2,665 matches
-
mi-a plăcut vreodată era tatăl lui Dagmarr, fosta mea secretară. Nu trecuse mult după ce Îmi mușcasem buza și Îi dădusem unuia dintre ei 20 pfeningi, că un pic mai Încolo pe stradă am fost solicitat de un altul. Mica insignă din sticlă pe care o primeai pentru contribuția ta bănească nu numai că nu te proteja de o hărțuire ulterioară, dar te arăta drept un potențial mușteriu. Și totuși, nu asta m-a făcut să-l Înjur pe bărbat, gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
toți elevii și profesorii, unii așezați pe băncile tribunei, dar cei mai mulți în picioare, umblând de colo-colo sau pălăvrăgind în grupuri mici. Două mese lipite, acoperite cu pânză roșie, alcătuiau un mic prezidiu. îngrămădite pe ele se aflau obișnuitele termosuri, treninguri, insigne și diplome care urmau să se dea ca premii. Locul era luminat slab de câteva becuri galben-murdare, așa încît 124 cele două porți de handbal de la extremitățile terenului asfaltat abia se zăreau, confundîndu-se cu propriile lor umbre. Puștii din ciclul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
locuri și chemîndu-și prietenii, râzând și țipând... Fetele-și dădeau ochii peste cap și își suflau în sân, dezlipindu-și bluzele de pieptul transpirat, făcîndu-se că leșină de căldură. Chitarele au fost din nou despuiate de husele lor kaki, pline de insigne și inscripții (Make love not war), și șoldurile 169 lor acaju erau aidoma cu ale unor femei coapte și dulci, așezate în poala celor care cântau. Profesorii se aplecau unul spre altul, pe locurile din față, rozîndu-și brațele ochelarilor și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
albastre la contactul cu liniile de înaltă tensiune ale tramvaielor și cablurile telefonice. M-am uitat în jos, la pușcașii marini, iar unul dintre ei mi-a arătat degetul mijlociu. Sper că tipii ăștia nu ți-au luat numărul de pe insignă, i-am spus. — Mă doare-n pix dac-au făcut-o. Am arătat spre un pâlc de palmieri care ardeau ca niște torțe, răspândind în jur mingi de foc. N-o să reușim să-l predăm în seara asta. Ai gonit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu-mi doream nimic altceva decât să-mi satisfac curiozitatea în legătură cu femeia aia care părea al naibii de sigură pe sine, dar purta în suflet atâta durere. Așa că m-am dus în centru, ca să citesc articolele din presă despre ea. Impresionat de insigna mea, funcționarul de la arhiva lui Herald m-a condus la o masă de lectură. I-am spus că sunt interesat de spargerea de la banca Boulevard-Citizens și de procesul spărgătorului capturat, că am impresia că jaful avusese loc pe la începutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
beculețe de Crăciun, puse cu șase săptămâni înainte de sărbătoare. Interiorul era plăcut, cu lemnăria închisă la culoare. Chiar lângă holul de la intrare era un bar lung din lemn de stejar, iar în spatele lui un tip lustruia pahare. Lee îi flutură insigna pe la nas și întrebă: — Bruno Albanese? Tipul îi făcu semn spre partea din spate a restaurantului, apoi își plecă privirea. Partea din spate era îngustă, cu separeuri din imitație de piele și lumini discrete. Clefăieli lacome ne conduseră spre ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
m-am uitat la cele patru cadavre și la trotuarul plin de sânge, m-am împleticit până la bordură și am vomitat în șanț până m-a durut pieptul. Am auzit sirenele mașinilor de poliție care se apropiau. Mi-am prins insigna de reverul hainei și m-am întors. Lee golea buzunarele morților și azvârlea șișuri și țigări de marijuana pe trotuar, departe de bălțile de sânge. S-a apropiat de mine și am sperat să-mi trântească o vorbă de duh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
suspicios de mult cu scrisul sergentului Leland C. Blanchard. Mi-a scăpat un hohot de râs și am pornit spre spitalul Queen of Angels. Coridoarele erau pline de călugărițe asistente și bătrâni întinși pe tărgi cu rotile. I-am arătat insigna unei călugărițe vârstnice și am întrebat-o unde are loc autopsia. Își făcu cruce, apoi mă conduse pe un coridor și-mi făcu semn spre o ușă dublă, pe care scria PATOLOGIE. M-am îndreptat spre polițistul care păzea ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se subordonează dorinței de face dreptate“. Am deschis ușa de acces în biroul de la Omucideri și am dat cu ochii de istețul republican, care vorbea cu patos la microfon, în timp ce echipa tehnică îi înregistra fiecare cuvânt. Purta la rever o insignă a Legiunii Americane, probabil cumpărată de la bețivanul decorat care dormea în parcarea de la Hall of Records, un tip pe care într-o vreme îl urmărise încrâncenat în justiție pentru acuzația de vagabondaj. Locul era plin de pupincuriști, așa că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
parterul, acoperiș de șindrilă maro, iar în gazon era înfiptă o pancartă cu inscripția „CAMERE DE ÎNCHIRIAT“. Femeia mă văzu apropiindu-mă, închise Biblia și îmi zise: — Regret, tinere, dar închiriez doar fetelor cu slujbă și recomandări. I-am arătat insigna și i-am explicat: — Suntem polițiști, doamnă. Am venit să vă punem câteva întrebări despre Betty Short. — Eu o știam de Beth, zise bătrâna, apoi îi aruncă o privire rapidă lui Koenig, care stătea pe gazon și se scobea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Green încetă să dea din cap a aprobare. — Parcă ai fi un avocat uns cu toate alifiile care încearcă să scoată basma curată un client. În departamentul meu orice om își ține în frâu emoțiile din clipa când își prinde insigna de polițist. Altfel, zboară. Dar ca să-ți dovedesc că nu sunt neînțelegător, iată ce-ți spun. Îl suspend pe Blanchard, care va trebui să răspundă în fața unei comisii de anchetă, dar nu pentru ieșirea lui de luni, ci pentru memoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui și nici un gringo care să semene cu Bobby De Witt. Apoi un jandarm în cămașă neagră și cizme, sprijinit de un toc de ușă, îmi prinse privirea. — Policia? întrebă el. M-am oprit și, drept răspuns, i-am arătat insigna. Polițaiul se căută în buzunare și scoase o fotografie transmisă prin telex. Fotografia era prea neclară pentru a putea identificată persoana, dar „Robert Richard De Witt“ era limpede ca lumina zilei. Fritzie îl bătu ușurel pe umeri. — Unde, domnule amiral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu sârmă ghimpată. Fritzie îi dădu un dolar: Mexicanul salută ca Mussolini și se făcu nevăzut. Am luat-o cu pași mari spre secție, silindu-mă să nu alerg. Ușa era flancată de jandarmi cu puști automate. Le-am arătat insigna. Ei bătură din călcâie și mă lăsară să intru. Fritzie mă ajunse din urmă. Intrăși se îndreptă direct către biroul din față, cu o bancnotă de un dolar în mână. Polițaiul din spatele biroului înșfăcă verzișorul, iar Fritzie spuse: — Fugitivo? Americano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-mă c-am fost făcut knock out în al treilea meci Bleichert-Blanchard și m-am întrebat cât de tare îmi rănisem partenerul. Am bolborosit: — Lee? Lee? Ai pățit ceva? Apoi în raza vizuală mi-au intrat doi polițai slinoși, cu insigne ridicole, luate de la talcioc și prinse de cămășile lor negre. Fritzie Vogel se iți deasupra lor și mă anunță: — L-am lăsat pe amicul Bobby să plece, ca să ne conducă la prietenul lui. Dar a scăpat de filaj în timp ce tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
conduse pe scări. Am bătut la ușă. Ne deschise o blondă nu tocmai tânără, ciufulită și cu machiajul întins, care ne luă în șuturi: — De data asta ce-ai mai uitat? După care scăpă: — Căca-m-aș! Russ îi arătă insigna. — LAPD. Sunteți Sally Stinson? — Nu, sunt Eleanor Roosevelt. Uite ce e, în ultimul timp i-am tot plătit șerifului, așa că sunt cam pe geantă. Vreți să vă plătesc în natură? Am dat să-mi croiesc drum înăuntru. Russ mă apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mexicani, la prețul de un dolar. Polițaii din TJ erau niște hoitari în cămăși negre care vorbeau o engleză stricată, dar înțelegeau foarte bine limbajul internațional. Am oprit un grup de indivizi aflați în „patrulare“, le-am fluturat pe la nas insigna mea, le-am îndesat niște bancnote în mână și le-am pus întrebări în cea mai bună englezo-spaniolă de care am fost în stare. Biștarii și-au făcut efectul imediat. Am primit clătinări de cap, vrăjeli bilingve și o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-mă în fața secției de poliție. Cândva fusese biserică. Ferestrele aveau gratii, iar pe fațada albă din chirpici, împodobită cu scene religioase, scria cu vopsea neagră POLICÍA. Pe gazonul din față era instalat un reflector. Când am coborât din mașină, cu insigna la vedere și un zâmbet american pe față, cineva îndreptă reflectorul spre mine. Am pășit în conul de lumină, cu mâna streașină la ochi, și un val de căldură m-a izbit în față. Un individ cârâi: — Polițai yankeu, J.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
au închis au intrat în scenă petrecăreții veniți de la Trocadero și Mocambo. Errol Flynn a stat și el puțin cu noi și am făcut schimb de haine: el mi-a dat smochingul lui, iar eu lui tunica mea plină de insigne și medalii. Dacă nu începea furtuna, am fi continuat la nesfârșit - și exact asta mi-aș fi dorit. Dar alaiul se împrăștie în mijlocul pupăturilor înfocate și al îmbrățișărilor. Russ l-a dus pe bătrân înapoi la azil. Eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
negru și șușotind pe seama ei. În fundul sălii am găsit un separeu vărgat, plin cu marinari adunați în jurul unei carafe. A fost de ajuns să mă uit o dată la fețele lor pufoase ca să mă lămuresc că sunt minori. Mi-am scos insigna și le-am zis: — Roiu’, dacă nu vreți să chem într-un minut paza de coastă. Cei trei tinerei au șters-o ca din pușcă, lăsând în urmă carafa. M-am așezat și m-am uitat la Madeleine cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
condițiile în care ceilalți membri ai familiei Sprague trebuiau să se întoarcă dintr-un moment în altul în L.A., nu puteam să mă duc decât într-un singur loc. Am ajuns cu mașina la El Nido, i-am arătat recepționerului insigna și l-am anunțat că are un nou chiriaș. Mi-a făcut rost de o cheie de rezervă și peste câteva secunde inhalam aerul stătut, plin de mirosul țigărilor lui Russ Millard și de secărica vărsată pe jos de Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se îmbrace, stând cu ochii pe mine, iar privirea i se transformă într-un sloi și mai rece, și mai pătrunzător. Era o căutătură pe care știam că n-aș fi în stare s-o egalez, așa că mi-am scos insigna LAPD - numărul 1611 - și i-am arătat-o. Îmi zâmbi. Am încercat s-o imit. Se îndreptă spre mine și scuipă pe bucata de metal. Apoi trânti ușa în urma ei, iar fotografiile de pe pereți fâlfâiră. Vocea îmi reveni în hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Kay. Trebuia s-o întind și dacă legământul făcut în fața lui Elizabeth Short avea vreo bază, trebuia să fug spre ea. Chiar dacă se va dovedi o pierdere de timp, cel puțin voi face o călătorie spre un teritoriu sigur, unde insigna mea și femeile vii nu mă vor băga în bucluc. Repulsia de pe fața prostituatei nu-mi dădea pace. Încă simțeam în nări mirosul parfumului ei ieftin și mi-o imaginam proferând acuzații, cu aceleași cuvinte pe care le rostise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nări mirosul parfumului ei ieftin și mi-o imaginam proferând acuzații, cu aceleași cuvinte pe care le rostise și Kay în acea zi, ceva mai devreme, dar pe un ton mai violent, fiindcă ea știa ce sunt: o curvă cu insignă. Să mă gândesc la ea era ca și cum mi-aș fi răzuit fundul vieții mele stând în genunchi - iar singura mea consolare era că nu puteam să mă cobor mai jos de-atât, că mai curând mi-aș băga în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
uitat în jur după șef și privirea mi-a poposit asupra unui bărbat mai în vârstă, îmbrăcat într-o cămașă cu mâneci largi, care stătea lângă casa de marcat. M-am apropiat și ceva m-a împiedicat să-i arăt insigna. − Scuzați-mă, vă rog. Sunt reporter și scriu un articol despre Elizabeth Short. Am înțeles că a lucrat aici în ’42 și m-am gândit că mi-ați putea spune câte ceva despre ea - cea de atunci. − Elizabeth și mai cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mormăit, nemulțumit că localnicii m-au ghicit - la cinci mii de kilometri de casă. — Nu, nu s-a-ntâmplat nimic. Dumneavoastră sunteți directorul? — Nu, patronul. Ted Carmody, se prezentă el. Sunteți de la poliția din Boston? I-am arătat în silă insigna. — LAPD. Este vorba de Beth Short. Ted Carmody își făcu cruce. — Sărmana Lizzie! Ați prins un fir? De-asta vă aflați aici? Am pus o monedă pe tejghea, m-am servit cu un baton de Snickers și l-am desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]