918 matches
-
realismul 3. Interesante și utile în combaterea acestei perspective antimimetice ni se par argumentele lui Antoine Compagnon care consideră, printre altele, că invocarea barometrului nu reprezintă exemplul cel mai fericit. Pentru simplul motiv că, în textul lui Flaubert inofensivul (și insignifiantul) instrument ar putea să indice pur și simplu o preocupare excesivă pentru meteorologie, nu cu totul întâmplătoare în Normandia, regiune recunoscută pentru clima sa schimbătoare 1. În al doilea rând, trecând la obiecții serioase, Compagnon remarcă faptul că Barthes se
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
întreaga semiotică medicală și întregul arsenal de practici prin care scrierea, textualitatea convertesc oralitatea în urmă123, pot fi apropiate, toate, de știința vânătorilor de odinioară, capabili să descifreze urmele mute, devenite - paradoxal! - edificatoare tocmai datorită caracterului lor marginal și aparent insignifiant. La acestea Carlo Ginzburg adaugă alte câteva trăsături, cum ar fi singularitatea lucrului descifrat, caracterul indirect al descifrării, ca și caracterul său conjunctural 124. În plus, metoda sa indiciară este călăuzită de imaginația afectivă - de Einfühlund care ne situează, după
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
tranzitivitatea limbajului și a lumii: De o importanță fundamentală pentru o definiție a poeticii la care încerc să o propun este convingerea că ordinea pe care omul poate reuși să o impună lucrurilor din jurul său și propriului său limbaj rămâne insignifiantă în comparație cu ordinea divină sau naturală pe care o poate descoperi în ele232. Întorcându-ne la problema de care ne vom ocupa pe larg în continuare - aceea a genurilor literare și a modului în care granițele lor oscilează - , ar trebui să
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
GREȘIT, ȘI TOATE NEÎNȚELEGERILE POSIBILE”250. Încă de la lectura primului paragraf, constatăm că, fără nici o urmă de solemnitate sau de afectare, privirea alunecă, asemenea unui obiectiv fotografic, peste suprafața lucrurilor, înregistrând detalii dintre cele mai banale, prozaice și, în aparență, insignifiante. După precizarea locului („lângă piața Maubert”), care trimite la un spațiu citadin, familiar, recognoscibil, și a timpului (un timp, desigur, cotidian, rutinier, repetitiv, al așteptării autobuzului), este schițat, în câteva tușe sigure, „decorul” compus din cele trei prăvălii, așezate una
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lumini particulare chiar în banalitatea cotidiană. Multe dintre ele pornesc de la înregistrarea unor detalii prozaice pentru a ajunge - prin intermediul „privirii magnetice”290 - la revelația că ordinea pe care individul o poate impune lucrurilor din jur și propriului său limbaj rămâne insignifiantă în comparație cu diversitatea și bogăția realului: Ieri, duminică, la Chantilly, în vreme ce Severo spunea, cucerit de peisajul autumnal, gri, estompat și, în același timp, tridimensional și profund: „E pur și simplu un Corot”, se întreba de ce oare, de la o vreme, iubește atât
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mare dacă nu murea la o vârstă fragedă, înainte de nașterea sa357. Ceea ce surprinde aici este renunțarea la orice fel de poeticitate manifestă - nici măcar (auto)ironia sau aluziile intertextuale nu mai sunt evidente - în favoarea prezentării nude, neutre a unor amintiri aparent insignifiante. „Cadrul”, reprezentat de orașul misterios din apropierea mării, este vag individualizat încă din primele versuri prin câteva detalii voit banale (lumina slabă a soarelui, marea apărând la capătul vreunei străzi asemenea ochilor albaștri ai unei iubite din alt timp). Aceste amănunte
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
culturale, un individ pe care, la prima vedere, nu îți vine să dai prea mulți bani”362. Vom încerca, în cele ce urmează să analizăm acele procedee portretistice și acele strategii compoziționale care îl transformă pe acest personaj, în aparență insignifiant, într-un „erou” memorabil. Așa cum, de altfel, au procedat majoritatea comentatorilor, vom începe, inevitabil, de la sonoritățile numelui. Constatăm, mai întâi, că această creație onomastică recognoscibil ivănesciană are, în mod evident, asociații sonore simpatic-comice, că în jurul său stăruie un fel de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
afișat cu dezinvoltură - doar după lectura unei singure secvențe sau chiar a două, trei poeme mai ample). În aceste spații se intersectează diferite voci narative, apar numeroase personaje, memorabile tocmai prin trăsături în aparență comune, se petrec întâmplări în parte insignifiante, în parte neliniștitoare sau chiar teribile. Și toate sunt relatate într-un limbaj simplu, accesibil, colorat cu regionalisme și expresii populare, punctat de mărcile aproape insesizabile ale unei ironii inteligente și discrete. În Minunea, de pildă, un țăran (Lungu) are
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
plăcea să creadă că Hagienuș va înălța din umeri. Închipuindu-și totuși că ar fi reclamat moneda, fu cuprins de o indignare mentală, nu din avariție, ci din absurditatea ca printr-o simplă întrebare nelalocul ei un obiect oricât de insignifiant ce-ți aparține să treacă în mâinile altuia. Avariția prezumată a celuilalt îl surprindea. Imaginîndu-și însă că Hagienuș ar fi refuzat moneda, simți un fel de jenă de a o relua. Era a lui, însă Hagienuș nu văzuse poate căderea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cusut?" "Revoluția franceză", am zis noi. Da, a obiectat Gavrilcea, și asta, dar mașina de cusut a răsturnat ordinea producției, mecanizând o anume ramură a manufacturii, de unde mari efecte politice, munca în ateliere, proletarizare, revoluții. Așadar un fapt, oricât de insignifiant în sine, poate să devină istoric prin ecourile pe care le are, Insă cine stabilește valoarea faptelor prin raport la efectele lor în timp? Omul de toate zilele sau istoricul?" "Istoricul!" am strigat noi. "Firește, a continuat Gavrilcea, numai istoricul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nuvelele mele Încerc mereu să camuflez fantasticul În cotidian” (/151), mărturisește M. Eliade și eroii creației sale pătrund de multe ori fără să știe, fără să Înțeleagă În lumea sacră, În esența numenală. Ei „se văd smulși din iluzie, din insignifiant, din profan și transportați pe celălalt tărâm”, care este un tărâm fantastic, „Însă numai pentru neinițiați. În sens Înalt, acel tărâm e tocmai realul Însuși, realul absolut” (). Eroii care pătrund În teritoriile fantastice sunt instalați În sacralitate, cei de dincolo de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
o sete exagerată de afecțiune și de intimitate (suprasociabili); • deficiențele: sunt subiecți cu dificultăți de integrare (subsocibili), care au nevoie de directive și care nu sunt receptivi la tandrețe. Dacă aceste trebuințe (interrelaționale) nu au fost satisfăcute, individul se simte insignifiant, incompetent, nedorit în relațiile interpersonale. Așadar, înțelegem faptul că angajarea, funcționarea, evoluția relațiilor umane țin de cele mai adânci (și, am zice, universale) trebuințe ale ființei omenești. Prin ele, ea ființa umană supraviețuiește, se cunoaște, se dezvoltă, se-mplinește. În
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
formă produsului său cu ajutorul unor elemente preexistente. El nu creează din prima și nu suscită niciodată realitatea materiei și a formei: "La origine, realitatea trăită poate fi la fel de decisivă pentru viața artistului ca și o aparență cât se poate de insignifiantă: o pasiune amoroasă sau un fruct așezat pe masă. Ceea ce o distinge este doar imperiosul său apel la durată. Acestui apel i se supune artistul și de aici începe munca lui. Această muncă, întâi interioară, abia conștientă, este misterioasa transformare
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
să nu te lovești cu capul, gestul repetîndu-se la trecerea din culoar în living, unde ușa era și mai scundă decât cea de la intrare. Recunoșteam, de asemenea, felul lui de a bavarda și voluptatea cu care se lansa în povestirea insignifiantului. Pe Friedgard, care venise să-l cunoască pe marele "aforistician" și care credea că Cioran va revărsa de la bun început asupra ei o cascadă de panseuri inedite, o uimește, la prima întîlnire, lungul excurs al lui Cioran despre chiriile locuințelor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
milioane. De la aproximativ 10.000 de ani în urmă până în jurul anilor 1750 d. Ch., populația lumii a crescut de la 8 milioane la aproximativ 800 de milioane. Aceasta a fost o rată de creștere mult mai rapidă, dar ea rămâne insignifiantă față de ratele creșterii din ultimii 250 de ani. Populația lumii a ajuns prima oară la 1 miliard în jurul anilor 1820. În 1930 ea a ajuns la 2 miliarde. Trei miliarde a realizat în 1960, 4 miliarde în 1976, 5 miliarde
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
creierul lor este mai mic decât al bărbaților. Devine evident care este poziția lui Maiorescu pe axa natură-cultură, raportată la problematica de gen. De vreme ce femeile sunt în mod necesar mai puțin inteligente, rolul lor de creatoare de cultură rămâne practic insignifiant. Dar afirmațiile lui Maiorescu nu au rămas fără ecou. Sofia Nădejde este cea care a dezvoltat un răspuns bine argumentat afirmațiilor lui Titu Maiorescu, contestându-i poziția 2. Tipul de argumente vehiculate în epocă rămâne relevant pentru studiul naturalizării și
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
este cu siguranță o feministă convinsă. Devine o adevărată eretică în încercarea de a-și impune punctul de vedere, știe să se apere. Pledoaria ei se îndreaptă împotriva acelor atacuri care priveau feminitatea și rolul ei ca pe ceva negativ, insignifiant, și atrage consimțământul criticilor moderni. Aceștia au lăudat, în mod deosebit, „reflexivitatea” discursului târgoveței, care încearcă să combată niște opinii mai mult decât rigid consolidate, chiar intrinseci gândirii Evului Mediu.51 Personajul feminin reușește să sesizeze un aspect deosebit de important
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și pestrițe, ori stau țepene ca niște stane de piatră, mute și nesimțitoare, ori, de răspund când le-ntrebi, îți dai cu socoteala c ar fi fost mai bine să tacă.”166 Femeia trebuie să depășească stadiul de obiect estetic, insignifiant și ignorat, și nu o poate face cu succes decât prin cuvânt, semn al inteligenței, al distincției. Pampinea devine tot mai acidă la adresa inculturii suratelor, la lipsa lor de preocupare pentru valorile autentice, la ipocrizia lor: „și încă umblă a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sugerată. Este conștientă că povestirile trebuie să îmbine plăcutul cu utilul, să ofere o dimensiune educativă, de aici probabil și preferința pentru stilul aforistic („belșugul aduce după sine sila”, „roadele oprite ațâță însutit dorința”216). Personajele ei feminine sunt mai insignifiante în ceea ce privește o pregătire intelectuală sau o educație îngrijită: o femeie modestă, de o naivitate uluitoare, care păcătuiește cu un stareț și încearcă să-i găsească soțului un remediu împotriva geloziei (III, 8), o alta capabilă de crimă și care aduce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
face cunoscute nu doar crezurile, ci și defectele. Dezvăluind secretele soților, târgoveața crede că femeile devin mai puternice și mai unite. „Toate acelea care au secrete în comun constituie o comunitate a puterii”455, făcând din bărbați niște ființe ridicole, insignifiante. Personajul feminin amenință puterea și dominația masculină prin divulgarea intimităților. Din nou cuvântul devine o veritabilă armă. Târgoveața reprezintă un stereotip, acela al femeii colportoare, incapabilă să păstreze o taină, să fie discretă, să reprezinte un partener de încredere. Este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la buna ta voință/ și eu și prunca stăm cu umilință,/ Căci amândouă suntem ale tale.../ Ci fă cu lucrul tău cum crezi cu cale.”794 Personajul feminin în epoca medievală era conștient că nu reprezintă decât un obiect, ceva insignifiant de care bărbatul, în postura de dominator suprem, se putea dispensa fără nici un regret. Tânăra soție, supusă unui test al virtuții de către propriul soț, este deposedată de copil, dar are o reacție de o pasivitate nefirească pentru o mamă, care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este cu siguranță o feministă convinsă. Devine o adevărată eretică în încercarea de a-și impune punctul de vedere, știe să se apere. Pledoaria ei se îndreaptă împotriva acelor atacuri care priveau feminitatea și rolul ei ca pe ceva negativ, insignifiant, și atrage consimțământul criticilor moderni. Aceștia au lăudat, în mod deosebit, „reflexivitatea” discursului târgoveței, care încearcă să combată niște opinii mai mult decât rigid consolidate, chiar intrinseci gândirii Evului Mediu.51 Personajul feminin reușește să sesizeze un aspect deosebit de important
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și pestrițe, ori stau țepene ca niște stane de piatră, mute și nesimțitoare, ori, de răspund când le-ntrebi, îți dai cu socoteala c ar fi fost mai bine să tacă.”166 Femeia trebuie să depășească stadiul de obiect estetic, insignifiant și ignorat, și nu o poate face cu succes decât prin cuvânt, semn al inteligenței, al distincției. Pampinea devine tot mai acidă la adresa inculturii suratelor, la lipsa lor de preocupare pentru valorile autentice, la ipocrizia lor: „și încă umblă a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sugerată. Este conștientă că povestirile trebuie să îmbine plăcutul cu utilul, să ofere o dimensiune educativă, de aici probabil și preferința pentru stilul aforistic („belșugul aduce după sine sila”, „roadele oprite ațâță însutit dorința”216). Personajele ei feminine sunt mai insignifiante în ceea ce privește o pregătire intelectuală sau o educație îngrijită: o femeie modestă, de o naivitate uluitoare, care păcătuiește cu un stareț și încearcă să-i găsească soțului un remediu împotriva geloziei (III, 8), o alta capabilă de crimă și care aduce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
face cunoscute nu doar crezurile, ci și defectele. Dezvăluind secretele soților, târgoveața crede că femeile devin mai puternice și mai unite. „Toate acelea care au secrete în comun constituie o comunitate a puterii”455, făcând din bărbați niște ființe ridicole, insignifiante. Personajul feminin amenință puterea și dominația masculină prin divulgarea intimităților. Din nou cuvântul devine o veritabilă armă. Târgoveața reprezintă un stereotip, acela al femeii colportoare, incapabilă să păstreze o taină, să fie discretă, să reprezinte un partener de încredere. Este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]