1,340 matches
-
mai întâi, diversul intuiției pure, în al doilea rând, sinteza acestui divers prin imaginație și, în al treilea rând, conceptele intelectului care îi conferă unitate sintetică 11. Pentru trasarea contururilor conceptului cunoașterii orientat spre formă în CRP este esențială sublinierea insistentă că nici conținutul dat prin intuiție, nici conceptele fără conținutul dat în intuiție nu reprezintă cunoaștere. Kant afirmă explicit că orice cunoaștere bazată pe experiență „conține două elemente foarte diferite, anume o materie pentru cunoașterea prin simțuri și o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Rațiunea morală comună este în măsură să ofere un răspuns la întrebarea „Ce trebuie să fac?”. Prin încrederea sa neclintită în discernământul moral al omului de rând, Kant ni se recomandă și astăzi drept un autentic democrat.10 Împotriva asigurărilor insistente ale lui Kant că principiul suprem al moralității este ferm ancorat în rațiunea morală comună se poate obiecta și s-a obiectat că între oameni cu judecată sănătoasă pot exista dezacorduri persistente în probleme de ordin moral. Obiecției i se
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
datorată) el, (Dumnezeu - n.m., M.F.) le făgăduiește aceasta într-un alt mod decât oamenilor mai buni, care și-au făcut datoria numai de dragul ei înseși”23. Este firesc să ne întrebăm care este temeiul de natură sistematică al acestei afirmări insistente a caracterului necondiționat al îndatoririi morale, a sublinierii repetate a ideii că merit moral are împlinirea datoriei de dragul datoriei, fără a ține câtuși de puțin seama de consecințe. De ce stăruie oare Kant asupra înțelegerii datoriei morale drept imperativ necondiționat al
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mulțime, tot așa veți găsi în Kant adevăruri pe placul și înțelesul tuturor.” (Citat după I.E. Torouțiu, Immanuel Kant în filosofia și literatura română, Tipografia Bucovina, 1925, p. 47.) 11. Aceasta pare să fi fost, până la urmă, și motivația îndeletnicirii insistente a lui Eminescu cu Critica rațiunii pure, o îndeletnicire împinsă până la încercări de traducere din această scriere, care se întind pe multe pagini. Opinia lui Noica era că tot ceea ce a urmărit Eminescu traducând din Kant sunt câștigurile care rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fi invocată, atât ca punct de sprijin, cât și ca fundal contrastant, de către un tânăr care năzuia să impună atenției un sistem de gândire original 2. Încă și mai important mi se pare a fi un alt motiv al menționării insistente a lui Kant în scrierile lui Blaga. Raportându-se la Kant, Blaga va scoate mai bine în evidență acele opțiuni fundamentale care susțin construcția sa filosofică. Numindu-le fundamentale, doresc să subliniez că este vorba nu de orientări și opțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dacă nu întotdeauna de fapt. Kant ar fi greșit totuși, crede Blaga, atunci când ar fi socotit drept lipsite de interes și de valoare orice preocupări metafizice care ies din perimetrul fiolosofiei sale transcendentale. Această evaluare critică este întemeiată prin sublinierea insistentă a ceea ce Blaga a calificat drept limitarea fundamentală a analizelor lui Kant și a multor analize ale cunoașterii întreprinse după Kant. Ele s-au aplecat exclusiv asupra condițiilor de posibilitate ale cunoașterii cu valoare obiectivă, adică ale experienței noastre. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dreptul nelimitat la examen critic și obligația asumării consecințelor ce rezultă din acest examen. Proclamarea încrederii în rațiune și a hotărârii de a urma calea rațiunii ni se dezvăluie astfel drept o dezgustătoare ipocrizie. Căci ce oare altceva este invitația insistentă la discuția critică dublată de verdictul că „Partidul nu greșește și nu poate să greșească”? Și ori de câte ori această autoritate, care uzurpă în mod ilicit primatul rațiunii, va primi o personificare evidentă, infailibilitatea va fi transferată asupra persoanelor 19. Indivizi mărginiți
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ridica dramaturgia din spațiul basarabean, sleită de un realism terestru, la forme dinamice de expresie. Piesele sale refuză patosul optimist, promovat de sistemul totalitar, valorificând situații instabile și grotești, proprii teatrului absurdului. De aici proiecțiile lor accentuate în metafizic, aplecarea insistentă a autorului spre motivele mitologice, apelurile dese la motivele biblice. Piesa Iosif și amanta sa (1992) a fost distinsă de Academia Română cu Premiul „Ion Luca Caragiale”. SCRIERI: Iosif și amanta sa, Chișinău, 1992; Saxofonul cu frunze roșii, Chișinău, 1998; Cum
BUTNARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285966_a_287295]
-
în timp ce vorbeai și observam cu durere toate urmele pe care zâmbetul nu mai izbutea să le șteargă: dâra aceea argintie care se lărgea în părul tău, vena care imprima pe tâmplă un fin desen vinețiu... Ai întrerupt privirea aceea, prea insistentă, desigur, scoțând din geantă un ziar: „Citește asta...“ Era o coloană îngustă, care anunța moartea unui anume Grinberg, opozant sovietic ce-și petrecuse câțiva ani în lagăre, fusese expulzat în Occident, colaborase la o stație de radio disidentă. Ziaristul preciza
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
luminarea poporului său; dialogul Înțeleptului cu Lumea din Divanul caută să identifice rostul existenței umane, să așeze învățătura în slujba idealurilor omului, să lumineze pe cei mulți prin impunerea nu doar a preceptelor biblice, ci și a gândirii filosofice. Apelul insistent, când la un mijloc de comunicare, când la altul, pendularea între hedonism și ascetismul religios fac ca multe dintre conceptele formulate să sporească dragostea de înțelepciune. Cantemir nu este tributar reformismului ortodox. El încearcă și reușește să depășească, prin gândirea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în depărtare casele țăranilor ca niște oi la păscut”. Este obositor și inabil. Pentru a valoriza corect o comparație puternică, trebuie să creăm în jurul ei un anume spațiu de neutralitate, de tăcere stilistică. Limitați expresiile comune, comparațiile preferate. Repetarea lor insistentă în fiecare articol este semn de rutină, de comoditate. La relecturarea textului, operați acele mici și salvatoare modificări. Folosiți referințe familiare. „Vulgarizați” discret cifre și statistici. A spune despre Casa Poporului că are 30 000 de metri pătrați nu înseamnă
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
poticneli sau chiar refuzuri. Cu talent, răbdare și multă pricepere, jurnalistul va reuși să iasă cu bine din orice încercare. Surse evazive și ostile David Randall (1998, pp. 76-79) abordează această situație și oferă mai multe sfaturi tânărului ziarist: Fiți insistenți. Nu vă dați bătuți niciodată. La început, oamenii (cu excepția politicienilor) se codesc mult până să accepte interviul. Motivele sunt mai puțin importante: jenă, vinovăție, teamă, lipsă de chef etc. Nu de puține ori, se întâmplă ca interlocutorul să dorească, prin
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
organizațional sau social. Anthony Giddens (2001) face apel la un concept interesant: cel de identitate cosmopolită (engl., cosmopolitan identity), cu referire atât la nivelul individual, cât și la cel colectiv: Pe măsură ce granițele devin mai confuze, iar afirmarea autonomiilor locale mai insistentă, vechile forme ale identității naționale trebuie restructurate. Întrebarea „cine suntem?” generează confuzii, deși cere un răspuns coerent ș...ț. O perspectivă cosmopolită este condiția necesară pentru existența unei societăți multiculturale în ordinea globalizantă (Giddens, 2001, pp. 142-143). Modul în care
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
se esențializează și astfel se adeverește, oglinda eului poetic „dizolvă” în ea chipul fenomenal și-l transferă în numenal. Răsfrângerea înseamnă și oglindire reciprocă a lucrurilor - mod de a induce rezonanța universală și euritmia. Jubilația ei apare însă contrapunctată de insistenta prezență a simbolului trecerii. Confesiunea lirică se drapează deocamdată într-o rostire aproape axiomatică, abstractă, ce răcește fluidul vital și impersonalizează experiența care îi stă la bază: „Cel ce nu e a venit, / cel ce e s-a risipit, / eu
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
el suferă de „excitație maniacă”; iar „deraierea” lui e prevestită de unele comportări ciudate. Va sfârși ca un „strigoi”, într-un ospiciu, modelând din zăpadă - simbol lejer - o statuie. Detaliile morbide abat romanul în sfera patologiei, speculată într-o anecdotică insistentă, ce dă în vileag lecturile predilecte ale prozatorului. Tentat de analiza psihologică, el nu-și reprimă deloc, în pasajele descriptive, gustul pentru metafora susceptibilă să împânzească liric o narațiune care, urmând acest făgaș, se diluează treptat. SCRIERI: Al treilea, București
BALABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
un plânset de copil și îmi scosesem capul pe fereastră. Doi părinți tineri încercau să-și învețe fetița de trei ani (mai mult nu cred că avea) să meargă pe o minibicicletă. Ea plângea, tatăl era nervos și nerăbdător, mama insistentă, totuși foarte răbdătoare. Numai frânturi de cuvinte ajungeau la mine, încercam să obțin sensul imaginii din mișcările vizibile... Tata: ți-am spus să nu mai dai cu pedala înapoi... copila plângea și mai tare... bărbatul își pierdu fărâma de răbdare
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
el stăteau cutii goale de bere. Scheer mă ținea strâns, Își băga fața În a mea și scotea tot felul de sunete. L-am tolerat, simțindu-mă, Într-un fel, obligat. Dar când atențiile lui au devenit mai lacome, mai insistente, l-am Împins la o parte. N-a protestat. S-a făcut ghem și a adormit imediat. M-am trezit și m-am dus la baie. Am stat pe capacul de la toaletă destul de mult timp, ținându-mă de genunchi. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făceau deja parte din universul lor. Oare nu toți executau aceleași gesturi la aceleași ore ale zilei, și nu doar În jurul izvoarelor pentru a bea veșnicele paharele de apă? Privirea lui Maigret remarcă pe cineva În mulțime și deveni mai insistentă. Soția lui obsrvă imediat. Crezi că e văduvă? Ar fi putut să-i spună doamna În mov sau În lila, pentru că purta Întotdeauna ceva lila. Probabil că În seara asta Întîrziase și găsise loc doar În ultimele rînduri. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
guvernului Dimitrie A. Sturdza ca urmare a acuzației că primul-ministru dezvăluise secretul acordării unor subvenții din partea statului român pentru școala românească din Șcheii Brașovului, în realitate, acest fapt fiind cunoscut de către autoritățile austro-ungare încă din cursul anului 18942295. În ciuda cererilor insistente ale opoziției ca Dimitrie A. Sturdza să-și prezinte demisia, la 24 martie/5 aprilie 1899, acesta a cerut și a obținut din partea regelui Carol I, decretul de închidere a sesiunii parlamentului chiar în momentul în care forul legislativ dezbătea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
jumătate Înger, jumătate copil minune. Mă intriga ideea de a face un copil, dar În mod inevitabil aceasta făcea parte din pachetul numit maternitate, ceea ce mă ducea cu gândul la mama mea vitregă. După ce am refuzat numeroasele cereri În căsătorie insistente ale individului, Întreaga lui ființă a fost zguduită din temelii. M-am simțit destul de vinovată până când s-a Însurat cu alta, șase luni mai târziu. A fost brusc, da, dar m-am bucurat pentru el, sincer, și am continuat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din suportul de bagaje de deasupra capului. Fiul lui Moff, Rupert, care până atunci se jucase cu un pachet de cărți, se holba și el fără rușine la sânii domnișoarei. Harry observase deja că Moff Îi aruncase Marlenei niște priviri insistente, măsurându-i din ochi silueta de sus până jos și insistând pe fese. Așezându-se lângă ea, Harry spera ca acest indiciu teritorial să ajungă până la creierul lui Moff și să producă o scânteie de Înțelegere acolo unde comportamentul impulsiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dau jumătate din bani. Aveam îndatoriri în cadrul sectei. Muncă de servitor. Mergeam la dojo și făceam diverse lucruri. La început nu prea am avut chef de asta. Chiar dacă mă rugau, nu voiam să merg. Până la urmă m-am dus, erau insistenți, iar sala era aproape. Acolo vedeam credincioșii care se mutaseră acolo, foarte calmi, senini. Se putea trăi și așa. Era ceva diferit de viața agitată de la muncă, fără drumuri prin mijloacele de transport. Mă simțeam în largul meu. Stăteam liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în torent, ca să stingă fierbințeala ce o simțea pe față; când o făcu pentru ultima oară, auzi din nou, în sfârșit, gâlgâitul apei printre pietre; își dădu seama astfel că începea să-și recapete auzul normal. Distinse chiar și chemarea insistentă și stridentă a unei păpălude. De undeva din pădure, răzbătu, ca un ecou, ultimul salut al unui pițigoi-cu-capul-negru, ce anunța sfârșitul zilei. Nu fără greutate, în lumină aceea abia prefirată a zilei, Balamber distinse propria imagine reflectată în apa limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de cărnuri fripte și ale negustorilor de țesături, veniți și din alte burguri pentru a trage profit de pe urma adunării generale a nobilimii burgunde. Printre oamenii înarmați ce înaintau în mici grupuri către castellum, mormăind cu voce scăzută, se învârteau băiețandri insistenți și curioși, vânzători de apă, vin și bere, prostituate, ținute sub ochi de stăpânii lor, și nu puțini țărani, care, la anunțul adunării nobililor, veniseră de la câmp cu coșuri cu ouă și coșnițe cu capac pline cu brânzeturi, ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prinseră să discute cu însuflețire. Una arăta cu degetul înspre Poarta de Răsărit. Privind într-acolo, Sebastianus distinse, între două case, o coloană de cavaleri ce păreau grăbiți să părăsească cetatea. Din decumanus-ul cel mai apropiat răsună galopul ritmat și insistent al unui cal. Puțin după aceea, se auziră pași grei ce urcau scara de piatră, însă turnul era înalt și dură o vreme până ce prin ușa de ieșire la creneluri să se arate Chilperic. Salutându-l, Sebastianus observă că îmbrăcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]