KorAP: Find »[drukola/base=insistență & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...177 >

4,420 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845

țărilor U.E.). Aceasta este valabil nu numai pentru Angola, dar pentru întreaga Africă și nu este întâmplător faptul că Marea Britanie a lansat, în urmă cu doi ani, un plan de dezvoltare a relațiilor cu Africa, iar în decembrie 2007, la insistența deosebită a Portugaliei, ca președinte în exercițiu al Uniunii Europene, se va desfășura cel de-al doilea Summit U.E.-Africa. Portugalia este interesată, în mod deosebit, să dezvolte raporturile cu țările africane, având multe structuri social-economice similare cu cele din

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
al României în Brazilia, prin Decretul nr. 319 din 30 septembrie 1999, desfășurându-și activitatea în Republica Federativă a Braziliei din decembrie 1999 până la finele lunii octombrie 2002, când a fost rechemat pentru limită de vârstă, dar mai ales la insistențele serviciilor române de informații, deranjate de propunerile sale privind stabilirea de relații de cooperare cu serviciul similar brazilian și de rechemare în Centrala M.A.E. a unor diplomați incompetenți. În activitatea sa de diplomat, atât în Centrala M.A

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
cu privire la Orientul Mijlociu; poziția României era atunci apreciată ca având și promovând soluții realiste, care ulterior au fost acceptate și de alte țări arabe. În capitala libaneză Beirut s-au găsit ușor soluții de compromis. La Bagdad, s-a hotărât, la insistențele ministrului de externe irakian și la indicațiile date experților irakieni de Sadam Hussein, pe atunci vicepreședinte al Irakului, să nu fie dat publicității un comunicat comun. La Damasc, negocierile purtate de cei doi miniștri de externe s-au soldat cu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
logistice până la demararea procesului care să ducă, în scurt timp, la stabilirea de contacte politice între reprezentanții celor două state, crearea cadrului juridic al relațiilor bilaterale, cunoașterea reciprocă în toate domeniile, perceperea corectă a realităților etc. Din inițiativa și la insistența sa, au fost realizate contacte la diverse niveluri: șefi de stat (1992 și 1993), primi-miniștri (1995), parlament, miniștri de externe (1993), miniștrii comerțului, învățământului, apărării, de interne etc. Cu prilejul acelor contacte, s-au semnat documente importante ale colaborării bilaterale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
activitate, a fost transferat în Argentina tocmai după ce reușise să stabilească relații benefice într-un domeniu atât de sensibil cum este presa scrisă. În Elveția, țară dezvoltată economic, dar și democratic pe măsură, a putut constata că prin muncă și insistențe sunt posibile breșe și pentru penetrarea în presă și în arte cu materiale propagandistice favorabile țării noastre. În Argentina (1967-1970), a răspuns de mai toate domeniile, mai puțin cel economic. Ambasadorul având probleme de sănătate și lipsind de la post 6-7

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
se constituie într-un adevărat florilegiu sacru, pe care de altfel, cititorul român a avut privilegiul de a îl parcurge integral în traducerea aceluiași rafinat om de cultură care este domnul Mareș. Ceea ce autorul aduce nou în cartea sa este insistența cu care se oprește asupra valorii umane extraordinare a Papei, lansându-se în comentarii extrem de bine documentate asupra carierei spirituale a acestuia". Jean-Claude Perisset, nunțiul apostolic la București, decanul corpului diplomatic în România, din cuvântul rostit la lansarea monografiei Ioan

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
pentru a crea mijloace de plată a importurilor necesare industrializării țării. Anual se conveneau înțelegeri cu liste de mărfuri la export și import pentru care discuțiile erau anevoioase. Pentru unele sectoare, ca siderurgia, industria ușoară, industria alimentară, au fost necesare insistențe și multe zile de discuții care, în final, au condus la creșterea contingentelor la export, de la un an la altul. Schimburile comerciale au cunoscut, astfel, în această perioadă, o creștere de referință pentru anii următori. O contribuție remarcabilă la dezvoltarea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296

profesioniști din cadrul organizațiilor care înțeleg și conștientizează riscul și importanța gestionării acestuia. Astăzi, auditul intern nu își mai concentrează atenția pe control, ci pe riscuri, și, mai mult, pe modul în care se implică managementul general în administrarea riscurilor. Datorită insistenței în identificarea, evaluarea, tratarea, analiza și comunicarea riscurilor, pe tot parcursul demersului său, auditorul intern este pentru mulți perceput ca fiind „domnul risc”. Evoluția managementului riscurilor a avut un impact deosebit asupra auditului intern și a reprezentat un salt cu

Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ (2008) [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

vedea chipul, nu-mi veți cunoaște niciodată gândurile. Eu adesea gândesc ca Sinele Mic și vorbesc ca Sinele Mare sau viceversa. Cândva eram unul singur, adică Philip, dar a survenit o transformare. Și asta s-a întâmplat din cauza pisălogelii și insistenței ei. Scindarea nu este întâmplătoare, domnilor, o datorez firii mele întortocheate și chinuitoare. Sinele Mic: Și mare atenție, domnilor, vi se poate întâmpla și dumneavoastră într-o zi, mare atenție cu cine vă însoțiți! Dacă o să dați peste o scorpie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
recuperez, să le resuscitez, să netezesc pământul deranjat de călcătura ireverențioasă și greoaie a domnului Philip. Și totul din cauza ei! Numai din cauza ei! (Arată spre Dora cu degetul.) Numai din cauza ei s-a ajuns aici. Îl înnebunea cu susceptibilitățile și insistențele. Ea poartă întreaga vină a transformării lui, ca să nu mai vorbim că tot ea e în câștig, acum are un triplu soț, unul singur nu-i ajungea. Unele femei au noroc, domnule! (Din auditoriu se distinge vocea aferată a Dorei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
asta a trebuit s-o mințim și să ne ascundem de Dora. Așa au stat lucrurile în general. Și nu e nimic deosebit în această poveste, dincolo de firea păcătoasă și pătimașă a Dorei, care pur și simplu ne asteniza cu insistențele și geloziile ei. Dora: Ipocrit nenorocit! M-ai mințit și umilit o viață întreagă, acum mai sunt și acuzată de trigamie și trebuie să trăiesc cu conglomeratul ridicol și encombrant în casă. Sinele Mare: Iartă-ne, Dora! Iartă-ne! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
nu eram pe deplin conștient. Da, pe-atunci mă acapara total, ca într-un fel de autism ce mă stăpânea preț de câteva minute, și în timpul acesta mă luptam acerb cu el să mă eliberez, să-mi dea pace cu insistențele și problemele lui insolubile. Și intervenția lui putea fi adeseori inoportună: sosea fie în timpul examenelor, fie când trebuia să iau startul la întrecerile sportive, sau în lift, când uitam că mai trebuie să și cobor. Și totul se petrecea ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
doi pași. Mă trezesc brusc și mă reped la pantalonii scurți de pe marginea scaunului și dibui creionul în buzunar. Mă așez pe terasă la masă și scriu pe caietul de matematică, singurul pe care l-am luat cu mine la insistențele mamei. Ce scrii acolo, așa de dimineață? Ești în vacanță! Spală-te pe dinți și vino la masă! Și mă apasă cu pieptul ei pietros și voluminos pe spate, în timp ce-mi aplică un sărut zemos pe frunte. Scriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ce le examina cu același ochi fin cu care privea femeile ca și cum ar fi fost bărbați. Numai înțelepciunea e perfectă precum frumusețea și numai combinația lor te poate purta mai departe de iubirea de sine. Ajungem la plajă și, la insistențele mele, mergem de data asta mai departe, către locul unde ne-am plimbat ieri, când a fost urât și înnorat. Recunosc la o oarecare depărtare careul reliefat pe nisip. E delimitat de cearșafuri întinse parcimonios, exact până în marginile careului. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
doar în aceste trei luni în care timpul ei a fost arestat. Rechinii războinici cu ochii albaștri "We are such stuff that dreams are made on" Amintirea. Nemărginirea mării. Mirajul numelui O amintire îmi revine mereu, de la o vreme, cu insistența unui coșmar. Deși ține de memoria mea îndepărtată, este deosebit de clară și vie, dar în același timp incompletă, pentru că nu o pot lega cronologic sau spațial de alte evenimente din viața mea. Mi-amintesc o plajă cu malul foarte înalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
pentru a extrage exemplarele inaccesibile, nici eu, nici însoțitorul meu nu eram dispuși să cerem cartea rostindu-i cu voce tare numele către unul din angajații librăriei, devenită bibliotecă. Ne tot îmbiam reciproc, până când amicul meu a cedat nervos la insistențele mele și a început să se cațere pe rafturile inferioare ale corpului de bibliotecă unde se ascundea cartea marelui povestitor. Eu, deranjată de gestul lui, vrând probabil să evit frontal eventualele admonestări ale persoanelor de ordine, am pornit-o rapid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mai agresiv, cel mai de neînțeles. Ne provocăm suferință, încercând a ucide o fericire ce ne amenință cu consecvența sau ferocitatea ei. Și, pe bună dreptate, survine o reacție de autoapărare, de eliberare de sub strivirea fericirii ce ne sufocă cu insistența și tenacitatea ei. Fericirea poate fi explozivă, intempestivă, năprasnică sau temeinic insistentă și consecventă. În funcție de ipostazele ei, iată și reacția noastră de agresivă respingere sau graduală plictiseală. Mulți se consideră în mod fals fericiți. Ori, fericirea este desfășurarea uneia sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
imposibile de conștiință. Dacă încercăm s-o reținem și s-o prelungim, ea devine atât de subțire și de materială, încât n-o mai recunoaștem și tot noi căutăm să ne debarasăm de ea. Când stă lipită de noi cu insistență și fervoare, intervine plictiseala, pentru că devine searbădă și o intuim cel mult ca pe fericirea altora și nicidecum ca a noastră. Fericirea poate fi trăirea sublimă a unei clipe celeste, dar și obiectul unei îndelungi meditații ulterioare. Analiza și despicarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

și a atrage complimentele, ghionturile cu subînțeles, genele false pentru fâlfâiri ambigui, paleta de zâmbete cu colorit insinuant, mai bogată decât spectrul solar și mai complexă decât Tabelul lui Mendeleev, crama de licori pentru situații neprevăzute, de salvări din imprudențe, insistențe, insolențe, apropouri, qui-pro-quo-uri, déjà-vu-uri. Oglinda A tunci când orașul începu să gândească înapoi, Mioara Alimentară nu-și dădu seama. Era joi, ora 6 după-amiază. Banca de sub castan se îndoise sub tristețea ei de 86 de kg. "Sprijină-te în baston

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
fără mâner, săbii pentru prinți sau pentru zmei, lănci pentru turniruri, o bucată dintr-un meteorit, câteva tropote de cai pursânge, un strigăt nedeslușit de luptă, care putea să însemne fie victorie, fie deznădejde, un scâncet înfundat (de băiat, după insistența monotonă în aceeași octavă), o tentativă de cântec al unui greier anchilozat într-o noapte de vară, epopeea înflăcăratei iubiri dar numai sfârșitul, după miros -, tăcerea crăpând de ciudă în lacrima unui sfânt obscur, pictat naiv pe o felie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

lasă Tîrnăcop întrerupt, e o adevărată felină, îi face cu ochiul lui Gulie, care își dă seama despre ce este vorba. Niciodată nu poate fi vorba de predestinare în cazuri din astea, își reia ideea Bătrînul începînd să privească cu insistență în ochii Poștașului. Vreau să te fac să înțelegi că cineva a intrat la un moment bine stabilit înainte în studiou, a dat de pămînt cu toată aparatura care era acolo, a făcut țăndări placa aia nenorocită și a „reorganizat

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
asta cum au trăit ele ani de zile cu frica-n sîn? Și chiar dacă ar face-o n-ar mai fi de nici un folos. Fără să-și dea seama, Angelina începu să-și amintească că fusese prima care cedase la insistențele Părințelului. A intrat direct în subiect, cu asta a recunoscut că a dat-o gata, s-a simțit topită după el după primele fraze, fără să-și dea seama că joacă teatru, și ar fi făcut orice i-ar fi

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

viață decât uscăciunea... Și atunci copiii uită să numere sau să spună poezia avută acasă, căci uscăciunea din lemn îi sperie și toată știința lor se năruie și cartea nu-i mai interesează.“ Este inexplicabilă (și, într-un fel, înduioșătoare) insistența cu care un autor evoluează de câteva decenii în afara poeziei convins că este poet. Vulva prehensila Volumul de „noeme și dianoeme“ Claunul de neon publicat de Ion Antoniu (Palimpsest, București, 2006) reprezintă, în felul lui, o performanță. Textele din acest

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
pe niște raționamente. Semnatarul prefeței interpretează involuția ei astfel: „Ceea ce se remarcă în poemele noi ale autoarei este un plus de reflexivitate, o intelectualizare a emoției, trecându-se astfel de la o lirică de notație la viziuni ale sentimentelor.“ Este inexplicabilă insistența cu care Octavian Soviany face din alb negru și din negru alb. Versurile îl contrazic prompt. Imediat după ce citim un poem, întreaga construcție critică se prăbușește: „Culege-mi trupul / Risipit în ochii mării, / Fă din el, / Castelul adevărului / În care

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
singur, fără concurență, poetul scrie tot ce-i trece prin minte, așa cum alții cântă în baie. S-a demonstrat, de multă vreme, că personificarea este una dintre figurile de stil căzute în desuetudine. Ionel Câmpeanu tocmai personificarea o cultivă cu insistență, ceea ce face ca versurile sale să aibă deopotrivă ceva vetust și pueril: „Vânturile cu buze de muguri / Suflă în fluierele codrului“; „Mi-a povestit poiana, / Stejarii mi-au cântat“; „Tot mai zbuciumate vânturi / Se luptă-ntre ele“, „Timp veșnic senin

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]