1,213 matches
-
dezamăgește: "Toate formele de viață nu sunt decât simple variații pe aceeași temă cauză a propriei alterări". Ca la Rilke și Blaga, ca la Nichita Stănescu, ca la Ileana Mălăncioiu, la Cezar Ivănescu și ceilalți, iubire și moarte sunt realități inseparabile. Un Liviu Ioan Stoiciu memorabil, cel din Cu trupurile schimbate între noi, revigorează tema, abordată de foarte de mult, pretutindeni. Simbolice femei în floare "femei-cireș înflorite, scuturate / acum de petale, la picioare" și adoratori de odinioară așteaptă "acel ritm al
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
spune că e un paradox dar, pentru mintea umană, Dumnezeu însuși este un paradox. Percep lumea din interiorul său și pe Dumnezeu asemenea. Trăim, cumva, într-un spațiu intermediar. Simbolul Yin-Yang exprimă bine, cred, această îngemănată împreună trăire, această unitate inseparabilă a contrariilor. Ea este formă în act și sens în devenire. Ca oameni, o sorbim prin toți porii. Astfel, realul și sensul merg mînă în mînă, pe calea către adevăr. La fel, știința și filosofia, precum cele două picioare necesare
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
induce o ruptură nici măcar atunci când putea să apară totuși inexplicabilă și fără temei, abătându-se asupra unor credincioși nevinovați. Pe deasupra, suferința din prezent servea drept model generațiilor viitoare, întărind religia și păstrând intactă credința în Dumnezeu. Istoria suferinței era astfel inseparabilă de cea a speranței aici sau dincolo. În lumea noastră tot mai secularizată, suferința simbolizează în schimb nedreptatea și nu mai permite speranța. De altfel, despre ce speranță ar mai fi vorba? Revendicarea de către unii a suferințelor lor generează căință
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în general abordată ca un fapt al existenței. Problema, în Scripturi, nu constă, de altfel, în a ști de ce există suferința, ci în a cunoaște motivele distribuirii ei inechitabile. Ce face ca răii să prospere în timp ce drepții suferă 1? Întrebare inseparabilă de credința omului tradițional. Să luăm suferința individuală, cea a sărmanului, care-și găsește expresia deplină în Psalmi. El este victima nedreptății sociale, ca și a celor răi și a celor care, din rea-voință, nu-l ajută deși ar putea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
un spațiu de speranță. Toate calamitățile trecute fiind comemorate la același moment, restul timpului este mai puțin marcat de amintirea lor. Obligația ritualului dispensa, într-un sens, de datoria memoriei. Era prin ea însăși un ordin integrat în agenda practicantului, inseparabil de studiul Torei, impus evreului în exil mai ales după distrugerea celui de-al Doilea Templu, studiu care preia într-un fel ștafeta cultului sacrificial întrerupt. Această gestionare foarte particulară a amintirii nenorocirii se dovedește de la început foarte diferită de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
riscă nimic din partea vecinilor, datorită supremației sale militare, iar dacă războiul cu Libanul din 2006 a corectat cât de cât această realitate, nu a eliminat-o. Figura israelianului agresor al palestinienilor este atenuată de cea a evreului victimă. Un cuplu inseparabil care nu doar modelează imaginea trimisă în exterior, ci a sfârșit prin a se instala în autopercepția israelianului și în cea a evreului din diasporă care-l privește pe cel dintâi și se privește pe sine însuși. Întreg discursul politic
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în 568 î.Hr. Menținându-și obiceiurile și tradițiile pe noul teritoriu de refugiu, ei încearcă să recreeze "paradisul pierdut" și conferă o valoare tribulațiilor. Dacă făcuseră sacrificii ca să rămână evrei, aveau totodată datoria sacră de a transmite mai departe hispanitatea inseparabilă de iudaitatea lor. Problema transmiterii apare în toată intensitatea ei atunci când examinăm existența acestor expulzați de-a lungul mai multor generații. Toate sunt obsedate de tema descendenței. Exilul destructurase la propriu familiile, separase cuplurile, îi lăsase pe mulți părinți fără
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
titlu, pentru ce avea să se rețină, în secolele următoare, din ceea ce a fost istoria evreilor. Urmaș al unor exilați din Spania, stabilit în Italia Renașterii, Iosif Ha-Cohen scrie o primă versiune la Voltaggio, în 155847. Redactarea acestui text este inseparabilă de deteriorarea situației evreilor italieni sub domnia lui Paul al IV-lea, care culminează cu autodafeul de la Ancona din 1556 și continuă ulterior. În 1558, cripto-evreii care luaseră parte la boicotul de la Ancona sunt expulzați din Pesaro, și nu întâmplător
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evreilor din Europa, Raul Hilberg pune încă lipsa de rezistență a evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pe seama lungii lor experiențe bimilenare 61. În mod clar, suferința, pe de o parte, și pasivitatea, pe de alta, deveniseră cuplul inseparabil al lungii istorii a evreilor, sau cel puțin al reprezentării ei care se impusese. În secolul al XIX-lea, scrierea istoriei evreiești în general o istorie de supunere și suferință, istorie mai mult culturală decât politică se impune așadar nu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
istoriei mai avea vreun sens. Or, pentru el, Soluția Finală fusese o tentativă de a-l detrona pe Dumnezeu. Afirmarea prezenței lui Dumnezeu în istorie era antiteza renunțării naziștilor la valorile umane universale. Ei înțeleseseră că destinul acestui Dumnezeu era inseparabil de destinul evreilor. Natura existenței evreiești era o mărturie profetică împotriva degenerării morale a ființelor umane și a națiunilor. Auschwitz nu arătase doar ce era omul capabil să-i facă evreului, ci și ce era omul capabil să-i facă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care în mare parte s-a derulat în diasporă, ca să nu mai vorbim, evident, de istoria lumii. Desigur, ar fi fost inacceptabil ca genocidul să nu fie transmis de cărțile de istorie în Israel. Înțelegem totuși ponderea lui în învățământ, inseparabilă de cea a sionismului, unul servind cauza celuilalt. După eșecul campaniei din Liban din 1982, Israelul se arată incapabil să separe conjunctura politică a anilor 1980 de cea a anilor 1940. Oricât de diferite ar fi fost cele două perioade
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
special țările avantajate de natură, deținătoare de resurse ce nu pot fi înlocuite. Va crește puternic presiunea pentru închiderea termocentralelor poluante pe cărbu-ne și chiar a celor nucleare, datorită riscurilor pe care le implică. Energia și agricultura vor deveni probleme inseparabile. Soluția este diversificarea resurselor, iar biocombustibilii vor fi principalul beneficiar al acestei tendințe. Cei mai mari producători sunt Brazilia, Statele Unite și China. De asemenea, portofoliul de energii neregene-rabile va înclude și vîntul și soarele. Se vor extinde și mașinile electrice
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
diferențiate. Pe măsură ce capitalismul globalizat triumfă, salariatul, sindicatele și statul trec în planul al doilea, surclasați de-acum înainte de puterea piețelor financiare și de consum. Noua lume a economiei nu se definește numai prin suveranitatea logicii financiare: ea este de asemenea inseparabilă de avântul unei „economii a cumpărătorului”. Acestei ordini economice în care consumatorul se impune ca stăpân al universului îi corespunde o revoluție profundă a comportamentelor și a imaginarului consumatorist. Apare astfel un homo consumericus de un al treilea tip, un
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
2tc "2" Dincolo de standing: consumul emoționaltc "Dincolo de standing \: consumul emoțional" Constatarea e banală: pe măsură ce societățile noastre se îmbogățesc, apar neîncetat noi dorințe de a consuma. Cu cât consumi mai mult, cu atât vrei să consumi mai mult: epoca abundenței este inseparabilă de o lărgire nedefinită a sferei satisfacțiilor dorite și de o incapacitate de a resorbi pofta de consum, orice saturare a unei nevoi fiind însoțită imediat de noi cereri. De aici și tradiționala întrebare: de unde vine această escaladă fără sfârșit
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ca un veto la adresa plăcerii. Ca logică socială, sistemul consumului este instituit pe baza unei negări a plăcerii”1. În ce mă privește însă, cred că nu ne mai putem înșela asupra chestiunii în discuție, consumul în societățile noastre fiind inseparabil atât de idealul social hedonist, cât și de înclinația subiectivă spre plăcere. Dar despre ce fel de plăceri e vorba? Ce e în joc, pentru subiect, în cursa spre satisfacțiile care țin de piață? Trebuie să mai deschidem o dată dosarul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
valoarea imaterială ar fi reușit să reducă la zero sau aproape la zero valoarea funcțională. De-acum înainte, calitatea se impune ca o condiție necesară pentru a supraviețui pe piețe. Nu este adevărat că „totul constă în imagine”: pentru că este inseparabil de căutarea excelenței tehnice, de controlul calității, de performanța produselor, universul hipermărfii nu poate fi nicidecum redus la jocuri de imagine a mărcii. În același timp, faza III înregistrează succesul medicamentelor generice, al mărcilor distribuitorilor, al magazinelor hard discount, al
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
protecția patrimoniului și cu preocuparea pentru bunăstarea urbană, cu amenajări diversificate ce permit luarea în stăpânire sensibilă, ludică și convivială a spațiului. Raționalismului funcționalist și obiectivist îi urmează un raționalism lărgit sau pluridimensional ce integrează aspirațiile umane într-o aemenitas inseparabilă de valori ca senzitivitatea, frumusețea, memoria și imaginarul 11. Și amenajarea spațiului periurban exprimă noua preeminență a temei calității vieții. Dacă epoca noastră este martora unui proces de gentrification, ea vede, mai ales, o veritabilă „maree de vile”: mai mult
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ales, supraestimat, preferat altora, cu toate satisfacțiile intime pe care aceasta le presupune. Fericirea de a fi apreciat ca diferit de ceilalți, dorit, adorat pentru ceea ce ești: dacă experiența amoroasă beneficiază întotdeauna de o asemenea aură, înseamnă că ea este inseparabilă de farmecele oglinzii lui Narcis, că flatează egoul fiecărei persoane valorizate (sau sperând să fie valorizată) ca unică. Actuală și la bărbați, această așteptare capătă un relief mai marcat la femei, care țin în mod deosebit să nu fie considerate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ale înțelepciunii. Nimeni n-a știut mai bine ca Rousseau să evidențieze dilemele insurmontabile ale chestiunii fericirii. Ființă incompletă, incapabilă de a-și fi suficientă sieși, omul are nevoie și de altul pentru a cunoaște fericirea. Dar pentru că aceasta e inseparabilă de raporturile cu altul, individul este inevitabil sortit decepțiilor și expus loviturilor vieții. Deoarece depind de ceilalți pentru a fi pe deplin fericit, fericirea mea este în mod necesar fugitivă și instabilă. Fără celălalt eu sunt nimic, cu celălalt sunt
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
căror rol nu încetează să crească, reprezintă niște discipline exemplare de formare intelectuală, școli de rigoare și de raționalitate, un apel continuu la a înțelege, a contribui, a înainta pe calea spre adevăr. Mobilizând eforturile și disciplina demonstrației, știința este inseparabilă de o dinamică a transcendenței mereu interogativă, mereu deschisă. Ea deschide calea întrebărilor, relansează interogația și spiritul critic. Prin aceasta, ea constituie una dintre marile forțe ale viitorului care nu va permite fagocitarea culturii de către imperativele spectacolului și de către facilitatea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
uneori, poate rivaliza, pe bună dreptate, cu o noapte a spectrelor și a vrăjitoarelor. Pentru a înțelege cât de mult se aseamănă noaptea de vară din Visul... cu „noaptea impură” a spectrelor, în ce măsură spiridușii și fantomele - spirits and ghosts - sunt inseparabili în această dramaturgie a nopții care este cea shakespeariană, e de ajuns să ne amintim de dialogul dintre Puck și Oberon ce precede momentul când, la ivirea zorilor, spiritele se retrag. Puck se arată îngrijorat: Să ne grăbim! Ai nopții
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Aidoma fantomei rătăcitoare, și el este o făptură a interstițiului, și el rătăcește într-un spațiu incert, în care desprinderea totală de viață nu s-a produs încă, dar nu s-ar putea spune nici că viața continuă. Un spațiu inseparabil de jocurile dublului sau de moartea vechiului eu, acel vechi eu abandonat undeva pe drum. Jocul dublurilor Pe „marele drum”, ca și pe drumul Damascului (care este, așa cum se știe, drumul revelației), străinul și dublul său nu pot decât să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
la granițele cele mai îndepărtate ale rațiunii”. Legată deopotrivă de credința în viața de apoi și de mitul imortalității, ea nu poate fi disociată de „unele sentimente ancestrale ale comunicării cu sfera transcendentală”, ca un ecou al „paradisului pierdut”, ecou inseparabil de cultura noastră în pofida acceselor (și câteodată a exceselor) unui „necruțător spirit critic și sceptic”. „Ceea ce explică și acea nostalgie pe care am păstrat-o în noi, ca pe o conștiință a eșecului nostru.” Acea nostalgie din care și-a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care prezintă tulburări de natură psihiatrică. Comisiile de expertiză medico-militară. Realizează expertize psihopatologice în vederea stabilirii situației medico-militare a personalului. 4.3. Diagnoza organizațională Ministerul Administrației și Internelor, văzut din perspectiva atribuțiilor conferite prin legi și reglementări cu caracter intern, este inseparabil de cel al instituției privite ca realitate psihosocială cu particularitățile și problemele sale ce reclamă gestiunea științifică a ansamblului de procese și fenomene psihosociale de grup care apare în cadrul organizațional respectiv și care își pune amprenta asupra eficacității activității. Preocuparea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
supravegheri ambivalente. Regizoarea formează, creează, repetă, invită oaspeții la o gustare, alege cărțile, pregătește totul și nu se poate în nici un chip retrage: ea instaurează un regim al coprezenței propriu oricărei forme de supraveghere, cu cele două laturi ale ei, inseparabile - fascinația și dorința de evadare de sub control -, consecință a unei supravegheri drăgăstoase și, totodată, tiranice. Oximoronul lui Mnouchkine. Până la urmă, indiferent de felul în care se exercită, supravegherea este integrată de către actori: ei joacă știindu-se priviți de spectatori și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]