1,024 matches
-
Platon sunt într-adevăr în cer, atunci gaura s-a și făcut, Sache. Hai, pe unde a trecut guzganul, poate trece acum și șoricelul...Devii și dumneata complice beneficiar cu noi..."229 Pe tronul țării s-a așezat abuziv și insidios un asasin și crima lui se răsfrânge asupra cetățenilor, metamorfozând regatul într-o temniță. În piesa lui Camil Petrescu tot un asasin se află la conducerea Ministerului justiției și această nefastă stare de lucruri ultragiază în egală măsură condiția morală
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
171 Cf. J. G. Frazer, Creanga de aur, vol. al IV-lea, Editura Minerva, București, 1980, pp. 227-237 172 Cf. J. Derrida, Diseminarea, Editura Univers enciclopedic, București, 1997, pp. 391-393 autorul francez glosează pe marginea echivocului din retorica "darului", deopotrivă insidios și funest în mitul lui Theut, povestit de către Socrate, la finalul dialogului "Phaidros". Chiar termenul "Pharmakon" exemplifică ceea ce Derrida consideră diferență, adică nu un simplu cuplu de contrarii, ci mediul originar al diferențelor. 173 Cf. Mircea Eliade, Comentarii la Legenda
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de componenta "clochard" a lui ZL, astfel încât, transpunând în orizontul francofon, am avea de-a face cu opoziția Clodo /vs/ Coco, adică dintre cel care subzistă la marginea societății și fantasmarea feminității reconstruite prin "haute coutûre". În fapt, în mod insidios, el se opunea nu doar/atât comunismului ci practicilor șmenarhiste din spațiul de (con)viețuire (con)sensuală 5 din țara limbii sale materne. Contemporan cu el în (ubu)cronotopia universitară de după plumbuirea pe veci a vocalizatorului (re)sentimentelor naționale și
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
unui cuvânt străin) trecem dincolo de pragul auto-centrării idiomatice: este începutul bilingvismului 79, calul troian care poate introduce războinicii în cetate, puiul de cuc lăsat în cuibul din care va da deoparte progeniturile ieșite din ouăle titularilor, viermele care va distruge, insidios, mărul crescut pe crengile plopului, insula plutitoare (plaurul) împiedicând navigația lotcilor avizorale și obturându-le vederea spre cerul patriei viețuitoarelor subacvatice (aflate cu misiune în adâncuri sau urmărind mișcarea la suprafață a OPN-urilor). Cârtița care surpă făcându-și propriile
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
vinovăția libertinajului amoros până când în urma retractării organelor sexuale masculine a simțit în el miracolul zămislirii. Trecuse chiar prin momente contradictorii: groaza că evirația îi fusese provocată pentru ca trupu-i să slujească plăcerilor desfrânate unui bărbat fără de scrupule,căreia i se opunea, insidios, gândul că împreunarea trebuie să fie un lucru neasemuit de frumos pentru o femeie. Pentru a se ajunge acolo, își amintea Schreiber, trecuse prin privarea de hrană, fusese obligat să-nghită medicamente (le mai voma uneori dar stratagema nu avea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
nu lipsită de scrupul filologic. Conviețuirea tipologică alături de grefier și de judele de instrucție face din comisar un fel de putere catalizatoare a vieții celor doi confrați mai tineri, meniți să se înfrunte pe viață și pe moarte cu răul insidios, invizibil deocamdată, deși ineluctabil. Doctorul Marcu, spre deosebire de grefierul Luca, are toate datele misantropiei crepusuculare. Revoltat de redundanța naturii și de impenitenta cădere în păcat a omului, "doctorul-de-morți" este un sumbru solitar, are un tragic presentiment al eșecului. Face experiențe cel
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și regenerării perpetue întru moarte. Echivalența rod-moarte este realizată, undeva, fără nici un rest ("rotundul rod ce-i moartea: rotund precum era rotundul/ când nu existau cranii/ rodul acesta crematorial"), căci ființa cezarivănesciană pare marcată de la început de morbul descompunerii lente, insidioase, voluptuoase. Marca definitorie a acestei fatale predestinări este trupul, închisoarea carnală a cărei contemplare provoacă repulsie ori spaimă: "nu-și uită carnea tiparul ei ciudat!/ veșnice creștete umede se-ndeasă spre mine/ ca o pasăre deasupra unei oștiri le văd foind
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Pariziana, ocupându-se de pregătirea dulcețurilor, brodarea bretelelor, ocupații obișnuite ale provincialelor, este de neimaginat. Stilul de viata francez este extrem de ritualizat, ca o ceremonie socială globală, cu reguli sofisticate. Lecturile, cumpărăturile, publicitatea, piesele de teatru manipulează spiritele, le dictează insidios comportamentul, le atribuie funcții. În totalitatea lor, scenele private rezumă universul cotidian al Parizienei, destul de reglementat, pe care ea încearcă să-l configureze altfel. 2.2.3. Scene intime sau theatrum amoris Iubirea în societatea franceză are o permanentă de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care circulă prin intermediul procesului de schimb. Din păcate, lumea postmodernă este una a societății de consum, în care predomină logica pieței și a profitului. Pentru aceasta a fost inventată publicitatea, o adevărată ideologie a capitalismului. Ea conduce la o formă insidioasă, dar extrem de eficace de totalitarism, de dominație. Schimbul nu mai are decît un singur sens: consumul. Totul e de vînzare: dragoste, pămînt, datorii, iluzii... Omul a intrat în "caverna lui Platon". Într-o lume lipsită de ideologii, publicitatea a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fond, o lectură critică atentă nu are voie să rateze "lucrul complicat" din The Wilt Alternative. Rupturile tot mai adînci dintre ideologiile liberalismului și cele ale extremismului creează contextul unui nou tip de război, războiul așa-zicînd "cultural", unde confruntările rămîn insidioase și perfide. Omul (post)modernității, micul burghez dependent de liniștea și confortul postindustrializării (ca Wilt), nu mai are posibilitatea de a le evita și ajunge angrenat în ciocniri pe care, intrigat, nu le recunoaște ca aparținîndu-i. Avem aici o remarcabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
serenitatea spirituală buddhistă, autorul luptă, ulterior, în primul război mondial, ca voluntar în armata imperială). Se pare că structura sa morală de adîncime a purtat mereu umbra unei fisuri între vita contemplativa și vita activa, iar dilema s-a transferat, insidios, spre marile lui personaje romanești. Ar fi de aceea inoportun să-l privim pe Joseph Knecht protagonistul din Jocul cu mărgelele de sticlă separat de prefigurările lui epice, Siddharta (din Siddharta) și, res pectiv, Harry Haller (din Lupul de stepă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o neglija, însă, pe cea exterioară, existentă deja, realizând, astfel, două modele de poetică a deconstrucției. Ana Blandiana este, după cum bine se știe, și o prezență impresionantă la nivelul a ceea ce înseamnă om al cetății, ea implicându-se în acest insidios și destul de lung efort de a trece dincolo de barierele atât de opresive și, apoi, după anii '89, de a face cunoscute lumii valorile concentraționare ale românității. În acest sens, este poate exemplul cel mai impresionant de scriitor care a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tipul „am o bună capacitate de analiză” au avut dificultăți în a face asta și au reacționat la raționamentul: „dacă exemplele sunt greu de găsit, înseamnă că poate nu e adevărat”. Ne putem da seama de subtilitatea și de caracterul insidios al acestui mecanism. Când mass-media ne copleșesc cu imagini, cu reportaje și articole despre un eveniment posibil, ne este ușor să găsim „moduri în care acesta s-ar putea întâmpla” și ajungem să credem, inconștient: „Dacă este ușor să găsești
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
posibilitatea de a purta îmbrăcăminte teribil de scumpă sau conduce mașini de curse placate cu aur de 24k. Și multe alte fericiri "existențiale" rămîn doar un basm eretic. Dar nu prețurile sînt vinovate pentru această barieră, ci altceva mult mai insidios: resursele rare. Spre exemplu, pentru că suprafața statului Monaco nu poate să ne primească pe toți cei vreo 7 miliarde de potențiali doritori de rai pe pămînt. Atunci, oferta nu poate ține pasul cu cererea exuberantă și prețul "reglementează" această dilemă
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
jocul și alunecarea necontenită de la un registru la altul, cu o dublă dominantă clinico-patetică, în cazul său, respectiv ironic-romantică la Orsenna. Amîndoi, prin sau dincolo de dragoste, caută o supapă imaginară pentru eșecul modernității noastre, pentru des-cîntarea unei lumi strîmbe. Cultului insidios al non-diferenței nu i se mai pot opune, oare, decît soluții livrești? Axa mediană a uniformității îi separă pe exaltații îndrăgostiți ai lui Orsenna himeră pe care o mîngîiem discret în vise, de vagabonzii iubirii lui Houellebecq. Cu dulcegării diplomatice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în acest imperiu natural ostil. Personajele trăiesc în contratimp, mizeria afectivă a tatălui îl sperie și îl îndepărtează pe Roy, iar absența spiritului de aventură a copilului îl înrăiește și îl perturbă și mai mult pe Jim. Nebunia se instalează, insidioasă, în craniul bărbatului, pînă la epuizarea oricărei urme de rațiune, pentru că incapacitatea reală de a iubi este fatală. Singurul care se dovedește pînă la urmă puternic, de un curaj malefic, e puștiul, maestrul narativ al acestui crescendo incandescent. Sukkwan Island
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Întoarcerea la Killybegs este o rescriere a celui dintîi dar, de această dată, din punctul de vedere al trădătorului. Ipostază infinit mai complexă și mai dificilă, pentru că, dincolo de empatia autorului pentru eroul-personaj care îl bîntuie, îndoielile se strecoară tot mai insidios în mintea cititorului. Într-o țară sfîșiată, precum Irlanda, care e locul unui combatant zdrobit de Istorie, obosit ființial, purtat de un război pe care nu și l-a dorit? Cu sobrietate și discreție, Chalandon (devenit Antoine în text) mînuiește
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
romanesc propriul destin editorial... Dezvăluirea dedesubturilor pestilențiale ale unei gîndiri dezaxate, chiar dacă atinge convingător multe din tarele societății contemporane, se constituie totuși într-o operă de ficțiune, bine scrisă, deși caricaturală pe alocuri, nici într-un caz asimilabilă unui manifest insidios de incitare la ură rasială și violență. E ceea ce a înțeles pînă la urmă editura Flammarion, la care a ajuns în cele din urmă textul buclucaș, și care a decis publicarea lui. Cît a fost cenzură ideologică, cît a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ultimei, sau ultimelor lucrări e mult mai anevoioasă. Căci ne aspiră un semn al infinitului, sau o bandă a lui Möbius, cu buclă dublă prima și ultima carte în limba română, prima și ultima carte în limba franceză -, cu dus-întors insidioase, discrete, imprevizibile, în ciuda abandonului declarat al primei limbi în favoarea celei de a doua. La aceasta se adaugă, așa cum vom vedea, datele de publicare, adesea mult decalate față de momentul scrierii, ceea ce falsifică parțial receptarea, deoarece orizontul de așteptare a publicului s-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
scriiturii este cu sens unic ; autorul este, poate, satisfăcut, dar cititorul rămîne flămînd. Acest posedat dostoievskian, care și-a impus cămașa de forță franceză a stilului secolului al XVIII-lea și suferă într-o limbă gramaticală, se lasă să alunece insidios între eu și eu, ridicînd versatilitatea la rang de perfecțiune formală. De fapt, o spusese deja în Cartea amăgirilor: "Tragedia omului este de a nu putea trăi în, ci numai dincoace sau dincolo", la care face ecou o remarcă din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
volută paradoxală care antrezează în deriziunea sa și pune cititorul în gardă împotriva oricărei hermeneutici abuzive: "Sunt oare un sceptic? Sunt oare un penitent? Nu o voi ști niciodată și e cu atît mai bine." (S) În același timp, este insidios mobilizat de un fel de model pe care ar trebui să-l respecte și la înălțimea căruia nu reușește să se înalțe; imaginea ideală de sine îl bîntuie, fără să se poată apropia de ea altfel decît prin intermediul personalităților pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
În anii aceștia am studiat În detaliu și În profunzime acest Tip de război mascat, (filozofia, logistica, metodele, mijloacele, strategia, obiectivele războiului mascat) ca și pe acest Al Patrulea Război Mondial Mascat care se desfășoară pe tot mapamondul, lucrând insidios la șubrezirea și distrugerea societăților și a economiilor naționale. Obiectivul major al acestui Al Patrulea Război mondial este distrugerea națiunilor, a popoarelor, a economiilor naționale, sărăcirea societăților umane, a națiunilor, haosificarea și Îmbolnăvirea lor psihică, morală, educațională, biologică și socială
ADEVĂRATA PROBLEMĂ A IEȘIRII ROMÂNIEI ȘI A POPORULUI ROMÂN DIN ACEASTĂ CRIZĂ FINANCIARĂ ȘI BUGETARĂ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Ştefan Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1541]
-
personajele sale, Eustace, afirmația pertinentă că frica și pericolul i-au îmbogățit existența: în absența acestor elemente, viziunea sa asupra lumii ar fi fost mai săracă. Din păcate, Heldenkult-ul pe care se fundamentează cultura europeană ne-a indus un sentiment insidios de rușine față de temerile noastre, pe care ne-am grăbit să le refulăm sau să le deghizăm într-o galerie ridicolă de pretexte cu aromă religioasă. Totuși, trebuie observat că, în absența spaimei, ne-ar dispărea orice instinct de conservare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în artele plastice, cât în literatură. Moreau preia tradiția romantică de la Chassériau, detectabilă în opinia lui Rodolphe Rapetti printr-o "predilecție pentru subiectele violente sau problematice"39 însă această violență face un acord perfect cu temele decadente, unde violența apare insidios, cel mai adesea conotată sexual, fără grandilocvența romantică din tablourile lui Delacroix, precum Moartea lui Sardanapal (1827), pictor care la rândul său servește de reper lui Moreau. Scena de dezastru somptuoar, grandios, care asigură climaxul căderii marilor imperii pentru care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de recentrare a câmpului vizual, și, pe de altă parte, fiind punctul de articulație a subversiunii disolutive a detaliului, așa cum remarcă și John Reed. "Pentru cele mai multe, Moreau a utilizat modalități tradiționale de a organiza tablourile sale, dar organizarea este adesea insidios subminată de detalii simbolice puternice care au devenit centre independente de energie. [...] Picturile lui Moreau par să permită un mare grad de autonomie, deși acestea sunt, de obicei, constrânse de către un ferm, dar cu toate acestea bizar și abstrus aranjament
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]