688 matches
-
este descrisă de ei ca fiind procesul prin care A și C transformă obiectul inițial: ei dau prin aceasta o putere de transformare emițătorului, fără a recunoaște aceeași putere destinatarului. Căci ei descriu decodarea ca "procesul prin care destinatarul B interiorizează mesajul". Simplă interiorizare, fără creație. Numai emițătorul este creativ. "Two-step flow communication" Mijloacele de informare nu influențează publicul direct (one-step flow), ci prin intermediul grupurilor sau liderilor care reiau sau nu mesajul mediilor. Acești lideri de opinie sînt, de fapt, foarte
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
credem că ne adăpostim, mai degrabă de teama de non-idealul prin excelență, Răul, decât dintr-o pornire interioară. În cazul acestui exemplu, determinantă este presiunea socială ce ne forțează a ne situa pe "tărâmul binelui" (ajungând cu timpul chiar să interiorizăm acest mod de a vedea). Un exemplu elocvent al distanței dintre ideal și real îl pot constitui legile: nicio lege nu poate fi aplicată în toate cazurile ce intră sub incidența ei; însă asta nu ne împiedică să o aplicăm
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de obiectivitate a celuilalt cu mine și are un caracter conjunctural. Prin aceasta, Eu Îl percep pe celălalt ca obiect, apoi ca prezență și, În final, ca persoană. Dar, pentru ca celălalt să nu rămână obiectul percepției mele, eu Îl voi interioriza, raportându-l la mine. În felul acesta, aflu că celălalt este o „ființă-În-cuplu-cu-mine”. Constat apoi că și celălalt mă percepe, În egală măsură, și În același mod. Privindu-ne reciproc, se va stabili Între noi o relație care ne va
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
raportându-l la mine. În felul acesta, aflu că celălalt este o „ființă-În-cuplu-cu-mine”. Constat apoi că și celălalt mă percepe, În egală măsură, și În același mod. Privindu-ne reciproc, se va stabili Între noi o relație care ne va interioriza unul În celălalt. Privirea nu anulează Însă distanța dintre mine și celălalt, făcând ca fiecare să rămână un obiect de privit pentru celălalt. Faptul că Eu Îl privesc pe celălalt și că celălalt mă privește pe mine Îmi descoperă că
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Corpul Al doilea element al Întâlnirii dintre mine și celălalt, sau ceilalți, este corpul. Corpul este prezența mea fizică, dar, concomitent, și a celuilalt. În cadrul acestei Întâlniri, Eu am tendința de a lua contact fizic cu celălalt, pentru a-l interioriza În sfera mea emoțională, dar și În sfera conștiinței mele. Această interiorizare este realizată În mod simbolic, prin Întinderea și strângerea reciprocă a mâinilor, care este prima formă de atingere corporală. A doua formă o reprezintă Îmbrățișarea, care este o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ea și imaginea mea despre mine, care mă Îndeamnă să mă asociez, În mod automat sau reflexiv, cu cineva asemănător. În funcție de aceasta, eu aleg sau refuz o anumită persoană, În conformitate cu un model ideal pe care mi l-am construit și interiorizat anterior. Dar, În centrul acestui model pe care doresc să-l realizez, Eu mă plasez pe mine. Aleg prin urmare, pe cel care-mi seamănă, socotind că mă potrivesc numai cu acesta. Eu Îmi caut partenerul de cuplu după acea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe iubire este comuniunea. Prin comuniunea dintre persoane, sau dintre om și Dumnezeu, eu mă regăsesc În tine și tu te regăsești În mine, Într-o relație de reciprocitate totală, de dăruire, dar În care cele două persoane, deși se interiorizează reciproc, rămân totuși independente și inconfundabile. Este, completare reciprocă. O sursă de trăiri și experiențe sufletești noi, permanente, o stare de echilibru Între persoane, alimentată de un flux emoțional continuu. Deși iubirea este un sentiment sufletesc și moral specific uman
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
valori ce caracterizează modelul respectiv. Eu ader, accept, admir și doresc să fiu conform cu un anumit model, Întrucât acest model moral reprezintă pentru mine o anumită valoare către care tind, cu care doresc să mă identific și să mi-o interiorizez. Imitația modelului nu este altceva decât „a-fi-conform-cu-oanumită-valoare”, dar nu cu orice valoare, ci cu o valoare despre care că Îmi corespunde, că satisface nevoile și aspirațiile mele. În procesul de imitație sau de interiorizare a unui model valoric, majoritatea specialiștilor
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ale persoanei respective, de care depinde atracția sau refuzul acesteia pentru un anumit sistem de valori, sau model moral; bă aspectul moral, reprezentat prin sistemul de valori oferite persoanei și pe care aceasta, selectându-le În virtutea propriilor sale aspirații, le interiorizează, construindu-și din ele Supra-Eul, depozitarul unui sistem de valori și norme personale care va controla conduitele, acțiunile și relațiile persoanei respective. Geneza tipurilor psihomorale Un factor important În Înțelegerea tipurilor psihomorale este legat de factorii care contribuie la formarea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Hipocrate, Pende, Sheldon, Kretschmer, Vialla etc.Ă, tipul psihomoral se formează În decursul vieții individului sub influența mai multor factori. Aceștia sunt reprezentați prin câteva grupe de influențe: modelul exemplar-uman exterior; evenimentele vieții trăite de individ În lume; valorile morale interiorizate prin imitație sau educație. Modelul uman exterior și influența acestuia În formarea tipului moral le-am studiat În mare măsură mai sus. El este ales sau oferit individului În familie, la școală, În profesiune și viața socială, precum și În mediul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
gândește așa cum este. Și fiecare individ este așa cum a fost Înzestrat de natură și așa cum a fost format, educat și instruit pentru viață, Așa cum s-a dezvoltat În raport cu modelele care i-au fost oferite și pe care și le-a interiorizat. Factorii formator-modelatori ai persoanei și ai vieții acesteia, atât negativi (eșecuri, suferințe cronice, somatice sau psihice, frustrări, situații castratoare, culpabilizări, situații de inferioritate etc.Ă, cât și factorii pozitivi (educație și cultură, instrucție, contactul cu modele pozitive, exemplare, succesul, interiorizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ci și a naturii eului, a formelor de manifestare ale acestuia. De felul În care Eul este modelat, atât de propriile sale virtualități, cât și de modelele de educație și normele morale, culturale și religioase, pe care și le-a interiorizat În decursul formării sale. Valorile morale completează forțele sufletești interioare. Le atribuie un sens, o vectorialitate. Ele vor constitui, În final, profilul moral al persoanei respective. Voința și forța de acțiune, fermitatea acestuia. Acest om va fi stăpânul său. Al
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Împăcarea este un act reparator. Despărțite prin conflicte, cele două persoane, În cazul În care a existat o anumită atracție simpatetică Între ele, vor regreta această ruptură și vor face eforturi de Întoarcere. În aceste cazuri, conflictul nu a fost interiorizat, ci a rămas ca o formă de dezacord exterior, care a rupt relația, fără Însă să o traumatizeze. Separarea celor două persoane nu a avut caracter nevrotic, Întrucât ea nu a afectat legăturile afective interne. O dovadă În acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
imorale, din sfera Inconștientului și a supraeului acestuia. Persoana agresivă are o psihobiografie semnificativă În direcția unei dezvoltări de factură perversă. Ea are carențe emoțional-afective sau de educație, este frustrată, s-a format sub influența unor modele negative și a interiorizat antivalori care au dus la formarea unui supraeu slab sau imoral, fapt care permite ca pulsiunile agresive primare ale Inconștientului să fie eliberate cu ușurință sub formă de conduite violente. Aceste persoane sunt complexate, dominate În special de complexul de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
reflectă trecutul și anticipează viitorul va dezvolta atitudini specific diferențiate față de aceste două etape ale vieții persoanei pe care o reprezintă. Acestea vor fi manifestate, În primul rând, prin sentimente sufletești și morale. Trecutul, cu evenimentele sale, Încarcă persoana. Aceasta interiorizează evenimentele trăite și semnificațiile lor. Din natura acestor evenimente se vor dezvolta amintiri, impresii, idei, dar mai ales sentimente. Fiecare individ va reacționa față de propriul său trecut În raport cu semnificația afectivă și morală a evenimentelor trăite. Acest aspect este atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
unor tulburări psihomorale de diferite tipuri. 2Ă Răul model și imitarea acestuia sunt unele dintre cauzele cele mai frecvente ale apariției tulburărilor psihomorale, În special În copilărie și adolescență. Adeziunea și imitarea unor modele negative sunt mai ușor asimilate și interiorizate de către copil sau adolescent. Imitarea nu cere efort. Ea este rapidă și oferă sentimentul unei eliberări și depășiri a vârstei. Este o ieșire din rigorile educației, care este resimțită ca un ansamblu de factori frustranți și represivi. Imitația este legată
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o prelucrare tematică a unei convingeri mistico-magice. Aspectele mai sus prezentate se raportează la anumite modalități de prezentare și explicare a suferinței psihice. În cazul posesiunii demoniace, asistăm la o bizară personificare a nebuniei, considerată ca ceva străin, care este interiorizat de către persoana umană Împotriva voinței sale. În concluzie, se poate spune că nebunia oferă un cadru larg de aspecte ale umanului, dintre care se diferențiază „tablouri particulare”, În raport cu aspectul și semnificația lor. Aceste tablouri au rolul de a ilustra particularități
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Elementul axial al oricărei psihoterapii morale este, pentru H. Baruk, conștiința morală În cadrul căreia „libertatea este inseparabilă de responsabilitate”. Persoana umană este sursa și utilizatoarea valorilor pe care aceasta le produce pentru nevoile sale. Ele se transmit prin educație, fiind interiorizate de către individ care le primește de la modelul său și, asimilându-le, contribuie la formarea sa. Trebuie Însă făcută diferența Între educație, psihoterapie și terapia morală. Educația reprezintă totalitatea metodelor de formare ale personalității. Terapiile sunt metodele prin care se urmărește
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
iubirii, anulând angoasa care umple vidul singurătății persoanei. În locul angoasei existențiale pe care o dă Însingurarea egoistă a eului, apare plenitudinea pe care o dă iubirea celuilalt. Iubirea este sentimentul fundamental, sufletesc și moral prin care persoana este primită și interiorizată de celălalt, dar care, la rândul ei, Îl primește și Îl interiorizează pe cel care-i vine În Întâmpinare. Iubirea nu este numai deschiderea mea către celălalt. Ea este o „punte exterioară” Între două persoane, dar și o experiență interioară
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care o dă Însingurarea egoistă a eului, apare plenitudinea pe care o dă iubirea celuilalt. Iubirea este sentimentul fundamental, sufletesc și moral prin care persoana este primită și interiorizată de celălalt, dar care, la rândul ei, Îl primește și Îl interiorizează pe cel care-i vine În Întâmpinare. Iubirea nu este numai deschiderea mea către celălalt. Ea este o „punte exterioară” Între două persoane, dar și o experiență interioară comună a acestora. Prin iubire, eu Încetez de a mai fi singur
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
imperativ al oricăror acțiuni umane. Libertatea devine un mijloc prin care persoana Își poate exercita datoriile, ca acte de conștiință morală. Aceste persoane cultivă valorile morale ale binelui, ca virtuți către care tinde și pe care dorește să și le interiorizeze, cu care vrea să se identifice. dă Spiritele mistice, Înclinate către devoțiune, sunt cele care corespund valorilor sacrului, ale sfințeniei, orientate către lucrurile divine, către Dumnezeu. Aceste persoane aspiră continuu către viața mistică, ca formă de Împlinire ideală plenară a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
fă Spiritele formative ocupă un loc special În această galerie de tipuri spirituale la care facem referință. Ele au ca scop educația, formarea omului În conformitate cu principiile umaniste ale adevărului, binelui și frumosului. Idealul lor este omul educat, cel care a interiorizat valorile, care trăiește În conformitate cu ele, devenind astfel propriul său stăpân. El este tipul Înțeleptului, care poate deveni, la rândul său, model și educator pentru ceilalți. Se poate desprinde, din cele de mai sus, faptul că idealul, ca formă de Împlinire
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și depozitarul evenimentelor trăite de către individ și la care acesta a avut o participare activă sau pasivă. Destinul este, prin urmare, o răspundere asumată, inseparabilă de existența persoanei umane. Trecerea prin viață Încarcă persoana. Evenimentele trăite se succed și sunt interiorizate. Acestea devin cu timpul experiențe personale, de care ținem seama sau pe care le ignorăm, dar, indiferent de felul lor, plăcut sau neplăcut, nu ne putem sustrage Întâlnirii cu ele și nici nu putem evita efectele lor asupra noastră. Cea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vieții și lăsată să se desfășoare după moartea individului, la Judecata de apoi. Care sunt efectele Judecății de apoi? Ce rol are ea? Este știut că viața Încalcă persoana umană. Depozitară a evenimentelor trăite, persoana se confruntă cu acestea, le interiorizează și răspunde la efectele acțiunii lor. Acest proces face ca individul să se afle Într-o permanentă schimbare. Conștiința supremă la Judecata de apoi, pe care acum o vom considera ultimul și supremul proces de conștiință, Îmi va arăta cum
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
că între aceste două categorii de răspunsuri (predominant afective, subiective, și cele realiste/obiective, pe deplin integrate) există o categorie intermediară, reprezentată de acele persoane care posedă conștiința normelor sociale, morale, dar care nu au făcut efortul de a le interioriza și, implicit, de a adera la ele. Din acet motiv, astfel de persoane recurg frecvent la reacții de „disimulare”, sau „amânare” a reacției afective și ostile de atac sau de răzbunare. Dacă „disimularea” are o conotație morală evidentă, „amânare” are
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]