1,340 matches
-
Întregi? Dacă Malik Șah șovăie Încă să facă pasul, un incident avea să-l hotărască. Nizam a numit drept guvernator al cetății Merv pe propriul său nepot. Adolescent arogant, prea Încrezător În puterea bunicului său, el și-a permis să insulte În public un bătrân emir turc. Acesta a venit cu lacrimi În ochi să se plângă lui Malik Șah care, scos din sărite, a pus să i se scrie lui Nizam, pe loc, o scrisoare Întocmită astfel: „Dacă ești mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să cumpere marfă, șaluri și blănuri de o mie o sută de tumani 2 - În jur de o mie de dolari. Numai că, atunci când Mirza Reza se prezentă, a doua zi, la locuința prințului, spre a fi plătit, a fost insultat și bătut, amenințat chiar și cu moartea dacă ar fi cutezat să-și ceară drepturile. Atunci se hotărâse să vină să mă vadă. Predam la Calcutta. „Tocmai am Înțeles, Îmi spuse el, că nu poți să-ți câștigi cinstit existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
face vânt cu evantaiul cadavrului așezat pe locul din spate, ca și cum ar fi continuat să respire. Între timp, Îi dă de știre prințului moștenitor să vină de la Tabriz, unde e guvernator. La sanctuar, soțiile Șahului tabără asupra asasinului, care Îl insultă și-l acoperă de lovituri, mulțimea Îi smulge veșmintele, e gata să fie sfâșiat În bucăți când colonelul Kassakovski, comandant al brigăzii căzăcești, intervine ca să-l salveze. Sau, mai degrabă, ca să-l supună unui prim interogatoriu. Lucru curios, arma crimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai ajungea la ureche câte ceva. „Vrei să afli ce au de împărțit în alte familii, de ce fac scandal?”, m-a întrebat el odată, surprins. „Prea bine nu știu nici eu. Pe mine mă cheamă abia când vine momentul să se insulte. Atunci n-am încotro, stau și ascult. Până izbutesc să-i despart, am ocazia de cele mai multe ori să învăț niște înjurături nou-nouțe. Os de târfă, de pildă. Habar n-am ce înseamnă, dar așa îi zice Negreanu nevestei lui, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în realitate totul era mai puțin rău decât arăta. Tata și cu mine ne ciondăneam pe ce era adevărat și ce nu. Toni sâsâia întruna ssst, ssst și din când în când se apuca să traducă: „Ăsta de-aici îl insultă acum pe ăla de-acolo, cu tatuajul pe dreapta, îl provoacă să lupte săptămâna viitoare din nou, atunci vrea să-i arate ce înseamnă să fii un bărbat dur și un american adevărat pe deasupra. Ssst, ssst, celălalt amenință că are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o sarcină ușoară să se coordoneze toate acestea, să se Împace generalul cu particularul, să se echilibreze interesele unora cu interesele altora, ceea ce explică faptul că timp de două săptămâni lungi și plictisitoare de așteptare soldații și-au petrecut timpul insultându-se prin megafoane, având totuși grijă să nu depășească anumite limite, să nu exagereze În ceea ce privește tonul, ca să nu se urce ofensa la capul vreunui locotenent-colonel susceptibil și să ia foc troia. Ceea ce a contribuit mai mult la complicarea și tărăgănarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe prim-ministrul, Imediat. Duritatea insolită a vorbelor directorului general arăta până la ce punct era alterată starea sa de spirit. Îl apucă un fel de obnubilație, parcă nu se cunoștea pe sine Însuși, nu pricepea cum a fost posibil să insulte pe cineva doar pentru că i-a pus o Întrebare absolut rezonabilă, atât ca termeni, cât și ca intenție. Va trebui să-i cer scuze, gândi cu părere de rău, mâine s-ar putea să am nevoie de el. Glasul prim-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
atât de greu, iar ea tace, asta e realitatea, draga mea, și acum îmi vine să fug la telefon și să îi povestesc, așa cum făceam pe vremuri, el a spus asta și eu am zis așa, iar el m-a insultat și eu l-am jignit, la rândul meu, însă îmi amintesc pe dată, doar buzele i se mai mișcă, nu are nici o putere asupra mea, nu se poate ridica să meargă, este complet dependent de mine. Vorbele lui îmi trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mine drept țintă, înspre mine era îndreptat întreg fanatismul său, în jurul meu se concentrau toate conflictele sale interioare, toată pasiunea lui infinită, dar acum, când îi văd privirile pline de dorință ațintite asupra ei, simt cum întreaga mea ființă este insultată, cum răcoarea singurătății îmi zdruncină trupul, ca și când exact în clipa aceea aș fi fost alungată din propria mea casă, fără a mi se da răgaz nici pentru a mă îmbrăca. Iat-o că se apropie, iar el o roagă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dat seama că micul meu a-e-ro-plan de Încredere nu mai avea coadă. — Doamne, aș vrea să nu te fi Îmbătat. — Dar sînt beat. Și mi-ar plăcea ca voi toți, domnilor tovarăși, să vă alăturați beției mele, chiar dacă am fost insultat de un tanchist ignorant care m-a făcut copie bețivă a lui Moș Crăciun. — Ce bine era dacă erai treaz. Și cum ai ajuns Înapoi În cazarmă? — Nu mă-ntrebați, spuse Cheliuță foarte demn. M-am Întors cu o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că se distingea și o notă șuie, defetistă, ca un chițăit de frustrare, în concertul lor! Ț-ț-ț-ț..., culmea! De pisici frustrate, care chițăie, chiar că nu s-a mai pomenit! Greșala ta, dacă preferi să mă decredibilizezi și să mă insulți. Da! Eu știu cel mai bine ce-am văzut și ce-am auzit. Sigur, da! Precum îți povesteam, în câteva secunde, incidentul s-a și încheiat. Iepurele agorafob a rămas stabil, pe poziția lui, ca să monitorizeze drumul, iar atacatoarele s-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
I-au lăsat, în fapt, mai încătușat ca pe vremea robiei. În loc să-i fi dat învățătură și educație cetățenească, a fost menținut cu sila în întuneric. Nu ne-a trebuit țăran-cetățean, ci țăran-animal. Și acuma, culmea batjocurii, îl mai și insultăm că e rău și trândav... A, întreabă-l pe dumnealui, continuă arătând brusc pe Titu, care încremeni, că-i ardelean și-a venit de curând încoace, întreabă-l dacă țăranul dumnealor e leneș și lipsit de inițiativă! Și nu uita
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mine să stai, înțelegi? Trompetul batalionului, un sergent călare, sosi în galop cu trâmbița sprijinită reglementar pe genunchiul drept: ― Ordonați, domnule maior! Tănăsescu întoarse spatele. Auzea vorbele lui Anton, care-l supărau mai mult ca orice, parcă I-ar fi insultat pe el personal. Se gândea să se repeadă la dânsul și să-l cravașeze în fața mulțimii, ca să fie pildă și altora care ar mai cuteza să sfideze trupa. Se pomeni însă răstindu-se aproape la prefect: ― Domnule prefect, dumneavoastră nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
creier mecanic ca acela al Mamei poată să piardă calea unei informații. Uitare, desigur, își zise eu. Dar o uitare selectivă. Cu toate astea, poate că Ash a spus adevărul. Ar fi mai bine să caute să nu-și mai insulte colegii. Deja, în privința lui. Parker și a lui Brett, nu se putea spune că o aveau la inimă... și acum, cu Ash, era cât pe-aci să-și facă un dușman. Dar nu putea să scape de bănuieli. Își dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
arăta Maitreyiei că nu-mi pasă de dragostea ei. Știu că mă iubește. Nu se poate ascunde. Știu că e legată de mine. Iar dacă am rămâne singuri 24 de ceasuri, mi s-ar da fără șovăire. Dar de ce mă insultă, pentru Dumnezeu? De ce îmi spune că îi repugnă dragostea comună? Este altceva mai bun?" "Nici o femeie nu m-a turburat atâta. Suferința mea senzuală e un blestem, în aceasîă lună aridă, cu atâtea lucrări pe cap. Să fie, oare, misterul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Bhowanipore. ― Geurtie! țipă Clara, apucîndu-i brațul. Lasă-l, bietul băiat... ― Prea l-ați cocoloșit toți, "bietul băiat" în sus, "bietul băiat" în jos. Plânge ca o muiere și se consolează cu bengalezii lui murdari. N-are el dreptul să mă insulte pe mine, o creștină. ― Dar și el e creștin! interveni Clara. ― Ha, așa crezi tu, că mai e creștin, râse Geurtie. Ce spui, Harold? Dar când îți vorbea ție de hinduism și de vacile lui, și înjura pe Domnul nostru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tot drumul de la garaj, adulmecându-i manșetele pantalonilor. George mirosea întotdeauna altfel decât ceilalți oameni, dar astăzi Zet îi detecta un miros nou, mai puternic și cam grețos. Era un miros de animal, totuși lui Zet nu-i plăcea, îi insulta a anume vână de rafinament din sufletul lui cel învăluit în pene de înger și arzând de entuziasm și de iubire. George îl interesa extraordinar pe Zet. Îl mirosea, ori de câte ori se putea apropia de el (ceea ce nu i se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în momentul crucial al întâlnirii lor, fusese atât de intimă cu aceste familii. Posibil să fi fost atinsă și o fibră mai primitivă din sufletul filozofului. George, fără să creadă vreun moment în cele ce spunea și numai ca să-și insulte profesorul, strecurase ideea că John Robert, în tinerețe, se simțise frustrat de faptul că nu era invitat la „familiile bune“. În realitate, era un adevăr. John Robert, la vremea când reușise să-și facă un nume și să fie admirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își petrecu brațul în jurul mijlocului lui Tom. Pearl lipsea de câtăva vreme și Hattie era extrem de îngrijorată. Stătea în camera de zi, dar cu ușa întredeschisă ca s-o audă pe Pearl când avea să strige. Se simțea îngrozită și insultată de mulțimea de afară a cărei zarvă nu părea deloc să se diminueze. Totodată, era profund rănită și înfuriată de josnica trădare a lui Tom. Totul era atât de urât, definitiv compromis. Îi părea rău că o lăsase pe Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dar acest puhoi, aproape incoerent, de furie și de ură îl lăsă pe George, la început, doborât și înfrânt, de parcă n-ar fi putut supraviețui într-o lume în care spiritul feroce al lui John Robert exista doar ca să-l insulte în asemenea hal. Pentru prima dată, George simți un suflu de moarte. Relația lui cu Rozanov fusese nefericită chiar de la bun început, otrăvită de gelozie și umilințe, teamă și dorințe frustrate, totuși continuase și constituise, așa cum adeseori asemenea nefericiri pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de a descoperi fiecare detaliu, de a ancheta și a pedepsi. În cazul lor, nu încerca satisfacția de a trece o parte din tortura lui pe spinarea altuia. Era invadat doar de o mâhnire generală, senzația de a fi fost insultat și expus batjocurii publice. Interogatoriul la care le supusese și pentru care nu-și alcătuise în prealabil o listă de întrebări, îi apăruse mai curând ca o datorie de tutore. Remarcase, desigur, în vulgarele relatări apărute în cele două gazete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pe de altă parte, papa l-a atras în luptă și pe regele Franței; căci acesta, văzând acțiunea pe care papa o pornise și dorind să-l aibă prieten spre a-i înjosi pe venețieni, a socotit că l-ar insulta prea evident dacă ar refuza să-i dea soldații lui. Iuliu II a izbutit să ducă la capăt, prin acțiunea lui violentă, ceea ce nici un alt papă n-ar fi reușit vreodată, chiar dacă ar fi avut toată prudența pe care o
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
mult despre eroina de la Orléans. Se spune că toți dușmanii fecioarei (La Pucelle) au fost pedepsiți de Dumnezeu. De pildă, un soldat, care s-a lăudat că el i-a luat fecioria, s-a înecat. Un căpitan englez, care a insultat-o, a dispărut și el în apele Loirei. Așa cum, de fapt, îi spuseseră vocile, Jeanne d’Arc a fost, în ziua de 7 mai, rănită. O săgeată a nimerit-o în piept, dar rana nu a fost foarte gravă. Oricum
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
-i contemplu goliciunea. Pentru întîia oară îmi veni în minte că aș putea s-o (rețin toată noaptea, profitând de împrejurarea că soră-sa era plecată în provincie, și s-o am. Cu toate astea am gonit ispita care îmi insulta un simțământ curat de ocrotire față de o ființă aflată în paza mea. Legătura cu Mihaela era pură, îmi trezea avânturi de generozitate, îndemnuri la fapte mari. Aș fi făcut pentru ea chiar acte de eroism dacă vreo împrejurare le-ar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu întârziere, acum, amenda, trebuie repetată. Ăsta, fecioru-meu, s-a enervat. Și s-a dus la poliție, să le ceară socoteală, cum, și de ce... Ăia l-au sictirit. Ăsta i-a făcut milițieni comuniști, nu polițiști capitaliști. A, ne și insulți? În propria casă? Te dăm în judecată. Și eu pe voi. Dă-ne. Prostul meu s-a prins în cârlig, și tot continuă, și ne tot mănâncă pensiile...Măi, să fie, mă mir eu. Justiția asta, a noastră, nu-ți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]