848 matches
-
a te putea apropia de esența lucrurilor trebuie să recurgi la reducția fenomenologică. Husserl scrie Filosofia matematicii. Analizează prezentarea "proprie" și "improprie" a lucrurilor, "exemplul casei". Este ctitorul mereologiei sau știința părții (importanța superioară a părții față de întreg) și a intenționalității ca o caracteristică esențială a conștiinței (orice obiect "mintal" are o intenție). În consecință, trebuie distins actul de conștiință de fenomenul intențional. Noțiunea de aboutness, adică "despre-logia", distinge fenomenul mintal de fenomenul fizic. În timp ce Brentano susține "inexistența intențională", Husserl, idealist
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
-l determine pe receptor să reacționeze „pozitiv” (În sensul Îndeplinirii nevoii locutorului) În raport cu ei. Odată ce enunțul (atît semnele verbale cît și cele para și non verbale care le Însoțesc) i-a fost adresat, receptorul se află În poziția, dată fiind intenționalitatea acestuia, de a-l recepta și descifra pentru a recupera informația de bază, acel ceva pe care locutorul a dorit să-l transmită. Prin urmare, receptorul este pus În fața unei sarcini de executat. Dar, pentru că nu el este inițiatorul, pentru că
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ebenistică, ortoptică, robotică. 3.1.3. Tipul flexionar e-i: am înregistrat 70 de substantive: aerodinamicitate, alteritate, autotaxare, biodiversitate, comunicabilitate, confidențialitate, creativitate, demipensiune, disfuncționalitate, dizabilitate, euroobligațiune, extraversiune/extroversiune, febricitate, fezabilitate, fiabilitate, fonoizolare, funcționalitate, imaturitate, inadecvare, indeterminare, infertilitate, infracționalitate, insațietate, inscripțiune, intenționalitate, interdisciplinaritate, interoperabilitate, iraționalitate, lasitudine, lejeritate, lichiditate, lentoare, maiestuozitate, mancurtizare, melodicitate, meteorosensibilitate, multiculturalitate, multidimensionalitate, multidisciplinaritate, multifuncționalitate, narativitate, neexecutare, periclitate, permisivitate, policalificare, preaderare, presesiune, prespălare, previzibilitate, previzionare, procesualitate, promovabilitate, pulsiune, reeligibilitate, remixare, reprezentativitate, rinocerizare, sacralitate, spațialitate, subsidiaritate, supraputere, surdomutitate, teatralitate, transaminare, univocitate
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
o conectivitate logică, non-contradictorie a acesteia. În timpul enunțării, locutorul este atent (sau ar trebui să fie) ca secvența discursivă, pe care o produce, să prezintă compatibilitate sau adecvare intra-discursivă (coeziune, coerență, consistență); această situație poate fi surprinsă prin sintagma „intenționalitatea lingvistică” a locutorului. În capitolul al treilea investigăm conceptul de referențialitate, acea dimensiune a limbajului prin care acesta trimite la lumea extralingvistică sau, mai bine zis, prin care interlocutorii se raportează la lume în practica discursivă. Asumăm modelul triadic al
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cunoașterii teoretice, a adevărului. Adevărul nu mai este „tare”, el presupune grade de manifestare; Searle vorbește de enunțuri „aproximativ adevărate”, Popper de „grade de verosimilitudine” iar Botezatu de „grade de adevăr”. La nivelul semantic al discursivității, putem vorbi de o intenționalitate cognitivă a locutorului, în sensul că acesta este orientat cognitiv spre o anumită stare de lucruri, pe care intenționează să o reprezinte prin limbaj, dar și pentru că el vizează la interlocutor o finalitate cognitivă: înțelegerea. În ultimul capitol abordăm performativitatea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
dintre concepte, și astfel relația dintre lucruri. Din perspectivă pragmatică, putem spune că avem o intenție acțională sau practică, adecvarea dintre unitățile discursive trebuind să răspundă eficienței intervenției discursive în acțiunea asupra celuilalt, și prin el asupra lumii. 2.6. Intenționalitatea “metalingvistică” a locutorului În timpul enunțării sau producerii unei secvențe discursive, putem spune - într-o abordare tridimensională a discursului - că intenționalitatea (în sensul propriu, husserlian, de vizare a ceva) locutorului este trihotomică. Astfel, pe dimensiunea referențială a intervenției sale discursive, locutorul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
dintre unitățile discursive trebuind să răspundă eficienței intervenției discursive în acțiunea asupra celuilalt, și prin el asupra lumii. 2.6. Intenționalitatea “metalingvistică” a locutorului În timpul enunțării sau producerii unei secvențe discursive, putem spune - într-o abordare tridimensională a discursului - că intenționalitatea (în sensul propriu, husserlian, de vizare a ceva) locutorului este trihotomică. Astfel, pe dimensiunea referențială a intervenției sale discursive, locutorul vizează lumea reală sau starea de lucruri, pe care vrea să o reprezinte, reflecte într-un mod cât mai fidel
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cuvinte în timpul combinării, înlănțuirii sau conectării entităților lingvistice, acesta este atent la însuși acest proces sintactic, intenția lui fiind aceea de a închega o secvență discursivă adecvată sau compatibilă din punct de vedere sintactic. Fenomen care este surprins prin sintagma “intenționalitate metalingvistică.” Capitolul 3 DIMENSIUNEA COGNITIVĂ A COMUNICĂRII VERBALE Motto: “Dar cum s-ar putea, Socrate, ca acela care spune ce spune să nu spună ce este? Oare nu aceasta înseamnă fals, anume să nu exprimi realitatea?” PLATON - Cratylos Experiența noastră
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
proiect social a lui John Searle: Lumea fizică există independent de reprezentarea noastră. Oamenii au acces la o lume prin diverse moduri interconexe (precepția, gândirea, limbajul, convingeri, imagini, hărți, etc.), ele pot fi grupate sub termenul de „reprezentări” ce au intenționalitate. Unele „reprezentări” (convingerile, propozițiile afirmative) se vor a fi despre cum sunt lucrurile în realitate; ele sunt adevărate dacă și numai dacă corespund faptelor din realitate. Modurile de prezentare (vocabularele, schemele conceptuale în genere) sunt creații omenești, astfel încât pot fi
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
fi stabilit deoarece realitatea nu există, iar dacă există nu poate fi cunoscută, iar dacă poate fi cunoscută atunci nu poate fi comunicată, și în cazul în care ar putea fi comunicată nu ar putea fi înțeleasă. 3.5.4. Intenționalitatea cognitivă a locutorului Atunci când produce o secvență discursivă, locutorul este triplu orientat, spre locutor și spre lumea la care face referire în enunțurile sale, dar și spre propria producție lingvistică. La nivelul dimensiunii referențiale a limbajului, locutorul este în mod
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
orientată spre sau vizează (în sens husserlian) un obiect al lumii reale (lucru sau stare de lucruri), pe care intenționează să-l reprezinte cât mai adecvat prin intermediul limbajului pentru a asigura înțelegerea acestuia de către interlocutor. Așadar, o primă determinare a intenționalității cognitive a locutorului este pe dimensiunea raportării acestuia - prin limbaj - la lume sau la un segment al lumii, a cărei reprezentare sau cunoaștere vrea să o prindă în entitățile lingvistice pe care le produce. O a doua determinare a intenționalității
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
intenționalității cognitive a locutorului este pe dimensiunea raportării acestuia - prin limbaj - la lume sau la un segment al lumii, a cărei reprezentare sau cunoaștere vrea să o prindă în entitățile lingvistice pe care le produce. O a doua determinare a intenționalității cognitive a locutorului într-o intervenție discursivă, ar fi aceea că - prin dimensiunea referențială a limbajului - aceasta vizează, la interlocutor, o finalitate cognitivă: înțelegerea. Într-o intervenție discursivă predominant referențială, „atenția se concentrează asupra transmiterii exacte a informațiilor, a legăturilor
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
fenomen.” (C. Sălăvăstru, 1996:170). În anumite intervenții discursive, înțelegerea este asumată doar ca mijloc și nu ca scop. Spre exemplu, într-o secvență discursivă predominant performativă, prin care se urmărește convingerea sau determinarea comportamentului interlocutorului, înțelegerea slujește acestor finalități. Intenționalitatea cognitivă a locutorului, în practica discursivă, presupune că acesta vizează o „înțelegere - scop” și nu o „înțelegere - mijloc”, altfel spus înțelegerea este un scop în sine. Înțelegerea, într-o situație de comunicare presupune atât discriminare și recunoaștere lingvistică, adică înțelegerea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
din semiotica de pionierat a lui Ferdinand de Saussure, Louis Hjelmslev, Claude - Levi Strauss și Julien Greimas, o serie de contribuții ale gândirii interogative de tip fenomenologic. Accentul cade, în Ateliers de sémiotique visuelle, pe emiterea - receptarea mesajului și pe intenționalitatea care propune indicatoare de lizibilitate mai puternice decât cele din semiotica tradițională. Este promovată ideea că expresivitatea picturii moderne, în manifestările ei glisante, indecidabile, de graniță, ar putea fi analizate cu mult mai multă suplețe. Se subliniază faptul că, dincolo de
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
au făcut necesară controlarea și manipularea unui număr mare de relații între indivizi, solicitând în același timp o „inteligență machivellică” (Byrne 1996), o toleranță față de prezența imediată a unor potențiali competitori și o abilitate de transmitere a stărilor mentale și intenționalității (Burkart et al. 2009) fără echivalent în lumea altor primate. Trăsăturile antropologice și capacitatea cerebrală documentată a primelor hominide lămuresc ușor preferința majorității paleoantropologilor către analogii extrase din primatologie, pentru imaginarea primelor societăți umane (Clark 1997; Foley & Lee 1996). Semnificativ
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
cea naratologică: "Contemplarea tabloului se aseamănă cu cea a scriitorului față de lumea creată pe hârtie. Naratorul (care coincide aici cu autorul) renunță la statutul omniscient și prin acest episod, intervenind în text, prin personaje, pentru a stimula aproprierile cititorului de intenționalitatea lui"11. A doua semnificație este de ordin social: Pe de altă parte, tabloul transmite și un mesaj politic [...]. Tabloul prefigurează, din nou, asemenea îngerului de cireș, destinul lor comun. Și ei (Chiril și Reta, precizarea mea) plătesc cu excluderea
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
reuniune de simboluri, spiritualizare, arta ca har, anamneză, ca expresie a libertății întru Hristos, ca ispășire, analogie. În această a doua parte a lucrării, autorul ține cont de dezbateri teoretice actuale din estetică, îndeosebi cele dedicate problemelor complexe ale receptării, intenționalității în actele de creație, în conjuncție deplină cu tradiția patristică. Această parte se vrea a fi un posibil răspuns la provocările contemporaneității, dar și o încercare de clarificare a vechilor dezbateri cu privire la relația dintre autor-operă-receptarea sa, o revelare a semnificațiilor
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
apud Stoichițoiu-Ichim 2001: 28, 29); - inventarul mereu îmbogățit al formațiilor sufixale în -(i)tate. Toate dicționarele recente și lucrările destinate lexicului actual le înregistrează, indicând marea productivitate a procedeului (vezi în DOOM2: *alteritate, *confidențialitate, *disfuncționalitate, *febricitate, *fezabilitate, *fiabilitate, *infertilitate, *infracționalitate, *intenționalitate, *interdisciplinaritate, *iraționalitate, *lejeritate, *lichiditate, *maiestuozitate, *multiculturalitate, *multidimensionalitate, *multidisciplinaritate, *periclitate, *permisivitate, *reprezentativitate, *sacralitate, *spațialitate, *subsidiaritate, *univocitate etc.; vezi și Stoichițoiu-Ichim (2001, 24-25): aproximativitate, dezirabilitate, excepționalitate, emoționalitate etc.). 2.2.3. Corelația [sg. i-e - pl. iĭ (albie- albii)] continuă să se
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
Este o funcție vitală. Dar cum se face trecerea de la individ la comunitate? Cum se configurează viziunea la nivelul unei comunități Întregi? Întrucât dacă la nivelul individului vorbim de generare de la sine a viziunii, la nivelul comunitar este necesară o intenționalitate comunitară. Ea nu se poate manifesta decât În condițiile structurării comunității În entități interrelaționate prin sisteme de comunicare astfel Încât viziunea să capete formă, să aibe putere de circulație. Structura ce face posibil acest fenomen În sânul unei comunități este triada
Prelegeri academice by Arh. IONEL OANCEA () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92346]
-
a viziunii integratoare. În ultima parte Îi aflăm pe aleșii noștri politicieni. Ei sunt meniți să impună voința comunității exprimabilă În proiectele specialiștilor. Se observă cu ușurință relațiile biunivoce complexe dintre cele trei părți de a căror calitate, intensitate și intenționalitate depinde forța Întregii treimi. Este de la sine Înțeles că doar la nivelul unității treimice, ca factor de coeziune a ei, se poate manifesta viziunea, forma relevantă a competitivității orașului. Dar unde trebuie căutată o asemenea stimulatoare forță? Pe drumul dintre
Prelegeri academice by Arh. IONEL OANCEA () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92346]
-
proces pe care îl numește "individualizație" și care joacă un rol major în dezvoltarea mentală a omului. Dezaprobă hipersexualismul freudian. 138 Franz Clemens Honoratus Hermann Brentano (1838-1917), filosof, psiholog și teolog german, studiază pe Aristotel și empirismul. El introduce conceptul intenționalității ca fenomen mintal ce apare în discuții sub forma de "vorbind despre" și care este momentul în care fenomenul mintal devine fenomen fizic, ambele reprezentând "obiectul intențional". Orice părere sau dorință are un obiect "intențional" în mintea omului. Proprietatea de
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
percepție, deschidem cadrul de cercetare definind domeniul semantic al percepției. Delimităm clasa lexico-semantică a verbelor de percepție din limba română în funcție de mai mulți parametri: organele implicate în percepție (percepția vizuală /auditivă/tactilă/olfactivă/gustativă), prezența în structura semantică a trăsăturii [± Intenționalitate] și rolul tematic atribuit de verb subiectului. În urma acestor clasificări, distingem trei "utilizări" ale verbelor de percepție: nonintențională, intențională și evidențială (aparentă), pe care le reprezentăm în termenii teoriei cognitive a prototipului, separând membrii prototipici de membrii periferici. Introducând conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
care au condus la delimitarea mai multor clase de verbe de percepție. Am observat că, de multe ori, criteriile interferează - verbele de percepție sunt "grupate" în mai multe clase în funcție de caracterul lor aspectual, de trăsătura dinamismului sau de cea a intenționalității. Ultima clasă, cel mai slab reprezentată, a verbelor de percepție evidențială, este delimitată uneori pe baza unui criteriu sintactic - unitățile din această clasă sunt analizate frecvent ca verbe copulative. În analiza de față am păstrat distincția [±Intențional], corelând-o cu
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
ei, sunt tot atitea demersuri absurde. Cel puțin la prima vedere. Căci metodele de gândire, în acest caz ca și în altele, comportă întotdeauna două aspecte: unul psihologic și altul metafizic. În acest fel, ele închid două adevăruri, dacă tema intenționalității nu pretinde să ilustreze decât o atitudine psihologică, prin care realul ar fi epuizat în loc de a fi explicat, nimic într-adevăr nu o separă de spiritul absurd. Ea vrea să enumere ceea ce nu poate transcende. Ea afirmă doar că, în
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
vizuală, reprezentarea, simbolurile și aluziile ce depind de capacitățile perceptuale umane. De aceea, în cazul anumitor arte, în special în cazul picturii și al sculpturii, obiectele lor necesită existența unor entități ce țin atât de lumea fizică, cât și de intenționalitatea umană. O altă diviziune a categoriilor ontologice este împărțirea dintre obiectele spațio-temporale (obiecte perisabile și concrete) și obiecte non-spațio-temporale (obiecte independente și etern abstracte). Dar această bifurcație nu poate explica arta literaturii și arta muzicii deoarece aceste tipuri de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]