4,125 matches
-
gândire teoretică; a teoretiza = a ridica ceva la nivelul speculațiunii). Și la Aristotel apare termenul de gândire speculativă atunci când este vorba de divinitate, de transcendență. Immanuel Kant (1724-1804) - face distincția între sensibilitate și intelect, și între intelect, rațiune și speculațiune. Intelect - se referă la obiectele perceptibile senzorial, la stări de fapt și la situații obiectuale. Rațiune - se ocupa cu formele gândirii, referitoare la esența lucrurilor individuale exprimabile prin cuvinte articulate. Esența se refera la ce este-le lucrului individual; nu e
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
totalitatea de obiecte, la procesualități și la aspectele transcendente, care trec dincolo de lumea noastră perceptiv-senzorială. Ex.: om - esență; umanitate - se refera la tot ce tine de om; ține de speculațiune; Din punct de vedere psihologic - care sunt mecanismele psihice ale intelectului, rațiunii și speculațiunii? Nu putem realiza dacă un om gândește decât prin expresia lingvistică, care nu înseamnă numai vorbire. INTELECT (INTELIGENȚĂ) Intellectus, intelligo - a înțelege Intelect - înțelegere Referința ontica (ontos - obiect) = Domeniu de referință Intelectul se referă la obiecte sensibile
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
refera la tot ce tine de om; ține de speculațiune; Din punct de vedere psihologic - care sunt mecanismele psihice ale intelectului, rațiunii și speculațiunii? Nu putem realiza dacă un om gândește decât prin expresia lingvistică, care nu înseamnă numai vorbire. INTELECT (INTELIGENȚĂ) Intellectus, intelligo - a înțelege Intelect - înțelegere Referința ontica (ontos - obiect) = Domeniu de referință Intelectul se referă la obiecte sensibile, la proprietăți ale obiectelor sensibile și la relațiile între acestea. Obiectele sunt : - naturale: piatră, frunză, astrele, planetele, galaxiile (objacio - a
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
om; ține de speculațiune; Din punct de vedere psihologic - care sunt mecanismele psihice ale intelectului, rațiunii și speculațiunii? Nu putem realiza dacă un om gândește decât prin expresia lingvistică, care nu înseamnă numai vorbire. INTELECT (INTELIGENȚĂ) Intellectus, intelligo - a înțelege Intelect - înțelegere Referința ontica (ontos - obiect) = Domeniu de referință Intelectul se referă la obiecte sensibile, la proprietăți ale obiectelor sensibile și la relațiile între acestea. Obiectele sunt : - naturale: piatră, frunză, astrele, planetele, galaxiile (objacio - a sta în față, a se opune
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
care sunt mecanismele psihice ale intelectului, rațiunii și speculațiunii? Nu putem realiza dacă un om gândește decât prin expresia lingvistică, care nu înseamnă numai vorbire. INTELECT (INTELIGENȚĂ) Intellectus, intelligo - a înțelege Intelect - înțelegere Referința ontica (ontos - obiect) = Domeniu de referință Intelectul se referă la obiecte sensibile, la proprietăți ale obiectelor sensibile și la relațiile între acestea. Obiectele sunt : - naturale: piatră, frunză, astrele, planetele, galaxiile (objacio - a sta în față, a se opune, a sta la baza senzațiilor și percepțiilor); Nu există
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
a putea fi recepționate cu cel puțin unul din cele cinci simțuri). Proprietățile sunt legate de obiecte. Aristotel: Proprietățile sunt obiecte. Proprietățile sunt de două tipuri: permanente și accidentale. Relațiile sunt raporturi între obiecte sau între obiecte și proprietăți. În măsura în care intelectul se referă la obiecte și proprietăți, deci la aspecte senzorial-perceptive, se referă la sensibilitate. Dacă se referă la relații, se refera la gândire, căci relațiile nu sunt perceptibile. Din această cauză relațiile sunt inteligibile. Obiectul este diferit de lucru. Cel
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
căruia i-a acordat personal nu numai permisiunea de a-i publica operele, ci a și contribuit cu o sumă de 30 de lire la înființarea Editurii RAM Aninoasa - Gorj, editură sub egida căreia au apărut "Conștiința atomului" și "De la intelect la intuiție", seria aparițiilor fiind întreruptă de venirea celui de al doilea război mondial. După revoluție, în 1992, Elie Dulcu (la acea vreme în vârstă de 84 de ani, doi ani înainte de moartea sa) a reușit să reia seria aparițiilor
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
naturală-arta invențiilor), continuând cu domeniul logicii, morală. Al doilea pas constă în eliberarea spiritului uman de sub tirania diverselor erori, prejudecăți și iluzii, denumite de el "idoli" (ai "tribului", care țin de natura umana și se pot clasifică în simțuri și intelect; ai "peșterii", determinați de educația fiecărui om, are un caracter individual; ai "forului sau pieții publice", prin care sunt desemnate neconcordantele limbajului cu viața reală, cu societatea; ai "teatrului", generați de autoritatea tiranica a vechilor sisteme filosofice bazate pe elegantă
Francis Bacon (filozof) () [Corola-website/Science/298635_a_299964]
-
nu extind deloc cunoștință noastră, ci că conceptul, pe care îl am, este descompus și îmi este făcut inteligibil mie însumi; că în judecățile sintetice trebuie să am, în afară de conceptul meu de subiect, încă ceva (X) pe care se sprijină intelectul, pentru a cunoaște că un predicat, care nu se află în acest concept, îi aparține totusi”. Pentru Immanuel Kant existau următoarele patru categorii de adevar: Distincția metafizică dintre adevărurile necesare și contingente conține implicații ale cunoașterii a priori și a
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
negând în acest fel Anatman. Prin acest proces gradual el neagă rațiunea și transcende toate experiențele lumești care sunt negate până ce nu mai rămâne nimic în afară de Sine. El atinge uniunea cu Absolutul prin negarea corpului, a numelui, a formei, a intelectului, a simțurilor și a tuturor atributelor limitative și descoperă că ceea ce rămâne este adevăratul „eu”. L. C. Beckett, în cartea sa, "Neți Neți", explică faptul că această expresie exprimă ceva indescriptibil, adică esență a ceva căreia nu i se poate aplica
Neti neti () [Corola-website/Science/337110_a_338439]
-
virtutea și eudaimonia, dar și cu rațiunea. Bunăoară Socrate accentuează ideea că viața morală este o viață virtuoasă. Prin cuvintele acestuia din dialogurile platonice putem extinde acest mod de a percepe fericirea și asupra filosofiei lui Platon. Aristotel subliniază importanța intelectului și implicit a rațiunii, dar și nevoia unei introspecții raționale, care să ofere un răspuns la principala întrebare a filosofie grecești: "Cum ar trebui să trăiască un individ pentru a atinge eudaimonia ?" Un posibil răspuns poate fi identificat la întrebarea
Etică () [Corola-website/Science/298935_a_300264]
-
te apasă greu și pentru că te trag în toate părțile durerea, mânia, tristețea, cum ești acum la minte nu-ți sunt încă prielnice leacuri tari” (Cartea I, proza V) . Eliminarea pasiunilor este necesară deoarece, pentru acceptarea sensului real al morții, intelectul trebuie să devină unul agent. Pentru aceasta este necesară identificarea prealabilă a structurii de bază a credințelor lui Boethius. Filosofia vrea să știe care sunt convingerile interlocutorului său, pentru a-i putea alunga pasiunile. Boethius înțelege intelectul în manieră aristotelică
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
real al morții, intelectul trebuie să devină unul agent. Pentru aceasta este necesară identificarea prealabilă a structurii de bază a credințelor lui Boethius. Filosofia vrea să știe care sunt convingerile interlocutorului său, pentru a-i putea alunga pasiunile. Boethius înțelege intelectul în manieră aristotelică: atâta timp cât este afectat, este intelect pasiv sau pasional, incapabil să acceadă la principii; neafectat, este un intelect agent, posesor al principiilor. Eliminarea sentimentelor sau pasiunilor are tocmai această miză: transformarea mentală, activarea intelectului. Proza VI a cărții
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
agent. Pentru aceasta este necesară identificarea prealabilă a structurii de bază a credințelor lui Boethius. Filosofia vrea să știe care sunt convingerile interlocutorului său, pentru a-i putea alunga pasiunile. Boethius înțelege intelectul în manieră aristotelică: atâta timp cât este afectat, este intelect pasiv sau pasional, incapabil să acceadă la principii; neafectat, este un intelect agent, posesor al principiilor. Eliminarea sentimentelor sau pasiunilor are tocmai această miză: transformarea mentală, activarea intelectului. Proza VI a cărții I este un dialog de factură aproape platoniciană
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
credințelor lui Boethius. Filosofia vrea să știe care sunt convingerile interlocutorului său, pentru a-i putea alunga pasiunile. Boethius înțelege intelectul în manieră aristotelică: atâta timp cât este afectat, este intelect pasiv sau pasional, incapabil să acceadă la principii; neafectat, este un intelect agent, posesor al principiilor. Eliminarea sentimentelor sau pasiunilor are tocmai această miză: transformarea mentală, activarea intelectului. Proza VI a cărții I este un dialog de factură aproape platoniciană în care Filosofia obține un profil spiritual al interlocutorului printr-o serie
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
alunga pasiunile. Boethius înțelege intelectul în manieră aristotelică: atâta timp cât este afectat, este intelect pasiv sau pasional, incapabil să acceadă la principii; neafectat, este un intelect agent, posesor al principiilor. Eliminarea sentimentelor sau pasiunilor are tocmai această miză: transformarea mentală, activarea intelectului. Proza VI a cărții I este un dialog de factură aproape platoniciană în care Filosofia obține un profil spiritual al interlocutorului printr-o serie de întrebări socratice, structurabile, împreună cu răspunsurile lor, într-un adevărat proiect de Summă. 1) „Dacă lumea
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
În cele din urmă Boethius va găsi răspunsul la cele două probleme: finalitatea lumii este binele, adică fericirea, adică Dumnezeu, iar modul în care conduce Dumnezeu lumea este în acord cu binele. Până acolo, însă, va parcurge câteva etape: purificarea intelectului de pasiuni, întărirea și clarificarea convingerilor corecte, identificarea unei definiții adecvate a fericirii și binelui. Filosofia împinge discuția înspre contextul creștin al problemei. Această manieră de a arăta că adevărurile credinței izvorăsc în mod natural din cele ale filosofiei este
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
ale filosofiei este o notă de stil generală a cărții, motiv pentru care acest text a putut fi considerat exemplar de către scolastici. Întreaga gândire medievală va parcurge, în diferite moduri, un efort similar. Eliminarea pasiunilor este pasul necesar în vederea pregătirii intelectului pentru înțelegerea problemelor restante. Adevărurile cunoscute de Boethius sunt încă incomplete, deficiență care atrage după sine necesitatea desăvârșirii lor, nu însă înainte de finalizarea pomenitei „purificări” a intelectului de pasiuni. Cartea a II-a a Consolării... va fi prin urmare abia
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
în diferite moduri, un efort similar. Eliminarea pasiunilor este pasul necesar în vederea pregătirii intelectului pentru înțelegerea problemelor restante. Adevărurile cunoscute de Boethius sunt încă incomplete, deficiență care atrage după sine necesitatea desăvârșirii lor, nu însă înainte de finalizarea pomenitei „purificări” a intelectului de pasiuni. Cartea a II-a a Consolării... va fi prin urmare abia „trecerea” spre discuția finală, filosofică, numită de Filosofie „leacul cel tare”. Până acolo însă este nevoie de purificare, de „leacul cel slab”, constând într-un dialog despre
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
argumentelor și parafrazelor de tip stoic în această secvență a dialogului reprezintă o opțiune interesantă, din care trebuie să înțelegem în primul rând rolul pe care Boethius îl acordă acestui tip de filosofie: gândirea stoică are funcția de a elibera intelectul de „legătura” cu lucrurile, de dependența față de lumea materială. O funcție purificatoare sau mai degrabă „nivelantă”, am spune, prin care intelectului i se smulg prejudecățile legate de valoarea lucrurilor sensibile. Nu mai mult, însă, deoarece, odată imunizat față de aparentele nenorociri
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
primul rând rolul pe care Boethius îl acordă acestui tip de filosofie: gândirea stoică are funcția de a elibera intelectul de „legătura” cu lucrurile, de dependența față de lumea materială. O funcție purificatoare sau mai degrabă „nivelantă”, am spune, prin care intelectului i se smulg prejudecățile legate de valoarea lucrurilor sensibile. Nu mai mult, însă, deoarece, odată imunizat față de aparentele nenorociri, intelectul are nevoie de altceva. Meșteșugul stoic este numai „leacul cel slab”, instrumentul prin care intelectului i se „taie” legăturile cu
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
de „legătura” cu lucrurile, de dependența față de lumea materială. O funcție purificatoare sau mai degrabă „nivelantă”, am spune, prin care intelectului i se smulg prejudecățile legate de valoarea lucrurilor sensibile. Nu mai mult, însă, deoarece, odată imunizat față de aparentele nenorociri, intelectul are nevoie de altceva. Meșteșugul stoic este numai „leacul cel slab”, instrumentul prin care intelectului i se „taie” legăturile cu scoarța terestră, pentru a putea ulterior să se înalțe spre adevărata lui patrie: „Minții tale îi voi da aripi prin
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
nivelantă”, am spune, prin care intelectului i se smulg prejudecățile legate de valoarea lucrurilor sensibile. Nu mai mult, însă, deoarece, odată imunizat față de aparentele nenorociri, intelectul are nevoie de altceva. Meșteșugul stoic este numai „leacul cel slab”, instrumentul prin care intelectului i se „taie” legăturile cu scoarța terestră, pentru a putea ulterior să se înalțe spre adevărata lui patrie: „Minții tale îi voi da aripi prin care să se poată înălța ca, după ce îi vei învinge tulburarea, să te întorci în
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
ca, după ce îi vei învinge tulburarea, să te întorci în patrie sănătos, condus de mine, pe drumul meu și chiar cu mijloacele mele de călătorie” . Ceea ce urmează ține de dialectica platoniciană, „leac puternic” pentru care Boethius va fi pregătit treptat. Intelectul lui Boethius trebuie desprins de lucrurile sensibile și de atracțiile care îl leagă de viață, - de „amintire”, cum spune Filosofia - pentru a putea face față acelei discuții care să-l conducă spre recunoașterea adevăratei fericiri. Începând cu Cartea a III
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
mental divin care se explică (desfășoară) pe sine sub forma destinului istoric , într-un mod asemănător celui în care ideea unui artist se explicitează temporal și succesiv în opera de artă. Sau, conform unei alte comparații, „după cum este argumentarea pentru intelect, nașterea pentru viață, timpul pentru eternitate, cercul pentru centru, așa e înlănțuirea mișcătoare a destinului pentru unitatea [simplitatea] statornică a providenței”. Datorită faptului că omul este o ființă situată în interiorul acestei desfășurări numită destin, nu poate avea acuitatea necesară pentru
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]