757 matches
-
Londra pe 28 septembrie 1864; în august 1889 a fost fondată, la Bruxelles. Dar, în august 1914, ea nu reușește să împiedice războiul, fiecare partid socialist raliindu-se pozițiilor guvernului său, cu excepția bolșevicilor* și a lui Lenin*, care denunță falimentul Internaționalei. Crearea Internaționalei Comuniste După ce pune mâna pe putere, pe 7 noiembrie 1917, Lenin consideră că a venit momentul să extindă la scara întregii lumi procesul început prin Revoluția din Octombrie*. Pe 2 martie 1919, la Kremlin, are loc congresul de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
28 septembrie 1864; în august 1889 a fost fondată, la Bruxelles. Dar, în august 1914, ea nu reușește să împiedice războiul, fiecare partid socialist raliindu-se pozițiilor guvernului său, cu excepția bolșevicilor* și a lui Lenin*, care denunță falimentul Internaționalei. Crearea Internaționalei Comuniste După ce pune mâna pe putere, pe 7 noiembrie 1917, Lenin consideră că a venit momentul să extindă la scara întregii lumi procesul început prin Revoluția din Octombrie*. Pe 2 martie 1919, la Kremlin, are loc congresul de înființare a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de organizare* bolșevic - disciplina de fier, centralism democratic, structuri clandestine, infiltrare masivă a organizațiilor adverse. IC consideră într-adevăr că în țările din Europa și din America, „lupta de clasă intră într-o perioadă de război civil*”. Organizarea și funcționarea Internaționalei Foarte curând, centrul direcției se deplasează dinspre CEIC înspre un Secretariat care, cu începere din 1924, răspunde de relațiile cu diferitele PC și în rândul căruia sunt promovați liderii - Piatnițki, Kunsinem, Humbert-Droz. IC înființează ramuri specializate: Internaționala Sindicală Roșie (Profintern
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unei vieți lipsite de orice perspectivă, ținând-o într-o continuă petrecere. Exportarea modelului sovietic încă din anii 1920, modelul de organizare a tineretului sovietic este copiat de diferitele PC, care înființează și organizații comuniste de tineret, plasate sub controlul Internaționalei Comuniste a Tineretului (ICT). între 1928 și 1931, bazându-se pe dinamismul, pe exaltarea și fanatismul liderilor tineretului comunist, Stalin îi promovează în fruntea partidelor comuniste pentru a-i îndepărta astfel pe vechii conducători proveniți din rândul mișcării socialiste și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
chiar dacă alimentează într-un fel mitul „iudeo-bolșevismului”, este înșelătoare și efemeră. Ea scade în anii 1920 și maschează o prezență sensibil mai puțin importantă în eșaloanele inferioare ale puterii. Totuși, până la sfârșitul anilor 1930, ea rămâne foarte ridicată în aparatul Internaționalei Comuniste* sau în corpul diplomatic (30% din personal), în virtutea anumitor competențe specifice - stăpânirea limbilor străine, cunoașterea străinătății, o formație școlară mai aprofundată. Politica stalinistă Politica bolșevică a anilor 1920 față de naționalități, și de evrei în mod deosebit, recunoscându-se necesitatea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
SCANEAZĂ SAU SE CER DE LA EDITURA FRANCEZĂ (LAROUSSE). Traducerea legendelor ilustrațiilor de la paginile 321-... = INTERNAȚIONALA COMUNISTĂ = 1. Afiș al lui Dimitri Moor, unul dintre principalii graficieni sovietici din anii 1920 și 1931 pentru cel de-al II-lea Congres al Internaționalei Comuniste din iulie 1920. Regăsim simbolistica muncitorească - ciocanul și nicovala - în timp ce orașul, simbol al Rusiei bolșevice poartă pe frontispiciu una din lozincile lansate de Marx, „Proletari din toate țările, uniți-vă!” 2. Fotografie înfățișându-i pe secretarii Internaționalei Comuniste la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Congres al Internaționalei Comuniste din iulie 1920. Regăsim simbolistica muncitorească - ciocanul și nicovala - în timp ce orașul, simbol al Rusiei bolșevice poartă pe frontispiciu una din lozincile lansate de Marx, „Proletari din toate țările, uniți-vă!” 2. Fotografie înfățișându-i pe secretarii Internaționalei Comuniste la cel de-al VII-lea Congres al IC din iulie 1935. îi recunoaștem, în rândul întâi, de la stânga la dreapta, pe Andrî Mart - secretar al PCF și viitor comandant al brigăzilor internaționale din Spania -, pe bulgarul Gheorghi Dimitrov
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fascistă italiană sau nazistă. Clădirea este dominată de un cuplu de statui reprezentând, în stilul realismului socialist, un muncitor sovietic și o kolhoznică ridicând fiecare sus unul din simbolurile comunnismului: secera și ciocanul. 15. Această machetă a unui monument închinat Internaționalei Comuniste a fost realizată între 1919-1929 de către Vladimir Tatlin, președinte al Uniunii Artiștilor din Moscova după Revoluția din Octombrie. Rând pe rând cubist, fluturist și constructivist, Tatlin simbolizează aici adeziunea la revoluția bolșevică a unei părți a avangardei culturale ruse
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la Szklarska Poreba (Polonia). El vizează întărirea coeziunii blocului comunist nou apărut în Europa* Răsăriteană, în fața superiorității temporare de care beneficiau aliații occidentali, atât pe plan economic, datorită planului Marshall, cât și pe plan militar, datorită posesiei bombei atomice. Dizolvarea Internaționalei Comuniste* în 1943 a fost justificată prin existența, inutilă acum, a unei conduceri unice a mișcării comuniste; era însă vorba, înainte de toate, de a inspira încredere americanilor. Creșterea tensiunilor imediat după încheierea războiului și voința lui Stalin de a controla
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sens decât în raport cu o linie politică adaptată împrejurărilor. Cea de-a patra transformare esențială este „naționalizarea” PCC. Departe de Moscova, lipsit de legătură radiotelegrafică timp de mai multe luni, debarasat după întrunirea de la Zunyi de tutela lui Otto Braun, delegatul Internaționalei Comuniste* PCC își accentuează procesul de „naționalizare”. Consecința imediată - el are o mai bună percepție a mutației fundamentale a climatului politic chinez - avântul naționalismului* confruntat cu presiunea crescândă a Japoniei în nordul Chinei. în cursul Marșului cel Lung își inaugurează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
forța de atracție a frazeologiei pacifiste și-i explică lui Engels că trebuie făcute concesii umanitarismului ambiant, care se dezvoltă mai ales în timpul războaielor duse sub cel de-al doilea Imperiu, odată cu crearea Crucii Roșii. în 1889, primul congres al Internaționalei a II-a „afirmă pacea ca fiind condiția primă și indispensabilă pentru orice fel de emancipare a muncitorilor”, dar denunță „nebunia” „pacifiștilor burghezi”. într-adevăr, după Jaurès, societatea capitalistă „poartă războiul în ea așa cum poartă o noapte liniștită furtuna”. De-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
reacțiunii din Paris”. în septembrie 1871, Conferinața AIT de la Londra este tulburată de un violent conflict între Marx și Bakunin; pe 2 septembrie 1872, ultimul congres AIT se ține la Haga: Bakunin este exclus, dar acest eveniment marchează și moartea Internaționalei. Marx moare pe 14 martie 1883; la înmormântare au luat parte opt persoane. Dar credinciosul Engels îi continuă opera. în 1885, el publică cea de-a II-a Carte a Capitalului apoi, în 1894, Cartea a III-a. în 1889
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
etc. - și incită fiecare PC să facă la fel pentru a crea matricele organizațiilor de masă*. în 1923, CEIC inaugurează bolșevizarea. Aceasta tinde să suprime formele de organizare și de funcționare ale vechilor structuri social-democrate. Bolșevizarea este mai întâi aplicată Internaționalei Tineretului Comunist (ITC), apoi extinsă la ansamblul partidelor comuniste și oficializată în cadrul celui de-a V-lea Congres al IC, în 1924. Principalii responsabili sunt Osip Piatnițki și Dmitri Manuilski. Bolșevic din 1902, conducător al Departamentului legăturilor internaționale (OMS), însărcinat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la fel ca naționaliștii ucraineni sau bieloruși, iar evreii nu sunt nici ei cruțați, în calitatea lor de „speculanți”, „bundiști” sau „sioniști”. Internaționala Comunistă și alianța germano-sovietică Răsturnarea politicii externe* a URSS implică o schimbare radicală a liniei generale a Internaționalei Comuniste (IC). A doua zi după 23 august 1939, secțiile IC susțin apărarea națională antifascistă, chiar dacă, descumpănită de un viraj politic atât de brusc, o masă de aderenți părăsește organizațiile comuniste. La 7 septembrie, Stalin îl primește pe Dimitrov* și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Europa Occidentală: solid ancorat în anumite grupuri sociale, mai ales muncitorești, ale căror aspirații le traducea, el și-a pus, în schimb, amprenta pe societate. Nașterea în decembrie 1920, în timpul congresului de la Tours, o majoritate a delegaților Secției Franceze a Internaționalei Muncitorești (SFIO) se hotărăște să adere la Internaționala Comunistă* (IC); marcați de experiența războiului*, critici ai socialiștilor care au participat la guvernările Uniunii sacre, revoltându-se împotriva societății și ordinii stabilite, aceștia sunt uluiți de Revoluția rusă și puterea bolșevică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la Internaționala Comunistă* (IC); marcați de experiența războiului*, critici ai socialiștilor care au participat la guvernările Uniunii sacre, revoltându-se împotriva societății și ordinii stabilite, aceștia sunt uluiți de Revoluția rusă și puterea bolșevică. Nașterea Partidului Comunist - Secția Franceză a Internaționalei Comuniste (PC-SFIC) marchează o cezură fundamentală în cadrul stângii franceze; dar și a sindicalismului*, deoarece minoritatea revoluționară a CGT scizionează în 1921 și formează CGTU, rapid controlată de către comuniști, care va sluji drept canal de recrutare muncitorească pentru partid. Primii pași
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
structuri paralele, uneori clandestine, menite să mobilizeze forțele care vor ataca ordinea existentă și vor construi un sistem internațional paralel și concurent, o adevărată contra-societate la scară mondială, cu codurile, regulile și riturile sale, prefigurare a viitoarei societății comuniste. înființarea Internaționalei Comuniste*, apoi a Kominform*, dar și a unor organizații de masă* transnaționale - FSM, Mișcarea Păcii -, a unor rețele de influență sau instituții proprii lagărului comunist în domeniul comercial sau militar (CAEM*, Tratatul de la Varșovia) a răspuns acestei necesități. Instaurarea unei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Herțegovina (SDP BiH) și Alianța Social-democraților Independenți; ● Partidul Socialiștilor Democrați din Muntenegru; ● în Serbia, Partidul Democrat și Partidul Social Democrat; ● în Ucraina, Partidul Socialist și Partidul Social Democrat. Toate aceste formațiuni - cu excepția Linkspartei-PDS - sunt în 2007 membre sau observatori ai Internaționalei Socialiste și trebuie, prin urmare, clasate în tabăra democratică, în ciuda prezenței la toate nivelurile a aparatelor lor și, printre aderenți, a multor ex-comuniști. Aceste formațiuni joacă un rol determinant, contribuind la absorbirea sau neutralizarea insatisfacției unei largi părți a populațiilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
E. Iaroslavski, care difuzează o propagandă anticlericală (broșuri, conferințe, filme, manifestații) și ajunge chiar să deschidă muzee antireligioase. în paralel, gazeta Sub stindardul marxismului apără concepțiile atee ale guvernării. Aceleași orientări sunt difuzate în partidele comuniste, așa cum o proclamă programul Internaționalei Comuniste* în 1928: „Printre obiectivele Revoluției Culturale care interesează masele cele mai largi, lupta împotriva religiei, acest opiu al popoarelor, ocupă un loc aparte: această luptă trebuie continuată hotărât și sistematic”. Ca să evite distrugerea totală, Biserica ortodoxă este silită să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
patriotică, fără să se poată totuși vorbi despre o raliere la Rezistență, deoarece acesta stigmatizează Rezistența noncomunistă - Churchill, de Gaulle, Bînès. Obiectivul general rămâne cel al luptei împotriva războiului imperialist și al revoluției socialiste fixat de către Stalin lui Dimitrov* și Internaționalei Comuniste la 7 septembrie 1939. Dincolo de diversele inițiative personale ale militanților, ba chiar ale unor responsabili intermediari, partidele comuniste nu intră în rezistență decât de la 22 iunie 1941, ca o reacție la invadarea germană a URSS*. Din acest moment, chemările
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Jean Allemane, ține de insurecționismul inspirat de figura lui Blanqui, cu nuanțe de anarhism*. Al treilea este un socialism independent, animat de personalități ca Jean Jaurès. în 1905, Jaurès reușește să unifice ansamblul într-un Partid Socialist - Secția Franceză a Internaționalei Muncitorești (SFIO), care, totuși, nu ajunge să-și articuleze doctrina și acțiunea cu cele ale unui sindicalism impregnat de anarhism și refuzând democrația* parlamentară. Numărând puțini activiști, dar mulți aleși, SFIO nu va fi niciodată o social-democrație de tipul celei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
departe directivele Moscovei, razii ale Armatei Roșii și ale poliției politice în toată țara, etatizarea economiei*. încrezător în urma acestor succese, dobândite de unul dintre oamenii săi de casă, Ordjonikidze, și confruntat cu eșecul a diverse tentative de luptă armată* ale Internaționalei Comuniste* (IC) între 1920 și 1927 - Hamburg, Talin, Canton, Shanghai etc. -, Stalin* nu-și mai întemeiază proiectul expansionist pe revoltele sociale, ci pe „construirea socialismului într-o singură țară” și, deci, pe crearea unui puternic instrument militar modern și pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în eroare, mimând o pistă, pentru a evita o reacție a SUA și a Marii Britanii, care sunt convinse atunci că URSS se va mulțumi doar să orienteze politica externă a țărilor eliberate, lăsându-le autonomie internă. în timp ce, în URSS, cadrele Internaționalei Comuniste îndoctrinează prizonieri de război și selecționează viitoarele cadre ale țărilor ce aveau să fie sovietizate, Stalin creează embrioni de guvern comunist camuflați, cum sunt Uniunea Patrioților Polonezi sau Comitetul pentru Germania Liberă. însă factorul decisiv rămâne Armata Roșie, după cum
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
doctrinari frumos vorbitori, mai visând la vreo revoluție mondială. în 1924-1925, se aliază cu Kamenev și Zinoviev pentru a-l înlătura pe Troțki de la putere. Apoi, începând din decembrie 1925, aliat cu Buharin, îi exclude din Politbiuro și din conducerea Internaționalei Comuniste* (IC) pe Troțki, Zinoviev și Kamenev, introducându-și în Politbiuro vasalii: Molotov, Voroșilov și Kalinin, apoi pe Mikoian, Kaganovici, Ordjonikidze și Kirov. Dacă Stalin are câștig de cauză e și pentru că a înțeles mai bine natura puterii inventate de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
altfel, reutilizată în anii 1970 de terorismul* european - Fracțiunea Armata Roșie germană, Brigăzile Roșii italiene sau Acțiunea Directă din Franța. Altă inovație - globul terestru, care simbolizează dimensiunea mondială a proiectului comunist și care este, prin urmare, foarte prizat de iconografia Internaționalei Comuniste* sau de cea a Federației Sindicale Mondiale. După 1945, alte partide* sau partide-stat* completează panoplia simbolică. Unele democrații populare* își adaugă spice de grâu. Dorind să aducă un omagiu truditorilor intelectuali, RDG alătură un compas la dipticul tradițional; PC
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]