6,119 matches
-
vorbirii. Domnul Almăjan nu a scos nici el nici o vorbă de parcă amuțise și el. Nu știu când a plecat. Tăcerea care se lasă și de data asta, la peste cincizeci de ani de atunci, este apăsătoare de parcă și cei doi interlocutori de acum ar fi amuțit. * * * Într-un târziu, Dora întreabă cu o voce mică pe care abia ai putea-o recunoaște : Doamna Teo locuia într-o localitate care începe cu... cu litera "X" ? Cu litera "X" ? Nu cred că vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nimic, sintagma aceea anumite jocuri de societate iar când am folosit-o la școală, într-un context potrivit, dorind să-mi etalez încă o dată cultura mea generală mult mai elevată decât a colegilor, învățătoarea a conchis fără echivoc, abordând un interlocutor pe care nu l-am zărit prin clasă: "Acest depravat trebuie îndepărtat imediat din clasa mea". Dorința sa, aveam să aflu ceva mai târziu, n-a prins viață, din cauza (datorită?!) faptului că învățătoarele de la clasele paralele ar fi sărit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îmbrăcate în haine de gală de către un croitor de lux numit Freud [Am visat că șeicul îmi cumpărase toate tablourile, în vreme ce pentru contul meu bancar fusese înființată o bancă specială]. Paranteză. Spațiu concentraționar de cucurigu în care, considerându-l pe interlocutor avid de conversație, îi explici, ca la grădiniță, cât fac 1 + 1. Sunt de preferat parantezele voinicoase, drepte, ca nu cumva să evadeze înțelepciunea dintre ele. Premiu (domenii ca literatură, știință, artele plastice). Convenție conjuncturală stabilită de mafia oficială a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cei ce vorbesc deschis despre credința lor și nu ratează orice ocazie de a-și manifesta convingerile religioase, uneori chiar printr-o atitudine invazivă. Când vorbim despre religie este nevoie de delicatețe și sensibilitate, două calități care se cer și interlocutorului de față. Totuși, în calitate de teolog, nu pot să înlocuiesc argumentele cu emoții sau mărturii făcute în grabă. Celor ce mă întreabă despre spiritualitatea mea și sunt numeroși le răspund că despre aceasta vorbesc suficient în toate cărțile mele. Pe de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tânăr artist care avea mai mult sau mai puțin aceleași dificultăți ca și mine de a da sens vieții. Dar toată pregătirea mea filozofică și cei doi ani de teologie nu erau de ajuns pentru a da un răspuns convingător interlocutorului meu. Chiar și referirile la erau neconvingătoare. Din nou întrebarea: cum putem atinge un punct stabil, o perspectivă sigură? În cele din urmă luasem o decizie: nu mă voi mai sustrage niciodată acestei întrebări, o voi înfrunta direct. O experiență
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
credință! Credință? Dar acesta nu este un răspuns. Eu am nevoie să cunosc! Deodată am tresărit în mijlocul discuției -, înțelesesem. Nu vreau să o numesc iluminare, prefer să o definesc experiență spirituală; în orice caz această intuiție nu venise doar de la interlocutorul meu și nu era nici măcar rezultatul efortului meu intelectual. Poate venise din afară, de sus? Credință? Este evident că această întrebare fundamentală nu se referă la credință în sensul tradițional catolic sau la acceptarea intelectuală a adevărurilor de credință supranaturale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
relație unele cu altele, traduse dintr-un context în altul și reformulate verbal. Desigur, toți cei ce au făcut experiențe mistice de uniune în India, în grija unui anumit guru, ca de exemplu fizicianul și filozoful Carl Friedrich von Weizsäcker, interlocutor pe care îl stimez foarte mult, aveau deja o bună cunoaștere a înțelepciunii indiene. Trebuie totuși să fim atenți: chiar și experiența mistică nu este deloc orientată uniform și nediferențiat spre uniune. În India, ceea ce atrage numărul mare de adepți
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
stânga i se odihni pe mânerul spadei. Gestul nu trecu neobservat de nimeni. În momentul acela, călugărul veni drept În fața lui Alatriste. Chipul lui de ascet fanatic se asprise și mai mult, iar ochii-i adânciți În orbite Își săgetau interlocutorul, aroganți. Sunt, zise cu o voce neplăcută, părintele Emilio Bocanegra, președintele Sfântului Tribunal al Inchiziției. La cuvintele acelea, un vânt Înghețat păru să străbată toată Încăperea. Și imediat, pe același ton, călugărul le explică lui Diego Alatriste și italianului, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de Întâlnirea hoțească cu ei la miez de noapte, pentru că puterea cu care Dumnezeu Îl investise era suficientă pentru nimicirea pe loc a oricărui dușman al Sfintei Maici Biserica și al Maiestății Sale Catolice regele tuturor Spaniilor. După care, pe când interlocutorii lui Înghițeau În sec, făcu o pauză ca să-și dea seama de efectul cuvintelor sale și continuă pe același ton amenințător: — Sunteți doar niște mâini mercenare și păcătoase, mânjite de sânge, ca și spadele și conștiința voastră. Dar nepătrunse sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
n-a fost Întâmplătoare, se uită la camaradul lui, apoi la căpitan cu o atenție sporită. V-a trimis cineva Împotriva noastră, așa-i? Căpitanului Începuse să-i sară muștarul de atâtea Întrebări, și Încă mai mult când văzu că interlocutorul lui schița un gest spre punga ce-i atârna de centură, dând de Înțeles că orice cuvânt util putea fi remunerat În mod convingător. Se Încruntă, Își răsuci mustața și Își sprijini mâna de pomoul spadei. — Uitați-vă bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
politică. De nu cumva toate trei la un loc. — Nu trebuie să se afle ce s-a Întâmplat aici, spuse În sfârșit englezul, iar Diego Alatriste Începu să râdă Înfundat, printre dinți. — Nu-s cel mai interesat să se afle. Interlocutorul lui păru surprins de râsul acela, sau poate nu Înțelese bine sensul cuvintelor; dar după un moment surâse și el. Un zâmbet ușor, politicos. Puțin disprețuitor. — Sunt multe În joc, preciză el. Cu asta Alatriste era Întru totul de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de departe. Armistițiul cu Olanda e pe punctul de a fi rupt și ar fi absurd să compromiți efortul de război cu o Întreprindere inutilă contra Angliei... Contele termină plăcinta, uitându-se distrat la covorul flamand atârnat pe perete În spatele interlocutorului său: cavaleri asediind un castel și indivizi cu turbane Împroșcându-i din Înaltul crenelurilor cu săgeți și pietre, extrem de furioși. Covorul se afla acolo de peste treizeci de ani, de când bătrânul general don Fernando de la Marca Îl luase ca pradă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mascații tăi sunt acum furioși, hotărâți să se răzbune. Pe deasupra, nu le convine ca martorii să vorbească; și cea mai nimerită metodă de-a amuți un martor este să-i faci de hac... Se Întorsese ca să-l privească fix pe interlocutor. Ai prins situația? Mă bucur. Iar acum, căpitane Alatriste, ți-am acordat prea mult timp și am alte treburi de făcut; printre acestea, să-mi termin sonetul. Așa că vezi-ți de viața ta. Și Dumnezeu să te aibă În pază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
curent și numele celor care ar putea deține detalii despre afacerea atât de compromisă de Diego Alatriste. În ce-l privește, căpitanul rămase stăpân pe sine, nerecunoscând nimic și pe nimeni, și susținu că intervenția lui Guadalmedina fusese Întâmplătoare; deși interlocutorii lui păreau convinși de contrariul. Fără Îndoială, gândi căpitanul, aveau pe cineva la Palatul Regal, care Îi informase de acel du-te-vino al contelui În zorii și În dimineața imediat următoare Înfruntării din fundătură. Oricum, susținu cu tărie că nici Álvaro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pur și simplu? — Ți-am zis doar. Mânia Domnului va ști unde să te găsească. — Mânia Domnului nu mă preocupă În noaptea asta. Pe când domniile voastre... Mascatul și dominicanul se ridicaseră În picioare. Noi am terminat, zise primul. Alatriste scrută fețele interlocutorilor lui. Candelabrul așternea peste ele, de dedesubt, umbre neliniștitoare. — Nu-mi vine a crede, spuse În sfârșit. După ce m-ați adus aici. — Asta, Încheie mascatul, nu mai e treaba noastră. Ieșiră luând cu ei candelabrul, iar Diego Alatriste avu timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai omora și el plictisul și se silea din răsputeri să mai fie încă de folos societății, pișcând în stânga și dreapta pe forum cu trompa-i punguentă, încă doritoare de sânge. Plictisit, Bart trecu pe alte forumuri, în căutare de interlocutori mai inteligenți, în timp ce prin minte începură să i se perinde frânturi din viața lui cu Irina, fosta sa soție. Afară, ploaia nu se mai termina. Balerina Viața sa cu Irina începuse promițător. De cunoscut se cunoscuseră în anii studenției, când
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
răneau atacurile asupra unor minorități sau religii, altele decât cea ortodoxă, asta pentru că era o ființă empatică; îi plăceau unii dintre cei care postau pe forum pentru inteligența argumentelor, pentru calmul lor, pentru faptul că erau documentați sau își trimiteau interlocutorii la sursa informațiilor sau pentru că aveau umor. O mare bucurie îi făcuse Makki, când îi spusese că are doar de ani, pentru că era foarte calm, echilibrat, documentat. Doamne, dacă tinerii noștri sunt atât de serioși, România mea va fi pe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și care susțin energia vitală a corpului. Prin qigong această energie stagnantă este eliminată, apoi aduci energii proaspete în corpul tău energetic... Mă urmărești, sper?... insistă Arm, întrerupându-se pentru câteva clipe și măsurându-l cu o privire critică pe interlocutorul ei care, încetând să mai zâmbească, devenise atent. După care continuă: ... Iar cei harnici acumulează energii în Xia Dantian, un centru energetic aflat sub ombilic. Iar energia aceasta acumulată în Xia Dantian chinezii o numesc kung fu, adică pe românește
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
e chiar posibil ca o femeie ca Arm să existe cu adevărat? Nu cumva delira, nu cumva visase cu ochii deschiși că Arm a venit în casă la el, dupa ce atâtea zile și săptămâni ea nu fusese decât un interlocutor pe mess, dar fără să aibă vreo prezență materială? Păi de ce, nu, tipule? se porni pentru a treia oară bombănind și autotachinându se. De data asta, se smulse din loc pe cârjele lui și intră înapoi în casă. Pe calculatorul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
gogomani și de secături în afară de el, atrăseseră atenția unora și altora asupra sa și îi făcuseră o imagine de jurnalist echilibrat, pentru că știa întotdeauna să intervină la momentul potrivit, cu contraargumente care îi făcea uneori să amuțească până și pe interlocutorii cei mai răi de gură, fie că era vorba de doxologi, de politologi, de politruci sau de politicieni cu state de serviciu prin toate partidele parlamentare. I se făcuse la un moment dat propunerea să vină la trustul media condus
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
din urmă cu mari intelectuali ai vremii noastre (Adrian Marino, Mihai {ora, Alexandru Zub, Moshe Idel). Toate au ca scop declarat mai buna înțelegere a specificului lumii contemporane și descifrarea sensului tranziției românești. Dat fiind profilul intelectual al fiecăruia dintre interlocutorii amintiți este limpede că unghiurile analizei au fost mereu altele, completându-se între ele pentru a întregi și face comprehensibil tabloul complex al lumii (inclusiv românești) la începutul mileniului III. Prin statutul său de expert în cultura și civilizația românească
Radiografia unui dezastru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7016_a_8341]
-
publicului său la lumea celor cultivați. Peregrinul... nu se adresează cititorului comun, ci doar celui de educație europeană: încă un argument pentru excelența acestei cărți, în care limba redactării joacă rol de filtru cultural sever. Cînd Codru Drăgușanu se adresează interlocutorului său, la 1835, cu formula Carissime fîrtate, el atinge involuntar geniul. La vîrsta de 17 ani, sătul să mai suporte bădărăniile unui căpitan în cancelaria căruia lucra ca secretar, tînărul ardelean de extracție modestă, fiu de țăran sărac din Drăgușul
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
inspectând locul asemeni unui general de divizie, punând întrebări și nelăsându-se deturnată de soldații care păzesc un obiectiv sau altul. Curioziatea și de o parte și de alta învinge obstacolele, însă dialogul se desfășoară minimalist, laconic, blocat adeseori de interlocutori. De fapt, tot ceea ce contează nu se adresează prin cuvinte, ci rămâne concentrat la nivelul privirii. Privirea spune ceea ce cuvintele nu reușesc să exprime, iar această privire redată în numeroase gros planuri devine limbajul poetic al filmului, îi conferă un
Alexandra și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6873_a_8198]
-
am schimbat niciun cod doamnă locotenent, ne-am schimbat orientarea. Noi nu mai colectăm note informative. Dumneavoastră vorbiți acum cu directorul fabricii ŤArtificii pentru tineť, răspunse el galeș./ Ce-i aia? Se răsti Frida, presimțind ceva sarcastic în moliciune vocii interlocutorului. Adică ce faceți acolo?/ - Armament" (p. 31). Personajul nu-și pierde însă speranța și își continuă această viață în ficțiune sub privirile foarte răbdătoarei Tina. La fel ca personajele lui Almodovar, eroii Alexandrei Târziu au identități incerte, ascund secrete care
Ruleta vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6887_a_8212]
-
prieten al memorialistului. Se întâlneau în anii din urmă ai criticului, fiind și vecini de cartier, pe la diverse cozi "la Alimentara, la lapte, la pâine", sporovăind despre vrute și nevrute în așteptarea rândului. Imaginea foarte bătrânului critic, astfel cum ne-o transmite interlocutorul său, este impresionantă, sau halucinantă, dacă e să folosim termenii memorialistului: Am avut o tresărire și m-am ținut să nu m-arăt. Aveam lângă mine un schelet cu barbă. Schelet, nu metaforă. Schelet în oase fără carne, scăpat din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6749_a_8074]