827 matches
-
lungă de timp, scade necesitatea introducerii farmacoterapiei, îmbunătățește semnificativ nivelul HbA1c, ameliorează factorii de risc cardiovasculari (HTA, dislipidemie, activitatea fibrinolitică) (2), iar la cei obezi favorizează și scăderea în greutate, prin mobilizarea preferențială a depozitelor viscerale de grăsimi, cu ameliorarea insulinorezistenței (37). Aceste efecte sunt secundare modificărilor metabolice adaptative pe care efortul fizic le produce la nivelul mușchilor scheletici, incluzând: creșterea proteinelor transportoare GLUT4 în fibrele musculare, creșterea depozitelor musculare de glicogen și a volumului mitocondriilor (21). Incidența hipoglicemiei este, în
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
semnificativă a profilului lipidic (crește raportul HDL-colesterol/colesterol total, scade trigliceridele), a tensiunii arteriale și determină modificări în distribuția grăsimii corpului, cu scăderea preponderent a grăsimii viscerale (32). De asemenea, scade riscul de boală macrovasculară aterosclerotică, știut fiind că hiperinsulinemia, insulinorezistența și/sau creșterea masei adipoase intraabdominale sunt determinanți principali ai aterosclerozei în T2DM, pe care efortul fizic îi poate atenua. La acestea, se adaugă efectele efortului fizic de ameliorare a unor parametri legați de coagularea sângelui, observându-se îmbunătățirea APTT
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
arătat existența unei relații inverse între activitatea fizică și riscul de T2DM (12, 20). Populația țintă pentru un program de exerciții fizice este reprezentată de persoanele cu risc crescut de T2DM, cum ar fi pacienții cu IGT/IFG, și/sau insulinorezistență. S-a observat că progresia spre DZ la aceste persoane a fost redusă cu 30-50% prin dietă, exerciții fizice sau ambele, fără a se observa vreun efect cumulativ la combinarea dietei cu exercițiul fizic (40). Totodată, și activitatea fizică de
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
analizată. Creșterea acidului sialic plasmatic (component important al unor proteine din spațiul extracelular) exprimă tulburarea profundă a structurilor bogate în acest compus, în primul rând a membranei bazale glomerulare și a mezangiului (29, 41, 136). Mecanismul creșterii sale în sindromul insulinorezistenței este mai puțin clar (207). Detalii privind rezultatele acestui studiu pot fi găsite în capitolul ..... „Sindromul dismetabolic”. Aceste modificări apar în tandem cu “tulburările endoteliale funcționale” (vasoconstricția datorită producției crescute de endotelină 1 și angiotensină) însoțite apoi de “modificări anatomice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
modificări menționate mai sus? Răspunsul ar fi următorul: profundă dereglare a metabolismelor glucidic, lipidic și proteic, adică a metabolismului energetic al organismului. La rândul lor cauza acestora trebuie căutată în disfuncțiile genetice insulinosecretorii (128), și într-o oarecare măsură a insulinorezistenței periferice (128, 201, 216), care s-ar putea să fie, în ultimă instanță, secundară tot defectului insulinosecretor. Făcând aceste precizări, vom recurge la o expunere analitică a tulburărilor menționate mai înainte, cerând cititorului să nu uite că toate aceste tulburări
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
atât la persoanele nediabetice cât și la persoanele diabetice. La aceștia din urmă concentrația plasmatica a CRP a fost semnificativ mai mare, chiar atunci când IMC a fost normal. În fine, Frohlich (68) confirmă paralelismul existent între CRP și elementele sindromului insulinorezistenței, subliniind susceptibilitatea acestora pentru boala cardiovasculară. Se pare ca CRP nu este numai un marker pasiv al inflamației și al procesului aterosclerotic ci poate să lege LDL și să declanșeze activarea complementului (166). CRP pare a fi un indicator al
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
sensibil al permeabilității membranei glomerulare decât eliminarea urinară de albumina (154). Creșterea concentrației plasmatice de orosomucoid a fost găsită un predictor independent al T2DM, fiind considerat un membru al răspunsului inflamator de faza acută, ca o componentă a raportului citokine/insulinorezistența (35). Creșterea să este paralelă cu a citokinei ÎL-6 (154). Funcțiile specifice ale glicoproteinei acide ?1 nu sunt cunoscute, dar ea a fost clasificată printre markerii de creștere a permeabilității vasculare în general (232) și a membranei bazale glomerulare, în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
16 kDA) apariține structural familiei citokinelor, având forma unui lanț peptidic elicoidal, așa cum sunt și structurile ÎL-2, ÎL-12 sau ÎL-15 (141). Dimpotrivă, adiponectina ar putea fi considerată o citokină protectoare, întrucat ea scade în excesul ponderal, paralel cu creșterea gradului insulinorezistenței (120), fiind în consecință un hormon antidiabetic (90, 172), mai important, poate, pentru diabetogeneză decât rezistina (90). Adiponectina scade insulinorezistența independent de obezitate, corelând bine cu markerii proinflamatori (27, 172). Rolul său protector este dublu: atât în diabetogeneză cât și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
141). Dimpotrivă, adiponectina ar putea fi considerată o citokină protectoare, întrucat ea scade în excesul ponderal, paralel cu creșterea gradului insulinorezistenței (120), fiind în consecință un hormon antidiabetic (90, 172), mai important, poate, pentru diabetogeneză decât rezistina (90). Adiponectina scade insulinorezistența independent de obezitate, corelând bine cu markerii proinflamatori (27, 172). Rolul său protector este dublu: atât în diabetogeneză cât și al aterogenezei (48, 62). Factori de creștere, ca de altfel și alte citokine, sunt sintetizați că precursori transmembranari, având o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
și proinflamator (40, 53, 97, 104, 105, 107, 106, 192, 226). Are însă o relație specială cu țesutul adipos unde participă în diferențierea preadipocitelor către adipocitele mature (169). În ultimii ani TNF-? a fost implicată în complexă relație dintre obezitate, insulinorezistența și T2DM ( 7, 52 186, 188, 230). În adevăr țesutul adipos al obezilor produce cantități mari de TNF-?. El este hiperexprimat (up-reglat) în mușchi și adipocite la persoanele obeze versus normoponderale, fiind important mediator al insulinorezistenței premergătoare T2DM (67, 188
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
complexă relație dintre obezitate, insulinorezistența și T2DM ( 7, 52 186, 188, 230). În adevăr țesutul adipos al obezilor produce cantități mari de TNF-?. El este hiperexprimat (up-reglat) în mușchi și adipocite la persoanele obeze versus normoponderale, fiind important mediator al insulinorezistenței premergătoare T2DM (67, 188). Depleția organismului de TNF-? folosind anticorpi chimerici sau obținută la șoarecii knok-out pentru genă TNF-? ori pentru receptorii săi, se însoțește de o ameliorare netă a insulinoresistenței (115, 230,). Recent, Rosenzweig și col. (188) sugerează că
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
a insulinoresistenței (115, 230,). Recent, Rosenzweig și col. (188) sugerează că efectele TNF-? asupra fosforilării tirozinei receptorului insulinic sunt mediate pe calea scăderii activității izoformei δ a proteinkinazei C (PKC) de către insulină. Prin această interrelație TNF-? poate interveni în inducerea insulinorezistenței în mușchi. Acest efect s-ar putea realiza și paracrin, întrucat și mușchiul este un sediul al producției TNF-?. Totuși, mecanismele insulinorezistenței induse de TNF-? nu pare a fi legat de inhibarea transportului de glucoză în celula, întrucat șoarecii transgenici
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
scăderii activității izoformei δ a proteinkinazei C (PKC) de către insulină. Prin această interrelație TNF-? poate interveni în inducerea insulinorezistenței în mușchi. Acest efect s-ar putea realiza și paracrin, întrucat și mușchiul este un sediul al producției TNF-?. Totuși, mecanismele insulinorezistenței induse de TNF-? nu pare a fi legat de inhibarea transportului de glucoză în celula, întrucat șoarecii transgenici (anulați pentru expresia genei TNF-?) nu influențează transportul glucozei în mușchi (31). Administrarea în vivo a TNF-? abolește complet acțiunile hemodinamice ale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
citokine, inclusiv a TNF-? (222). Creșterea TNF-? induce hiperexpresia moleculelor de adeziune ICAM prin intermediul NF-kB. Activarea kinazei AMP previne inducerea expresiei ICAM de către TNF-? inhibând transcrierea NF-kB, probabil prin scăderea acetilării lor (108). Recent, TNF-? a fost implicată în inducerea insulinorezistenței din sarcina. Secreția crescută a acestei citokine nu se datorește hiperproducției în adipocite (așa cum am fi tentați să credem), ci producției crescute în placenta (119). 4.3. Interleukina-6 (ÎL-6) ÎL-6 este o citokină majoră, produsă în primul rând în țesutul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
datorește hiperproducției în adipocite (așa cum am fi tentați să credem), ci producției crescute în placenta (119). 4.3. Interleukina-6 (ÎL-6) ÎL-6 este o citokină majoră, produsă în primul rând în țesutul adipos, care acționează direct sau prin intermdiul TNF-? inducând insulinorezistența (115, 154). Rolul său în inducerea reacției inflamatorii “de intensitate joasă” (115) este bine definit (154). Nu trebuie uitat însă că hiperinsulinemia (întâlnită în sindromul insulinorezistenței, inclusiv în unele etape ale evoluției T2DM) poate crește producția de ÎL-6 (115), întrucât
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
în primul rând în țesutul adipos, care acționează direct sau prin intermdiul TNF-? inducând insulinorezistența (115, 154). Rolul său în inducerea reacției inflamatorii “de intensitate joasă” (115) este bine definit (154). Nu trebuie uitat însă că hiperinsulinemia (întâlnită în sindromul insulinorezistenței, inclusiv în unele etape ale evoluției T2DM) poate crește producția de ÎL-6 (115), întrucât se știe că insulină este un imunostimulator puternic (26). Producția de ÎL-6 poate afecta metabolismul lipidic din celulele musculare, după cum și lipidele tisulare (în special din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
probabil de receptori solubili pentru ÎL-6 care pot fi determinați în sânge (154). Interesant de notat că ÎL-6 este exprimat și în celulele β pancreatice, fără a se cunoaște încă semnificația fiziologica sau fiziopatologica a prezenței sale. Este posibil ca insulinorezistența să fie un inductor al producției β celulare de ÎL-6, care prin suprasolicitare să conducă la o disfuncție secretorie insulinică (197). Între proteină C reactiva (unul din principalii reactanți de faza acută secretați în ficat) și ÎL-6 există o corelație
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
insulină stimulează sinteză acestuia. Totuși studiile clinice nu au putut demonstra o creștere a PĂI-1 în cursul perfuziei cu insulină când se realizează concentrații plasmatice mari ale acesteia. Se pare că valorile crescute ale PĂI-1 sunt corelate mai bine cu insulinorezistența decât cu insulinemia per se. Un stimulator al PĂI-1 poate fi reprezentat de trigliceridele plasmatice. S-a demonstrat că alături de trigliceride și lipoproteina A poate determina creșterea sintezei de PĂI-1 de către celulele endoteliale (24). Corelația lui cu obezitatea viscerala sugerează
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
cu insulinemia per se. Un stimulator al PĂI-1 poate fi reprezentat de trigliceridele plasmatice. S-a demonstrat că alături de trigliceride și lipoproteina A poate determina creșterea sintezei de PĂI-1 de către celulele endoteliale (24). Corelația lui cu obezitatea viscerala sugerează importantă insulinorezistenței în explicarea modificărilor fibrinolizei, celulele adipoase fiind o importantă sursă de PĂI-1. De altfel între PĂI-1, adipozitatea viscerala, insulinorezistența și hiperinsulinism există o bună corelație. Toate tulburările metabolice din sindromul rezistenței la insulină (insulinemia, IMC, raportul talie/șold, trigliceridele, si
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
trigliceride și lipoproteina A poate determina creșterea sintezei de PĂI-1 de către celulele endoteliale (24). Corelația lui cu obezitatea viscerala sugerează importantă insulinorezistenței în explicarea modificărilor fibrinolizei, celulele adipoase fiind o importantă sursă de PĂI-1. De altfel între PĂI-1, adipozitatea viscerala, insulinorezistența și hiperinsulinism există o bună corelație. Toate tulburările metabolice din sindromul rezistenței la insulină (insulinemia, IMC, raportul talie/șold, trigliceridele, si HDL colesterolul) se corelează puternic cu nivelul plasmatic al PĂI-1. Țesutul adipos visceral și cel subcutanat abdominal au rol
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
s-a întâlnit atât la persoanele diabetice, la rudele de gradul I ale bolnavilor de diabet cât și la cei fără diabet dar care aveau rezistență la insulină. Pornind de la ipoteza că nivelul plasmatic al PĂI-1 se corelează cu gradul insulinorezistenței, s-au făcut studii privind efectul medicamentelor care scad rezistență la insulină asupra PĂI-1. Într-un studiu efectuat asupra unor pacienți obezi nediabetici, tratamentul cu metformin pe o durată de 4 luni a redus semnificativ IMC, insulinemia a jeun, iar
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
producția de PĂI-1; - determina sensibilizarea plachetelor la acțiunea inhibitorie a NO și prostaciclinei, cu scăderea adeziunii și agregabilității plachetare și reduce proprietățile proagregante ale unor agoniști (PGE1, PGE2); - insulină are efecte antiinflamatorii, la nivelul monocitelor fiind identificați receptori pentru insulină. Insulinorezistența, întâlnită la majoritatea persoanelor cu T2DM, este caracterizată prin alterări multiple metabolice și celulare, hiperinsulinemia exercitând efecte pe secreția de neuropeptide, pe celulele musculare netede, celulele endoteliale, eritrocite, plachetele sangvine și leucocite. Eritrocite În reglarea eritropoiezei la om intervin variate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
unor boli hematologice, datorate rezistenței la eritropoietină sau concentrației inadecvate de eritropoietină. În ceea ce privește relația în vivo dintre insulină și nivelul eritrocitelor, Barberi și colab. au evidențiat în 2001 (9, 10) existența unei relații între numărul eritrocitelor și hiperinsulinemie și/sau insulinorezistența. Mai mult, ei au observat o puternică corelație între parametrii hematologici și principalele componente ale sindromului de insulinorezistența, sugerând că nivelul crescut al eritrocitelor reprezintă un nou component al sindromului de insulinorezistența. Deoarece numărul și masa eritrocitelor influențează proprietățile reologice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
și nivelul eritrocitelor, Barberi și colab. au evidențiat în 2001 (9, 10) existența unei relații între numărul eritrocitelor și hiperinsulinemie și/sau insulinorezistența. Mai mult, ei au observat o puternică corelație între parametrii hematologici și principalele componente ale sindromului de insulinorezistența, sugerând că nivelul crescut al eritrocitelor reprezintă un nou component al sindromului de insulinorezistența. Deoarece numărul și masa eritrocitelor influențează proprietățile reologice ale sângelui, nivelul eritrocitelor poate fi considerat un puternic predictor independent al evenimentelor cardiovasculare acute majore, putând explică
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
relații între numărul eritrocitelor și hiperinsulinemie și/sau insulinorezistența. Mai mult, ei au observat o puternică corelație între parametrii hematologici și principalele componente ale sindromului de insulinorezistența, sugerând că nivelul crescut al eritrocitelor reprezintă un nou component al sindromului de insulinorezistența. Deoarece numărul și masa eritrocitelor influențează proprietățile reologice ale sângelui, nivelul eritrocitelor poate fi considerat un puternic predictor independent al evenimentelor cardiovasculare acute majore, putând explică, în parte, rata crescută a evenimentelor cardiovasculare ce apar la pacienții cu sindrom de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]