607 matches
-
teologice nu puteau cădea sub tutela jurisdicțională a Ministerului de Instrucțiune. Din păcate, dintr-o gravă inconsecvență, facultățile de teologie au rămas în cadrul universităților, ieșind de sub tutela Ecclesiei. Aceasta a trebuit să admită că facultățile de teologie sunt "sterpe și inoperante în forma lor actuală și în mecanismul actual al învățământului", recurgând la o soluție tranzacțională 12. Nae Ionescu a crezut cu tărie că Biserica, forțată de anumite circumstanțe, își va constitui un sistem propriu de școli superioare, sistem adaptat necesităților
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Alliance possible entre V.Mte et la Suede, la France et la Porte" (s. Ven.C.) (cf., loc. cît., p. 265). "Varianta poloneză" a combinațiilor diplomatice ale lui Ignatius Mouradgea d'Ohsson s-a dovedit a fi fost, însă, total inoperanta. La 27 ianuarie 1797, cele trei puteri copartajante au semnat, la Petersburg, tratatul care sancționa deplină divizare a Poloniei, a cărei denumire a fost ștearsă, oficial, din sistemul politic european 98. Tratatul a fost adus la cunoștință Porții Otomane, la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Bekir. Potrivit noii concepții, nu marile alianțe preconizate de acela ar fi fost soluția optimă pentru realizarea obiectivelor Porții Otomane. Deoarece, acest sistem ar fi inclus puteri "dont leș interets etoient și divers", motiv pentru care l-ar fi făcut inoperant, din punctul de vedere al intereselor otomane de atunci. Din contră, soluția ideală ar fi constat în sprijinirea acelor interese, înainte de toate pe o alianță defensivă bilaterală otomano-prusiană. Iar ca argument pentru susținerea acelei opțiuni amintiții responsabili ai politicii europene
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
realitatea s-a compromis față de el. A-ți face dintr-o iluzie numită "cal verde" un partener, este apogeul unei grave crize de încredere în realitatea ce ți se pune la dispoziție. Și soluția se dovedește a fi ineficientă și inoperantă de vreme ce înșiși cei ce au instalat ficțiunea în rang de realitate știu că ei au intrat în eroare. Ei dau...ovăz halucinației, o țeseală, o potcovesc, o călăresc, conștienți că interpretează un scenariu grotesc, coșmaresc și nu mai puțin ridicul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
asta cu riscul de a mă vedea amendat, o ființă În sine, atunci și culturile scrise devin de asemenea egale, pentru că ireductibile la o scară. În consecință, studiul literaturilor moderne s-ar diferenția strict pe bază lingvistică, ceea ce ar face inoperantă istoria literară Însăși, pentru că nu s-ar mai putea lucra cu conceptele ei universale: literatura ar deveni un obiect de studiu În care compartimentarea structurală, pe curente și valoarea scriitorilor de inițiatori ai curentelor - și, În ultimă instanță, a cîte
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în acesta propria-i funcționare. Supravegherea îi unește, căci, de fiecare dată, se urmărește obținerea unei informații și interpretarea ei în lumina apartenenței la o comunitate și conform identității acesteia. Fără cunoașterea concretă a mediului plasat sub control, supravegherea rămâne inoperantă, informațiile sunt sterile, căci sunt lipsite de rădăcinile care permit lectura și analiza lor. În teatrul à l’italienne, supravegherea excită și operează, pentru că spectatorii se cunosc. Altminteri, precum persanul lui Montesquieu, care nimerește într-un teatru parizian, spectatorul neștiutor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
precis, de o manieră transversală, de tipul aici și acum, ci înseamnă să integrăm intervenția într-o dimensiune longitudinală. Schema metodologică a intervenției longitudinale modifică sensibil criteriile de evaluare ale abordării sociale, astfel că sigurul criteriu al „pericolului îndepărtat” devine inoperant pentru analiza calității intervenției. Tot așa, abordarea longitudinală ține și mai mult cont de realitățile traiectoriei biografice a familiei. Această traiectorie este mai complexă în zilele noastre. Izbucnirea, constituirea și reconstituirea grupurilor familiale sunt fenomene frecvente ce fac dovada dificultății
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
concentrației plasmatice a insulinei raportate la nivelul glucozei sanguine determinată în același timp, atât în condiții bazale cât și după stimulare (5, 108). Din păcate metodele propuse presupun uneori modele și formule matematice complexe, utile în scop de cercetare, dar inoperante în practica clinică curentă. 4. Elemente de patologie a celulei β 4.1. Modalități de distrucție a celulelor β pancreatice Distrucția celulelor β pancreatice, ca și a altor celule eucariote, poate îmbrăca două căi: necroza celulară sau apoptoza celulară. (a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
de toate zilele și, mai ales, în dincolodemarea limbii poezești. Pe de altă parte însă, poziționarea la extreme - fie a clasicilor (prin arhitextul implicit, disimulat, la care se referă Julia Kristeva), fie a postmoderniștilor ce recurg la exacerbarea intertextualității - face inoperantă compararea cu acribie a textelor, fiindcă, pulverizată în particule, opera șiar pierde strălucirea ansamblului. Cum am putea distruge sclipitoarele jocuri ale minții și ale cuvântului din Levantul lui Mircea Cărtărescu sau din O sută de ani de zile la Porțile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
prin simpatie magică forța senină a spiritului instinctiv care animă animalul. Magia mimetică precede magia imploratoare. Dar pe lîngă liniștirea și încurajarea de ordin sugestiv pe care le conține deja forma aceasta a celei mai primitive magii, ea rămîne practic inoperantă. Animalul, deși divinizat imaginativ, se dovedește adesea a fi în realitate extrem de periculos, devenind el însuși o sursă a spaimei. Identificarea regresivă cu animalul divinizat nu reprezintă încă decît pre-religiozitatea. Ea a putut contribui la blocarea spaimei sacre, dar nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mitologiilor, viselor nocturne și textelor biblice. Discuțiile destinate stabilirii faptului dacă Dumnezeu și Sufletul există cu adevărat se referă la problema esențială a existenței în general și a sensului vieții umane în particular. Aceste discuții adeseori opuse dogmei erau toate inoperante în ceea ce privește falsa justificare a teologiei, care pretextează că rațiunea umană este incapabilă să înțeleagă revelațiile făcute de Dumnezeu profeților Vechiului Testament. Este o dovadă a cercului vicios, deoarece justificarea aceasta presupune existența lui Dmnezeu sub forma unui om supranatural care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
alegerea raționamentelor, metodelor și formulărilor, cercetătorul asigură "stăpânirea teoretică" a virtualităților semantice ale conceptelor. Cum spune tot Passeron, în cursul unei cercetări, orice tentativă de a închide conceptele în limitele unei definiții "le reduce imediat la palide reziduuri școlărești, concentrate inoperante de asocieri verbale fără indexare și forță". Metodologic, nu este recomandabil să efectuăm cercetări despre "violența" ca un tot indivizibil, ci să multiplicăm punctele de vedere (indicatorii, pe de o parte, perspectivele interdisciplinare, pe de alta) care ne permit să
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și forță". Metodologic, nu este recomandabil să efectuăm cercetări despre "violența" ca un tot indivizibil, ci să multiplicăm punctele de vedere (indicatorii, pe de o parte, perspectivele interdisciplinare, pe de alta) care ne permit să regăsim în real un concept inoperant prin generalitatea sa. Cercetătorii trebuie pur și simplu să-și expliciteze punctele de vedere și alegerile și să arate cum dau rezultatele lor o nouă lizibilitate acestui real. Puterea de acumulare a punctelor de vedere parțiale va permite gravitarea în jurul
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în școală sunt fără de număr. Uneori redusă la o cauză unică, aceasta poate fi văzută și ca o problemă de civilizație, prinsă într-un discurs despre decadență care amestecă înflăcărările lirice și analizele adesea strălucite, dar deopotrivă de găunoase și inoperante. Vom examina mai întâi câteva exemple de asemenea discursuri incantatorii și de reprezentări comune. Apoi, spre a ne distanța de ele, vom încerca o sinteză a abordării prin factorii de risc, în toată complexitatea ei, nu doar în utilizarea ei
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mare (nivelul 2) • Fie duplicarea, fie demonstrarea duratei efectelor Nu funcționează • Concepție experimentală riguroasă (experimentală sau cvasi-experimentală) • Dovadă semnificativă a unui efect nul sau negativ asupra violenței sau a unui factor de risc identificat • Duplicare, cu dovada că programul este inoperant sau agravant Chiar dacă această prezentare metodologică e cam lungă, ea e necesară pentru a aprecia efortul considerabil depus în ultimii cincisprezece ani pentru evaluarea eficacității programelor de combatere a violenței și delincvenței. Desigur, metoda se situează într-o ideologie precisă
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Dificultățile de Învățare apar În activitatea de rezolvare a sarcinilor de Învățare și desemnează un comportament inadecvat, ineficient, inoperant, cu randament scăzut. Elevii cu dificultăți de Învățare prezintă Întârzieri semnificative față de nivelul obișnuit al activităților școlare, În raport cu programa și majoritatea colegilor. Cel mai adesea aceste manifestări sunt consecințele unei insuficiențe mintale dobândite printr-o stimulare deficitară. Diagnosticarea acestor copii
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Liliana OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2163]
-
a priori ale intelectului) sunt concepte universale pentru cunoaștere, în vreme ce finalitatea este un concept particular al facultății de judecare reflexive; categoriile nu semnifică și în ordinea moralității decât în măsura în care aceasta presupune și cunoaștere; în spațiul ei propriu, categoriile intelectului sunt inoperante; finalitatea, în schimb, reprezintă un "principiu" în acest spațiu al moralității, așa încât lipsa sa din tabela categoriilor intelectului pare a fi firească. Pe de altă parte, finalitatea "clasică" (prekantiană) presupune în structura sa conceptuală ideea Arhitectului Suprem care înfăptuiește în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și armonizarea relațiilor dintre suveranii națiunilor, indiferent de forma de guvernământ. Acestei ipoteze ideale i se opun însă realitățile concrete, pentru că legislațiile statelor se întocmesc sprijinindu-se tocmai pe instinctele naționale, cele internaționale neexistând decât într-o formă rudimentară și inoperantă după cum arătam mai sus. Or instinctele naționale se opun vehement celor internaționale și așa destul de nesemnificative, așa după cum istoria a demonstrat-o din plin și o demonstrează în fiecare zi în relațiile dintre state. De pildă, nici-o legislație națională nu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Naționalismul devine astfel o barieră de netrecut pentru simplul motiv că are la bază rațiuni biologice. Legislațiile internaționale elaborate de-a lungul timpului, ca și instrumentele juridice de aplicare a acestora, s-au dovedit extrem de greoaie și de cele mai multe ori inoperante tocmai pentru că nu se pot sprijini pe rațiuni biologice. Fosta Ligă a Națiunilor, Tribunalul de la Haga, ONU, sunt exemple elocvente. În plus crearea unei forțe de pace (tampon sau de descurajare cum se spune astăzi) ar împinge eventualele situații conflictuale
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Altminteri, între două acțiuni, amintirile zac, inconștiente, în clar-obscurul distribuit dramatic, ca într-o pânză rembrandtiană, al profunzimilor eului personal; imateriale, impotente, impasibile chiar, ele nu mai suportă acțiunea timpului, sunt quasi-eterne, cunoștințe pure (=distincția subiect / obiect al cunoașterii este inoperanta, în acest caz), așteptând scânteia conștiinței care să le reaprindă, să le readucă la viață, în prezent, care nu este decât o limită, imateriala 43, orizontul mereu schimbător, dintre trecut și viitor. "Seară" circumscrie, așadar, un spațiu al visării, i.e.
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
tip de semnificație, la intenția vorbitorului. În consecință, contextul supus studiului este cel mai complex, cel care nu poate fi Înscris În aria de studiu a unei singure discipline. Cu toate că, o clasificare a tipurilor de contexte poate părea nejustificată și inoperantă (având În vedere multitudinea disciplinelor În care acesta joacă un rol important: lingvistica, antropologia socială, psihologia, filosofia, hermeneutica, sosiologia, psiholingvistica ș.a), pentru a realiza o oarecare ordonare, logică, a materialului, optez pentru varianta propusă de Dilley <ref id = "15
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de orice situație de comunicare, ar putea fi următoarea Cineva, care poate fi identificat prin succesiunea de cifre 326, cere permisiunea cuiva, care se numește <Startul>, să pună ceva În mișcare. Din punctul de vedere al comunicării, această semnificație este inoperantă. Dacă ar fi să utilizeze doar informațiile vehiculate prin semnele lingvistice, care se constituie, În același timp, și În context intern, interpretul s-ar afla În imposibilitate nu numai de a descifra ceea ce dorește să-i transmită locutorul, ci și
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
românesc. Opinia noastră este că nu e bine să eludăm tradiția românească, bazată pe anumite reguli ale limbii, ortografiei sau punctuației românești. Încercarea de a ne racorda cu orice preț și În acest domeniu la normele internaționale duce la mixturi inoperante. De pildă, Șerban C. Andronescu, În cartea sa Tehnica scrierii academice, realizează un amestec Între tradiția americană și cea românească, iar rezultatele nu sunt dintre cele mai bune. În fine, last but not least, trebuie să ținem seama și de
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
lingvistice, care studiază în mod special stilurile funcționale ale limbii. S-ar putea considera că, în vreme ce limba este particularizarea comunitară a limbajului, stilul funcțional este particularizarea socială a limbii, iar vorbirea este concretizarea individuală a limbii în interiorul unui stil. Deși inoperant în lingvistica occidentală, conceptul de "stil funcțional" poate contribui în mare măsură la reabilitarea stilisticii ca ramură lingvistică, delimitată de poetică, hermeneutică, textologie etc., așa cum au văzut-o întemeietorii ei. Pornind de la această premisă și preluînd cele două trăsături ale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
realitatea artistică, reduce toate tipurile creației la un numitor comun, eludează orice clasificări pe temeiuri mai adânci, în ultimă analiză face imposibilă studierea structurilor interioare ale operelor de artă, a stilurilor generale, diferențiate în funcție de ramurile artei, de genuri, de epoci. Inoperant reducționistă e și teoria lui Lucien Goldmann, potrivit căreia s-ar integra în r., largo sensu, și proza lui Alain Robbe-Grillet, a lui Michel Butor, a Nathaliei Sarraute și a altor reprezentanți ai Noului Roman. Încă de la începuturile artei apar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]