne prizonierul niciuneia dintre
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
sabia, la urma urmelor, ar birui-o, dar mitraliera, tunul și ecrazita în nici un caz" (20). De aceea Sebastian surâde neîncrezător la moțiunea propusă de P.E.N. Clubul francez, prin care se cere influența scriitorilor față de iminența războiului. E o inițiativă inocentă, crede gazetarul nostru, argumentând că puterea politică și industria de război îi rabdă pe intelectuali atât timp cât ei se arată inofensivi, altfel, dacă devin incomozi, sunt suprimați fără ezitare: "E deprimant poate să iei în batjocură cuvântul de pace, pe care
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
Daniel Cristea-Enache Din cauza "problemelor" ridicate de editarea cărții despre autorul Rinocerilor, Gelu Ionescu a debutat editorial abia în 1976 (cu o alta). El este însă un "șaizecist" tipic, născut cu puțin timp înainte de al doilea război, copil inocent pe timpul conflagrației mondiale, apoi licean și student terorizat de dosarul său prost în anii '50, tânăr format la școala lui Vianu și cea a lui Călinescu; autor încercând să-și publice cărțile într-un climat ce părea, după august 1968
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
sau la ceva în stilul lui Panait Istrati sau, poate, Jack Kerouac (meseria de șofer de autobuz oblige) ori Radu Aldulescu. Dar pe niște paliere mult mai joase. Pentru că, cel puțin ultimii doi, nu sunt nici pe departe atât de inocenți în lumea scrisului cum le place unora să o creadă. De la început trebuie să o spun că Marius Daniel Popescu este, în primul rând, un foarte mare scriitor și apoi doar șofer, țigan, emigrant, tată de familie și ce-o
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
mai experimentați, îl bănuim ușor a fi un evadat periculos - și îl studiază cu o spaimă reținută. Insul (care vede în băiețel posibilitatea eliberării de cătușe) îl sperie și mai tare, ținîndu-l - de un picior - cu capul atîrnat în jos. Inocent, Pip ne spune că, în momentul respectiv, a văzut cum biserica "s-a răsturnat", inversîndu-și poziția turlei. Evadatul va fi prins mai tîrziu (în ciuda ajutorului dat de Pip), iar episodul se încheie fără alte detalii lămuritoare. La cel de-al
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
butaforică a bogaților, Kusturica deschide nu numai poarta aurită a mitului Maradona, copilul provenit din suburbiile Buenos Aires-ului pentru a ajunge în 1986 cu echipa Argentinei să câștige campionatul Mondial de fotbal din Mexic, ci și a unei manipulări deloc inocente pe tema "om bogat - om sărac", ingredient indispensabil telenovelei. Și cu acest passo doble, dacă vorbim limba tangoului și a sambei sau un dribling isteț, în limbaj fotbalistic, Kusturica începe să ne vândă propria lecție de geopolitcă forjată parcă la
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
cât și celor de stânga în contul libertății, al justiției etc., mai ales că regizorul vine dintr-un stat dictatorial, fosta Iugoslavie. Nu o atitudine critică față de ceea ce s-a întâmplat cu Serbia sau cu Argentina deranjează, ci plonjeul aparent inocent în brațele oricărui extremism sau autoritarism atât timp cât acesta agită steagul antiamericanismului și manipularea grosolană a unei personalități fără foarte mult discernământ pentru a servi scopurilor propagandei. Este și motivul pentru care am mari rezerve față de o parte din filmele lui
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
o clipă subminată autoritatea de un "străin", Hengov (Hiresh Feysal Rahman), un băiat lipsit de brațe care deminează cu gura, de a cărui soră, Agrin (Avaz Latif), se îndrăgostește pe loc. Iubirea este și ea un miracol, atunci cînd este inocentă, numai că inocența își face greu loc într-o lume ca aceea pe care ne-o înfățișează Ghobadi, iar fata, hieroglifă dureroasă a violenței războiului ascunde un secret cumplit. Cei doi poartă cu ei un copil, al fetei, care este
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
s-ar prea putea să avem de-a face cu o catacreză, cu o banală metaforă tocită, a cărei explicație de dicționar nu poate neglija conjuncturile. E limpede că, folosită de Emil Cioran, o asemenea asociere nu e cu totul inocentă ideologic. Vulgata culturală a jidovului rătăcitor, pe care Diaconu o exploatează ca pe un dat generic, nu are cum să funcționeze uniform. Puritatea ei e o iluzie, pe care, în situația particulară a celui care a scris Cartea amăgirilor, până
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
morale onorabile, în felul ei, într-un detaliu de salon care-i schematizează procedeele: bunăstarea burtăverzimii lui Caragiale se bizuie pe imaturitatea unor căței în care doar simțim dulăii. Vremurile care au urmat i-au adus, pe acești servi încă inocenți, la vîrsta ferocității lor depline.
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
totul altceva. De nostalgia după un anumit ritm de viață, al unor oameni care știau să-și savureze țigara și păhărelul cu tărie, a căror minte era plină de poveștile trăite, imaginate sau auzite, și care erau priviți prin ochii inocenți și plini de admirație ai copiilor (între care autorul însuși) ca niște mici eroi ai comunității, adevărate repere ale locului. Aproape fiecare om avea mica sa poveste și, prin aceasta, locul său în tabloul viu al localității. Rememorând astăzi chipurile
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
gata! Jos cortina! DRACUL (intră, urmărit de un spot, face semn cu mâna spre culise): Lăsați-o ridicată! (spre public) Degeaba mai acoperi ce-ai dezvelit odată... (la rampă) Frumoase cuconițe și domnilor... vă rog Să suportați, din treacăt, un inocent prolog. De obicei, prologul e spus de-un domn în frac. Ce-ați zice de l-ar spune, incidental, un drac? Asemeni lui Mefisto, cu Belzebut identic, Deși apar pe scenă, sunt foarte autentic. E drept că nu am coarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mi-au oferit atunci o dispoziție sufletească din cale-afară de minunată și mi-au luminat într-atât de puternic existența, încât eram aidoma omului ce nu-și mai încape în piele de mulțumire și, de bucurie, zâmbește și face glume inocente tot timpul, iar sângele îi aleargă zburdalnic prin vene, ca cea mai sprintenă gazelă pe o câmpie cu flori! Când își arunca capul pe spate, dându-și la iveală pielea fină și tulburător de albă de pe delicatul ei gât, când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
voiau să se întoarcă în acea lume, să-și ia locul printre statui, unii cu roluri chiar importante în lumea eternității și nemișcării, adică cea comunistă. Alții recunoșteau că furia purificării de trecut a cuprins de-a valma vinovați și inocenți, dacă există vreodată inocenți, că, din păcate, sau din fericire, cine își mai poate da seama, trăim într-o lume fără valori, vinovații au rezistat și au trecut cu bine prin focul purificării, luând o altă înfățișare, una potrivită cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în acea lume, să-și ia locul printre statui, unii cu roluri chiar importante în lumea eternității și nemișcării, adică cea comunistă. Alții recunoșteau că furia purificării de trecut a cuprins de-a valma vinovați și inocenți, dacă există vreodată inocenți, că, din păcate, sau din fericire, cine își mai poate da seama, trăim într-o lume fără valori, vinovații au rezistat și au trecut cu bine prin focul purificării, luând o altă înfățișare, una potrivită cu vremurile care vor urma
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
drumul vieții mele muritoare, deseori am fost bântuit de amintirile încărunțite în calvarul pătimirii care mi-a rupt irevocabil o bucată de suflet. Mărturisesc cu sinceritate astăzi, că, de-a lungul vremii, gândul confruntării dintre plumbul nefericirii evadatului din lumea inocentă a zâmbetelor de copii, și aura surâsului de bucovinean osândit la o viață zbuciumată, m-a urmărit cu obstinație. Drept consecință, inevitabilul s-a produs, și iatămă dedicat unei narațiuni subiective, tragico ironice, care să consemneze sfârșitul vindecării spiritului, după
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mulți ani, ani în care am fost răstignit ca Mântuitorul Iisus Hristos, pierzând propria identitate, căci am fost catalogat de noua societate un renegat, corespondent cu un ciumat sau un purtător de virus HIV. Furtul copilăriei mi-a schimonosit sufletul inocent, care nu putea să înțeleagă cum stă treaba cu privațiunea de libertate a atâtor nevinovați ai nației, majoritatea de factură intelectuală și de rang. Programarea mea la ruleta vieții s-a oprit, cu o sută de ani mai încolo de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Tâmpescu, Adina Baltag și Coca Mariei Vadănii. După spargerea jocului, băietanii se alegeau în două echipe, se descălțau, iar din ciorapi confecționau o minge originală pe care o băteau cu sete până când n-o mai vedeau de întuneric. Ce vremuri inocente și romantice, pline de speranțe într-un viitor luminos, sub noul regim adus de comuniști pe tancurile sovietice. Dacă stai să te gândești bine la transformările din satul românesc actual, îți pui, din păcate, magica întrebare, desprinsă parcă din baladele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
se retrase. Unul din agenți îi făcu semn să fie atent și începu interogatoriul. — Ce ai de declarat în favoarea ta? — Dar ce am făcut? — Nu știi? Nu cunosc acuzațiile ce mi se aduc. — Te faci că nu știi... Joci rolul inocentului cu noi. — Nu cred să fi greșit cu ceva în viața mea. Câtă siguranță, câtă demnitate. Eu unul nu aș fi atât de sigur. Mai gândește-te. — Nu are rost, știu că nu am greșit cu nimic. — Auzi, colega..., zice
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]