834 matches
-
este complex. El include o producție hepatică crescută de trigliceride, dar și o scădere a înlăturării lor din circulație, secundară scăderii activității lipoproteinlipazei (LPL) (enzima responsabilă de hidroliza triacilglicerolului conținut în lipoproteine). Scăderea activității LPL la nivelul mușchiului scheletic, secundară insulinorezistenței, determină direcționarea fluxului lipoproteic spre adipocite, locul de depozitare a acizilor grași. În timp, în hepatocite se intensifică sinteza de VLDL prin aflux crescut de acizi grași cu sursă adipocitară. Scăderea nivelelor plasmatice ale HDL colesterolului este în principal o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
cresc atât chilomicronii (sintetizați în mucoasa intestinală din lipidele alimentare absorbite), dar și concentrația VLDL (datorită încetinirii temporare a metabolizării lor). La aceasta se adaugă mecanismul deja invocat, acela al producerii exagerate de AGL în țesutul adipos, ca urmare a insulinorezistenței și care va forța prin exces de substrat, producția hepatică crescută de VLDL. O problemă importantă este aceea a diferențierii care trebuie făcută între trigliceridele plasmatice aparținând chilomicronilor nemetabolizați și trigliceridele aparținând VLDL și sintetizate în ficat. În prezent, aceasta
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
prezent, aceasta se poate face prin identificarea suportului lor proteic diferit: apoproteina B-48 (o proteină mică) pentru trigliceridele din chilomicroni și apoproteina B-100 pentru cele din VLDL. Un efect aterogenic important poate fi atribuit hiperlipemiei postprandiale, care la pacienții cu insulinorezistență poate fi mult mai mare și mult mai persistentă. Cele mai semnificative particule lipoproteice implicate în acest proces sunt lipoproteinele legate de apoproteina B-100, a căror metabolizare scade în perioada postprandială, inducând o creștere cu atât mai marcată și mai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
a nu complica și mai mult mecanismele aterogene care operează la acești pacienți. Se știe numai că în diabetul zaharat sunt crescute particulele LDL mici și dense, care prin suprafața lor mare de contact sunt supuse mai ușor oxidării. 14. Insulinorezistența și hipertensiunea arterială Există numeroase date epidemiologice în care este demonstrată relația diabet-hipertensiune, obezitate-hipertensiune și, ceva mai rar, dislipidemie-hipertensiune. Interpretarea acestor relații prin prisma unei tulburări fiziopatologice comune, precum insulinorezistența și hiperinsulinismul, este de dată mai recentă. În 1987, Ferrannini
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
lor mare de contact sunt supuse mai ușor oxidării. 14. Insulinorezistența și hipertensiunea arterială Există numeroase date epidemiologice în care este demonstrată relația diabet-hipertensiune, obezitate-hipertensiune și, ceva mai rar, dislipidemie-hipertensiune. Interpretarea acestor relații prin prisma unei tulburări fiziopatologice comune, precum insulinorezistența și hiperinsulinismul, este de dată mai recentă. În 1987, Ferrannini a arătat că valorile glicemice și insulinemice înregistrate în cursul unei hiperglicemii provocate oral, au fost semnificativ mai mari la pacienții prezentând hipertensiune arterială , comparativ cu valorile înregistrate la normotensivi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
valorile glicemice și insulinemice înregistrate în cursul unei hiperglicemii provocate oral, au fost semnificativ mai mari la pacienții prezentând hipertensiune arterială , comparativ cu valorile înregistrate la normotensivi. În plus, el a demonstrat că acești pacienți prezentau un important grad de insulinorezistență. Folosind tehnica clampului hiperinsulinemic/euglicemic, autorul a demonstrat că pacienții hipertensivi captează mai puțină glucoză față de normotensivi, fenomen atribuit insulinorezistenței. Ulterior s-a constatat că persoanele aparent normale care prezintă valori insulinemice crescute au, de asemenea, și valori mai mari
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
arterială , comparativ cu valorile înregistrate la normotensivi. În plus, el a demonstrat că acești pacienți prezentau un important grad de insulinorezistență. Folosind tehnica clampului hiperinsulinemic/euglicemic, autorul a demonstrat că pacienții hipertensivi captează mai puțină glucoză față de normotensivi, fenomen atribuit insulinorezistenței. Ulterior s-a constatat că persoanele aparent normale care prezintă valori insulinemice crescute au, de asemenea, și valori mai mari ale tensiunii arteriale, comparativ cu persoanele care prezintă valori insulinemice normale sau scăzute. Aceste date au fost confirmate perfect în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
și valori mai mari ale tensiunii arteriale, comparativ cu persoanele care prezintă valori insulinemice normale sau scăzute. Aceste date au fost confirmate perfect în studiul Urziceni (Fig. 6), în cursul căruia s-a stabilit o relație pozitivă între quartilele de insulinorezistență și quartilele de presiune arterială (la valori insulinice plasmatice crescute, presiunea arterială - sistolică și diastolică - prezintă o creștere proporțională). Mecanismul hipertensinogen al hiperinsulinismului a fost legat de creșterea retenției de sodiu și de apă la nivelul nefronului distal, ca urmare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
natriurezei induse de insulină. Fenomenul pare a fi dependent de stimularea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Acestea duc la expansiunea volumului circulator, la creșterea debitului cardiac și la hipertensiune. O altă explicație interesantă privind relația dintre factorul metabolic și cel hemodinamic mediat de insulinorezistență este legat de producția crescută, în această situație, a endotelinei-1, produs secretor al masei imense de țesut endotelial apreciat la mai multe sute de grame. Recent au fost aduse dovezi interesante privind rolul endotelinei în inducerea rezistenței periferice. În acest
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
au fost aduse dovezi interesante privind rolul endotelinei în inducerea rezistenței periferice. În acest fel, hiperinsulinismul inițial indus de rezistența periferică din țesutul muscular poate induce o hiperexpresie a endotelinei-1, a cărei producție crescută va conduce în final la accentuarea insulinorezistenței. În fine, o altă explicație a hipertensiunii din sindromul metabolic poate fi legată de prezența, la pacienții hiperinsulinemici, a unui tonus simpatic crescut, urmat de vasoconstricție și de creșterea rezistenței vasculare periferice. Acest mecanism este susținut de observațiile noastre privind
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
simpatic. Întrucât activitatea sudomotorie exprimă tonusul simpatic cutanat prezent în terminațiile colinergice din glandele sudoripare, aceasta poate fi legată la rândul ei de transportul ionic prin canalele specifice din membrana celulelor. Dar, s-a putut constata că la persoanele cu insulinorezistență, activitatea pompei ionice Na+-K+ dependente de ATP sau Na+K+ ATP-azei este scăzută. Această scădere ar putea fi explicată prin efectul inhibitor exercitat de acizii grași liberi eliberați în cantitate crescută din țesutul adipos abdominal. Deplasarea mecanismului hipertensinogen la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
β3-adrenergici din țesutul adipos al pacienților cu obezitate abdominală. Efectele pro-hipertensive ale hiperinsulinismului endogen vin oarecum în contradicție cu constatarea că administrarea de insulină exogenă induce o vasodilatație dependentă de doză (4). Această acțiune este, totuși, atenuată în stările de insulinorezistență (31). În plus, hiperinsulinismul endogen nu realizează niciodată concentrațiile farmacologice induse în unele studii. 15. Insulinorezistența și tulburările hemoreologice și de fibrinoliză Întrucât complicațiile vasculare ocupă un loc important în tabloul clinic final al „sindromului insulinorezistenței”, atenția cercetătorilor s-a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
în contradicție cu constatarea că administrarea de insulină exogenă induce o vasodilatație dependentă de doză (4). Această acțiune este, totuși, atenuată în stările de insulinorezistență (31). În plus, hiperinsulinismul endogen nu realizează niciodată concentrațiile farmacologice induse în unele studii. 15. Insulinorezistența și tulburările hemoreologice și de fibrinoliză Întrucât complicațiile vasculare ocupă un loc important în tabloul clinic final al „sindromului insulinorezistenței”, atenția cercetătorilor s-a îndreptat către o analiză mai atentă a factorilor hemoreologici și ai fibrinolizei, cunoscuți a media procesele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
atenuată în stările de insulinorezistență (31). În plus, hiperinsulinismul endogen nu realizează niciodată concentrațiile farmacologice induse în unele studii. 15. Insulinorezistența și tulburările hemoreologice și de fibrinoliză Întrucât complicațiile vasculare ocupă un loc important în tabloul clinic final al „sindromului insulinorezistenței”, atenția cercetătorilor s-a îndreptat către o analiză mai atentă a factorilor hemoreologici și ai fibrinolizei, cunoscuți a media procesele de inițiere a leziunilor degenerative vasculare. Complexitatea biochimică a sindromului a devenit din ce în ce mai mare, pe măsura identificării unor noi factori
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
hemoreologici și ai fibrinolizei, cunoscuți a media procesele de inițiere a leziunilor degenerative vasculare. Complexitatea biochimică a sindromului a devenit din ce în ce mai mare, pe măsura identificării unor noi factori metabolici sau biochimici, care s-au dovedit a corela bine cu prezența insulinorezistenței. Ele au fost incluse în procesul patologic cunoscut sub numele de disfuncție endotelială. O primă asociere s-a făcut cu creșterea concentrației plasmatice a inhibitorului activatorului plasminogenului 1 (PAI-1), precum și activatorul tisular al plasminogenului (t-PA) și a factorului VII
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
antitrombina III (Tabel 10). În procesul fibrinolizei, transformarea plasminogenului în plasmină este o etapă esențială, stimulată de t-PA și uPA (activatorul umoral al plasminogenului). Aceștia pot fi inhibați de o concentrație crescută de PAI-1, așa cum se întâmplă în sindromul insulinorezistenței. Rezultatul final constă în scăderea activității fibrinolitice, care echivalează cu inițierea procesului trombotic sau de depunere a tramei de fibrină pe peretele vascular. Concentrația plasmatică crescută a fibrinogenului întâlnită la acești pacienți poate accentua acest proces. Există date care susțin
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
în scăderea activității fibrinolitice, care echivalează cu inițierea procesului trombotic sau de depunere a tramei de fibrină pe peretele vascular. Concentrația plasmatică crescută a fibrinogenului întâlnită la acești pacienți poate accentua acest proces. Există date care susțin relația dintre sindromul insulinorezistenței și nivelul fibrinogenului plasmatic. Creșterea lui a fost semnalată de noi la pacienții diabetici cu retinopatie sau nefropatie diabetică. În plus, creșterea în plasmă a factorului VIII (von Willbrand) joacă un rol important în stimularea adeziunii plachetare la peretele vascular
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
factorului VIII (von Willbrand) joacă un rol important în stimularea adeziunii plachetare la peretele vascular „iritat”, proces ce se dezvoltă paralel cu creșterea depozitelor vasculare de fibrină. Dintre factorii implicați în coagulare/fibrinoliză, cel mai bine studiat la pacienții cu insulinorezistență este inhibitorul activatorului plasminogenului 1 (PAI-1) a cărui concentrație a fost găsită crescută. Această creștere corelează și cu alte componente particulare ale sindromului insulinorezistenței, precum nivelul trigliceridelor plasmatice, obezitatea sau toleranța alterată la glucoză. Acesta este motivul pentru care creșterea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
vasculare de fibrină. Dintre factorii implicați în coagulare/fibrinoliză, cel mai bine studiat la pacienții cu insulinorezistență este inhibitorul activatorului plasminogenului 1 (PAI-1) a cărui concentrație a fost găsită crescută. Această creștere corelează și cu alte componente particulare ale sindromului insulinorezistenței, precum nivelul trigliceridelor plasmatice, obezitatea sau toleranța alterată la glucoză. Acesta este motivul pentru care creșterea PAI-1 a fost inclusă în tabloul biochimic al insulinorezistenței, adăugând în acest fel veriga ce lipsea în sindromul descris de Reaven, și care în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
concentrație a fost găsită crescută. Această creștere corelează și cu alte componente particulare ale sindromului insulinorezistenței, precum nivelul trigliceridelor plasmatice, obezitatea sau toleranța alterată la glucoză. Acesta este motivul pentru care creșterea PAI-1 a fost inclusă în tabloul biochimic al insulinorezistenței, adăugând în acest fel veriga ce lipsea în sindromul descris de Reaven, și care în prezent permite înțelegerea înlănțuirii tulburărilor metabolice cu tulburările trombotice. Mecanismul de creștere a PAI-1 în circulație în hiperinsulinism poate fi legat de constatarea că pe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
insulina stimulează sinteza de PAI-1. Totuși, studiile clinice nu au putut demonstra o creștere a PAI-1 în cursul perfuziei cu insulină, care realizează concentrații plasmatice mari ale insulinei. Se pare că valorile crescute ale PAI-1 se corelează mai bine cu insulinorezistența decât cu insulina plasmatică per se.Un stimulator al producției PAI-1 poate fi reprezentat de trigliceridele plasmatice. Corelația lui cu obezitatea viscerală sugerează importanța insulinorezistenței în explicarea modificărilor de fibrinoliză, celulele viscerale fiind o importantă sursă de PAI-1. De altfel
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
mari ale insulinei. Se pare că valorile crescute ale PAI-1 se corelează mai bine cu insulinorezistența decât cu insulina plasmatică per se.Un stimulator al producției PAI-1 poate fi reprezentat de trigliceridele plasmatice. Corelația lui cu obezitatea viscerală sugerează importanța insulinorezistenței în explicarea modificărilor de fibrinoliză, celulele viscerale fiind o importantă sursă de PAI-1. De altfel, între PAI-1, adipozitatea viscerală, insulinorezistență și hiperinsulinism există o bună corelație. Deși originea creșterii concentrației plasmatice a factorului VII, în relație cu obezitatea, trigliceridele, colesterolul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
per se.Un stimulator al producției PAI-1 poate fi reprezentat de trigliceridele plasmatice. Corelația lui cu obezitatea viscerală sugerează importanța insulinorezistenței în explicarea modificărilor de fibrinoliză, celulele viscerale fiind o importantă sursă de PAI-1. De altfel, între PAI-1, adipozitatea viscerală, insulinorezistență și hiperinsulinism există o bună corelație. Deși originea creșterii concentrației plasmatice a factorului VII, în relație cu obezitatea, trigliceridele, colesterolul și toleranța la glucoză este mai puțin clară, prezența ei alături de creșterea PAI-1 și în asociere cu ceilalți factori de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
este mai puțin clară, prezența ei alături de creșterea PAI-1 și în asociere cu ceilalți factori de risc vascular (obezitate, diabet, dislipidemie) sunt de natură să explice marea frecvență a complicațiilor vasculare înregistrate la pacienții diabetici. 16. Semnificația patologică a sindromului insulinorezistenței Într-o lucrare recentă, Alexander și col. (2) constată (predictibil, de altfel) că sindromul insulinorezistenței (sindromul metabolic, cum îl numesc ei) își exercită efectele sale cardiovasculare nocive direct proporțional cu gradul de alterare a toleranței la glucoză (Fig. 7). Această
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
de risc vascular (obezitate, diabet, dislipidemie) sunt de natură să explice marea frecvență a complicațiilor vasculare înregistrate la pacienții diabetici. 16. Semnificația patologică a sindromului insulinorezistenței Într-o lucrare recentă, Alexander și col. (2) constată (predictibil, de altfel) că sindromul insulinorezistenței (sindromul metabolic, cum îl numesc ei) își exercită efectele sale cardiovasculare nocive direct proporțional cu gradul de alterare a toleranței la glucoză (Fig. 7). Această lucrare subliniază că diabetul zaharat este cel mai puternic factor patogen vascular care acționează paralel
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]